Recurs. Stabilirea calităţii de beneficiar al drepturilor prevăzute de Decretul-Lege 118/1990

Decizie 1052 din 08.05.2016


CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Recurs. Stabilirea calităţii de beneficiar al drepturilor prevăzute de Decretul-Lege 118/1990

- art. 4 şi 5 din Decretul-lege nr. 118/1990

Hotărârea instanţei de fond prin care acţiunea formulată de reclamantă a fost respinsă, în parte, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi, în parte, ca neîntemeiată, este criticată de recurentă prin prisma a două motive de recurs, respectiv motivul de recurs prevăzut de art. 488 punct. 4 din Codul de procedură civilă referitor la depăşirea de către instanţa învestită cu soluţionarea cauzei a atribuţiilor puterii judecătoreşti şi motivul de recurs prevăzut de art. 488 punct 8 din Codul de procedură civilă referitor la încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 punct 4 din Codul de procedură civilă, recurenta reclamantă nu a precizat în ce constă în concret depăşirea de către instanţă a atribuţiilor puterii judecătoreşti. Examinând din oficiu hotărârea, prin prisma acestui motiv de ordine publică, instanţa de recurs a reţinut că judecătorul fondului s-a pronunţat în limitele cererii cu care a fost învestit de reclamantă, cu respectarea normelor de competenţă şi a atribuţiilor specifice puterii judecătoreşti, motiv pentru care s-a constatat că acesta nu este incident în speţă.

Sub aspectul motivului de recurs prevăzut de art. 488 punct. 8 din Codul de procedură civilă, Curtea a reţinut:

Prin cererea înregistrată la A.J.P.I.S. S. M., reclamanta a solicitat stabilirea calităţii de beneficiar al Decretului Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, în calitate de fiică a defunctului K. M., fost prizonier de război.

Prin Decizia nr. xx/07.09.2015 privind respingerea unor drepturi prevăzute de Decretul Lege nr. 118/1990 pentru urmaşi, emisă de Directorul executiv al A.J.P.I.S. S. M., a fost respinsă cererea reclamantei, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990, respectiv reclamanta nu are calitatea de titular al drepturilor, potrivit prevederilor art. 4) şi nici pe aceea de soţie supravieţuitoare, potrivit art. 5) din acelaşi act normativ.

Împotriva Deciziei nr. xx/07.09.2015, reclamanta a formulat contestaţie, care a fost respinsă prin Decizia nr. xxxx/18.09.2015 emisă de Directorul executiv al Agenţiei Judeţene pentru Plăţi şi Inspecţie Socială S. M., menţinându-se prevederile Deciziei contestate.

Rezultă din starea de fapt mai sus expusă că actele administrative a căror anulare o solicită reclamanta au fost emise de pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială S. M., în exercitarea atribuţiei prevăzute de art. 16 alin. 2 lit. g) din O.U.G. nr. 113/2011.  Potrivit textului legal, agenţiile teritoriale soluţionează cererile privind stabilirea calităţii de persoană persecutată, în înţelesul prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, plata acestor drepturi fiind realizată prin intermediul caselor judeţene de pensii sau, după caz, al Casei de Pensii a Municipiului B.

Nefiind emitenta actelor contestate de reclamantă, în mod corect, a fost admisă faţă de pârâta Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive în cauză, cu consecinţa respingerii acţiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că, beneficiază de indemnizaţia prevăzută de art. 4 din Decretul lege nr. 118/1990, persoana care s-a aflat în una din situaţiile prevăzute de art. 1, respectiv a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracţiuni politice; a fost privată de libertate în locuri de deţinere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune; a fost internată în spitale de psihiatrie; a avut stabilit domiciliu obligatoriu; a fost strămutată într-o altă localitate; a fost deportată în străinătate după 23 august 1944; a fost constituită în prizonier de către partea sovietică după data de 23 august 1944 ori, fiind constituită ca atare, înainte de această dată, a fost reţinută în captivitate după încheierea armistiţiului, sau este soţul/soţia supravieţuitoare a acestor persoane.

