Tăgadă paternitate

sentinţa civilă nr. 3366/17.06.2010 - tăgadă paternitate -

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ la data de 16.03.2010, sub nr. xx, reclamanta xx a chemat în judecată pe pârâtul xx, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o pronunţa, să  constate că pârâtul nu este tatăl minorei xx şi să dispună anularea menţiunii corespunzătoare din certificatul de naştere al minorei.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 22.12.2003 în Germania, iar după ce au apărut numeroase neînţelegeri între soţi, a părăsit domiciliul conjugal din ţara respectivă şi s-a reîntors în România unde şi-a continuat studiile.

Între timp reclamanta a cunoscut un alt bărbat pe nume xx, care este tatăl minorei. Cei doi s-au mutat împreună în Constanţa în perioada septembrie – octombrie 2008. ulterior fiind promovată şi acţiunea de desfacere a căsătoriei dintre părţi, care a fost admisă la data de 18.11.2009, dar care nu a fost redactată până la naşterea fetiţei. Ca urmare, pe certificatul de naştere al acesteia a fost înregistrat ca tată fostul soţ.

În drept, au fost invocate prevederile art. 54 şi art. 55 din Legea nr. 4/1953, art. 57, art. 64 alin. 2 Codul familiei.

Acţiunea a fost legal timbrată, cu taxă de timbru în cuantum de 8 lei, conform art. 13 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.

Pârâtul xx, prin întâmpinare, a arătat că este de acord cu acţiunea formulată în cauză, precizând că nu este tatăl natural al minorei xx.

În susţinerea acţiunii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, anexând cererii introductive, în copie, certificatul de naştere al minorei xx, înregistrat sub nr. 1973/18.12.2009 la Primăria municipiului Piatra Neamţ, judeţul Neamţ, şi sentinţa civilă nr. 13795 din 18.11.2009, pronunţată de către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti. De asemenea, a solicitat proba testimonială, propunând în calitate de martor pe numita xx.

Instanţa a admis toate probele propuse şi a audiat martora xx, a cărei declaraţie a fost consemnată şi ataşată dosarului cauzei.

Analizând şi coroborînd probele administrate în cauză, instanţa reţine că acţiunea formulată de reclamantă este întemeiată, urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:

Părţile s-au căsătorit la data de 22.12.2003, despărţirea în fapt a soţilor  intervenind în cursul anului 2008, iar desfacerea căsătoriei la data de 18.11.2009, când a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 13795 din 18.11.2009 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti . La data de 10.12.2009 s-a născut minora xx, care beneficiază de prezumţia de paternitate întrucât a fost concepută în timpul căsătoriei, dar s-a născut după desfacerea acesteia şi înainte ca mama să fi intrat într-o altă relaţie matrimonială oficială, în actul său de naştere fiind înscris la rubrica “tată” numele pârâtului şi fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 61 Codul familiei.

Conform articolului 53 alin. 2 Codul familiei copilul născut după desfacerea căsătoriei îl are ca tată pe soţul mamei, dacă a fost conceput în timpul căsătoriei, respectiv dacă timpul legal al concepţiei reglementat în art. 61 din Codul familiei (între a trei sute şi a o sută optzecea zi dinaintea naşterii) sau o parte din acesta s-a situat în timpul căsătoriei, şi naşterea a avut loc înainte ca mama să fi intrat într-o nouă căsătorie. Această prezumţie are un caracter absolut în ceea ce priveşte determinarea timpului legal al concepţiei, dar poate fi răsturnată dacă această prezumţie nu corespunde realităţii, fiind cu neputinţă ca soţul mamei, în speţă pârâtul, să fie tatăl copilului.

Din analiza probelor administrate în cauză şi, în special, din declaraţia martorei xx audiată în cauză, care se coroborează cu susţinerile părţilor, reiese că a existat o imposibilitate morală şi fizică de coabitare între părţi pe toată durata legală de concepţie a minorei, în condiţiile în care foştii soţi au locuit în acest interval de timp în ţări diferite (reclamanta în România şi pârâtul în Germania), fără a se întâlni, astfel că este cu neputinţă ca pârâtul să fie tatăl natural al acesteia. În aceste condiţii, fiind răsturnată prezumţia de paternitate, instanţa va admite acţiunea şi va dispune efectuarea cuvenitelor rectificări în actul de naştere al copilului.

În ceea ce priveşte termenul înăuntrul căruia poate fi formulată acţiunea în tăgăduirea paternităţii instanţa observă că, în speţă, acest termen de prescripţie de 3 ani a fost respectat, ţinând seama că începutul acestui termen se calculează de la data naşterii minorei potrivit art. 55 lain 1 C. fam.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă instanţa va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare