Posibilitatea invocării nulităţii exprese

POSIBILITATEA INVOCĂRII NULITĂŢII EXPRESE

Articolul 17 din O.G. nr. 2/2001 sancţionează cu nulitatea expresă doar lipsa completă a descrierii faptei din cuprinsul procesului-verbal, or, din înscrisurile depuse la dosar reiese faptul că agentul constatator a indicat fapta săvârşită de către petentă, arătând că în urma controlului în trafic efectuat la data de 21.05.2014 petenta a prezentat doar 6 diagrame tahigrafice, neputând justifica activitatea conducătorului auto în perioada: 23.04.2014 ora 00:00-29.04.2014 ora 08:03; 08.05.2014 ora 15:46-09.05.2014 ora 11:21; 12.05.2014 ora 14:40-20.05.2014 ora 08:30, cuprinsă în cele 28 de zile anterioare controlului. În consecinţă, lipsa menţiunilor privitoare la alte împrejurări în care a fost săvârşită fapta, precum modul şi mijloacele folosite, vinovăţia şi pericolul social al faptei, poate atrage, cel mult, nulitatea relativă a procesului-verbal.

Judecătoria Bistriţa – secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 1298/2015, pronunţată în dosarul nr. 1733/289/2014.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistriţa la data de 19.11.2014, sub nr. 1733/289/2014, petenta S.C. G.I.M. S.A. a solicitat, în principal, anularea Procesului-verbal seria ISCTR, nr. X încheiat la data de 30.05.2014 de către intimatul ISCTR iar, în subsidiar, înlocuirea sancţiunii amenzii cu sancţiunea avertismentului.

În fapt, petenta a arătat, în esenţă, că starea de fapt reţinută în cuprinsul procesului-verbal nu corespunde adevărului. Totodată, petenta a invocat că agentul constatator nu a descris în mod corespunzător fapta care s-a reţinut în sarcina sa întrucât nu a  indicat în mod corect şi concret toate împrejurările în care a fost săvârşită fapta contravenţională, precum modul şi mijloacele folosite la săvârşirea faptei.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile OG nr. 2/2001, OG 37/2007.

Plângerea contravenţională a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 (f. 7).

La cerere au fost anexate înscrisuri: Proces-verbal de constatare a contravenţiei (f. 6).

La dosar a depus întâmpinare intimatul ISCTR prin care a invocat, în primul rând, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Reghin. Cu privire la fondul cauzei, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenţionale ca fiind neîntemeiată, arătând că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea tuturor condiţiilor imperative prevăzute de dispoziţiile legale.

Totodată, intimatul a invocat faptul că la momentul controlului în trafic petenta nu a prezentat numărul necesar de diagrame tahigrafice şi nici vreun certificat de atestare a activităţii conducătorului auto prin care să justifice lipsa diagramelor. Mai mult, având în vedere că fapta săvârşită de către petenta este una foarte gravă, intimatul a apreciat că nu se impune înlocuirea sancţiunii amenzii cu sancţiunea avertismentului.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile H.G. nr. 69/2012, O.M.T.I. nr. 980/2011, O.G. nr. 26/2011, H.G. nr. 995/2011, O.M.T.I. nr. 1088/2011, O.M.T. nr. 1058/2007, O.G. nr. 37/2007, Regulamentului (CE) nr. 561/2006, Regulamentului (CE) nr. 165/2014, Deciziei (CE) nr. 230/2007, O.G. nr. 2/2001, art. 205 şi 411 C.proc.civ..

La dosar au fost depuse înscrisuri: Proces verbal de constatare a contravenţiei (f. 24) Dovada de comunicare (25), Formular de control în trafic (f. 23-27), Planşe foto (f. 28-44).

Prin Sentinţa civilă nr. 733/2014 pronunţată la data de 20.10.2014 s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Reghin şi s-a declinat competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale în favoarea Judecătoriei Bistriţa. Plângerea contravenţională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistriţa la data de 19.11.2014.

La termenul de judecată din data de 13.01.2015 instanţa a încuviinţat petentului proba cu înscrisurile depuse la dosar şi proba cu martorul G.E., iar intimatului proba cu înscrisurile depuse la dosar.

În  şedinţa  publică din  data de 10.02.2015, instanţa  a  administrat proba cu martorul G.E. (f. 7).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin Procesul-verbal de constatare a contravenţiilor seria ISCTR nr. X întocmit de intimatul I.S.C.T.R. la data de 30.05.2014, petenta S.C. G.I.M. S.A. a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 4000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (1) pct. 31 din O.G. nr. 37/2007 (f. 6).

În procesul-verbal s-a reţinut că, la data de 21.05.2014, conducătorul auto G.E. al autoutilitarei cu număr de înmatriculare Y aparţinând petentei, nu a prezentat în trafic numărul necesar de diagrame tahigrafice, neputând justifica activitatea conducătorului auto în perioada: 23.04.2014 ora 00:00-29.04.2014 ora 08:03; 08.05.2014 ora 15:46-09.05.2014 ora 11:21; 12.05.2014 ora 14:40-20.05.2014 ora 08:30.

