Obligaţie de a face

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE CIVILA Nr. 326/2014

Şedinţa publică de la 12 Februarie 2014

Obiectul cauzei:obligaţie de a face

TRIBUNLUL

Constată că prin cererea introdusă la Judecatoria Campulung, la data de 14.06.2012, reclamantul (...) a chemat în judecată pe pârâta (...) , solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa pârâta să fie obligată să ridice de pe hotarul despărţitor cu proprietatea reclamantului, grajdul şi şatra sau să le mute în interiorul proprietăţii acesteia, în subsidiar să modifice forma acoperişurilor acestor construcţii, în sensul de a avea o singură pantă orientată spre proprietatea pârâtei, în caz contrar reclamantul să execute lucrările pe cheltuiala pârâtei; să se dispună grăniţuirea proprietăţilor părţilor pe latura de sud a proprietăţii reclamantului şi nordul proprietăţii pârâtei, jumătatea estică a hotarului şi să fie obligată să lase în deplină proprietate şi posesie reclamanutului terenul pe care pârâta îl stăpâneşte fără drept; să fie obligată pârâta să obţină autorizaţie de tăiere a nucului proprietatea sa, amplasat la mai puţin de 1 m de hotar şi având jumătate din coronament peste proprietatea reclamantului şi să execute tăiere a acestui nuc, în caz contrar reclamantul să fie autorizat să execute aceste lucrări pe cheltuiala pârâtei, precum şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii sale legal timbrată reclamantul a arătat că este proprietarul terenului în suprafaţă de 600 mp învecinat cu cel al pârâtei şi al construcţiilor aflate pe acest teren, că pârâta la rândul său deţine terenul alăturat pe care există un grajd şi o şatră aflate în stare avansată de degradare, de pe acoperişurile cărora apa de ploaie şi zăpada se scurg pe terenul reclamantului şi că de asemenea pe terenul pârâtei există un nuc cu o vechime de peste 50 de ani, existând pericolul să se rupă şi să distrugă casa reclamantului.

Prin sentinţa civilă nr. 881 din 18.04.2013 pronunţată de Judecatoria Câmpulung a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul (...), în contradictoriu cu pârâta (...) .

S-a stabilit linia de hotar între proprietăţile părţilor în proces pe aliniamentul dat de reperele 9,18, 21, 24, 28, 30 din schiţa anexă la completarea raportului de expertiză (...) - fila 77 dosar.

A fost obligată pârâta să-şi ridice de pe terenul proprietatea reclamantului construcţia grajd ce depăşeşte linia de hotar şi să-i modifice acoperişul, astfel încât apa de ploaie să se scurgă pe terenul proprietatea pârâtei, iar în caz de refuz a autorizat pe reclamant să execute aceste lucrări pe cheltuiala pârâtei.

A fost obligată pârâta să ia măsurile necesare astfel încât nucul existent pe proprietatea sa să nu mai afecteze în nici un fel proprietatea reclamantului, iar în caz de refuz a autorizat pe reclamant să execute aceste lucrări, pe cheltuiala pârâtei.

A fost obligată pârâta la 2000 lei, cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Părţile în proces deţin terenuri învecinate pe care se află gospodăria reclamantului, respectiv un grajd proprietatea pârâtei, terenuri situate în comuna (...)

Reclamantul, aşa cum rezultă din actele dosarului, este proprietarul suprafeţei de 500 mp teren, conform titlului de proprietate nr. (...) şi sentinţei de partaj nr. 481/2002 şi al suprafeţei de 100 mp trup comun cu suprafaţa de 500 mp, teren cumpărat de la autoarea pârâtei, (...) (sora reclamantului) conform înscrisului sub semnătură privată din 24.08.1975, act necontestat de pârâtă şi împotriva căruia nu a fost făcută nicio dovadă.

De asemenea, reclamantul a cumpărat în acelaşi punct suprafaţa de 40 mp teren de la pârâtă şi (...) , conform înscrisului depus la fila 15 dosar.

Pârâta figurează în evidenţele agricole cu suprafaţa de 0,07 ha teren în punctul „Acasă”. Terenul a făcut obiectul legilor de fond funciar, însă pârâta nu a depus la dosar procesul verbal de punere în posesie asupra terenului din punctul în litigiu şi nici titlul de proprietate eliberat.

