Pretenţii rcd

În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale, instanţa reţine că, având calitatea de paznic al drumului pe care s-a produs avarierea autoturismului, pârâta Administraţia Domeniului Public sector 2 are obligaţia de a preîntâmpina producerea oricărei pagube prin mijlocirea lucrului, ceea ce nu se poate realiza decât prin întreţinerea şi reabilitarea acestuia şi, până la efectuarea reparaţiilor, prin semnalizarea corespunzătoare a obstacolelor ce pot determina producerea de evenimente rutiere producătoare de prejudicii (sentinţa civilă nr.1509/20.02.2009)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti în data de 13.06.2008, sub nr.6802/300/2008, reclamanta S.C. Asigurarea Românească – ASIROM S.A. a chemat în judecată pe pârâţii CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 2 BUCUREŞTI şi ADMINISTRAŢIA DOMENIULUI PUBLIC SECTOR 2, solicitând instanţei obligarea lor, în solidar, la plata sumei de 1.207 lei, reprezentând despăgubiri civile, cu dobânda legală calculată conform O.G.nr.9/2000, de la data de 19.10.2007 până la plata integrală a debitului, dobândă al cărei cuantum la data de 06.05.2008 era de 47,49 lei. de 318.780 lei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art.998, art.999, art.1003  din Codul civil, art.22 din Legea nr.136/1995, HCGMB nr.235/2005 şi HCL sector 2 nr.55/2003, se arată că  la data de 09.08.2007, numitul S.M.  şi-a avariat autoturismul într-o groapă din carosabil, situaţia de fapt fiind consemnată de organele de poliţie în autorizaţia de reparaţie nr. ARA 357122/10.08.2007.

Str. C. nr.2, locul unde s-a întâmplat evenimentul rutier, se află în administrarea şi paza materială a pârâţilor, conform art.3 din Hotărârea nr.235/2005 emisă de Consiliul General al Municipiul Bucureşti şi Hotărârea nr.55/2003 a Consiliului Local sector 2, fapta ilicită constând în neîndeplinirea obligaţiei de întreţinere a străzii în stare tehnică corespunzătoare, conţinutul acestei obligaţii fiind cel descris în art.5 alin.1  din O.U.G. nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, potrivit cu care administratorul drumului public este obligat să semnalizeze corespunzător orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjeneşte sau pune în pericol siguranţa circulaţiei, şi să ia toate măsurile de înlăturare de îndată a acestuia.

Prejudiciul cauzat asiguratului CASCO este dovedit cu ordinul de plată nr.4795/18.10.2007, prin care s-a achitat acestuia suma de 1.207 lei, iar vinovăţia pârâtelor este prezumată, întrucât, aşa cum se prevede în art.5 alin.3  din OUG nr.195/2002,  în caz de producere a unui eveniment rutier ca urmare stării tehnice a drumului public sau a semnalizării necorespunzătoare a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, respectiv executantul lucrărilor, răspunde contravenţional, civil sau penal, după caz.

În ceea ce priveşte raportul de cauzalitate, reclamanta arată că acesta este probată prin autorizaţia de reparaţie eliberată de Brigada de Poliţie Rutieră, înscris care se bucură de prezumţie de autenticitate, potrivit art.1171 Cod civil, şi dosarul de daună, rezultând clar că avarierea autoturismului a fost cauzată de groapa aflată pe carosabil în str. C. nr.2.

În dovedirea acţiunii s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriu şi expertiză tehnică auto, alăturat cererii de chemare în judecată fiind depuse, în copie: dosar de daună nr.5015/2007.

Cerere legal timbrată cu suma de 107 lei, conform chitanţei nr. 2357529/03.07.2008 emisă de Trezoreria ATCP Bucureşti şi timbru judiciar de 3 lei.

Consiliul Local al sectorului 2 Bucureşti, prin întâmpinarea depusă la dosar în termen legal, a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesual pasive arătând, în esenţă, că obligaţia de întreţinere a străzii C. revine Administraţiei Domeniului Public sector 2 Bucureşti - serviciu public descentralizat, cu personalitate juridică şi patrimoniu propriu, aflat în subordinea Consiliului Local sector 2, întrucât această stradă nu figurează în anexa nr.1 a HCGMB nr.235/2005.

În şedinţa publică de la 10.10.2008 excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a fost unită cu fondul cauzei.

Pe fondul cauzei se solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată întrucât pretenţiile reclamantei se bazează exclusiv pe susţinerile asiguratului său, fără să existe vreo probă obiectivă în dovedirea situaţiei de fapt afirmată.