Starea de fapt reţinută în procesul-verbal de constatare a contravenţiilor este dovedită prin planşele foto depuse la filele 28-44.

În drept, potrivit art. 8 alin. (1) pct. 31 din O.G. nr. 37/2007, constituie contravenţie neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahigrafice, a cartelei tahigrafice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital.

Iar în conformitate cu art. 36 din Regulamentul (UE) nr. 165/2014, în cazul în care un conducător auto conduce un vehicul echipat cu un tahograf analogic, conducătorul auto este în măsură să prezinte, la cererea unui agent de control autorizat: (i) foile de înregistrare din ziua în curs şi cele pe care conducătorul auto le-a utilizat pe parcursul celor 28 de zile precedente; (ii) cardul de conducător auto, în cazul în care este titularul unui asemenea card; şi (iii) orice informaţii înregistrate manual şi orice documente imprimate în timpul zilei în curs şi pe parcursul celor 28 de zile precedente, în conformitate cu prezentul regulament şi cu Regulamentul (CE) nr. 561/2006.

În speţă, verificând, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, instanţa reţine că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Instanţa nu poate primi susţinerea petentei potrivit căreia procesul-verbal este lovit de nulitate absolută pentru lipsa descrierii corespunzătoare a faptei reţinute în sarcina sa.

Articolul 17 din O.G. nr. 2/2001 sancţionează cu nulitatea expresă doar lipsa completă a descrierii faptei din cuprinsul procesului-verbal, or, din înscrisurile depuse la dosar reiese faptul că agentul constatator a indicat fapta săvârşită de către petentă, arătând că în urma controlului în trafic efectuat la data de 21.05.2014 petenta a prezentat doar 6 diagrame tahigrafice, neputând justifica activitatea conducătorului auto în perioada: 23.04.2014 ora 00:00-29.04.2014 ora 08:03; 08.05.2014 ora 15:46-09.05.2014 ora 11:21; 12.05.2014 ora 14:40-20.05.2014 ora 08:30, cuprinsă în cele 28 de zile anterioare controlului.

În consecinţă, lipsa menţiunilor privitoare la alte împrejurări în care a fost săvârşită fapta, precum modul şi mijloacele folosite, vinovăţia şi pericolul social al faptei, poate atrage, cel mult, nulitatea relativă a procesului-verbal.

Cu privire la  cazurile de nulitate relativă, prin Decizia nr. 22 din data de 27 martie 2007 pronunţată într-un Recurs în Interesul Legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit, faptul că nerespectarea cerinţelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act şi care nu este sancţionată cu nulitatea absolută, va atrage nulitatea procesului-verbal numai daca s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.

Cu privire la motivul de nulitate invocat de către petentă, instanţa reţine că descrierea faptei în cuprinsul procesului-verbal este necesară din perspectiva  respectării dreptului la apărare al contravenientului din două considerente. În primul rând,  numai în acest fel  instanţa este în măsură să  verifice încadrarea corecta a faptei în textul normei care reglementează şi sancţionează  contravenţia, putând astfel sa verifice daca sancţiunea a fost dozată în mod corespunzător. În al doilea rând, numai aşa va putea contravenientul să verifice realitatea menţiunilor consemnate de agentul constatator în procesul-verbal, putând face, dacă este cazul obiecţiuni la aceasta, iar mai apoi, în faţa instanţei, să poată face proba contrară.

În ceea ce priveşte primul aspect, din descrierea realizată în procesul-verbal, se poate identifica cu certitudine fapta pentru care petenta a fost sancţionată şi încadrarea sa juridică în norma legală care o prevede şi o sancţionează. Iar cât priveşte posibilitatea contestării efective a stării de fapt reţinute în cuprinsul procesului-verbal, instanţa apreciază că, raportat la motivele de netemeinicie invocate în plângerea contravenţională, petenta a avut reprezentarea faptei pentru care a fost sancţionată astfel încât să îţi poată realiza o apărare efectivă.

Mai mult decât atât, având în vedere că prin plângerea contravenţională petenta a avut posibilitatea de a invoca orice împrejurări de fapt sau de drept de natură să conducă la nulitatea procesului-verbal sub aspectul nelegalităţii sau netemeiniciei acestuia, sau a caracterului neproporţional al sancţiunii aplicate, orice pretinsă vătămare suferită de către petentă, a fost înlăturată.