Reclamanta a depus cererea de recunoaştere a calităţii sale de beneficiar al Decretului lege nr. 118/1990 în calitate de fiică a numitului - K. M., astfel că nu poate beneficia de prevederile art. 4 si art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990, deoarece nu are calitatea de persoană care s-a aflat în una din situaţiile prevăzute de art. 1, şi nici calitatea de soţie supravieţuitoare definită de art. 5 din acelaşi act normativ.

În consecinţă, în mod corect, prima instanţă a constatat că Deciziile nr. xxxx/18.09.2015 şi xx/07.09.2015, a căror anulare o solicită reclamanta, sunt legale şi temeinice, astfel că, neputându-se reţine nici incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 punct. 8 Cod procedură civilă,  recursul a fost respins ca nefondat.

Decizia nr. 1052 din 08.05.2016 a Curţii de Apel Oradea - Secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Dosar nr. 2239/83/2015

Prin Sentinţa nr. 38/CA din 20.01.2016 Tribunalul S. M. a respins acţiunea formulată de reclamanta M. A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială S. M., ca neîntemeiată, a respins acţiunea în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că reclamanta, în calitate de fiică a defunctului K. M., a solicitat Agenţiei Judeţene pentru Plăţi şi Inspecţie Socială S. M. stabilirea calităţii de beneficiar al drepturilor prevăzute de Decretul-Lege nr.118/1990.

Prin Decizia nr.xx/07.09.2015, Comisia pentru aplicarea prevederilor Decretului-Lege nr.118/1990 a Agenţiei Judeţene pentru Plăţi şi Inspecţie Socială S. M. i-a respins cererea, motivat de faptul că reclamanta, în calitate de fiică a titularului drepturilor, nu poate beneficia de prevederile art.5 al acestuia.

Contestaţia formulată de reclamantă împotriva acestei decizii a fost respinsă prin Decizia nr.xxxx/18.09.2015, reţinându-se că nu are nici calitatea de titulară prevăzută de art.4 şi art.5 şi nici pe cea de soţie supravieţuitoare definită de art.5 din decretul-lege.

În drept, instanţa de fond a reţinut ca fiind relevante următoarele dispoziţii legale din Decretul-Lege nr. 118/1990:

- art. 1 „ (1) Constituie vechime în muncă şi se ia în considerare la stabilirea pensiei şi a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcţie de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice:

a) a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracţiuni politice;

b) a fost privată de libertate în locuri de deţinere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune;

c) a fost internată în spitale de psihiatrie;

d) a avut stabilit domiciliu obligatoriu;

e) a fost strămutată într-o altă localitate.

(2) De aceleaşi drepturi beneficiază şi persoana care:

a) a fost deportată în străinătate după 23 august 1944;

b) a fost constituită în prizonier de către partea sovietică după data de 23 august 1944 ori, fiind constituită ca atare, înainte de această dată, a fost reţinută în captivitate după încheierea armistiţiului.

- art. 4: „ (1) Persoanele care s-au aflat în situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a), b) şi e) şi alin. (2) au dreptul la o indemnizaţie lunară de 400 lei pentru fiecare an de detenţie, strămutare în alte localităţi, deportare în străinătate sau prizonierat, indiferent dacă sunt sau nu sunt pensionate.

- art.5 „(1) Soţul/Soţia celui decedat, din categoria celor dispăruţi sau exterminaţi în timpul detenţiei, internaţi abuziv în spitale de psihiatrie, deportaţi, prizonieri sau cărora li s-a stabilit domiciliu obligatoriu, are dreptul la o indemnizaţie lunară de 400 lei neimpozabilă, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.

(2) De aceleaşi drepturi beneficiază soţul (soţia) celui decedat după ieşirea din închisoare, din spitalul de psihiatrie, după întoarcerea din strămutare, din deportare, din prizonierat sau după încetarea măsurii de stabilire a domiciliului obligatoriu, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.