În acest sens, arată pârâtul, se impunea a se prezenta ca dovadă un proces verbal de constatare încheiat la faţa locului, din care să rezulte că lucrătorul de poliţie a constatat personal veridicitatea celor declarate, adresa întocmită de la sediului poliţiei, completată pe baza afirmaţiilor conducătorului auto, nu are forţa probantă care să conducă la concluzia că se impune antrenarea răspunderii administratorului drumului.

Referitor la cererea de acordare a dobânzii legale calculată până la achitarea integrală a debitului, pârâtul Consiliul Local al sectorului 2 Bucureşti arată că această solicitare este neîntemeiată întrucât art.22 din Legea nr.136/1995 limitează drepturile asigurătorului în drepturile asiguratului la indemnizaţia plătită, fără a fi prevăzută posibilitatea recuperării pagubei de la un terţ faţă de contractul de asigurare. În plus, arată pârâtul, poliţa de asigurare acoperă toate avariile produse autovehiculului, indiferent care ar fi cauza acestora şi indiferent dacă este cunoscută sau nu cauza acestor avarii.

În apărare a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, anexând întâmpinării Hotărârea nr.55/2003 a C.L. sector 2 şi Decizianr.324/13 iulie 1974 a Consiliului Popular la Municipiului Bucureşti – Comitetul executiv.

În drept au fost invocate dispoziţiile art.115  din Codul de procedură civilă.

Pârâta ADMINISTRAŢIA DOMENIULUI PUBLIC SECTOR 2, prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 12.09.2008, a arătat că în cauză nu sunt întrunite cumulativ cele patru condiţii impuse de art.998 – art.999 din Codul civil pentru a fi atrasă răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, lipsind condiţiile existenţei faptei ilicite şi vinovăţiei A.D.P. sector 2,  vinovat de producerea accidentului fiind pârâtul care, din neglijenţă, a avariat autoturismul într-o groapă aflată în carosabil.

Susţine pârâta că, dacă nu ar fi avut încheiată o asigurare de răspundere civilă de tip CASCO, şoferul nu ar mai fi putut pretinde plata prejudiciului creat prin avarierea autoturismului deoarece, fiind vina lui, societatea de asigurare nu ar fi fost obligată la plata acestor despăgubiri. Simpla declaraţie a şoferului nu instituie o prezumţie, nici măcar relativă, că cere reţinute în adresa emisă de organele de poliţie coincid cu realitatea, fiind la fel de posibil ca autoturismul să fi fost avariat în alte împrejurări, neputându-se stabili, în lipsa altor dovezi, existenţa faptei ilicite şi legătura de cauzalitate între aceasta şi prejudiciu.

Referitor la suma pretinsă cu titlu de dobândă legală, şi această pârâtă arată că nu este datorată întrucât, în conformitate cu prevederile art.22  din Legea nr.136/1995, asiguratorul este subrogat în drepturile asiguratului numai în limita prejudiciului creat, fără ca legea să prevadă şi posibilitatea solicitării dobânzii de către societatea de asigurare.

În drept au fost invocate prevederile art.998, art.999 Cod civil, art.22  din Legea nr.136/1995.

Probele solicitate de părţi au fost discutate în şedinţa publică de la 10.10.2008, fiind încuvinţată, pentru reclamantă, administrarea probei cu înscrisuri şi expertiză tehnică auto având ca obiectiv stabilirea legăturii de cauzalitate între avariile constatate la autoturism şi starea străzii C., în dreptul numărului 2, la data de 09.08.2007,  pentru pârâte fiind încuviinţată proba cu înscrisuri.

Textul articolului 1000 alin.1 din Codul civil constituie reglementarea cu caracter general a răspunderii pentru prejudiciile pricinuite de lucruri, bazată pe prezumţia culpei, obligaţia răspunderii incumbând paznicului indiferent de categoria în care se încadrează lucrurile corporale care au pricinuit paguba, textul de lege atribuind noţiunii de pază un caracter juridic.

Răspunde pentru lucruri cel ce le are sub paza sa „juridică”, ceea ce înseamnă existenţa unei obligaţii de supraveghere care îi incumbă în calitate de titular al unui raport juridic având drept obiect lucrul păgubitor, al unui raport juridic care presupune, prin natura lui, existenţa unei obligaţii în temeiul căreia cel ţinut la paza juridică este îndatorat să preîntâmpine producerea oricărei pagube prin mijlocirea lucrului.

În raport de aceste condiţii ale calităţii de paznic, analizând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 2 BUCUREŞTI, instanţa reţine următoarele:

Prin Hotărârea nr.235/2005 a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, s-a stabilit în administrarea Administraţiei Străzilor - serviciu public de interes municipal cu personalitate juridică aflat sub autoritatea Consiliului General al Municipiului Bucureşti se află reţeaua principală de străzi şi lucrări de artă menţionate în anexele 1 şi 2 ale hotărârii, toate celelalte artere aflându-se în administrarea sectoarelor.

