Art.215 C.p. - înşelăciune

Prin rechizitoriul nr.1029/P/2010 din 25.06.2010 întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia şi înregistrat pe rolul instanţei la data de 27.05.2011 sub nr.1564/313/2011, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului M.T. sub aspectul săvârşirii  infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art.215 C.pen.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În data de 25.06.2010, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia a fost înregistrată sub nr. 1031/P/2010, plângerea numitului N.G., administrator al SC S.G. SRL Strehaia - Ciochiuţa, în care solicita efectuarea cercetărilor penale faţă de M.T. pentru săvârşirea infracţiunilor prev de art. 290, 291, 208 Cod penal. În dovedirea plângerii N.G. a arătat că în luna octombrie 2009 a constatat lipsa unor documente contabile şi a ştampilei firmei. La data respectivă a sesizat organele de cercetare penală, fiind adoptată soluţia de neîncepere a urmăririi penale, cu motivarea ca făptuitorul M.T. a continuat activităţile cuscrului său N.G, plecat în Franţa, unele documente aflându-se la domiciliul făptuitorului, în baza relaţiilor cu persoana vătămată dar ulterior în anul 2010 N.G a observat în dosarul nr. 3135/101/2010 aş Tribunalului MH, cu obiect „declanşare procedură insolvenţă, documentele contabile purtând semnătura lui M.T., semnătură contrafăcută a persoanei vătămate şi amprenta ştampilei firmei declarate furate în anul 2009.

Avându-se în vedere legătura dinte infracţiunile sesizate şi înregistrate sub nr. 1029/P/2010 şi 1031/P/2010, prin rezoluţia din data de 27.08.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia s-a dispus reuniunea cauzelor. La data de 30.08.2010 N.G.  a fost audiat ca martor şi a declarat că a suferit pagube de pe urma infracţiunii  iar la data de 29.03.2011 a declarat că participă în procesul penal ca parte vătămată.

Din probatoriul administrat în cauză, s-au reţinut următoarele:

Inculpatul M.T. era în relaţii de afinitate (cuscri) cu N.G., administrator SC S. SRL.

În absenţa administratorului firmei, inculpatul îşi însoţeşte frecvent nora N.Z. la locuinţa tatălui acesteia N.G., unde se găseau documentele primare ale firmei şi ştampila firmei, profitând de existenţa documentelor societăţii inculpatul a luat hotărârea infracţională să se prezinte la una din societăţile partenere ale administratorului în calitate de reprezentant – împuternicit unde a încheiat un contract comercial cu scopul obţinerii unor venituri.

La data de 02.04.2009 inculpatul folosind calitatea mincinoasă de reprezentant al SC S.G. SRL Strehaia şi însoţit de martorul M.G. – reprezentant împuternicit al SC S.R SRL Strehaia s-a prezentat la sediul SC H. SRL  din Arad unde a încheiat contractul nr. 253/02.04.2009 în valoare de 125.783 lei. În momentul încheierii contractului inculpatul a plătit în avans suma de 15.000 lei urmând ca pentru executarea contractului, potrivit clauzelor plata sa fie efectuată în termen de 40  de zile de la emiterea facturii, cu numerar, ordin de plată, filă CEC.

Partea civilă a livrat mărfuri în valoare de 115832,15 lei cu facturile emise în perioada 13-28.04.2009 iar inculpatul a primit mărfurile, a semnat toate facturile cu stampila SC S. G. SRL Strehaia. La data de 23.04.2009 a emis biletul la ordin seria BRDE3 AG 0013035 în valoare de 87.687,06 lei, scadent la data de 04.05.2009.

La data scadentă biletul la ordin semnat de M.T. şi N.G. a fost introdus la plata şi refuzat din lipsă totală disponibil.

Cu scopul obţinerii folosului material injust, inculpatul  a valorificat toate mărfurile achiziţionate prin inducerea şi menţinerea în eroare a societăţii furnizoare , către SC S.R SRL Strehaia reprezentat de M.G. , mandatar al administratorului M.M. Noul cumpărător a valorificat mai departe mărfurile către SC O.S.M SRL şi şi-a achitat obligaţiile către inculpatul M.T, conform facturilor, avizelor şi chitanţelor  iar inculpatul şi-a însuşit injust contravaloarea mărfurilor, dar nu a achitat obligaţiile către SC H.BG SRL.