Pârâta, deşi a susţinut că suprafaţa de 100 mp ce a făcut obiectul înscrisului sub semnătură privată sus menţionat i-a fost luată abuziv autoarei sale, nu a contestat valabilitatea titlului de proprietate deţinut de reclamant (în care a fost înscrisă suprafaţa de 500 mp în punctul în litigiu) şi nici nu a depus la dosar acte de reconstituire cu privire la această suprafaţă.

Pe de altă parte, pârâta nu a contestat linia de hotar invocată de reclamant pe care se află gardul cu temelie din beton edificat de reclamant, conform constatărilor expertului.

În acest sens, martorii audiaţi în cauză au susţinut că şi acest gard existent pe teren are o vechime de peste 30 de ani, iar reclamantul stăpâneşte terenul între aceleaşi vecinătăţi, de peste 30 de ani, gardul fiind edificat de o parte şi de alta a grajdului construcţie care pe o anumită porţiune se află aşadar pe hotar.

Pârâta a recunoscut situaţia de fapt invocată de reclamant, susţinând în esenţă, că nu dispune de posibilităţi materiale pentru efectuarea reparaţiilor necesare sau pentru demolarea grajdului.

Pe hotarul despărţitor dintre proprietăţi, aşa cum reiese din depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, există un grajd proprietatea pârâtei aflat într-o stare avansată de degradare (sub acest aspect declaraţiile martorilor, audiaţi la propunerea pârâtei, fiind contrazise de conţinutul procesului verbal întocmit de reprezentanţii Primăriei Godeni la 25.08.1975, din care rezultă starea de degradare a imobilului încă de la acea dată – fila 18 dosar).

Martorii au confirmat situaţia invocată de reclamant, în sensul că apa şi zăpada de pe construcţiile proprietatea pârâtei se scurg pe terenul proprietatea reclamantului şi că streaşina grajdului depăşeşte linia de hotar, precum şi faptul că nucul existent în curtea pârâtei este bătrân, iar ramurile sale se întind peste casa reclamantului fiind periculos pe timp de furtună.

Transpunând în teren actele de proprietate deţinute de părţile în proces, expertul a concluzionat că proprietăţile părţilor provin din fosta proprietate (...) , din care s-a vândut cu actul nr. (...) suprafaţa de 450 mp către autorii pârâtei reprezentat de jumătatea sudică a trupului de teren conform constatărilor expertului şi limitelor de vecinătate înscrise în aceste acte.

Din jumătatea sudică, în suprafaţă de 450 mp, ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. (...) , pct. 2 conform vecinătăţilor nominalizate în înscrisul sub semnătură privată intitulat „declaraţie” din 24.08.1975, s-au cedat 100 mp, teren dat de punctele, 10-17-16-2-3-4-25-19-18-9-10. Având în vedere limita nordică a terenului înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. (...) , pct. 2, dată de aliniamentul 10-17-16-2 şiş vecinătăţile parcelei de 100 mp, nominalizate în declaraţia din 24.08.1975, acest teren ,,tăia” grajdul ce exista încă de atunci pe teren.

Ulterior, prin înscrisul sub semnătură privată intitulat „chitanţă” din 03.02.1992, s-au mai cedat 40 mp, teren dat de punctele 9-18-19-20-8-9.

Astfel, în baza înscrisurilor analizate, dreptul de proprietate al reclamantului  este pentru un teren în suprafaţă totală de 590 mp, compus din 450 mp de la autorul său, 100 mp dobândiţi prin înscrisul din 24.08.1975 şi 40 mp dobândiţi prin înscrisul din 03.09.1991.

În prezent, reclamantul stăpâneşte în baza titlului de proprietate nr. (...) , respectiv sentinţa civilă nr. 481/2012, terenul în suprafaţă de 540 mp dat de punctele 12-1-2-3-28-23-24-21-18-19-20-8-9-10-11-12.

În baza actelor analizate, revendică şi terenul în suprafaţă de 50 mp, dat de punctele 18-21-24-23-28-3-4-25-19-18.

Expertul a reţinut de asemenea în lucrare că parte din grajdul proprietatea pârâtei se află pe terenul, proprietatea reclamantului, şi că apa pluvială de pe partea nordică a acoperişului acestei construcţii şi zăpada cad în curtea reclamantului în faţa casei.

De asemenea, coronamentul nucului aflat pe proprietatea pârâtei depăşeşte cu circa 3 m limita de hotar, existând pericolul, în eventualitatea unei furtuni, ca acest nuc să se rupă şi să afecteze casa  proprietatea reclamantului.

