Condiţiile compensării creanţelor în procedura insolvenţei. Prescripţia dreptului de a cere executarea silită. Împlinire, întrerupere şi suspendare.

Compensarea creanţelor reciproce, a debitorului în insolvenţă şi a unui creditor, operează numai în condiţiile art. 1145 cod civil, adică pentru creanţe reciproce, deopotrivă certe, lichide şi exigibile.

Excepţia de prescripţie a dreptului la acţiune pentru obţinerea unui titlu  constatator al creanţei  nu poate fi confundată cu excepţia de prescripţie dreptului de a cere executarea silită câtă vreme  creditoarea are titlu  - hotărâre judecătorească - pentru creanţa sa. Cum de la data rămânerii irevocabile a titlului şi până la data deschiderii procedurii insolvenţei, dată la care operează suspendarea cursului prescripţiei,  au curs doar 2 ani şi 9 luni din termenul de prescripţie a dreptului de a  cere executarea silită,  de 3 ani, nu se poate reţine excepţia de prescripţie  a dreptului de a cere executarea silită.

Prescripţiea dreptului de a cere executarea silită, poate fi şi întreruptă prin săvârşirea unor acte de executare silită – somaţie şi înştiinţare de plată, proces verbal de sechestru. Ca urmare, la data săvârşirii acestor acte de executare a început să curgă un nou termen de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită, care se suspendă din nou la data deschiderii procedurii. 

La data de 13.02.2006, administratorul social al debitoarei a formulat contestaţie  la tabelul preliminar al creanţelor  arătând că din suma datorată creditoarei S.C.  S. SA o parte a fost achitată prin compensare iar în contul unei părţi din creanţă s-au livrat maşini de cusut şi s-au făcut îmbunătăţiri la o construcţie  încât  mai are faţă de creditoare doar o creanţă de 13895 lei. Totodată, a invocat tardivitatea depunerii  creanţei de  către AFP, precum şi prescripţia pentru partea din creanţă mai veche de 5 ani.

Creditoarea S. SA a formulat la rândul ei contestaţie susţinând că a fost trecută în tabel cu o sumă mai mică decât cea real datorată de debitoare, deoarece din suma datorată de 41.604 lei  s-a compensat numai 21.850 lei. Ulterior, a invocat compensarea pentru întreaga creanţă, arătând că renunţă la contestaţie.

Prin sentinţa nr. 407 din 19 iunie 2006, s-a respins contestaţia, s-a dispus afişarea tabelului  definitiv al creanţelor la uşa instanţei  şi s-a acordat termen pentru soluţionarea cererii de trecere la faliment la data de 4.09.2006.

Împotriva sentinţei a formulat recurs reclamantul, criticând-o ca netemeinică şi nelegală.

Recursul este nefondat.

Referitor la creanţa depusă de S. SA, Curtea apreciază că în mod corect judecătorul-sindic a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile compensării deoarece creanţa debitoarei faţă de  S. SA nu este certă, lichidă şi exigibilă. Potrivit  art. 1145 cod civil, compensarea operează numai pentru creanţe reciproce, deopotrivă certe, lichide şi exigibile. Creanţa debitoarei în insolvenţă faţă de S. SA nu îndeplineşte aceste condiţii deoarece nu rezultă dintr-un act de creanţă recunoscut de debitor. De altfel, din întâmpinarea lichidatorului rezultă că  debitoarea în insolvenţă a făcut aceste lucrări de amenajare a unui grup sanitar în calitate de chiriaş şi, potrivit contractului de închiriere, nu are dreptul de a recupera aceste cheltuieli. Nici excepţia de prescripţie a creanţei S. SA nu poate fi reţinută. Este vorba de excepţia de prescripţie  a dreptului de a cere executarea silită, iar nu de prescripţia dreptului la acţiune deoarece creditoarea a exercitat acţiunea şi are titlu  - hotărâre judecătorească - pentru creanţa sa. Titlul executoriu al S. SA  datează din 26.02.2003 iar procedura insolvenţei a fost deschisă la 23.11. 2005, dată la care operează suspendarea cursului prescripţiei astfel încât până la această dată au curs doar 2 ani şi 9 luni din termenul de prescripţie a dreptului de a  cere executarea silită,  de 3 ani.

Referitor la creanţa AFP, Curtea apreciază că judecătorul-sindic  a respins în mod corect excepţia de prescripţie. În cauză se pune problema excepţiei de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită, prescripţia fiind întreruptă prin săvârşirea unor acte de executare silită – somaţie şi înştiinţare de plată, proces verbal de sechestru pus la 2 decembrie 2003. Ca urmare, la această dată a început să curgă un nou termen de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită care s-a suspendat din nou la data deschiderii procedurii. 

Faţă de aceste considerente, curtea va respinge ca nefondat recursul administratorului social al debitoarei.

Domenii speta

Spete similare