În timpul urmăririi penale inculpatul a susţinut diferite variante, fie ca a avut mandat de reprezentare, fie ca la data încheierii contractelor  au fost prezenţi M.G. şi mandantul N.G. iar aceştia au semnat contractul şi ordinul de plată.

Faţă de susţinerile inculpatului cu privire la autorul scriptural al semnăturilor la rubricile „Cumpărător”, „Avalizat”, „Semnătura emitentului la vedere”, „Semnătura emitentului” executate pe contractul de furnizare nr. 253/02.04.2009 şi biletul la ordin, s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice a scrisului.

Conform concluziilor raportului de constatare tehnico-ştiinţifică  nr. 45170/03.12.2010, autorul scrisului şi semnăturii executate pe documentele examinate –contract furnizare şi bilet la ordin seria BRDE3AG 0013035 este M.T.

Ordinul de plata falsificat nu constituie elementul material al infracţiunii  prev de art. 282 cp  în concurs cu infracţiunea prev de art 215 alin. 2 cp , nu are în sine putere circulatorie, nu este titlu de valoare, nu poate servi decât ca mijloc de plata, astfel că el nu poate constitui titlu pentru efectuarea plăţii. Ordinul de plata este numai un mijloc de plata, o dispoziţie pe care trăgătorul o da trasului să efectueze o plata şi opozabil numai băncii la care este constituit depozitul.

Cu privire la infracţiunea de furt prev de art. 208 alin. 1 Cp nu se retine săvârşirea acesteia, inculpatul a luat documentele societăţii şi ştampila nu cu scopul însuşirii pe nedrept ci pentru a le folosi pentru inducerea în eroare a părţii civile, pentru a demonstra calitatea de reprezentant împuternicit ( în mod mincinos) al SC S.G. SRL Strehaia. 

Fără consimţământul administratorului SC S.G. SRL Strehaia  a fost redactat şi semnat prin contrafacerea semnăturii beneficiarului, contractul comercial nr. 253/02.04.2009 cu semnificaţie juridică şi apt de a produce consecinţe juridice, folosit de către însuşi autorul falsului prev de art. 290 cp care este în concurs cu infracţiunea prev de art. 215 alin . 2 cp.

Prejudiciul nu a fost recuperat de către partea civilă SC H. BG SRL care a solicitat instanţei competente declanşarea procedurii insolenţei împotriva debitoarei SC S.G. SRL Strehaia.

Săvârşirea infracţiunii de către inculpat a fost probata cu : proces verbal prin care se constată efectuarea actelor premergătoare (f.16  DUP ), plângerile părţilor vătămate SC H BG SRL  şi N.G.  (f. 16-22, 26-28), contractul de furnizare nr. 253/02.04.2009 şi anexă , încheiate între SC H. BG SRL  şi  SC S.G SRL Strehaia  (f. 69-77.81-88, 105), facturile emise de către SC H. BG SRL  (f93-96), fişa contului clientului SC S.G. SRL  Strehaia pentru perioada ianuarie 2008-august 2010 (f. 97-104), bilet la ordin seria BRDE3AG 0013035 în original (f. 47), procese verbale ridicate probe de scris de la M. T , N.G.  şi M.G (f. 114-116), raport de constatare tehnico-ştiinţifică  nr. 45170/03.12.2010 (119-127), adresa nr. 1/701829/MM/20.10.2010 şi nota de constatare nr. 011470 a Gărzii Financiare Maramureş (f. 131, 132-168), copii facturi, avize de însoţire a mărfii şi ordine de plata emise de SC S.R SRL Strehaia (f. 174-234), copii facturi şi chitanţe de plata emise de SC S.G SRL Strehaia (f. 246-368), declaraţiile părţilor vătămate B. T- reprezentanta SC H. BG SRL şi N.G. (f. 31-37, 43-45), declaraţiile martorilor N.G., M.G., N. Z, R.T. P (f. 386, 387, 392, 395, 388, 391, 395, 396), fişa cazierului judiciar (f. 397-398), declaraţiile inculpatului M.T (f.401-405).

Audiat inculpatul a recunoscut că prin folosirea unor mijloace frauduloase, calitate mincinoasă, emitere ordin plata fără disponibil bancar, a indus şi a menţinut în eroare partea civilă care datorită acestor erori, a încheiat şi derulat contractul comercial, act sub semnătură privată fals, folosit de către autorul falsului şi partea civilă a suferit pagube materiale.