Expertul a marcat iniţial linia de hotar între proprietăţi conform schiţei de la fila 66 dosar. Ulterior, la solicitarea reclamantului, având în vedere că pe teren parte din hotarul existent în prezent este dată de un gard de temelie de beton edificat de reclamant, la solicitarea acestuia, expertul a procedat la o nouă trasare a liniei de hotar, ţinând seama de acest gard (fila 77 dosar).

Potrivit solicitării reclamantului linia de hotar între proprietăţile părţilor în proces a fost stabilită pe aliniamentul 9, 18, 21, 24, 28, 30, nucul a fost identificat conform reperului 22, reţinându-se că ramurile sale depăşesc linia de hotar şi de asemenea că grajdul proprietatea pârâtei se află amplasat parţial pe terenul proprietatea reclamantului.

A reţinut aşadar instanţa că terenul marcat cu culoare galbenă pe schiţa anexă completării la raportul de expertiză, fila 77 dosar, este proprietatea reclamantului şi că linia de hotar între proprietăţile părţilor în proces stabilită conform solicitării reclamantului şi împotriva căreia pârâta nu a avut obiecţiuni este dată de reperele 9, 18, 21, 24, 28, 30.

A reţinut de asemenea instanţa că parte din construcţia grajd, proprietatea pârâtei se află în proprietatea reclamantului, este în stare  avansată de degradare şi îi afectează proprietate acestuia şi de asemenea că ramurile nucului existent pe proprietatea pârâtei depăşesc linia de hotar.

Aşa fiind, având în vedere dispoziţiile art. 555, art. 560, art. 603, art. 605 C.civ., privind conţinutul dreptului de proprietate privată, obligaţia de grăniţuire ce revine proprietarilor terenurilor învecinate, şi limitele legale ale dreptului de proprietate ce impun ca exercitarea dreptului de proprietate să se facă cu respectarea regulilor bunei vecinătăţi, instanţa a admite în parte prezenta acţiune, astfel cum a fost formulată.

Prin sentinţa civilă nr. 1268/10.06.2013 a fost respinsă cererea formulată de petenta (...) , avand ca obiect completarea sentintei nr.881/2013.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin cererea introdusă la această instanţă la 10.05.2013 (...) , pârâtă în dosarul nr. 2771/205/2012, a solicitat completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 881/2013, în sensul ca instanţa să se pronunţe asupra cererii privind revendicarea cu care fusese învestită prin acţiunea introductivă.

De asemenea, a solicitat ca instanţa să se pronunţe asupra cererii reconvenţionale intitulată „plângere” depusă la fila 23-24 dosar.

În motivarea cererii sale, petenta a arătat că, aşa cum reiese din dispozitivul sentinţei civile menţionate, instanţa a omis să se pronunţe asupra capătului de cerere principal constând în revendicarea suprafeţei de 1 mp, teren situat în comuna (...)  şi de asemenea, nu s-a pronunţat asupra cererii prin care solicitase anularea titlului de proprietate emis pe numele autoarei reclamantului.

Analizând actele dosarului, instanţa a reţinut că, aşa cum reiese din considerentele sentinţei pronuntate anterior, linia de hotar dintre proprietăţile părţilor în proces a fost stabilită în interiorul proprietăţii reclamantului la solicitarea acestuia, având în vedere, că mutarea hotarului presupunea desfiinţarea gardului cu temelie de beton existentă în prezent între proprietăţi. Acesta a fost motivul pentru care cererea privind revendicarea formulată de reclamant a rămas lipsită de obiect, iar acţiunea introductivă a fost admisă în parte, cum reiese din dispozitivul sentinţei.

În ce priveşte cererea depusă la fila 23-24 dosar, pârâtei, petenta din cauza de faţă, aşa cum rezultă din încheierea de la termenul din 15.10.2012, i-a fost acordat termen, ca în situaţia în care această cerere reprezenta o cerere reconvenţională, să fie precizată în scris şi taxată, potrivit prevederilor legale.

Pârâta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei.

În aceste condiţii memoriul depus la dosar nu a fost calificat ca fiind o cerere reconvenţională şi nici pârâta nu a solicitat acest lucru pe parcursul procesului.

A reţinut de asemenea instanţa că pârâta nu a avut de formulat obiecţiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză.

Prevederile legale care reglementează procedura completării dispoziţiilor hotărârii judecătoreşti au în vedere ipoteza în care instanţa a omis să soluţioneze un capăt de cerere principal sau accesoriu, ori o cerere conexă sau incidentală (minus petita) totalitatea cererilor constituind cadru obiectiv al judecăţii şi limitele investirii instanţei pe care judecătorul este ţinut să le respecte întocmai.

