Înşelăciune. Achitare. Lipsa identităţii între persoana indusă în eroare şi cea în patrimoniul căreia s-a produs prejudiciul

Prin sentinţa penală nr. 785/12.03.2015, instanţa a dispus:

« În baza disp. art. 17 alin. 2, raportat la disp. art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, achită pe inculpata X, pentru infracţiunea de “înşelăciune” prev. şi ped. de disp. art. 215 alin. 1 şi 3 Cod penal din 1969.

În baza disp. art. 25 alin. 5 Cod procedură penală, lasă nesoluţionată acţiunea civilă promovată în cadrul procesului penal de partea civilă prin administrator Z. »

Pentru a dispune astfel, instanţa a constatat în esenţă următoarele:

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că, în luna decembrie 2011, inculpata X a indus şi menţinut în eroare pe numiţii B. şi D. cu prilejul încheierii şi executării unui contract de vânzare – cumpărare prin aceea că, în mod mincinos, s-a prezentat ca fiind proprietara materialelor de construcţie vândute în scopul de a obţine pentru sine un folos material injust şi a pricinuit în acest fel persoanei vătămate SC E. un prejudiciu de 34.650,77 lei. 

Prin reprezentantul legal, persoana vătămată SC E. s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 34.650,77 lei reprezentând contravaloarea materialelor de construcţie.

Prin plângerea formulată la data de 12.01.2012, numitul Z, administrator al SC E., a sesizat organele de urmărire penală cu privire la faptul că, în luna decembrie 2011, fosta soţie, inculpata X a sustras de la punctul de lucru al societăţii situat în Iaşi, 32,5 m3 cherestea răşinoase, 33,6 m3 BCA tip CELCO şi  5754 kg fier beton, cauzând un prejudiciu de aprox. 35.000 lei.

În urma cercetărilor efectuate, s-a stabilit că inculpata X şi numitul Z au fost căsătoriţi până în anul 2009, când s-a pronunţat desfacerea căsătoriei potrivit sentinţei civile nr. 10599/25.06.2010 pronunţată în dosarul nr. 34246/245/2009 al Judecătoriei Iaşi.

În timpul căsătoriei, la data de 21.11.2002, cei doi soţi au înfiinţat SC E. fiecare acţionar deţinând 50% din numărul părţilor sociale.

Suprafaţa de teren de 2.000 mp situată în Iaşi, zona Bucium, a fost achiziţionată de cei doi soţi în patrimoniul societăţii şi înscrisă în Cartea Funciară.

Pe această suprafaţă de teren, în baza autorizaţiei de construire din 2003, a fost amplasată o anexă agricolă, iar în anul 2007, cei doi soţi au început construcţia unui imobil. După desfacerea căsătoriei, inculpata a continuat să locuiască în imobilul situat în Iaşi.

Prin sentinţa civilă Tribunalul Iaşi – Secţia Comercială şi Contencios Administrativ, s-a dispus excluderea asociatei C. din cadrul.

La data de 11.01.2012, numitul Z s-a deplasat la terenul din Iaşi, str. Fermei nr. 28 şi a constatat dispariţia materialelor de construcţie achiziţionate de către SC E.. Ca urmare, a doua zi a revenit împreună cu numiţii T. şi B. şi a schimbat sistemele de siguranţă de la poartă şi de la uşa de acces în imobil.

La data de 16.01.2012, martorul G. a declarat că începând cu data de 20 – 21.12.2011, a văzut parcat în faţa imobilului situat pe str. Fermei nr. 28 un autoturism marca “Mercedes” de culoare neagră în care se aflau doi cetăţeni de etnie rromă, un bărbat şi o femeie, precum şi autovehicule cu platformă în care, sub coordonarea inculpatei X, timp de 2 – 3 zile, s-au încărcat materiale de construcţie.

De asemeni, martorul L. a declarat că, începând cu 20 – 21.12.2011, timp de 3 zile a văzut camioane în faţa imobilului situat pe str. Fermei nr. 28 în care s-au încărcat materiale de construcţie în prezenţa inculpatei.

În declaraţia sa, martorul S. a precizat că a văzut autoutilitarele care au făcut 5 transporturi sub îndrumarea inculpatei X. Martorul, a văzut-o pe inculpată discutând cu o femeie de etnie rromă.