Cu ocazia prezentării materialului urmării penale, inculpatul a solicitat termen pentru achitarea prejudiciului, însă a prezentat o chitanţă privind plata sumei de 1000 lei, prejudiciul fiind în valoare de 115832,15 lei.

În cursul cercetării judecătoreşti, după ce instanţa i-a pus în vedere dispoziţiile art.70 C.proc.pen., în baza art.323 C.proc.pen., a fost audiat inculpatul M. T, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosar după semnare.

În baza art.327 C.proc.pen., au fost audiaţi martorii R.D, R.T.P, M.G, N.Z. şi M. O, declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei după  semnare.

La dosar au fost depuse în copie următoarele înscrisuri: împuternicire din data de 20.05.2008, acte medicale ale părţii vătămate N.G., traduse din limba franceză în limba română, cazierul judiciar al inculpatului şi concluzii scrise.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Din declaraţia părţii vătămate, coroborata cu declaraţia martorei N.Z., instanţa retine ca inculpatul a intrat in posesia actelor constitutive ale societăţii S.G. SRL, administrată de N.G., cu ocazia vizitelor pe care inculpatul le făcea la locuinţa părţii vătămate, însoţit de fiica acestuia, care in acea perioada era căsătorită cu fiul inculpatului.

La data de 02.04.2009, inculpatul, însoţit de martorul M.G, s-a deplasat la Ghioroc unde, folosind o calitate mincinoasa – aceea de administrator al societăţii S.G SRL, a încheiat cu reprezentantul părţii vătămate SC H. BG SRL contractul de furnizare nr. 253/02.04.2009, prin care vânzătorul – furnizor SC H. BG SRL se obliga sa furnizeze pavaj si borduri cumpărătorului – SC S.G. SRL iar acesta avea obligaţia de a plăti preţul convenit la termenele si in condiţiile stipulate in contract.

Contractul menţionat a fost semnat de M.T., contrafăcând semnătura părţii vătămate N.G si aplicând ştampila societăţii SC S.G SRL.

La momentul încheierii contractului, inculpatul a plătit in avans suma de 15.000 lei si, menţinuta in eroare, partea civila SC H BG SRL a livrat marfa in valoare de 115.832,15 lei, emiţând facturi fiscale in perioada 13.04.2009 – 28.04.2009.

La data de 23.04.2009, inculpatul a emis biletul la ordin seria BRDE3AG  nr. 0013035 in valoare de 87.687,06 lei, scadent la 04.05.2009, semnat ``M.T.`` si ``N.G.`` si care, fiind introdus la plata, a fost refuzat din lipsa totala disponibil.

Ulterior, inculpatul a valorificat toate mărfurile achiziţionate către SC S.R. SRL, reprezentata de M.G., mandatar al administratorului M.M., încheind contractul de vânzare – cumpărare nr. 234/20.04.2009. M.G. a vândut mărfurile către SC O.S.M SRL prin contractul de vânzare cumpărare nr. 169/15.06.2009 si, primind contravaloarea mărfurilor de la aceasta societate, si-a achitat datoria către inculpat, astfel cum rezulta din chitanţele aflate la filele 246 – 368 din dosarul de urmărire penala, coroborate cu declaraţia martorului M.G.

Inculpatul si-a însuşit injust contravaloarea mărfurilor, fără a achita obligaţiile către SC H BG SRL.

Audiat in cursul urmăririi penale, la data de 13.09.2010, inculpatul a declarat ca in cursul anului 2008, N.G. l-a împuternicit printr-o procura sa reprezinte societatea S.G SRL in relaţiile comerciale pe care urma sa le încheie cu diferiţi agenţi economici si ca, in aceasta calitate de reprezentat a mers la data de 02.04.2009 la Ghioroc, judeţul Arad, împreună cu N.G. si M.G.. N.G. a rămas in autoturism iar inculpatul si M.G. s-au înţeles cu reprezentanţii societăţii  H BG SRL sa cumpere dale, încheind contractul nr. 253/02.04.2009, el fiind trecut ca reprezentant al societăţii S.G SRL iar contractul fiind semnat de M.G.. A mai arătat ca a lăsat drept garanţie un bilet la ordin pe care l-a semnat M.G. in numele lui N.G., ştampila fiind aplicata de N.G., care ii dăduse biletul la ordin lui M.G. Anexa la contract, susţine inculpatul, a fost semnata tot de M.G.. Inculpatul a mai declarat ca marfa cumpărată a fost vânduta către SC S.R. SRL, administrata de M.M. si reprezentata de M.G., fără a o plăti iar ulterior marfa a fost vânduta către SC O.S.M SRL.

