Contencios administrativ. Calitatea procesuală activă a unui terț de a contesta actul administrativ

Rezumat:

Deşi, dispoziţiile art. 227 din Hotărârea  nr. 155/2014 a Curţii de Conturi, prevăd că doar conducătorul entităţii verificate poate sesiza instanţa de contencios competentă, această dispoziţie nu poate fi interpretată în sensul că se restrânge sfera persoanelor care pot ataca actele Curţii de Conturi. O asemenea interpretare  ar aduce o modificare substanţială legii organice, ceea ce este contrar art. 52 alin. 2 din Constituţie potrivit căruia „Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică”. Or, este cert că în privinţa actelor administrative, legiuitorul organic a recunoscut calitate procesuală activă persoanei vătămate printr-un act administrativ tipic sau asimilat, indiferent dacă este beneficiarul actului sau este terţ la act.

Hotărârea:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 4 noiembrie 2015 sub nr. 5466/86/2015, reclamanta DGA în contradictoriu cu pârâtele Camera de Conturi Suceava şi Curtea de Conturi a României a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 23/44/10.08.2015 emisă de Camera de Conturi Suceava şi a încheierii nr. VI/101/14.10.2015 pronunţată de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se admită această contestaţie şi să se dispună anularea măsurilor dispuse la pct. 2.1 din decizia nr. 23/44/10.08.2015 emisă de Camera de Conturi Suceava din cadrul Curţii de Conturi a României şi a încheierii nr. VI/101/14.10.2015 pronunţată de Comisia de Soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României, iar în subsidiar să se dispună  suspendarea executării deciziei şi încheierii susmenţionate până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în anulare.

În motivare reclamanta a arătat că, prin încheierea nr. VI/101/14.10.2015 pronunţată de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României s-a respins contestaţia remisă şi înregistrată la Curtea de Conturi a României-Departamentul  VI sub nr. VI/41139 din 02.09.2019, formulată de DGA, entitate din subordinea UATJ Suceava, împotriva deciziei nr. 23/44/10.08.2015 emisă de Camera de Conturi Suceava, ca urmare a acţiunii de audit financiar asupra conturilor anuale de execuţie bugetară ale unităţilor administrativ teritoriale a judeţelor pentru anul 2014 efectuată în perioada 20.05.2015-15.07.2015.

Reclamanta consideră că atât decizia nr. 23/44/10.08.2015 emisă de Camera de Conturi Suceava, cât şi încheierea nr. VI/101/14.10.2015 pronunţată de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României sunt nelegale şi nefondate, sub aspectul măsurilor cuprinse la pct. 2.1 prin care s-a dispus „verificarea tuturor operaţiunilor reprezentând cheltuieli de personal, efectuate după  data de 29.09.2014, stabilirea întinderii prejudiciului reprezentând cheltuieli de personal acordate în mod nelegal, recuperarea integrală a acestuia, regularizarea obligaţiilor angajatorului şi angajaţilor cu bugetul consolidat, înregistrarea în contabilitatea operaţiunilor specifice”.

Pârâta Curtea de Conturi a României, prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 20 noiembrie 2015 a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active, solicitând admiterea acesteia iar  pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei,  a arătat că, calitatea procesuală activă presupune identitate dintre titularul cererii de chemare în judecată şi titularul dreptului din raportul juridic dedus judecăţii. În cauza de faţă, instanţa a fost învestită cu o acţiune având ca obiect anularea şi suspendarea parţială a deciziei nr. 23/44/2015, act emis de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Suceava, în urma acţiunii de audit financiar al conturilor anuale de audit financiar asupra conturilor anuale de execuţie bugetară, efectuată la UATJ Suceava.

Persoana supusă controlului a fost UATJ Suceava, iar în concluziile acestui control a rezultat, printre altele, faptul că au fost efectuate cheltuieli de personal, în mod nelegal, la ordonatorul  terţiar de credite DGA, fiind emisă, în acest sens, decizia nr. 23/44/2015, măsurile dispuse prin aceasta fiind stabilite în sarcina conducerii entităţii verificate, conform prevederilor art. 33 alin. 3 din Legea nr. 94/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Chiar dacă în cuprinsul deciziei se specifică faptul că „măsura se va aplica la ordonatorul terţiar de credite finanţat din bugetul judeţean, DGA” tot în decizie se menţionează foarte clar că „răspunderea pentru realizarea măsurilor dispuse la pct. 2.1 revine ordonatorului principal de credite al UATJ Suceava”.

De asemenea, coroborând acest aspect cu dispoziţiile pct. 204 din RODAS, rezultă că titularul dreptului de a contesta decizia este conducătorul entităţii verificate.

Prin urmare, actele de control sunt obligatorii doar în raport de conducerea entităţii verificate, UATJ Suceava, aceasta fiind şi singura care are calitate să conteste actele de control emise de Curtea de Conturi a României.

Prin răspunsul la întâmpinare reclamanta a solicitat respingerea excepţiei ca nefondată, pe fond admiterea contestaţiei în anulare şi admiterea cererii de suspendare a executării deciziei şi încheierii.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesual active a DGA a solicitat a se observa că prin încheierea nr. VI/101/14.10.2015 pronunţată de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României, s-a dispus respingerea contestaţiei înregistrată la Curtea de Conturi - Departamentul VI sub nr. VI41139/02.09.2015, înaintată de reprezentanţii legali ai UATJ Suceava şi formulată de DGA-ordonator terţiar de credite împotriva Deciziei nr. 23/44/10.08.2015 emisă de Camera de Conturi Suceava.

Pe această cale a procedurii prealabile, pârâta a recunoscut calitatea procesuală şi interesul conducătorului entităţii verificate de a contesta măsurile dispuse prin decizia nr. 23/44/10.08.2015 emisă de Camera de Conturi Suceava.

Prin dispozitivul deciziei, se dispune luarea de către ordonatorul terţiar de credite a măsurilor necesare pentru verificarea tuturor operaţiunilor reprezentând cheltuieli de personal, efectuate după data de 29.09.2014, stabilirea întinderii prejudiciului reprezentând cheltuieli de personal acordate în mod nelegal, recuperarea integrală a acestuia, regularizarea obligaţiilor angajatorului şi angajaţilor cu bugetul consolidat, înregistrarea în contabilitatea operaţiunilor specifice, cu termen de aducere la îndeplinire la data de 31.12.2015.

Susţinerile pârâtei că reclamanta „nu dovedeşte calitatea procesuală activă pentru a justifica o pretenţie” este netemeinică, având în vedere faptul că măsura se va aplica la ordonatorul terţiar de credite finanţat din bugetul judeţean, DGA, interesul legitim lezat, fiind justificat de faptul că, actul ce face obiectul cauze îi conferă direct un drept material întrucât prevede o obligaţie în sarcina reclamantei.

În dispozitivul deciziei nu apare menţionat că obligaţia stabilită la pct. 2.1 în sarcina ordonatorilor terţiari de credite va fi îndeplinită de către conducerea unităţii administrativ teritoriale, judeţul Suceava prin demersuri şi acte proprii, aşa cum susţine pârâta în întâmpinare.

Reclamanta este instituţie publică cu personalitate juridică în subordinea Consiliului Judeţean Suceava, iar potrivit art. 8 alin. 2 din Hotărârea nr. 1434/2004 este reprezentată în relaţiile cu autorităţile şi instituţiile publice, cu persoanele fizice şi juridice din ţară şi din străinătate, precum şi în justiţie, de către directorul executiv, acesta potrivit art. 8 alin. 2 lit. b) din aceeaşi hotărâre are funcţia de ordonator secundar de credite, întocmeşte bugetul propriu al Direcţiei generale şi contul de încheiere al exerciţiului bugetar.

Totodată, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 94/1992 Curtea de Conturi efectuează o evaluare independentă asupra economicităţii, eficienţei şi eficacităţii cu care o entitate publică utilizează resursele publice alocate pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite.

La data de 13 ianuarie 2016 Sindicatul P. a formulat cerere de intervenţie în interesul reclamantei.

În fapt, Sindicatul P. a înţeles să intervină în cauza de faţă în interesul reclamantei în numele şi pe seama persoanelor, membri de sindicat, care au beneficiat de drepturile stipulate în dispozitivul sentinţei civile nr. 1152/09.06.2008 a Tribunalului Suceava.

Prin întâmpinarea depusă la data de 2 februarie 2016, pârâta Curtea de Conturi a României a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de intervenţie accesorie, în condiţiile nedovedirii interesului de a formula o astfel de cerere.

Sub aspectul motivării interesului în formularea acestei cereri de intervenţie accesorie, intervenientul nu a formulat nici o susţinere în sprijinul dovedirii existenţei şi aplicabilităţii în cauză a interesului de a formula această cerere de intervenţie şi, ţinând seama de faptul că, indiferent de tipul cererii de intervenţie, legiuitorul impune necesitatea existenţei unui interes în formularea acestei cereri, apreciază că acest aspect nu a fost probat de către intervenient.