Strada C. nu este menţionată în aceste anexe, astfel că activitatea de administrare în înţelesul prevăzut la art.1 din H.C.G.M.B nr.235/2005: „Administrarea drumurilor publice are ca obiect proiectarea, construirea, modernizarea, reabilitarea, repararea, întreţinerea si exploatarea reţelelor stradale si a lucrărilor de artă”, se realizează cu privire la această arteră de circulaţie de către Administraţia Domeniului Public sector 2, serviciu public de interes local, cu personalitate juridică, aflat în subordinea Consiliului Local sector 2.

Atribuţiile şi responsabilităţile ce revin A.D.P. Sector 2 cu privire la întreţinerea şi reparaţia drumurilor sunt prevăzute la art.16 din Hotărârea nr.55 din data de 22.04.2003 a Consiliului Local al Sectorului 2 Bucureşti, între acestea fiind şi aceea de a efectua reparaţii cu asfalt a străzilor, trotuarelor şi aleilor precum şi de a efectua reparaţii la străzile cu pavaje şi pavele.

În consecinţă, dată fiind modalitatea în care reclamanta susţine că s-a produs evenimentul rutier: avarierea autoturismului din cauza unei gropi aflate pe strada C., obligaţia de a preveni producerea oricărei pagube prin repararea străzii revenea Administraţiei Domeniului Public sector 2, „paznic juridic” al drumului, astfel că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliului Local al sectorului 2 Bucureşti este întemeiată.

Pe fondul pricinii, analizând înscrisurile depuse la dosar instanţa constată că în data de 09.08.2007, autoturismul B-44-KNK, condus de S.M., domiciliat în str.C. nr.7, a fost avariat într-o groapă aflată pe  această stradă urmare a acestui eveniment rutier fiind necesară înlocuirea scuturilor central şi laterale ale motorului şi baia de ulei.

Existenţa avariilor a fost constatată încă de la momentul eliberării autorizaţiei şi a fost confirmată cu ocazia verificării făcute de inspectorul de daună, în dosarul întocmit de către asigurator fiind depuse fotografii ce prezintă etapele verificării (filele 18-19 din dosar)

Cauza avariilor, respectiv trecerea autoturismului printr-o groapă, este dovedită prin constatările lucrătorilor de poliţie, care au eliberat persoanei păgubite autorizaţia de reparaţie (filele 31, 32 din dosar), prin procesul verbal de constatare şi fotografiile efectuate de inspectorul de daună (filele 15, 20 şi 21), cât şi prin expertiza tehnică auto, costul lucrărilor de reparaţii fiind probat prin factura fiscală seria nr.1000105/25.08.2007, devizul de lucrări din data de 13.08.2007, ordinul de plată în baza căruia reclamanta, la care autoturismul avariat avea asigurare facultativă pentru avarii şi furt, a plătit despăgubirile (filele 23-25 şi 17 din dosar)

De altfel, existenţa şi cauza avariilor nu au fost contestate de pârâta A.D.P. sector 2, care nu a contestat nici existenţa gropii pe strada C. şi nu a avut obiecţiuni la concluziile raportului de expertiză.

Este real că procesul verbal de constatare întocmit de lucrătorul de poliţie nu poate fi reţinut, singur, ca o probă certă pentru fapta şi prejudiciul afirmate de reclamantă, nefiind un înscris autentic în condiţiile 1173 Cod civil, astfel că nu poate fi prezumat ca exprimând adevărul.

Pe de altă parte însă, declaraţia conducătorului auto în faţa organelor de poliţie este prevăzută de dispoziţiile art.72 şi art.85 din O.U.G. nr. 195/2002, iar procedura de eliberare a autorizaţiei pentru remedierea avariilor este reglementată în acest act normativ, astfel că eficienţa juridică a declaraţiei conducătorului auto sub aspect probator nu poate fi pusă în discuţie decât prin prezentarea unei dovezi contrare, care să probeze inexistenţa gropilor în carosabilul străzii C., precum şi un alt mecanism de producere a avariilor autoturismului.

Or’, pârâta nu a făcut astfel de probe şi, mai mult, aşa cum deja s-a reţinut, nu a contestat existenţa gropii ci s-a apărat susţinând că singurul vinovat este conducătorul auto care a intrat cu maşina în groapă, astfel că, în condiţiile în care este probat şi faptul că asiguratul CASCO avea un motiv temeinic să se afle pe str.C. pe care locuieşte (act de identitate, fila 27), nu există nici un motiv pentru „a lua în calcul posibilitatea ca evenimentul să nu se fi produs aşa cum declară cel care a condus autovehicolul asigurat”, aşa cum se sugerează în întâmpinarea formulată de Consiliul Local al sectorului 2 Bucureşti.

