Dovada dreptului de proprietate. Aplicabilitatea prezumţiei de proprietate, în materia Legii nr.10/2001. Dobândirea terenului naţionalizat în folosinţă, nu în proprietate.

Dovada dreptului de proprietate. Aplicabilitatea prezumţiei de proprietate, în materia Legii nr.10/2001. Dobândirea terenului naţionalizat în folosinţă, nu în proprietate.

-dispoziţiile art. 24 din Legea nr.10/2001

În cauză nu este incidentă prezumţia de proprietate reglementată prin dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001 rep., aşa cum a susţinut reclamantul prin contestaţie, deoarece această prezumţie se aplică în absenţa unor probe contrare. Or, proba contrară este dată chiar de contractul de vânzare-cumpărare, potrivit căruia reclamantul a dobândit asupra terenului doar un drept de folosinţă, pe durata existenţei construcţiei, iar nu dreptul de proprietate.

Mai mult, în anexa 1 la Decretul C.S. de expropriere nr. 98/1989, reclamantul figurează expropriat doar cu construcţia nu şi cu privire la vreo suprafaţă de teren.

(Curtea de Apel Bucureşti-Secţia a-IV-a Civilă, decizia civilă nr.212/01.02.2013, dosar nr.  76176/3/2011)

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a Civilă sub nr. 76176/3/2011, reclamantul C.I. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREŞTI prin Primar General, să anuleze dispoziţia nr. 14883/10.11.2011 şi să oblige pârâta să emită decizie motivată de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul (teren şi construcţie) situat în mun. Bucureşti, str. Lt. Col. Papazoglu nr. 92, sector 3.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că a dobândit imobilul situat în mun. Bucureşti, str. Lt. Col. Papazoglu nr. 92, sector 3 prin contract de vânzare cumpărare în anul 1984, imobilul fiind preluat apoi de Statul Român în temeiul unui Decretul din anul 1974.

După apariţia legii speciale nr. 10/2001, a formulat notificarea nr. 3086/05.09.2001 care a fost soluţionată prin decizia contestată în prezenta cauză în sensul respingerii notificării ca nedovedită.

Cu privire la faptul că pe terenul de sub construcţie nu are acte de proprietate, reclamantul a arătat că dreptul de folosinţă asupra acestuia i-a fost transmis conform dispoziţiilor art. 47 din legea nr. 4/1973, astfel încât comisia de aplicare a legii speciale a făcut o greşită interpretare a legii.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile din Legea nr. 10/2001.

Pârâta nu a formulat întâmpinare.

Prin sentinţa civilă nr. 1644/20.09.2012 Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă a respins contestaţia, ca nefondată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că la data de 05.09.2001, reclamantul a formulat notificarea nr. 3086/05.09.2001 prin care a solicitat despăgubiri băneşti exclusiv pentru terenul în suprafaţă de 100,00 mp situat în mun. Bucureşti, str. Lt. Col. Papazoglu nr. 92, sector 3.

În temeiul acestei notificări s-a emis dispoziţia nr. 14883/10.11.2011 prin care s-a respins notificarea ca nedovedită deoarece conform actului de proprietate notificatorul nu a cumpărat decât apartamentul, iar terenul în suprafaţă de 100,00 mp l-a avut doar în folosinţă.

Prin contractul de vânzare cumpărare nr. 2994/20.01.1984, reclamantul a dobândit dreptul de proprietate doar asupra unui apartament situat în mun. Bucureşti, str. Lt. Col. Papazoglu nr. 92, sector 3 şi dreptul de folosinţă asupra cotei părţi indivize din terenul aferent apartamentului de 100 mp atribuit prin deciziai nr. 1671/1981 a Consiliului Popular al Sectorului 3 Bucureşti.

Raportând situaţia de fapt de mai sus la prevederile legale în materie, respectiv la dispoziţiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, tribunalul a apreciat că în cauză reclamantul nu face dovada că a fost titularul dreptului de proprietate asupra terenului situat în mun. Bucureşti, str. Lt. Col. Papazoglu nr. 92, sector 3, prin chiar cererea de chemare în judecată, reclamantul însuşi nu contestă faptul că a avut doar un drept de folosinţă asupra terenului.