Partea a cărei cerere a fost omisă de la pronunţare, poate recurge la complinirea acestei omisiuni atât pe calea procedurii reglementate art. 281 C.pr.civ. actualmente, art. 444 C.pr.civ., cât şi pe alte căi procedurale, după cum va putea recurge la formularea unei noi cereri de chemare în judecată fără a i se opune autoritatea de lucru judecat.

Dacă instanţa a admis doar în parte, pretenţii deduse judecăţii prin cererea principală, printr-o cerere accesorie, conexă sau incidentală, nu poate fi cerută completarea hotărârii, întrucât calea procedurală de urmat este exercitarea căilor de atac recunoscute de lege, respectiv apelul, şi după caz recursul.

Parata (...) a formulat recurs atat impotriva sentintei civile nr. 881/18.04.2013, cat si a sentintei nr. 1268/10.06.2013, criticandu-le, in esenta, pentru urmatoarele motive de nelegalitate si netemeinicie:

1.Admisibilitatea actiunii in granituire este data de dovedirea unui drept de proprietate sau a unui alt drept real asupra terenului ca se solicita a fi granituit. Ori, in mod gresit instanta a retinut ca reclamantul este proprietar asupra unui teren in temeiul TP nr.(...) , al sentintei de partaj nr. 481/2002 si a inscrisurilor sub semnatura privata din 24.08.1975, respectiv al inscrisului de la fila 15 a dosraului.

a. TP este emis pe numele mai multor mostenitori al defunctei (...) , iar sentinta are doar efect declarativ de drepturi, in conditiile in care din certificatul de mostenitor emis de pe urma defunctei se constata ca reclamantul a fost renuntator expres la mostenire. Prin urmare, nu mai putea beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate, rezultand ca nu s-a facut dovada dreptului de proprietate pentru suprafta de 500 mp.

b. Cat priveste declaratia data in 1975, aceasta nu face dovada transferului de propreitate cu privire la terenul in suprafata de 100 mp. Parata a contestat aceasta declaratie, ca si TP, prin plangerea de la fila 23, implicit si linia de hotar invocata de reclamant.

c. Nici chitanta din 1991 nu face dovada transferului de proprietate asupra terenului de 40 mp, dand nastere in patrimoniul reclamantului cel mult a unui drept de creanta. In plus, in chitanta apar ca si cumparatori sotii (...) , prin urmare actiunea in granituire trebuia formulata de cei doi impreuna, potrivit principiului unanimitatii.

2. Prin stabilirea liniei de hotar conform aliniamentului 9-18-21-24-28-30, parata a fost deposedata de suprafata de 100 mp asupra caruia reclamantul nu are drept de proprietate, desi instanta nu a fost investita cu o cerere avand ca obiect constatarea dobandirii dreptului prin uzucapiune si nici nu a admis vreo cerere in revendicare avand ca obiect aceasta suprafata. De altfel, reclamantul a revendicat doar 1 mp, cerere nesolutionata insa de instanta de fond.

3. Hotararea este nemotivata sub aspectul dreptului de proprietate al reclamantului si a modului de dobandire a acestuia, putandu-se sustine chiar ca s-a acordat ce nu s-a cerut, intrucat a retinut uzucapiunea ca si mijloc de dobandire a dreptului.

4. Cererea reconventionala formulata de parata a fost in mod nelegal ignorata si nesolutionata. Instanta era datoare sa o califice, daca purta o denumire gresita, si sa administreze probele necesare solutionarii ei.

5.În mod nelegal s-a dispus ridicarea partiala a grajdului. Acesta are o vechime considerabila, fiind edificat de parintii paratei, nu este situat pe terenul reclamantului si nu a fost transmis acestuia nici macar prin declaratia din 1975 invocata.

6.Solutia de modificare a acoperisului este nemotivata, in conditiile in care expertul desemnat a aratat ca nu poate raspunde obietcivului stabilit de instanta. In plus, aceasta cerere este subsidiara celei de ridicare a grajdului, neputand fi admise concomitent.

7. Dispozitia referitoare la nuc este de asemenea nelegala. Acesta nu afecteaza proprietatea reclamantului. Nu se arata in concret in ce constau aceste masuri pe care parata ar trebui sa le ia, situatie ce face hotararea pronuntata imposibil de executat.

8. In mod gresit a fost obligata parata la plata integrala a cheltuielilor de judecata, granituirea suportandu-se de ambele parti.