La data de 09.02.2011, inculpatul a revenit asupra declaraţiei iniţiale, arătând ca recunoaşte ca a semnat biletul la ordin la rubricile ``avalizat``, ``semnătura emitentului la vedere`` si ``semnătura emitentului``, precum si contractul de furnizare nr. 253/02.04.2009. A arătat de aceasta data ca nu deţine nici un document prin care sa fie împuternicit de SC S. G SRL.

Audiat in timpul cercetării judecătoreşti, inculpatul a relatat ca in anul 2008 partea vătămata N.G. i-a dat o împuternicire prin care era mandatat sa desfăşoare in numele sau afaceri comerciale, astfel ca, in baza împuternicirii, a încheiat cu reprezentanţii societăţii comerciale H BG SRL un contract de furnizare pavaj pe care l-a semnat personal la rubrica cumpărător. In aceeaşi împrejurare a semnat si biletul la ordin si unele facturi fiscale.

Fata de susţinerile oscilante ale inculpatului cu privire la persoana care a semnat contractul de furnizare nr. 253/02.04.2009 si biletul la ordin, in faza de urmărire penala, s-a dispus efectuarea unui raport de constatare tehnico – ştiinţifică nr. 45170/03.12.2010, care a concluzionat in sensul ca:

- scrisul si semnăturile depuse pe biletul la ordin seria BRDE3AG nr. 0013035, la rubricile ``avalizat``, ``semnătura emitentului la vedere`` si ``semnătura emitentului``, au fost executate de către M.T;

- semnăturile depuse pe contractul de furnizare nr. 253/02.04.2009 si anexa acestuia au fost executate de către M.T.

In ceea ce priveşte împuternicirea datata 20.05.2008, aflata la fila 27 din dosar, prin care N.G. il împuterniceşte pe M.T. sa încheie contracte comerciale, sa desfăşoare relaţii cu furnizorii, sa efectueze comenzi si plăţi, instanţa retine ca împuternicirea a fost data pentru derularea unor relaţii comerciale in numele si pe seama societăţii S.G SRL, inculpatul fiind doar un mandatar, calitate care nu ii conferă in nici un caz dreptul de a se prezenta administratorul acestei societăţi, dreptul de a imita semnătura adevăratului administrator, in scopul de a induce in eroare alte persoane pentru a obţine foloase injuste, pricinuind pagube terţilor.

Indiferent de variantele sale, incriminate de art. 215 Cod penal, înşelăciunea este o infracţiune contra patrimoniului, care consta in înşelarea încrederii participanţilor la raporturile juridice patrimoniale.

Conform art. 215 alin. 1-3 cod penal:

``Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.

Înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate.``

Doctrina si practica judiciara au stabilit ca pentru existenta infracţiunii de înşelăciune in variantele prevăzute la alin. 2 si 3, trebuie îndeplinite următoarele condiţii: sa aibă loc încheierea sau executarea unui contract; cu prilejul încheierii sau executării contractului, subiectul activ sa inducă sau sa menţină in eroare subiectul pasiv; sa fie folosite mijloace frauduloase pentru inducerea sau menţinerea in eroare a subiectului pasiv; acţiunea de amăgire sa determine pe cei induşi sau menţinuţi in eroare sa încheie sau sa execute contractul, in condiţiile stipulate, adică in condiţii care altfel nu ar fi fost acceptate si care au creat o situaţie păgubitoare pentru subiectul pasiv; acţiunea sa fie săvârşită cu intenţie.

La încheierea contractelor comerciale, ambele părţi contractante trebuie sa fie de buna credinţă. Partea contractanta care exercita, in mod intenţionat, manopere viclene de înşelare a celeilalte părţi, transforma buna credinţă in rea credinţă. Cealaltă parte, victima manoperelor dolosive, rămâne de buna credinţă, ea găsindu-se intr-o stare de eroare, pentru ca daca ar fi cunoscut realitatea, adică maşinaţiunile viclene ale contractantului, nu ar fi încheiat contractul.