(4) Beneficiază de indemnizaţia prevăzută la alin. (1) şi soţul (soţia) celui decedat în condiţiile prevăzute la alineatele precedente şi care, din motive de supravieţuire, a fost nevoit (nevoită) să divorţeze de cel închis, internat abuziv în spitale de psihiatrie, deportat, prizonier, strămutat sau căruia i s-a stabilit domiciliu obligatoriu, dacă nu s-a recăsătorit şi dacă poate face dovada că a convieţuit cu victima până la decesul acesteia.”

Rezultă din dispoziţiile sus-citate că beneficiază de drepturile prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990 persoanele care s-au aflat în situaţiile prevăzute la art.1, precum şi soţul/soţia celor decedaţi în împrejurările  prevăzute la art. 5.

Drepturile patrimoniale reglementate de acest normativ nu se acordă urmaşilor, respectiv descendenţilor, ci numai exclusiv soţului/soţiei supravieţuitoare a persoanelor decedate în condiţiile art. 5.

Fiind admisă în condiţiile art. 248 Cod procedură civilă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, a respins acţiunea formulată de reclamantă împotriva acestei pârâte ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentinţe, în termen şi scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs recurenta-reclamantă M. A., solicitând admiterea recursului, anularea ambelor decizii emise de Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială S. M. ca netemeinice şi nefondate şi acordarea despăgubirilor morale şi materiale în conformitate cu Decretul nr. 383/2015 privind promulgarea Legii pentru modificarea şi completarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice cât şi celor deportate ori constituite în prizonieri, cât şi urmaşilor acestora în cuantum de 20.000 euro cu titlu daune morale şi materiale.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat în esenţă că solicită acordarea de despăgubiri în calitate de fiică moştenitoare a defunctului K. M. (K. N.) - tatăl recurentei - fost prizonier de război în fosta U.R.S.S în perioada 26.10.1944 - 11.11.1945 şi ţinut în captivitate în lagăre de muncă silnică în condiţii inumane şi nu a beneficiat de nici o despăgubire în acest sens nici mama sa şi nici ea, deşi avea acest drept în baza Legii 221/2009, fiindu-le confiscate inclusiv grânele/cerealele de pe podul casei, toate animalele din gospodărie şi a avut domiciliu obligatoriu fiind în permanenţă persecutată, la fel ca restul familiei.

Solicită despăgubirile în baza dispoziţiilor art. 4 alin. 1 şi alin. 2 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere din 06.03.1945, precum şi a celor deportate în străinătate ori constituite ca prizonieri, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 631/23.09.2009.

Mai arată recurenta că a fost persecutată inclusiv în perioada regimului comunist din România pe criterii etnice, politice si rasiale.

Totodată, critică sentinţa instanţei de fond şi în ce priveşte soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială. Învederează că s-a adresat celor două pârâte la îndrumarea Casei Judeţene de Pensii S. M..

În drept, a invocat prevederile art. 488 punct 4 si 8 Cod procedură civilă raportat la art. 496 alin. 2 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinare, intimata Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială S. M. a solicitat respingerea recursului ca fiind netemeinic si nelegal şi menţinerea în totalitate a sentinţei pronunţate de Tribunalul S. M.

Prin întâmpinare, intimata Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a solicitat, de asemenea, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind  temeinică şi legală.

Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, Curtea  a reţinut că este nefondat şi l-a respins pentru următoarele considerente:

Hotărârea instanţei de fond prin care acţiunea formulată de reclamantă a fost respinsă, în parte, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi, în parte, ca neîntemeiată, este criticată de recurentă prin prisma a două motive de recurs, respectiv motivul de recurs prevăzut de art. 488 punct. 4 din Codul de procedură civilă referitor la depăşirea de către instanţa învestită cu soluţionarea cauzei a atribuţiilor puterii judecătoreşti şi motivul de recurs prevăzut de art. 488 punct 8 din Codul de procedură civilă referitor la încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 punct 4 din Codul de procedură civilă, recurenta reclamantă nu a precizat în ce constă în concret depăşirea de către instanţă a atribuţiilor puterii judecătoreşti. Examinând din oficiu hotărârea, prin prisma acestui motiv de ordine publică, instanţa de recurs a reţinut că judecătorul fondului s-a pronunţat în limitele cererii cu care a fost învestit de reclamantă, cu respectarea normelor de competenţă şi a atribuţiilor specifice puterii judecătoreşti, motiv pentru care s-a constatat că acesta nu este incident în speţă.