9. In mod nelegal s-a respins cererea de completare a dispozitivului, intrucat instanta are obligatia de a mentiona clar care sunt capetele de cerere admise si care sunt cele respinse. In sentinta nr. 881/2013 nu se mentioneaza respingerea cererii in revendicare, ca ramasa fara obiect, solutia nerezultand nici din considerente. Instanta respinge cererea de completare, insa foloseste prilejul pentru a motiva solutia de respingere a revendicarii, ce nu se regaseste insa in niciuna dintre sentinte.

Solutia pronuntata in acesta din urma sentinta este nelegala si raportat la motivare, observandu-se ca terenul revendicat se afla chiar sub grajdul a carui ridicare s-a dispus.

In drept, parata a invocat disp. art.304 pct.6, 7, 9, art.3041 C.pr.civ.

Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul retine urmatoarele:

In ceea ce priveste recursul privind sentinta nr.881/2013, motivele invocate de recurenta-parata sunt fondate in parte, dupa cum urmeaza:

Potrivit art. 5 alin.2  din Legea de aplicare a noului Cod civil, nr.71/2001, dispoziţiile Codului civil sunt aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a Codului civil. O dispozitie asemanatoare este cuprinsa si in disp. art6 alin.6 C.civ., rezultand ca litigiul in discutie, derivand din raporturile de proprietate si de vecinatate este supus dispozitiilor Noului Cod civil.

Astfel, potrivit art.560 C.civ., proprietarii terenurilor învecinate sunt obligaţi să contribuie la grăniţuire prin reconstituirea hotarului şi fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta. Norma reia dispozitia anterioara cuprinsa in art.584 C.civ. de la 1864, iar consideratiile doctrinare si jurisprundentiale dezvoltate sub reglementarea anterioara isi pastreaza pertinenta si in prezent.

Astfel, s-a retinut ca acţiunea în grăniţuire  este actiunea petitorie, avand ca scop delimitarea proprietatilor limitrofe. In principiu ea nu implica obligatia reclamantului de a-si dovedi dreptul de proprietate cu privire la portiunile de teren asupra carora are a se stabili hotarnicia, insa atunci cand se cere si o parte determinanta din terenul limitrof, ea implica si o revendicare, reclamantul trebuind sa isi dovedeasca dreptul.(in acest sens, Trib. Suprem, s.civ., dec.nr.15/1970).

In cauza de fata, reclamantul (...) a investit instanta de fond cu o actiune in granituire dublata de o actiune in revendicare, avand ca obiect suprafata de 1 mp, astfel incat se impunea, cu prioritate, a se analiza existenta dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului in discutie.

In acest sens, se observa ca reclamantul a invocat TP nr.(...) si sentinta civila nr.481/2002 ca si titlu de proprietate pentru suprafata de 500 mp, dobandirea si stapanirea in continuu a suprafetei de 100 mp incepand cu anul 1975, de la autoarea paratei, precum si dobandirea printr-o chitanta sub semnatura privata, de la parata si sotul acesteia, a dreptului privind suprafata de 40 mp.

In ceea ce priveste TP nr. (...) , se constata ca reclamantul a beneficiat, alaturi de alti doi mostenitori, de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului in suprafata de 2,5160 ha, provenind de la autoarea (...) . Recurenta a invocat in recurs, pentru prima oara, imprejurarea ca recurentul era renuntator fata de succesiunea autoarei si nu putea beneficia de reconstituirea dreptului. Trecand peste faptul ca motivul de recurs priveste o aparare formulata pentru prima data in recurs, tribunalul apreciaza ca nu el poate fi retinut ca real. Singurii care aveau interes in a sustine un asemenea motiv de nulitate a TP erau ceilalti doi mostenitori, insa acestia au confirmat valabilitatea TP prin partajul infaptuit in urma pronuntarii sentintei civile nr.481/2002. Asadar, tribunalul retine ca reclamantul este proprietarul suprafetei de 500 mp, situata in pct. căminul casei, avand ca vecini N-(...) , E-drum comunal, S-(...) , V-raul Bughea (f.13 dosar fond).