Martorul R., proprietarul autoutilitarei, a declarat că, în perioada sărbătorilor de iarnă 2011, a fost solicitat de către doi cetăţeni de etnie rromă să efectueze un transport de BCA din zona Bucium până în comuna Grajduri. A transportat aprox. 6 m3 de BCA de la proprietatea din zona Bucium unde încărcarea s-a făcut în prezenţa inculpatei X.

Martorul a identificat după fotografii persoana care i-a solicitat să efectueze transportul ca fiind numitul S.

În declaraţia sa, martorul I., conducătorul autoutilitarei marca “Mercedes Benz” cu nr. de înmatriculare IS 06 JWW, a precizat că, în perioada sărbătorilor de iarnă 2011, la solicitarea a doi cetăţeni de etnie rromă, împreună cu numitul O., au transportat materiale de construcţie de la imobilul din Iaşi în com. Grajduri. Martorul a recunoscut pe inculpata X ca fiind persoana de la care a preluat materialele şi pe martorul S., persoana care i-a solicitat să efectueze transportul.

La data de 20.02.2012, martorii S. şi S.B. au declarat că, în timp ce se aflau la magazinul „Kaufland” din zona Nicolina, inculpata X le-a spus că vinde materiale de construcţie – BCA, cherestea, oţel beton, grinzi – pentru că a început să construiască o casă, dar nu o mai termină întrucât pleacă în Anglia.

Martorul S. a precizat că au cumpărat 30 m3 de cherestea, grinzi, căpriori, 12 t de oţel beton şi 30 m3 BCA pentru care a achitat suma de 25.000 lei. Oţelul beton l-au predat la fier vechi, cheresteaua au pus-o pe foc, iar BCA –ul era deteriorat.

La termenul de judecată din data de 27.11.2014, martorul S. a declarat că, la magazinul “Kaufland” din zona Nicolina, a găsit un anunţ prin care o persoană făcea cunoscut că vinde materiale de construcţie şi a sunat la numărul de telefon indicat. S-a deplasat în zona Bucium unde a discutat cu inculpata X care i-a spus că materialele de construcţie îi aparţin şi că le vinde pentru că nu mai are posibilităţi să continue construcţia pe care a început-o.

Martorul a precizat că a cumpărat materialele cu intenţia de a le revinde consătenilor săi pentru că preţul pe care l-a plătit a fost cu mult mai mic decât preţul pe care l-ar fi plătit pe aceleaşi materiale dacă ar fi fost noi şi că, dacă ar fi ştiut că materialele nu aparţin inculpatei, nu le-ar fi cumpărat.

Aşa cum este definită prin disp. art. 215 alin. 1 şi 3 Cod penal, infracţiunea de “înşelăciune” presupune acţiunea inculpatului de a induce sau a menţine în eroare o persoană cu prilejul încheierii sau executării unui contract, eroare în lipsa căreia cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, iar prin încheierea sau executarea contractului s-a produs o pagubă persoanei înşelate. 

Deci, persoana în patrimoniul căreia se înregistrează paguba trebuie să fie persoana indusă sau menţinută în eroare, persoana înşelată.

Deşi inculpata a indus în eroare pe martorul S. la momentul la care a fost încheiat contractul de vânzare – cumpărare prin aceea că s-a prezentat ca fiind proprietara bunurilor vândute, cumpărătorul nu a suferit nicio pagubă, dimpotrivă, acesta a achiziţionat materialele pentru că i-a convenit preţul şi intenţiona să le revândă pentru a obţine un profit.

Prejudiciul s-a înregistrat în patrimoniul SC E., societate în evidenţele căreia erau înregistrate materialele de construcţie, însă faţă de aceasta inculpata nu a întreprins nicio acţiune de inducere în eroare.

Instanţa apreciază că nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracţiunii de “furt” întrucât materialele de construcţie au fost achiziţionate de soţi în timpul căsătoriei cu banii obţinuţi dintr-un credit, iar inculpata nu a luat bunurile în scopul de a şi le însuşi pe nedrept, condiţii în care litigiul dintre părţi este unul de natură civilă.

Domenii speta

Spete similare