 Împotriva acestei sentinţe declarat recurs reclamantul C.I..

În motivarea recursului, reclamantul a arătat că în mod eronat instanţa de fond a reţinut că nu deţine acte de proprietate pentru teren, având în vedere că dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 10/2001 prevăd că, în cazul imobilelor preluate în mod abuziv şi ale căror construcţii edificate pe acestea au fost demolate, restituirea în natură se face pentru terenul liber, iar pentru construcţiile demolate şi terenurile ocupate se acordă măsuri reparatorii în echivalent.

Recurentul consideră că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 10 şi 11 din Legea nr. 10/2001, solicitând admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.

Intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare în recurs.

Prin decizia civilă nr.212/01.02.2013, a fost admis recursul declarat de recurentul – reclamant , a fost modificată în tot sentinţa civilă recurată, în sensul: a fost admisă în parte acţiunea, a fost obligată pârâta să emită Dispoziţie prin care să-i propună reclamantului acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru construcţia, în prezent demolată, ce a fost edificată pe terenul  şi a fost respinsă în rest acţiunea.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Prin notificarea nr. 3086/05.09.2001 înregistrată la BEJ Tănase Gheorghe, recurentul-reclamant a solicitat acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul situat în Bucureşti, str. Lt. Col. Papazoglu nr. 92, sector 3, compus din teren în suprafaţă de 100 m.p. şi din construcţie, cu privire la care a arătat că a fost demolată în anul 1988 şi pentru care a primit despăgubiri.

Prin Dispoziţia nr. 14883/10.11.2011, contestată în prezenta cauză, intimatul-pârât a respins notificarea, pe considerentul că potrivit actului de proprietate notificatorul a dobândit numai apartamentul, terenul în suprafaţă de 100 m.p. l-a avut doar în folosinţă.

Pentru a verifica legalitatea dispoziţiei contestată în prezenta cauză, instanţa avea de verificat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru ca reclamantul să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de această lege specială, respectiv:

1. dovedirea dreptului de proprietate asupra imobilului notificat la data preluării,

2. stabilirea calităţii de unitate deţinătoare sau a celei de entitate investită cu soluţionarea notificării,

3. stabilirea caracterului abuziv al preluării şi

4. identificarea tipului de măsuri reparatorii la care este îndreptăţit contestatorul, dintre cele prevăzute de Legea nr. 10/2001, în raport de situaţia de fapt reţinută.

Tribunalul a respins contestaţia, reţinând că prin actul de vânzare-cumpărare nr. 2994/1984 reclamantul a dobândit dreptul de proprietate numai asupra apartamentului, asupra terenului având doar dreptul de folosinţă; iar cu privire la construcţie a reţinut că nu a fost solicitată prin notificare.

Prin recursul formulat, contestatorul susţine aplicarea greşită a legii, pe considerentul că avea dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul compus din teren şi construcţia demolată.

Critica este întemeiată parţial, Curtea constatând că recurentul-reclamant are calitatea de persoană îndreptăţită la obţinerea măsurilor reparatorii în echivalent pentru construcţia demolată ce a fost edificată pe terenul situat în Bucureşti, str. Lt.col. Papazoglu nr. 92, sector 3, din care se vor scădea despăgubirile acordate.

Cu privire la terenul în suprafaţă de 100 m.p. Curtea constată că în mod corect a reţinut instanţa de fond faptul că reclamantul a dobândit doar un drept de folosinţă, în conformitate cu legislaţia în vigoare la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2994/20.01.1984, respectiv în conformitate cu dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 4/1973.

În consecinţă, s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 3 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 10/2001 rep, potrivit cărora sunt îndreptăţite la măsurile reparatorii prevăzute de lege persoanele fizice care erau proprietari ai imobilelor la data preluării abuzive.

În cauză nu este incidentă prezumţia de proprietate reglementată prin dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001 rep., aşa cum a susţinut reclamantul prin contestaţie, deoarece această prezumţie se aplică în absenţa unor probe contrare. Or, proba contrară este dată chiar de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2994/20.01.1984, potrivit căruia reclamantul a dobândit asupra terenului doar un drept de folosinţă, pe durata existenţei construcţiei, iar nu dreptul de proprietate.

