Actiune in constatare a nulitatii tranzactiei formulata de un tert. Cai de atac.

Decizie 480 din 03.06.2010


Tranzactia, ca act de dispozitie al partilor si modalitate de stingere a procesului, este contract judiciar, hotarârea de expedient constituind conventia acestora, care reprezinta de altfel dispozitivul hotarârii.

Tocmai pentru ca instanta nu procedeaza la judecata, ci doar consfinteste învoiala partilor, tranzactia fiind asa cum s-a mentionat în paragraful precedent un contract judiciar, hotarârea prin care s-a luat act de aceasta poate fi atacata, pe calea actiunii în anulare sau în nulitate pe calea dreptului comun.

Într-o atare situatie devin pe deplin aplicabile regulile de solutionare a unei astfel de actiunii, inclusiv în ceea ce priveste caile de atac.( Decizia nr. 480 din 3 iunie 2010 a Curtii de Apel Ploiesti – Sectia civila si pentru cauze cu minori si de familie).

Prin Decizia nr. 480 din 3 iunie 2010 a Curtii de Apel Ploiesti – Sectia civila si pentru cauze cu minori si de familie au fost admise recursurile formulate de pârâtii D.G. si D.S. împotriva  Deciziei civile nr. 78 din 25 ianuarie 2010 pronuntata de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantele D.E. si T.I.M., a fost casata decizia sus-mentionata si trimisa cauza spre rejudecare Tribunalului Prahova, ca instanta de apel.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de recurs a retinut ca, din actele dosarului primei instante reiese ca, prin cererea formulata în dosarul nr. 3595/281/2007 al Judecatoriei Ploiesti reclamantele D.E. si T.I. au învederat ca înteleg sa completeze cererea introductiva de instanta atât sub aspectul cadrului procesual, indicând în calitate de pârâta pe numita D.G., cât si sub aspectul obiectului, în sensul ca au solicitat sa se dispuna nulitatea absoluta a conventiei – tranzactie încheiate între pârâta nou indicata si pârâtul D.S. si care a fost retinuta ca si hotarâre de expedient prin Sentinta civila nr. 9269/15.07.2001 a Judecatoriei Ploiesti.

La data de 09.05.2008 Judecatoria Ploiesti a dispus disjungerea si judecarea separata a acestei cererii, asa cum rezulta din încheierea de sedinta de la acel termen.

În acest sens a fost format dosarul nr. 6305/281/2008.

Prin Sentinta civila nr. 4685/17.04.2009 a fost solutionata cauza de catre prima instanta.

Împotriva acesteia a fost exercitata calea de atac a recursului.

Tribunalul Prahova – Sectia civila a solutionat cauza ca instanta de recurs.

Dupa cum se stie, tranzactia, ca act de dispozitie al partilor si modalitate de stingere a procesului, este contract judiciar, hotarârea de expedient constituind conventia acestora, care reprezinta de altfel dispozitivul hotarârii.

Tocmai pentru ca instanta nu procedeaza la judecata, ci doar consfinteste învoiala partilor, tranzactia fiind asa cum s-a mentionat în paragraful precedent un contract judiciar, hotarârea prin care s-a luat act de aceasta poate fi atacata, pe calea actiunii în anulare sau în nulitate pe calea dreptului comun.

Într-o atare situatie devin pe deplin aplicabile regulile de solutionare a unei astfel de actiunii, inclusiv în ceea ce priveste caile de atac.

Ori, în speta dedusa judecatii potrivit raportului de expertiza specialitate topografie expert Troasca Alexandru valoarea terenului pentru care s-a solicitat nulitatea tranzactiei este de  208.000 lei.

Având în vedere cele aratate si fata de caracterul evaluabil al unei actiunii având un astfel de obiect, prin prisma Deciziei nr. 32/2008 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectii Unite publicata în Monitorul Oficial nr. 830 din 10.12.2008 potrivit cu care „dispozitiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 2 lit a si b si art. 2821 al. 1 din Codul de procedura civila se interpreteaza în sensul ca, în vederea determinarii competentei materiale de solutionare în prima instanta si în caile de atac sunt evaluabile în bani litigiile civile si comerciale având ca obiect constatarea nulitatii, anularea, rezolutiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent daca au petit accesoriu privind restabilirea situatiei anterioare, Curtea a constatat ca hotarârea Judecatoriei Ploiesti era supusa ambelor cai de atac – apel si recurs.

Împrejurarea ca în sentinta a fost indicata drept cale de atac recursul, care a si fost exercitat în cauza nu are nici o consecinta juridica fata de principiul legalitatii cailor de atac.

Judecând ca instanta de recurs tribunalul a pronuntat o hotarâre nelegala, cu încalcarea competentei materiale a altei instante, criticile recurentilor fiind fondate.