Prin  sentinţa nr. 430 din 17martie 2016, Tribunalul Suceava – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscala a admis  excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtă; a respins, ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă,  acţiunea formulată de reclamanta DGA în contradictoriu cu pârâtele Camera de  Conturi Suceava şi Curtea de Conturi a României şi intervenient în numele altei persoane Sindicatul P. Suceava respingând, ca nefondată,  cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenient în numele altei persoane Sindicatul P..

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au promovat recurs reclamanta DGA şi intervenientul Sindicatul P..

În motivarea căii de atac promovate, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. 1, pct. 8 Cod procedură civilă, recurenta DGA  a susţinut că soluţia recurată materializează interpretarea greşită a prevederilor art. 36 Cod procedură civilă, raportat la art. 227 din Hotărârea nr. 155/2014 Curţii de Conturi, prima instanţă aplicând greşit normele de drept material în speţa dedusă judecăţii şi reţinând eronat că, privitor la contestaţia administrativă şi la contestaţia împotriva încheierii de soluţionare a contestaţiei, acestea nu puteau fi formulate decât de către conducătorul UAT Judeţul Suceava.

A arătat recurenta că prin Încheierea nr. VI/101/14.10.2015 pronunţata de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României, s-a dispus respingerea contestaţiei înregistrată la Curtea de Conturi - Departamentul VI sub nr. VI.41139/02.09.2015, înaintată de reprezentanţii legali ai UATJ Suceava şi formulată de DGA - ordonator terţiar de credite împotriva Deciziei nr. 23/44/10.08.2015 emisă de Camera de Conturi Suceava, La modul concret, pe această cale a procedurii administrative prealabile obligatorie pentru exercitarea dreptului la acţiune în contencios administrativ, pârâta a recunoscut calitatea şi interesul conducătorului entităţii verificate - respectiv DGA de a contesta măsurile dispuse arin Decizia nr.  23/44/10.08.2015 emisă de Camera de Conturi Suceava. Mai mult, prin dispozitivul deciziei, se dispune luarea de către ordonatorul terţiar de credite a măsurilor necesare pentru verificarea tuturor operaţiunilor reprezentând cheltuieli de personal, efectuate după data de 28.09.2014. stabilirea întinderii prejudiciului reprezentând cheltuieli de personaj acordate în mod nelegal,  recuperarea integrală a acestuia, regularizarea obligaţiilor angajatorului şi angajaţilor cu bugetul consolidat, înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor specifice, cu termen de aducere la îndeplinire la data de 31.12.2015.

A precizat recurenta că potrivit art. 227 din Hotărârea nr. 155/2014 a Curţii de Conturi privind organizarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi împotriva încheierii emise de comisia de soluţionare a contestaţiilor prevăzută la pct. 213, conducătorul entităţii verificate poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, în termen de 15 zile calendaristice de la data confirmării de primire a încheierii, în condiţiile legii contenciosului administrativ. Or, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă clar că unităţile audiate au fost atât Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Suceava, în calitate de ordonator principal, cât şi DGA, în calitate de ordonator terţiar, astfel, încât nu poate fi primită motivarea primei instanţe în sensul că reclamanta nu are calitate procesuală activă. A învederat faptul că există identitate între persoana reclamantei şi cel care este titularul dreptului afirmat, având în vedere că reclamanta este ordonator terţiar de credite vizat de controlul finalizat prin decizia contestată. Prin urmare, motivarea primei instanţe referitoare la faptul că reclamanta nu dovedeşte calitate procesuală activă pentru a justifica pretenţiile deduse judecăţii este netemeinică, având în vedere faptul că măsura se va aplica la ordonatorul terţiar de credite finanţat din bugetul judeţean, DGA, Interesul legitim lezat (şi, implicit, calitatea procesuală) fiind în acest context justificat de faptul că actul ce face obiectul prezentei cauze prevede o obligaţie în sarcina reclamantei, pe care aceasta înţelege s-o conteste ca fiind nedatorată.

Contrar susţinerilor pârâtei din întâmpinare şi celor reţinute de instanţa de fond, dispozitivul Deciziei nu menţionează că obligaţia stabilită la pct.  2.1. în sarcina ordonatorului terţiar de credite va fi îndeplinită de către conducerea unităţii administrativ - teritoriale, Judeţul Suceava, prin demersuri şi acte proprii.

