Liberare condiţionată

Potrivit art. 59 alin. 1 cod penal, condamnatul ZV care a executat două treimi din durata pedepsei închisorii care nu depăşeşte 10 ani, dacă este stăruitor în muncă, disciplinat şi dă dovezi temeinice de îndreptare, poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei, ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale.

Art. 75 din Legea nr. 275/2006 prevede că persoana condamnată care este stăruitoare în muncă, disciplinată şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale, poate fi liberată condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei, în condiţiile codului penal.

Din modul de redactare a instituţiei liberării condiţionate precum şi din interpretarea art. 190 alin. 1 din HG 1897/2006, care prevede că „liberarea condiţionată constituie o măsură de încredere faţă de persoana privată de libertate condamnată la pedeapsa cu închisoarea sau la detenţiune pe viaţă şi se dispune pentru continuarea executării restului de pedeapsă în stare de libertate” reiese că aceasta nu se aplică în mod automat după executarea fracţiunii de pedeapsă prevăzută de lege, ci numai dacă se dovedeşte, ţinând seama de conduita condamnatului în timpul executării pedepsei şi de antecedentele sale penale, că reeducarea şi îndreptarea acestuia sunt posibile şi fără executarea în penitenciar a restului de pedeapsă.

Analizând condiţiile care trebuie îndeplinite instanţa reţine că petentul condamnat a executat fracţia prevăzută de lege.

A fost încarcerat la 15 mai 2005, executarea expirând la 14 mai 2015.

Instituţia liberării condiţionate  permite liberarea condamnatului înainte de  executarea pedepsei. Beneficiul liberării intervine în situaţia în care  condamnatul este stăruitor în muncă, disciplinat şi dă dovezi temeinice de îndreptare, coroborate cu executarea  efectivă a cotei determinate potrivit legii , din pedeapsă.

Deşi legea a creat acest beneficiu, executarea fracţiei legale nu presupune însă  operarea de drept a  liberării condiţionate.

Legiuitorul a prevăzut  cumulativ şi întrunirea altor  condiţii legale , enumerate, este adevărat, fără caracter cumulativ, toate aceste însă oferind o vocaţie la liberarea condiţionată.

Existenţa antecedentelor penale  nu reprezintă ipso facto o cauză de respingere  a cererii de liberare condiţionată. Situaţia riguros analizată  a condamnatului trebuie să ateste stăruinţa acestuia în muncă şi o comportare bună deosebită.

Dovezile temeinice de îndreptare  se desprind din buna comportare  a condamntului în orice împrejurare, din îndeplinirea conştiincioasă a oricăror îndatoriri, dar şi din alte  împrejurări decât cele legate de desfăşurarea muncii şi privesc îndreptarea  sub aspect moral.

În concret în raport de persoana  privată de libertate,  de traseul educaţional al acestuia , în perioada detenţiei, de implicarea acestuia în activităţile organizate pe perioada încarcerării, de participarea la muncă, la formarea educaţională urmează a se aprecia dacă scopul educativ a fost realizat efectiv şi în substanţă, în vederea reeducării şi readaptării deţinutului pentru viaţa socială ulterioară  încarcerării.

Cu privire la persoana privată de libertate ZV observăm:

-condamnările anterioare care conturează  un profil predispus  violenţei, petentul fiind recidivist, cu condamnare anterioară de  8 ani pentru viol;

- a mai beneficiat de o liberare condiţionată, fiind eliberat la 14 mai 2003, cu un rest de 873 zile

-comiterea unei noi infracţiuni  de viol, înauntrul acestui termen, la 13 mai 2005, pentru care a fost condamnat la 10 ani închisoare, mandat din a cărui executare se propune liberarea condiţionată.

-perioada mare rămasă din executarea mandatului de  10 ani, respectiv până la 14 mai 2015.

Fără a aduce atingere principiului non bis in idem, instanţa apreciază ca timpul executat de condamnat din pedeapsă nu este suficient pentru ca aceasta să îşi realizeze scopul preventiv-educativ, astfel încât în viitor să nu mai comită şi alte fapte infracţionale.

În ceea ce priveşte dovezile temeinice de îndreptare, se  reţine că petentul a participat la programele educative, este recidivist şi execută pedeapsa în regim semideschis şi că înainte de prima analiză a fost sancţionat disciplinar şi a fost recompensat de 18 ori, iar pe perioada amânării a fost recompensat de două ori cu suplimentarea drepturilor şi nu a sancţionat, aspecte care dovedesc îndeplinirea condiţiei privitoare la dovezile temeinice de îndreptare.

În ceea ce priveşte condiţia stăruinţei în muncă, instanţa reţine că această condiţie nu este îndeplinită, în situaţia în care, din totalul celor 608 zile care i se puteau considera ca executate pe baza muncii prestate, petentului i se consideră executate, ca urmare a participării la activităţi productive, 282 zile. 

În acelaşi timp, potrivit art. 450 alin.2 C.p.p., instanţa urmează să stabilească un termen după expirarea căruia condamnatul poate formula o cerere de liberare condiţionată sau poate fi formulată o nouă propunere.

La stabilirea întinderii termenului, se vor avea în vedere durata pedepsei aplicate de instanţa care a dispus condamnarea, partea din pedeapsă deja executată, numărul de zile câştigate, precum şi datele rezultate din caracterizarea privind evoluţia comportamentală a persoanei private de libertate.

Pe baza acestor criterii, instanţa apreciază că în termen de 3 (trei) luni, condamnatul poate să depună diligenţele necesare pentru a dovedi că reeducarea şi îndreptarea sa se pot realiza şi fără executarea în penitenciar a restului de pedeapsă.

1

Domenii speta

Spete similare