Întrucât, în speţă, nu se poate reţine existenţa vreunei cauze de nulitate absolută sau relativă a procesului-verbal contestat, instanţa constată că forţa probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumţia de legalitate instituită de lege în favoarea sa.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

Cu toate că, datorită scopului pur punitiv al amenzii aplicabile, precum şi a caracterului general al normei de incriminare faptele contravenţionale intră în sfera „acuzaţiei în materie penală” astfel cum este definită în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, totuşi, prezumţia de temeinicie a procesului-verbal reglementată de art. 34 din O.G. nr. 2/2001 nu încalcă de plano art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (Escoubet împotriva Belgiei [GC], nr. 26780/95, pct. 32, CEDO 1999-VII). Astfel, în Cauza Salabiaku v. Franţa, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, Curtea a stabilit că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut. În acest sens, articolul 6 alin. (2) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu interzice statelor ca sistemele lor naţionale să conţină prezumţii de fapt sau de drept în măsura în care acestea sunt reglementate în limite rezonabile prin luarea în considerare a gravităţii situaţiilor în care operează şi protejând dreptul la apărare.

Aşadar, Curtea Europeană lasă la latitudinea fiecărui sistem de drept forţa probantă a rapoartelor şi a proceselor-verbale, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, cu obligaţia de a respecta însă caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (Cauza Bosoni v. Franţa, hotărârea din 7 septembrie 1999). Altfel spus, atâta timp cât prezumţia de responsabilitate care operează în sarcina contravenientului nu se transformă într-o prezumţie irefragabilă, în sensul că persoana sancţionată are posibilitatea de a utiliza în cadrul procesului de orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfăşurare a evenimentelor, prezumţia de legalitate şi de temeinicie a procesului-verbal de constatatore şi sancţionare a contravenţiei nu încalcă prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

Cu toate că, petenta a contestat situaţia de fapt reţinută în procesul-verbal,  prin formularea de obiecţiuni, instanţa apreciază că prin probele administrate aceasta nu a dovedit netemeinicia observaţiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora.

Împrejurarea că autovehiculul cu număr de înmatricula Y este utilizat foarte rar de către petentă sau faptul că conducătorul auto G.E. nu conduce, în mod obişnuit, acest autovehicul, nu este de natură să justifice lipsa înregistrărilor aferente celor 28 de zile anterioare controlului. Absenţa acestora poate fi justificată doar prin prezentarea formularului prevăzut de Decizia Comisiei nr. 2009/959/UE care certifică faptul că şoferul  s-a aflat în concediu medical, în concediu de odihnă, în repaus, a condus un alt vehicul exclus din domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 561/2006 sau al AETR, a desfăşurat o altă activitate decât condusul, a fost disponibil. Or, astfel cum rezultă din declaraţia martorului G.E., un asemenea formular nu a fost prezentat la data controlului şi nici la un moment ulterior (f. 7).

De asemenea, sub aspectul angajării răspunderii contravenţionale a petentei, este irelevant faptul că autovehiculul cu număr de înmatriculare Y nu este dotat cu tahograf digital, câtă vreme art. 36 din Regulamentul UE nr. 561/2014 impune obligaţia de a prezenta documentele care atestă activitatea conducătorului auto şi în cazul vehiculelor echipate cu tahograf analogic.

Cât priveşte individualizarea sancţiunii, potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.

Sub aspectul cuantumului amenzii, respectiv 4000 lei, instanţa constată că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispoziţiilor  art. 9 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 37/2007. Mai mult, raportat la gravitatea faptei săvârşite şi la cuantumul minim al amenzii aplicate, instanţa apreciază că sancţiunea este proporţională cu fapta săvârşită şi cu gradul de pericol social al faptei. În acest sens reţine că prevederile O.G. nr. 37/2007 au stabilit un sistem gradual de sancţionare pentru abaterile în domeniul transporturilor rutiere iar fapta săvârşită de contravenientă se încadrează în categoria încălcărilor foarte grave. Practic, prin neprezentarea numărului necesar de diagrame tahigrafice petenta a pus intimata în imposibilitate de a verifica dacă activitatea desfăşurată  de către petentă este conformă cu prevederile Regulamentului referitoare la perioadele de conducere şi de repaus, care constituie obiectivul principal al acestui act normativ. Totodată, instanţa a avut în vedere perioada îndelungată de timp pentru care petenta nu a furnizat diagramele tahigrafice necesare.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 34 şi urm. Din O.G. nr. 2/2001, instanţa urmează să respingă plângerea contravenţională formulată împotriva Procesului verbal de constatare a contravenţiilor seria ISCTR, nr. 41225038 ca fiind neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, apelanta SC G.I.M. SA, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinţei sus menţionate şi pe cale de consecinţă admiterea plângerii contravenţionale aşa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul, examinând în baza prevederilor art. 477 Cod procedură civilă hotărârea atacată, constată că apelul declarat de apelantă este nefondat, instanţa de fond pronunţând o hotărâre temeinică şi legală, realizând o corectă interpretare a probelor administrate şi o aplicare corespunzătoare a dispoziţiilor legale în materie.

Domenii speta

Spete similare