Procedura insolvenţei

Potrivit art. 41 C.Pr.Civ. 1865, orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată. Asociaţiile sau societăţile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere.

Conform art. 3, al.1, pct.  4 din vechea lege bancară (Legea nr. 58/1998, relevantă la data sesizării instanţei), noţiunea de  sucursală bancară  desemnează unitatea operaţională fără personalitate juridică a unei instituţii de credit, care efectuează în mod direct toate sau unele dintre activităţile instituţiei de credit, în limita mandatului dat de aceasta.

Potrivit art. 7, pct. 31, al. 1 ind. 1 din noua lege bancară (O.U.G. nr. 99/2006), în raport de regula existenţă sub imperiul vechii legi procesuale civile potrivit căreia orice modificare se aplică  de îndată, conform art. 725, al.1 care dispun că dispoziţiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum şi executărilor silite începute sub acea lege, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile: sucursală..., au înţelesul prevăzut la art. 4 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Potrivit art. 4, pct. 17 din Regulamentul CE nr. 575/2013,  noţiunea de „sucursală” înseamnă un punct de lucru care reprezintă o parte dependentă din punct de vedere juridic de o instituţie şi care desfăşoară direct toate sau unele dintre tranzacţiile specifice activităţii instituţiilor, spre deosebire de noţiunea de „filială” definită la pct. 16, care desemnează o întreprindere distinctă  de societatea mamă, ca şi entitate juridică.

Prin urmare, reclamanta nu a avut capacitate procesuală de folosinţă, actele fiind semnate doar de reprezentanţii legali ai sucursalei, fără a face dovada că  aceştia au  o împuternicire expresă  din partea societăţii mamă.

Prin Decizia civilă nr. 105/R/09.03.2015 pronunţată de Curtea de  Apel Timişoara, Secţia a doua civilă, a fost respins recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 1409/15.12.2014, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 1642/108/2005*, fiind reţinute următoarele:

Prin sentinţa recurată  s-a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantei S.C. B.R.D. S.A. – GSG Bucureşti - Sucursala Arad, ca urmare a recalificării excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, excepţie invocată de pârâţii B.V. şi Ş.P.F. şi, pe cale de consecinţă, s-a respins acţiunea civilă având ca obiect atragerea răspunderii formulată de către reclamanta S.C. B.R.D. S.A. - GSG Bucureşti - Sucursala Arad în contradictoriu cu pârâţii Ş.P.F. şi B.V., G.V., G.D., N.E. şi administratorul judiciar S.C. E S.P.R.L., ca fiind introdusă de o parte fără capacitate procesuală de folosinţă, ca urmare a lipsei personalităţii juridice.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că acţiunea a fost promovată  de S.C. B.R.D. S.A. – GSG Bucureşti – Sucursala Arad, în nume propriu, sens în care acţiunea a fost semnată  de reprezentanţii  sucursalei, fără a face dovada că  aceştia au  o împuternicire expresă  din partea societăţii mamă.

Potrivit art. 41 C.Pr.Civ. 1865, orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată. Asociaţiile sau societăţile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere.

Conform art. 3, al.1, pct.  4 din vechea lege bancară (Legea nr. 58/1998, relevantă la data sesizării instanţei), noţiunea de  sucursală bancară  desemnează unitatea operaţională fără personalitate juridică a unei instituţii de credit, care efectuează în mod direct toate sau unele dintre activităţile instituţiei de credit, în limita mandatului dat de aceasta.

Potrivit art. 7, pct. 31, al. 1 ind. 1 din noua lege bancară (O.U.G. nr. 99/2006, forma la zi, relevantă la data soluţionării  excepţiei, în raport de regula existenţă sub imperiul vechii legi procesuale civile potrivit căreia orice modificare se aplică  de îndată, conform art. 725, al.1 care dispun că dispoziţiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum şi executărilor silite începute sub acea lege), în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile: sucursală..., au înţelesul prevăzut la art. 4 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Potrivit art. 4, pct. 17 din Regulamentul CE nr. 575/2013,  noţiunea de „sucursală” înseamnă un punct de lucru care reprezintă o parte dependentă din punct de vedere juridic de o instituţie şi care desfăşoară direct toate sau unele dintre tranzacţiile specifice activităţii instituţiilor, spre deosebire de noţiunea de „filială” definită la pct. 16, care desemnează o întreprindere distinctă  de societatea mamă, ca şi entitate juridică.

Ca prim aspect, judecătorul sindic a recalificat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei S.C. B.R.D. S.A. – GSG Bucureşti – Sucursala Arad în excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a acesteia, având în vedere că ceea ce se invocă în susţinerea excepţiei este statutul de sucursală al reclamantei, ca dezmembrământ fără personalitate juridică,  aspect care vizează  capacitatea  de folosinţă şi nu calitatea procesuală.