Potrivit art. 64 alin. 1 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, nerecuperarea prejudiciilor ca urmare a nedispunerii şi a neurmăririi de către conducere a măsurilor transmise de către Curtea de Conturi, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani. Prin urmare, faptul nepunerii în executare a deciziei contestate şi neluarea măsurilor dispuse de către Curtea de Conturi, nerecuperarea prejudiciilor de către conducerea entităţii verificate, antrenează, în temeiul legii, obligatoriu, răspunderea penală a persoanei din vina căreia nu au fost duse la îndeplinire masurile stabilite, în aceste condiţii apare evident faptul că decizia nu are un simplu caracter de recomandare pentru conducerea DGA, iar măsurile dispuse de către pârâtă sunt obligatorii în sarcina conducerii entităţii verificate.

În ceea ce priveşte incidenţa prevederilor art. 36 din Codul de procedură civilă reţinute de instanţa de fond în motivarea sentinţei recurate, respectiv că nu ar exista „identitate dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii”, a susţinut recurenta că  se impun a fi făcute următoarele clarificări:

Raportat la identitatea de părţi, aceasta rezultă din conţinutul încheierii pronunţate de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi. Prin soluţionarea contestaţiei administrative prealabile formulate de către DGA se recunoaşte de către pârâta - intimată calitatea de contestator al reclamantei, indiferent de stadiul de soluţionare a contestaţiei, luând în considerare faptul că există identitate de părţi, obiect şi cauză între contestaţia adresată Camerei de Conturi Suceava şi remisă Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi, astfel, aceasta din urmă recunoscând calitatea de contestator a entităţii verificate, respectiv DGA. A susţinut recurenta că dispoziţiile actelor normative care reglementează activitatea de audit public extern, nu pot fi contrare Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ambele subiecte de drept fiind instituţii publice ale statului roman. Aşadar, cum există identitate între persoana reclamantei şi cel care este titularul dreptului afirmat, respectiv de a contesta, drept ce decurge din obligaţia stabilită de organul de control în sarcina recurentei de a recupera integral presupusul prejudiciu, având în vedere că reclamanta este ordonatorul terţiar de credite vizat de controlul finalizat, astfel cum rezultă din decizia contestată; cum fondul nu a fost cercetat, prin raportare la prevederile art. 36 din Codul de procedură civilă, instanţa de fond era ţinută la analizarea existenţei sau inexistenţei drepturilor şi obligaţiilor afirmate de părţi, care constituie o chestiune de fond. Astfel fiind, instanţa în mod greşit s-a pronunţat cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active, ea fiind ţinută la unirea excepţiei cu fondul, neputându-se pronunţa a priori cu privire la excepţia invocată pe fondul cauzei de pârâtă.

A învederat recurenta că instanţa de fond prin considerente nu a indicat motivele de fapt şi de drept şi nici raţionamentul juridic în temeiul căruia a analizat susţinerile părţilor, motivele pentru care unele sau altele au fost înlăturate, dar mai ales care au fost raţiunile pentru care au fost înlăturate susţinerile invocate prin răspunsul la întâmpinare, cu privire la ansamblul acesteia, respectiv incidenţa prevederilor art.1 din Legea nr. 554/2004, cu atât mai mult cu cât s-a invocat în faţa instanţei de fond, şi jurisprudenţă în materie, din raza Tribunalului Suceava.

A concluzionat recurenta solicitând  admiterea recursului, casarea sentinţei recurate cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare instanţei de fond  care a soluţionat greşit cauza pe  excepţia lipsei  calităţii procesuale active a reclamantei, excepţie care nu era dată.

Prin recursul său  intervenientul Sindicatul P. a  susţinut că soluţia recurată materializează interpretarea greşită a prevederilor art. 36 Cod procedură civilă, raportat la art. 227 din Hotărârea nr. 155/2014 Curţii de Conturi, prima instanţă aplicând greşit normele de drept material în speţa dedusă judecăţii şi statuând eronat că, privitor la contestaţia administrativă şi la contestaţia împotriva încheierii de soluţionare a contestaţiei, acestea nu puteau fi formulate decât de către conducătorul UAT Judeţul Suceava şi că excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei DGA nu era dată în cauză.