Mijloacele frauduloase prin care se realizează latura obiectiva a infracţiunii de înşelăciune in contractele comerciale sunt variate, printre acestea fiind si titlurile de credit (bilet la ordin), fără acoperire bănească.

Biletul la ordin dobândeşte la scadenta, prin refuzul de plata pentru lipsa de disponibil bănesc, caracterul de mijloc fraudulos, ceea ce pune in evidenta intenţia frauduloasa a emitentului iar prin aceasta se realizează latura obiectiva a infracţiunii de înşelăciune in contracte prevăzută de art. 215 alin. 2 si 3. Infracţiunea se consuma când, la scadenta, biletul la ordin a fost refuzat la plata.

In speţă, astfel cum rezulta din înscrisurile aflate la filele 47 – 49 din dosarul de urmărire penala, biletul la ordin, fiind introdus in circuitul bancar, a fost refuzat la plata pe motivul lipsei totale a disponibilului.

Un alt mijloc fraudulos folosit de către inculpat a constat in prezentarea sa ca administrator al societăţii H BG SRL.

Infracţiunea de înşelăciune se comite cu intenţie directa, întrucât textul de incriminare cere ca acţiunea ce formează obiectul material sa se realizeze in scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust – intenţia calificata prin scop.

Astfel cum se desprinde din lucrările dosarului, inculpatul a realizat folosul material injust, prin aceea ca, deşi a primit contravaloarea mărfurilor livrate de la SC S.R. SRL, nu a achitat facturile emise de partea vătămată SC H BG SRL.

Inculpatul a cunoscut caracterul ilicit al activităţilor desfăşurate, ştiind ca prin acestea sunt induşi in eroare reprezentanţii părţii vătămate, cu scopul realizării pentru sine a unor venituri ilicite.

In drept, fapta inculpatului de a fi indus si menţinut in eroare partea vătămată folosind calităţi mincinoase si emiţând un bilet la ordin fără disponibil bancar, cu prilejul încheierii contractului nr. 253/02.04.2009, săvârşită in aşa fel încât fără aceasta eroare persoana vătămată nu ar fi încheiat contractul in condiţiile stipulate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 si 3 Cod penal.

Art. 290 Cod penal arata ca înscrisul sub semnătură privata trebuie falsificat prin modalităţile prevăzute de art. 288 Cod penal, respectiv prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii ori prin alterarea lui in orice mod.

Astfel, in cazul contrafacerii este esenţială imitarea semnăturii de pe înscris, iar in cazul alterării este necesara imitarea scrierii.

Din raportul de expertiza rezulta ca biletul la ordin seria BRDE3AG nr. 0013035, la rubricile ``avalizat``, ``semnătura emitentului la vedere`` si ``semnătura emitentului``, a fost semnat in fals de către inculpatul M.T. si, de asemenea, ca semnăturile depuse pe contractul de furnizare nr. 253/02.04.2009 si anexa acestuia au fost executate de către M.T..

Fără de proba ştiinţifica administrata in cursul urmăririi penale si care nu poate fi combătuta decât printr-o proba de acelaşi fel, instanţa retine ca, in drept, fapta inculpatului de a contraface semnăturile de pe cele doua înscrisuri sub semnătură privata si de a folosi înscrisurile falsificate, urmărind producerea unei consecinţe juridice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals in înscrisuri sub semnătura privata, prevăzuta de art. 290 Cod penal

Pentru toate acestea, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care inculpatul a fost trimis in judecata, instanţa urmează a dispune condamnarea acestuia.

La individualizarea judiciara a pedepsei vor fi avute în vedere criteriile enumerate de art. 72 din Codul penal si anume: regulile generale de individualizare a sancţiunilor penale, limitele de pedeapsa stabilite legea penala speciala, gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, circumstanţele personale ale inculpatului si împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penala.

Astfel, in ceea ce-l priveşte pe inculpat, instanţa retine ca acesta este o persoana in vârsta de 35 de ani, ca nu a mai fost condamnat anterior pentru comiterea vreunei fapte penale. Ulterior săvârşirii infracţiunii, atât în cursul urmăririi penale, cat si in cursul judecăţii, inculpatul, deşi a avut un comportament nesincer, nerecunoscând fapta, a fost totuşi prezent la toate chemările organelor judiciare.