Cat priveste declaratia intocmita de autoarea paratei, (...) , la data de 24.08.1975 (f.17), tribunalul constata ca acest inscris sub semnatura privata nu face dovada dreptului de proprietate asupra suprafetei de 100 mp mentionata. La momentul respectiv, potrivit art. 44 din Legea nr. 59/1974, dobândirea de terenuri agricole se putea face numai prin moştenire legală, fiind interzisă înstrăinarea sau dobândirea prin acte juridice a acestor terenuri. Reclamantul nu a invocat, ca si mod de dobandire a dreptului de proprietate, posesia de lunga durata, desi sustine ca a stapanit continuu si netulburat terenul de la momentul 1975, parata a contestat declaratia in discutie, prin cererea aflata la filele 23-24, iar, contrar sustinerilor reclamantului, litigiul priveste si aceasta suprafata. Se observa in acest sens ca expertul desemnat in cauza a identificat terenul de 100 mp intre reperele 10-17-16-2-3-4-25-19-18-9-10, perimetrul colorat in galben (f.66), linia de hotar stabilita de instanta cuprinzand si o parte din aceasta suprafata. Argumentul primei instante, cum ca parata nu a contestat acesta declaratie si nu a facut dovada contrara, nu poate fi retinut ca legal. Asa cum s-a aratat déjà, parata a contestat aceasta declaratie, asa cum s-a priceput, in absenta unui aparator calificat, iar sarcina probei nu revenea acesteia, ci reclamantului care sustine un drept de proprietate si are obligatia de a proba existenta acestui drept.

In fine, chitanta intocmita in anul 1991 de reclamant cu parata si sotul acesteia, privind suprafata de 40 mp, situata in pct. Tutulesti (f.15), identificat de expert in perimetrul colorat cu portocaliu (schita-fila 66), nu reprezinta nici ea dovada dreptului de proprietate. Conform art. 46 din Legea nr.18/1991, in vigoare la data incheirii respectivei chitante, transmiterea valabila a dreptului de proprietate asupra terenurilor impunea intocmirea unui act in forma autentica. In absenta formei obligatorii ad validitatem, inscrisul invocat nu poate reprezenta decat un antecontract de vanzare-cumparare, ce a dat nastere in patrimoniul promitentului-cumparator a unui drept de creanta, respectiv dreptul de a cere incheierea vanzarii-cumpararii, iar nu unui drept real.

Revenind la lucrarea de expertiza efectuata in cauza, tribunalul constata ca expertul cauzei a transpus in schita terenul in suprafata de 500 mp, dobandit de reclamant conform TP nr. (...) si sentintei de partaj, retinand ca in perimetrul 12-1-2-3-28-23-24-21-18-19-20-8-9-10-11-12 se regasesc 540 mp. In urma studierii schitei de la fila 66, se observa insa ca intre aceste limite a fost cuprinsa si suprafata de 40 mp, colorata cu portocoliu, ce face obiectul operatiunii juridice mentionate in inscrisul din 1991, precum si parte a terenului in suprafata de 100 mp, despre care se vorbeste in declaratia din 1975.

In conditiile in care parata nu a formulat obiectiuni la raportul de expertiza, privind modul de transpunere a TP, iar, cu ocazia cuvantului pe fond, a precizat ca reclamantul poate pastra terenul de 100 mp dati de mama sa, tribunalul urmeaza a retine ca suprafata de 500 mp asupra careia reclamantul a facut dovada  certa a dreptului de proprietate este cea identificata de expert in perimetrul 12-1-2-3-28-23-24-21-18-9, cu excluderea suprafetei de 40 mp identificata ca facand obiectul isncrisului sub semnatura privata incheiat in anul 1991. Prin urmare, linia de hotar intre terenurile partilor va fi stabilita pe aliniamentul 3-28-23-21-18-9, acesta corespunzand dreptului de proprietate al reclamantului.

Aliniamentul solicitat de reclamant si incuviintat de instanta de fond este aleatoriu si fara temei. Traseul liniei de hotar astfel incat sa cuprinda si parte din grajdul paratei, respectiv pe linia 24-30 din schita aflata la fila 77, nu isi gaseste justificarea in niciuna dintre probele administrate. Se constata ca, si daca se are in vedere declaratia din 1975, suprafata presupus a fi fost dobandita de reclamant se intinde pana la reperele 4-25-19. In plus, nici in declaratia mentionata nu se face vorbire despre grajdul care ar trebui, potrivit pretentiilor reclamantului, sa fie situat, jumatate pe terenul sau, jumatate pe terenul paratei, situatie care, acceptata fiind de reclamant la acel moment, ar face inadmisibila in prezent cererea de ridicare a grajdului. Pe de alta parte, nici martorii propusi de reclamant nu au sustinut existenta acestei suprafete, ci doar ca streasina grajdului depaseste linia de hotar, astfel incat apa de ploaie si zapada se scurg pe terenul reclamantului.  Prin urmare, linia de hotar identificata de tribunal conform actelor de proprietate corespunde situatiei existente in teren, grajdul fiind el insusi semn de hotar intre proprietati.