Având în vedere că măsura de la pct. 2.1 din Decizia nr. 23/44/10.08.2015 emisă de Camera de Conturi Suceava, reţinută ca întemeiată prin Încheierea VI/101/14.10,2015 pronunţată de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României, priveşte nelegalitatea cheltuielilor bugetare angajate de DGA, în litigiile referitoare la modalităţile în care a fost realizată execuţia bugetară, calitate procesuală activă are şi instituţia publică verificată, reprezentată în instanţă de director executiv, prin urmare, raportul de drept procesual s-a realizat şi între pârâta Curtea de Conturi şi reclamanta DGA, calitate procesuală în cauză având şi instituţia publică verificată de către Curtea de Conturi, prin director executiv, în calitate de titular îndreptăţit de a cere concursul justiţiei.

Cum există identitate între persoana reclamantei şi cel care este titularul dreptului afirmat, având în vedere că reclamanta este ordonator secundar de credite vizat de controlul finalizat prin decizia contestată, cum fondul nu a fost cercetat, în vederea garantării dublului grad de jurisdicţie,  a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare instanţei de fond, care a soluţionat greşit cauza pe excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, excepţie care nu era dată.

Prin întâmpinările formulate  recurenţii, fiecare în parte au achiesat la calea de atac promovată de celălalt participant cu aceeaşi poziţie procesuală, solicitând admiterea recursurilor.

Pârâta Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare însă cu depăşirea termenului legal de 10 zile.

Examinând sentinţa atacată prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului precum şi a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursurile sunt întemeiate pentru cele ce urmează:

Din actele a căror anulare se cere, rezultă că misiunea de audit financiar s-a efectuat la Unitatea Administrativ Teritoriala Judeţul Suceava dar s-a întins şi asupra ordonatorului terţiar de credite DGA, concluziile auditorilor publici fiind valorificate prin raportul de audit financiar.

Tot odată la pct. 4 – 8  din Decizia nr.23/44/10.08.2015 a Camerei de Conturi Suceava  s-a constatat nerespectarea prevederilor legale privind destinaţia creditelor bugetare, plăţi nelegale şi abateri privind obligaţiile de plată către bugetul consolidat al statului.  Auditorii publici au stabilit la pct. 1.4 şi 1.5 din decizie o serie de măsuri, care se aplică „la ordonatorul terţiar de credite finanţat din bugetul judeţean, DGA”.

Prima instanţă a respins acţiunea promovată de ordonatorului terţiar de credite D.G.A.S.P.C. Suceava, apreciind că această instituţie nu are calitate procesuală activă în sensul prevăzut de dispoziţiile art. 227 din Hotărârea nr. 155/2014 a Curţii de Conturi.  Tribunalul a constatat că entitatea subordonată entităţii auditate nu are calitatea de a  formula contestaţie împotriva deciziei.

Conform art. 227 din Hotărârea  nr. 155/2014 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, adoptată de Curtea de Conturi, „Împotriva încheierii emise de comisia de soluţionare a contestaţiilor prevăzută la pct. 213, conducătorul entităţii verificate poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, în termen de 15 zile calendaristice de la data confirmării de primire a încheierii, în condiţiile legii contenciosului administrativ”.

Se poate constata că dispoziţiile din acest Regulament fac trimitere la Legea contenciosului administrativ, astfel că este esenţial a stabili persoana care are îndreptăţirea să sesizeze instanţa de contencios administrativ cu acţiune în anularea actului administrativ emis de o structură judeţeană a Curţii de Conturi.

În conformitate cu dispoziţiile art.1 alin.2 din Legea.nr.554/2004, lege organică care reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ„Se poate adresa instanţei de contencios  administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.”

Deşi, dispoziţiile art. 227 din Hotărârea  nr. 155/2014 a Curţii de Conturi, prevăd că doar conducătorul entităţii verificate poate sesiza instanţa de contencios competentă, această dispoziţie nu poate fi interpretată în sensul că se restrânge sfera persoanelor care pot ataca actele Curţii de Conturi. O asemenea interpretare  ar aduce o modificare substanţială legii organice, ceea ce este contrar art. 52 alin. 2 din Constituţie potrivit căruia „Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică”. Or, este cert că în privinţa actelor administrative, legiuitorul organic a recunoscut calitate procesuală activă persoanei vătămate printr-un act administrativ tipic sau asimilat, indiferent dacă este beneficiarul actului sau este terţ la act.

Prin urmare, Curtea apreciază că reclamanta este îndreptăţită să atace în justiţie Decizia nr.23/44/10.08.2015 cu privire la măsurile dispuse şi la abaterile constatate în sarcina sa, cu atât mai mult cu cât unele măsuri trebuie aduse la îndeplinire prin organele de conducere ale acestei instituţii.

În consecinţă, în temeiul art. 496 Cod procedură civilă, se va dispune casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe. 

Domenii speta

Spete similare