Fata de aceste considerente, instanţa apreciază ca o pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. 1, 2 si 3 Cod penal si o pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 Cod penal, sunt suficiente si de natura a-l reeduca pe inculpat si de a-l determina ca pe viitor sa se conformeze dispoziţiilor legale.

Întrucât infracţiunile au fost săvârşite mai înainte ca inculpatul sa fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, in baza art. 33 lit. a si 34 lit. b Cod Penal, instanţa urmează a contopi pedepsele aplicate si a condamna inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Potrivit dispoziţiilor art. 71 alin. 1 din Codul penal ``pedeapsa accesorie consta în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64``, iar în conformitate cu aliniatul al doilea al aceluiaşi articol ``condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viata sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) – c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitiva si până la terminarea executării pedepsei (…)``.

Deşi art. 71 alin. 2 din Codul penal impune aplicarea obligatorie a pedepsei accesorii constând în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) – c) din acelaşi act normativ, instanţa constata ca, raportat la circumstanţele spetei, interzicerea dreptului de a alege nu răspunde niciunuia dintre dezideratele enunţate de art. 52 din Codul penal privind scopul pedepsei.

În baza art. 71 alin 2 Cod penal si fata de considerentele anterior expuse, instanţa va interzice inculpatului pe durata executării pedepsei principale rezultante drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal.

Apreciind ca exigentele impuse de art. 52 Cod penal sunt respectate iar scopul pedepsei poate fi atins si fără executarea efectiva a acesteia, inculpatul fiind la prima încălcare a legii penale, constatând ca sunt îndeplinite si celelalte condiţii impuse de art. 86 indice 1, 86 indice 2 Cod penal (pedeapsa aplicata in prezenta cauza este închisoarea de cel mult 4 ani, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an), instanţa urmează a dispune suspendarea sub supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi a executării pedepsei închisorii de 3 ani, pe o durata de 6 ani, termen de încercare stabilit in condiţiile art. 86 indice 2 Cod penal: cuantumul pedepsei aplicate, la care s-a adăugat un interval de 3 ani.

În baza art. 359 Cod procedura penala, pune în vedere inculpatului că pe durata termenului de încercare trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere prevăzute de art. 86 indice 3 alin. 1 lit. a – d Cod penal şi anume :

a) – să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi;

b) – să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea ;

c) – să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) – să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

In baza art. 359 Cod procedura penala şi art. 86 indice 4 alin. 1 Cod penal, atrage atenţia inculpatului în ceea ce priveşte revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare sau a sustragerii cu rea-credinţă de la măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori activitatea stabilită de instanţă.

Pe cale de consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 71 alin. 5 Cod penal instanţa va dispune si suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

Cu privire la latura civila, se constata ca partea vătămată SC H BG SRL s-a constituit in termen legal parte civila in faza de urmărire penala, in conformitate cu dispoziţiile art. 14 si 15 Cod Procedura Civila, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 111.586,33 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr. 00182/28.04.2009, 00149/23.04.2009, 00148/23.04.2009, 00147/23.04.2009, 00146/23.04.2009, 00145/23.04.2009, 00144/23.04.2009, 00143/23.04.2009, 00142/23.04.2009, 0170/23.04.2009, 0142/13.04.2009, 00134/13.04.2009 iar partea vătămata N.G. s-a constituit parte civila in faza cercetării judecătoreşti cu suma de 20.000 euro, reprezentând 10.000 euro daune materiale si 10.000 euro daune morale.

Potrivit art. 998 Cod civil, ``Orice fapta a omului, care cauzează altuia un prejudiciu obliga pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara`` iar conform art. 999 Cod civil, ``Omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa``.

Textele de lege sus-menţionate instituie principiile răspunderii civile delictuale, pentru angajarea căreia se cer a fi întrunite cumulativ patru condiţii si anume: existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si existenta vinovăţiei celui ce a cauzat prejudiciul, constând in intenţia, neglijenta sau imprudenta cu care a acţionat.

In raport de probele administrate si de cele anterior reţinute, instanţa apreciază ca este întemeiată acţiunea civila exercitata de SC H BG SRL, astfel ca urmează a-l obliga pe inculpat, la 111.586,33 lei către partea civila SC H BG SRL, reprezentând prejudiciu nerecuperat.