In aceste conditii, tribunalul constata ca reclamantul nu a facut dovada ca parata i-ar fi ocupat din terenul detinut in proprietate, astfel incat respingerea cererii de revendicare, subinteleasa din dispozitivul sentintei nr.881/2013, potrivit primei instante, se mentine si in prezent.

Cat priveste cererile referitoare la ridicarea grajdului sau modificarea acoperisurilor, astfel incat apele pluviale sa se scurga inspre proprietatea paratei, tribunalul constata ca linia de hotar stabilita impune respingerea cererii de ridicare a grajdului, in conditiile in care proprietatea reclamantului nu este acaparata prin modul de amplasare a grajdului, iar, potrivit declaratiilor martorilor, grajdul avea acelasi amplasament, si anume pe linia de hotar, inca de la momentul edificarii casei de catre reclamant, fiind acceptat ca atare de acesta in toata aceasta perioada, putandu-se vorbi de prescriptia achizitiva in ceea ce priveste servitutea referitoare la edificarea constructiilor.

Referitor la obligarea paratei sa modifice acoperisul, tribunalul retine din declaratiile martorilor propusi inclusiv de parata, ca apa de la ploi se scurge pe terenul reclamantului, aspect confirmat si de expertul desemnat in cauza. Avand in vedere disp. art.615 C.civ. de la 1864 (“Tot proprietarul este dator a-şi face streaşina casei sale astfel încât apele din ploi să se scurgă pe terenul său, sau pe uliţe, iar nu pe locul vecinului său.”), aplicabil in conditiile in care, potrivit art.59 din Legea nr.71/2011, dispoziţiile art. 602 - 625 din Codul civil nu se aplică situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, si tinand cont de criticile formulate in recurs de parata, tribunalul constata ca, in mod temeinic si legal, parata a fost obligata sa orienteze acoperisul astfel incat apele pluviale sa se scurga pe terenul sau.

Instanta de fond a obligat parata sa ia toate masurile necesare, astfel incat nucul existent pe proprietatea sa să nu  mai afecteze in niciun fel proprietatea reclamantului, autorizandu-l pe acesta din urma, in cazul refuzului, sa execute el insusi aceste lucrari, pe cheltuiala paratei. Tribunalul considera ca aceasta dispozitie este lipsita de claritate si imposibil de pus in executare. Nucul este un pom protejat prin Legea nr.348/2003, iar taierea acestor pomi este supusa unor conditii speciale, potrivit art.17 din Lege. Acestea includ eliberarea unei autorizatii speciale emisa la solicitarea proprietarului si indeplinirea anumitor criterii pentru autorizare, criterii ce se verifica de personal specializat. Or, in conditiile in care hotararea nu prevede expres daca masurile vizate privesc “toaletarea” pomului sau chiar taierea acestuia, iar legea impune conditii speciale pentru astfel de operatiuni, sentinta nu va putea fi executata in niciuna dintre modalitati. Prin urmare, critica formulata de recurenta este fondata, urmand a se inlatura aceasta dispozitie.

 Sub aspectul motivelor de recurs privind nesolutionarea cererii paratei, de anulare a TP, tribunalul constata ca ele nu pot fi primite. Vazand cererea aflata la dosar la fila 23, prin care parata a solicitat anularea TP in ceea ce priveste suprafata de 500 mp, intrucat in rolul agricol al autoarei reclamantului este inscrisa in acest punct doar suprafata de 400 mp, instanta de fond a pus in vedere partii sa precizeze in scris cererea, in masura in care se doreste a fi o cerere reconventionala, si sa o timbreze corespunzator. In lipsa unei astfel de precizari, instanta a apreciat ca nu este investita cu o cerere reconventionala si nu a analizat aceasta pretentie. Tribunalul constata ca prima instanta a procedat corect. Cererea reconventionala se formuleaza conform art.112 C.pr.civ., cum reiese din disp. art.119 alin.2 C.pr.civ., aceasta presupunand indicarea numelui si adreselor partilor, a obiectului cererii, a motivelor in fapt si in drept si a probelor ce se solicita in dovedirea ei, cererea urmand a fi depusa in exemplare care sa permita comunicarea. O precizare a solicitarii formulate de parata in cuprinsul memoriului aflat la fila 23 era necesara, in conditiile in care TP mentionat (presupunand ca este vorba de cel emis in temeiul Legii nr.18/1991) priveste mai multi mostenitori, nu doar pe reclamantul caruia i-a fost inclusa in lot, prin partaj, suprafata in discutie, iar nulitatea lui impune judecata in contradictoriu si cu emitentele lui, respective comisiile de fond funciar. De asemenea, chiar daca instanta de fond ar fi pus in discutie, din oficiu, necesitatea introducerii in cauza a acestor persoane, aspect discutabil in prezenta principiului disponibilitatii de vointa a partii, cererea trebuia formulata in atatea exemplare cate parti sunt, plus unul pentru instanta, pentru respectarea contradictorialitatii si a dreptului la aparare. Prin urmare, nu doar imprejurarea ca instanta a pus in vedere paratei sa timbreze cererea, in conditiile in care, intr-adevar, litigiile privind fondul funciar sunt scutite de plata taxei, a impiedicat solutionarea cererii, ci nerespectarea de catre parata a cerintelor art.119 rap. la art.112 C.pr.civ., necesare pentru ca instanta sa se considere legal investita cu solutionarea actiunii. Prin urmare, nu exista motive de nelegalitate, sub acest aspect, nici a sentintei nr.881/2013, nici a sentintei nr.1268/2013.