În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale, instanţa reţine că, având calitatea de paznic al drumului pe care s-a produs avarierea autoturismului, pârâta Administraţia Domeniului Public sector 2 are obligaţia de a preîntâmpina producerea oricărei pagube prin mijlocirea lucrului, ceea ce nu se poate realiza decât prin întreţinerea şi reabilitarea acestuia şi, până la efectuarea reparaţiilor, prin semnalizarea corespunzătoare a obstacolelor ce pot determina producerea de evenimente rutiere producătoare de prejudicii .

Această obligaţie este prevăzută nu numai prin Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al ADP sector 2, la ale cărui dispoziţii s-a făcut referire în considerentele pentru care s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local sector 2, dar şi prin dispoziţiile art.5 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, - forma în vigoare la data producerii evenimentului rutier - care instituie în sarcina administratorului drumului public obligaţia de a semnaliza corespunzător „orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjeneşte sau pune în pericol siguranţa circulaţiei şi să ia toate măsurile de înlăturare a acestuia(…)”, la alin.6 al textului de lege fiind prevăzută şi consecinţa neîndeplinirii acestei obligaţii în caz de producere a unui eveniment rutier: „În cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum şi a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravenţional, civil sau penal, în condiţiile legii.”

Dată fiind prezumţia legală de culpă ce stă la baza răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri, dacă paguba a fost pricinuită, acest fapt dovedeşte, prin el însuşi, că lucrul a scăpat de sub puterea de îndrumare şi control a paznicului lui.

Cel care are paza juridică a lucrului este prezumat de lege că are posibilitatea să-şi reprezinte în minte pagubele pe care lucrul le poate produce dacă obligaţia de pază nu este executată astfel încât să se preîntâmpine producerea unor atari pagube.

Prezumţia legală de culpă înseamnă, în acest caz, scutirea reclamantului de a dovedi existenţa culpei, fiind suficient să dovedească săvârşirea faptei care a cauzat prejudiciul, în cazurile în care există un „contact fizic” între lucrurile respective şi victimă ori lucrurile vătămate fiind prezumată nu numai existenţa culpei ci şi existenţa legăturii de cauzalitate dintre faptă şi pagubă.

Prezumţia de culpă nu poate fi răsturnată decât dovedindu-se lipsa culpei ceea ce înseamnă că pârâta ar fi trebuit să probeze imposibilitatea de a prevedea urmările păgubitoare ale lucrului şi, implicit, imposibilitatea prevenirii lor, stabilind astfel existenţa cazului fortuit.

Or’, nu numai că pârâta nu a dovedit că nu a putut prevedea consecinţele existenţei gropii din asfalt şi, prin aceasta, nu a putut preveni avarierea autoturismului, dar este de neconceput că nu a avut reprezentarea acestor consecinţe câtă vreme are obligaţia legală de a semnaliza existenţa oricărui obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjeneşte ori pune în pericol siguranţa circulaţiei, un astfel de obstacol  fiind reprezentat de groapa pe care o prezintă fotografiile depuse la dosar.

Faţă de cele reţinute, instanţa constată întemeiate pretenţiile  reclamantei şi, în temeiul art.1000 alin.1 Cod civil şi art.22 din Legea nr.136/1995 urmează să admită acţiunea şi să oblige pârâta Administraţia Domeniului Public sector 2, la plata sumei de 1.207 lei, reprezentând despăgubiri civile.

În temeiul art.43 din Codul comercial, urmează a fi obligată pârâta şi la plata sumei de 47,94 lei reprezentând dobânda legală calculată pentru perioada 19.10.2007 - data achitării indemnizaţiei de asigurare persoanei păgubite şi până la 06.05.2008, precum şi la dobânda legală datorată pentru suma de 1207 lei începând cu data de 07.05.2008, până la achitarea integrală a debitului, întrucât Legea nr.136/1995 nu derogă de la prevederile legii comerciale în ceea ce priveşte dobânda legală, raporturile ce se stabilesc între cele două societăţi de asigurare fiind raporturi de drept comercial.

În temeiul dispoziţiilor art.274  din Codul de procedură civilă,  va obliga pârâta la plata sumei de 609,32 lei reprezentând cheltuieli de judecată – taxă judiciară de timbru, timbru judiciar şi onorariu de expertiză.

Domenii speta

Spete similare