Mai mult, în anexa 1 la Decretul C.S. de expropriere nr. 98/1989, reclamantul figurează expropriat doar cu construcţia în suprafaţă de 64,75 m.p. (poz. 99), nu şi cu privire la vreo suprafaţă de teren.

În ceea ce priveşte construcţia ce a fost edificată pe terenul situat în Bucureşti, str. Lt.col. Papazoglu nr. 92, sector 3, Curtea constată că a fost solicitată prin notificarea nr. 3086/2001, având în vedere că reclamantul a solicitat acordarea măsurilor reparatorii pentru „imobilul” situat la această adresă, noţiune care se referă atât la teren, cât şi la construcţie, iar în cuprinsul notificării reclamantul a făcut menţiunea că a fost demolată şi că a primit despăgubiri pentru construcţie.

În aceste condiţii, entitatea notificată trebuia să facă aplicarea dispoziţiilor art. 11 alin. 4, 6 şi 7 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent în situaţia în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat; şi să stabilească valoarea construcţiilor expropriate potrivit valorii de piaţă de la data soluţionării notificării, scăzând valoarea actualizată a despăgubirilor primite pentru construcţia demolată, din valoarea corespunzătoare a acesteia, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare.

Prin adresa nr. 1108/17.03.2006, Primăria Municipiului Bucureşti a comunicat situaţia juridică a imobilului notificat, în sensul că a făcut obiectul Decretului C.S. nr. 98/1989, în anexa 1 figurând la poz. 99 Cocoş Ion, cu construcţie expropriată în suprafaţă de 64,75 m.p., iar prin notificarea formulată şi prin contestaţia de faţă reclamantul a recunoscut că a primit despăgubiri pentru construcţia demolată.

În consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 3041 C.pr.civ. potrivit cărora instanţa de recurs are posibilitatea de a analiza cauza sub toate aspectele, inclusiv al temeiniciei hotărârii (în ipoteza unei hotărâri care potrivit legii nu poate fi atacată cu apel), Curtea reţine calitatea de persoană îndreptăţită a contestatorului pentru construcţia, în prezent demolată, ce a fost edificată pe terenul situat în Bucureşti, str. Lt.col. Papazoglu nr. 92, sector 3; reţine că intimata-pârâtă are calitatea de entitate investită cu soluţionarea notificării, iar prin Dispoziţia contestată s-a considerat legal investită şi a soluţionat notificarea pe fond.

De asemenea, Curtea mai reţine că este îndeplinită şi cea de-a treia condiţie, exproprierea dispusă în baza Decretului de expropriere nr. 98/1989 fiind o măsură abuzivă în sensul art. 2 lit. f) din Legea nr. 10/2001.

Cu privire la tipul de măsuri reparatorii la care este îndreptăţit contestatorul, Curtea a reţinut incidenţa prevederilor art. 19 lit. b) din lege coroborate cu dispoziţiile art. 11 alin. 4, 6 şi 7 din Legea nr. 10/2001.

În conformitate cu dispoziţiile art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 rep., pentru situaţia în care se constată existenţa unei excepţii de la principiul restituirii în natură, entitatea investită cu soluţionarea notificării era obligată ca, prin dispoziţia contestată, să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, respectiv în condiţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

Întrucât dispoziţia contestată în cauză a fost emisă de intimată după momentul intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, în temeiul dispoziţiilor art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, Curtea arată că măsurile reparatorii sub forma despăgubirilor nu se suportă direct de către entitatea învestită cu soluţionarea notificării, ci aceasta propune măsurile reparatorii, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 3041 rap. la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Curtea va admite recursul formulat de recurentul-reclamant Cocoş Ion, va modifica în tot sentinţa civilă recurată în sensul că va admite în parte acţiunea, va obliga pârâta Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General să emită Dispoziţie prin care să-i propună reclamantului acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru construcţia, în prezent demolată, ce a fost edificată pe terenul situat în Bucureşti, str. Lt.col. Papazoglu nr. 92, sector 3, din care se vor scădea despăgubirile acordate; în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005; va respinge în rest acţiunea, cu privire la acordarea măsurilor reparatorii pentru terenul în suprafaţă de 100 m.p.

Domenii speta

Spete similare