In ceea ce priveşte acţiunea civila exercitata de N.G., instanţa retine, din declaraţia acestuia, coroborata cu declaraţia martorilor R.D si N.Z si cu înscrisurile medicale depuse la dosar, ca partea civila, ameninţată de inculpat si rudele acestuia, a început sa aibă probleme de sănătate si a suferit mult ca urmare a ameninţărilor proferate la adresa sa (martorii arata ca inculpatul s-a adresat părţii civile spunându-i ca ``nu are nimic daca face si el 2-3 ani de puşcărie``).

Dispoziţiile art. 998 Cod civil nu disting intre natura materiala sau morala a prejudiciului atunci când legea obliga la repararea acestuia de către cel vinovat de producerea lui. Urmare a faptului ca un prejudiciu moral nu poate fi evaluat direct in bani si, întrucât legiuitorul nu a fixat nişte limite sau criterii orientative, instanţa nu poate recurge la probe pentru stabilirea cuantumului acestuia, astfel încât urmează a acorda victimei o suma globala compensatoare, ţinând cont de împrejurarea ca faptele inculpatului i-au provocat părţii civile in mod evident o suferinţa psihica.

Apreciind ca sunt întrunite condiţiile pentru a opera răspunderea civila delictuala pentru fapta proprie, instanţa considera suficienta o despăgubire in valoare de 1000 euro, pe care inculpatul va trebui sa o achite părţii civile in echivalent in lei la cursul BNR din ziua plăţii, astfel ca, in temeiul art. 14 Cod Procedura Penala si 998-999 Cod Civil, urmează a admite in parte acţiunea civila exercitata de partea vătămata N.G., cu privire la daunele morale.

Referitor la constituirea ca parte civila cu suma de 10.000 euro reprezentând daune materiale, instanţa retine ca nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie sub aspectul legăturii de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si ca daunele solicitate de partea vătămată reprezintă de fapt cheltuieli judiciare efectuate de aceasta si ocazionate de derularea prezentului proces civil, in condiţiile in care suma solicitata de 10.000 euro reprezintă contravaloarea deplasărilor pe care N.G. a fost nevoit sa le facă din Franţa până in România si înapoi pentru a fi prezent la chemarea organelor judiciare.

De altfel, deşi infracţiunea de înşelăciune este o infracţiune contra patrimoniului, in speţa nu s-a produs nici o paguba patrimoniului părţii civile.

Din declaraţia părţii civile, coroborată cu declaraţiile martorilor R.D., N.Z. si R. T. P, instanţa reţine ca N.G. a fost plecat in Franţa in perioada ianuarie 2009 – aprilie 2009 iar după sărbătorile pascale a plecat iarăşi in străinătate, unde realiza venituri in jurul sumei de 60 – 80 euro pe zi. De asemenea, se mai retine ca in perioada cercetărilor penale, partea civila a revenit in tara de 5 – 6 ori la chemarea organelor judiciare, contravaloarea unui drum dus – întors fiind de 800 euro. Partea civila era nevoita sa rămână in tara pentru audieri, aproximativ o săptămâna de fiecare data.

Pentru aceste motive, in baza art. 193 Cod procedura penala, instanţa urmează a obliga inculpatul la 7.000 euro, in echivalent in lei la cursul BNR din ziua plăţii, către partea vătămată N.G., reprezentând cheltuieli judiciare făcute de aceasta.

In baza art. 14 alin. 3 lit. a, art. 346 alin. 1 si 348 Cod procedura penala, instanţa urmează a dispune desfiinţarea înscrisului intitulat contract de furnizare nr. 253/02.04.2009 (filele 81 – 88 dosar urmărire penala) si a biletului la ordin BRDE3AG 0013035 din 23.04.2009 (fila 47 dosar urmărire penală).

Instanţa constata ca in acelaşi sens s-a conturat si practica judiciara. Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, intr-o decizie de speţa (1384/2010), a hotărât acelaşi lucru, considerând ca in cazul in care inculpaţii au indus in eroare partea vătămata in vederea perfectării unui contract, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune in convenţii, se impune in baza art. 346 si art. 14 alin. 3 lit. a Cod procedura penala, restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, prin desfiinţarea in totalitate a contractelor încheiate in astfel de condiţii.

In baza art. 191 Cod procedura penala, urmează a obliga inculpatul la 2.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Domenii speta

Spete similare