Un ultim motiv de recurs priveste cheltuielile de judecata acordate reclamantului, in cuantum total de 2000 lei.  Tribunalul retine, pe de o parte, ca potrivit art.560 C.civ., cheltuielile cu granituirea se suporta de ambii proprietar, si ca, pe de alta parte, declansarea acestui litigiu este consecinta faptului ca reclamantul a contestat hotarul existent intre parti. In acest sens se constata ca, pe o buna parte din aliniamentul hotarului stabilit de tribunal, exista gard edificat chiar de reclamant, iar pentru cealalta portiune neintelegerile se datoreaza reclamantului, care a invocat un alt hotar decat cel existent, respectiv grajdul situat la limita proprietatii paratei.

In acest conditii, tribunalul apreciaza ca nu exista niciun temei legal pentru ca parata sa fie obligata a suporta cheltuielile legate de granituire, reclamantul fiind in culpa sub acest aspect. In schimb, parata a cazut in pretentii in ceea ce priveste cererea referitoare la picatura streasinii, motiv pentru care, in temeiul art.274 C.pr.civ., aceasta va fi obligata la cheltuieli de judecata, proportional cu aceasta pretentie, tribunalul apreciind ca suma de 200 lei, din totalul cheltuielilor suportate de reclamant, este suficenta raportat la ansamblul solicitarilor formulate si la modul de solutionare a lor.

Concluzionand, pentru considerentele aratate, tribunalul urmeaza a admite recursul declarat impotriva sentintei nr.881/2013 si, in temeiul art.312 rap. la art.304 pct.9 C.pr.civ., sa o modifice in parte. Astfel, se va stabili limita de hotar pe aliniamentul 9-18-21-24-23-28-3, conform schiţei anexă la raportul de expertiză (...) , fila 66/dosar fond, si se va înlătura dispoziţia privind obligaţia de a ridica grajdul, precum şi dispoziţia privind măsurile referitor la nuc. Totodata, se va admite, doar în parte, cererea privind plata cheltuielilor de judecată şi pârâta va achita reclamantului sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în fond. Celelalte dispozitii vor fi mentinute, ca legale si temeinice.

Pentru argumentele expuse anterior, recursul privind sentinta nr.1268/2013 va fi respins, ca nefondat.

Constand ca intimatul-reclamant a cazut in pretentii in acest stadiu procesual, tribunalul il va obliga la plata catre recurenta a cheltuielilor de judecata in suma de 600 lei, proportional cu admiterea recursurilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâta (...) , împotriva sentinţei civile nr.881 din 18.04.2013 pronunţată de Judecatoria Câmpulung, intimat-reclamant fiind (...).

Modifică, în parte, sentinţa, în sensul că stabileşte limita de hotar pe aliniamentul 9-18-21-24-23-28-3, conform schiţei anexă la raportul de expertiză (...) , fila 66/dosar fond.

Înlătură dispoziţia privind obligaţia de a ridica grajdul, precum şi dispoziţia privind măsurile referitor la nuc.

Admite, în parte, cererea privind plata cheltuielilor de judecată şi obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 200 lei, cheltuieli de judecată în fond.

Menţine în rest sentinţa.

Respinge recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 1268/10.06.2013, ca nefondat  .

Obligă intimatul la plata către recurentă a sumei de 600 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 12.02.2014

Domenii speta

Spete similare