Sub aspectul motivului de recurs prevăzut de art. 488 punct. 8 din Codul de procedură civilă, Curtea a reţinut:

Prin cererea înregistrată la A.J.P.I.S. S. M., reclamanta a solicitat stabilirea calităţii de beneficiar al Decretului Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, în calitate de fiică a defunctului K. M., fost prizonier de război.

Prin Decizia nr. xx/07.09.2015 privind respingerea unor drepturi prevăzute de Decretul Lege nr. 118/1990 pentru urmaşi, emisă de Directorul executiv al A.J.P.I.S. S. M., a fost respinsă cererea reclamantei, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990, respectiv reclamanta nu are calitatea de titular al drepturilor, potrivit prevederilor art. 4) şi nici pe aceea de soţie supravieţuitoare, potrivit art. 5) din acelaşi act normativ.

Împotriva Deciziei nr. xx/07.09.2015, reclamanta a formulat contestaţie, care a fost respinsă prin Decizia nr. xxxx/18.09.2015 emisă de Directorul executiv al Agenţiei Judeţene pentru Plăţi şi Inspecţie Socială S. M., menţinându-se prevederile Deciziei contestate.

Rezultă din starea de fapt mai sus expusă că actele administrative a căror anulare o solicită reclamanta au fost emise de pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială S. M., în exercitarea atribuţiei prevăzute de art. 16 alin. 2 lit. g) din O.U.G. nr. 113/2011.  Potrivit textului legal, agenţiile teritoriale soluţionează cererile privind stabilirea calităţii de persoană persecutată, în înţelesul prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, plata acestor drepturi fiind realizată prin intermediul caselor judeţene de pensii sau, după caz, al Casei de Pensii a Municipiului B.

Nefiind emitenta actelor contestate de reclamantă, în mod corect, a fost admisă faţă de pârâta Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive în cauză, cu consecinţa respingerii acţiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că, beneficiază de indemnizaţia prevăzută de art. 4 din Decretul lege nr. 118/1990, persoana care s-a aflat în una din situaţiile prevăzute de art. 1, respectiv a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracţiuni politice; a fost privată de libertate în locuri de deţinere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune; a fost internată în spitale de psihiatrie; a avut stabilit domiciliu obligatoriu; a fost strămutată într-o altă localitate; a fost deportată în străinătate după 23 august 1944; a fost constituită în prizonier de către partea sovietică după data de 23 august 1944 ori, fiind constituită ca atare, înainte de această dată, a fost reţinută în captivitate după încheierea armistiţiului, sau este soţul/soţia supravieţuitoare a acestor persoane.

Reclamanta a depus cererea de recunoaştere a calităţii sale de beneficiar al Decretului lege nr. 118/1990 în calitate de fiică a numitului - K. M., astfel că nu poate beneficia de prevederile art. 4 şi art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990, deoarece nu are calitatea de persoană care s-a aflat în una din situaţiile prevăzute de art. 1, şi nici calitatea de soţie supravieţuitoare definită de art. 5 din acelaşi act normativ.

În consecinţă, în mod corect, prima instanţă a constatat că Deciziile nr. xxxx/18.09.2015 şi xx/07.09.2015 a căror anulare o solicită reclamanta sunt legale şi temeinice, astfel că, neputându-se reţine nici incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 punct. 8 Cod procedură civilă,  recursul a fost respins ca nefondat, luându-se act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.