Apoi, faţă  de prevederile existente atât la data sesizării  instanţei  cât şi la data prezentei, care nu diferă  sub aspectul conţinutului, în sensul că o  sucursală  bancară  nu are capacitate de folosinţă proprie, neavând personalitate juridică sub imperiul vechii legi  procesual civile incidentă în cauză conform art. 3 din Legea nr. 76/2012, judecătorul sindic a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantei S.C. B.R.D. S.A. – GSG Bucureşti – Sucursala Arad şi a  respins  acţiunea acesteia ca fiind promovată  de o  entitate fără personalitate juridică şi care nu poate sta singură în judecată în calitate de reclamantă.

Nu se putea susţine întemeiat, faţă de prevederile art. 41 C.pr.civ. 1865, că  reclamanta a acţionat în calitate de reprezentantă a societăţii  mamă  şi că astfel personalitatea juridică a acesteia din urmă s-a răsfrânt şi asupra sucursalei.

Cererea este semnată exclusiv de reprezentanţii sucursalei, care nu  au făcut dovada unui mandat din partea societăţii mamă şi care au înţeles, prin semnătură lor, să demareze o acţiune civilă în numele unei sucursale fără personalitate juridică.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta BRD GSG SA Bucureşti prin Sucursala Arad, solicitând casarea acesteia, reţinerea cauzei spre rejudecare, conform art. 312 alin (4) raportat la alin (61) teza finală şi, în urma rejudecării în fond a cauzei, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi precizată.

În motivare arată că hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, motiv de modificare prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă 1865. Totodată, având în vedere prevederile art. 304 Cod procedură  civilă 1865, recurenta solicită instanţei examinarea cauzei sub toate aspectele.

Astfel, prin hotărârea atacată, judecătorul sindic a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă, ca urmare a recalificării excepţiei lipsei calităţii procesuale active a subscrisei invocata de pârâţii B.V. şi Ş.P.F., reţinând, in mod nelegal şi neîntemeiat, faptul că acţiunea este formulată de Sucursala Arad, în nume propriu şi nu în reprezentarea societăţii mamă, fiind semnată exclusiv de reprezentanţii sucursalei care nu fac dovada unui mandat din partea societăţii mamă şi că, prin semnătura lor, înţeleg să demareze o acţiune în numele unei sucursale fără personalitate juridica.

Recurenta arată că acţiunea este formulată de BRD - GSG SA Bucureşti (societatea mamă) prin Sucursala Arad, în baza mandatului de reprezentare dat acesteia, conform Normei de funcţionare Internă a BRD, respectiv împuternicirilor denumite Mandat nr 19 din 31.03.2003 si Mandat nr 19.4 din 26.05.2003. Potrivit prevederilor cuprinse în aceste documente, dl S.M. - director Sucursala Judeţeană Arad, avea mandat sa semneze cererile de chemare în judecată, a plângerilor penale şi a celorlalte acte procedurale. După cum a reţinut şi instanţa de fond, acţiunea este semnata de domnul M.S., în calitate de director  împreună cu directorul economic.

Prin urmare, nu se poate reţine, în opinia recurentei, că Sucursala Arad a promovat acţiunea în nume propriu şi, fiind o entitate fără personalitate juridică, nu avea capacitatea procesuală de a întreprinde un astfel de demers.

Recurenta mai susţine că, în primul ciclu procesual, judecătorul sindic a respins excepţiile invocate de pârâţi, inclusiv excepţia calităţii procesuale active a reclamantei.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, atât sub aspectul interpretării date texului art. 137 din Legea 64/1995 cât şi cu privire la cuantumul sumei solicitate prin acţiune, arată că excepţia este neîntemeiată întrucât, în primul rând, acţiunea în atragerea răspunderii nu este atributul exclusiv al judecătorului sindic, ci acesta doar se pronunţă asupra unei astfel de cereri formulate de oricare dintre creditori (legitimare procesuală acordată chiar de textul legal invocat) iar, în al doilea rând, acţiunea nu este formulată „pentru creanţa proprie" a reclamantei, ci este formulată pentru o parte din pasivul debitoarei. Chiar dacă aceasta susţinere ar fi adevărată, acest fapt nu ar putea constitui un motiv de inadmisibilitate a acţiunii, întrucât art. 138 din Legea nr. 64/1995 prevede foarte clar destinaţia sumelor obţinute în urma unui astfel de demers: „Sumele depuse potrivit art. 137 alin. (î) vor intra în averea debitorului şi vor fi destinate, în caz de reorganizare, completării  fondurilor necesare  continuării  activităţii debitorului, iar în caz de faliment, acoperirii pasivului. "

Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, arată că în speţă sunt aplicabile prevederile art. 3 alin. 1 coroborat cu art. 8 alin 1 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă.

Momentul la care a început să curgă termenul de prescripţie este cel la care lichidatorul judiciar a depus la dosarul de insolvenţă (nr. 728/2002 al Tribunalul Arad), Raportul - completare - privind cauzele şi împrejurările care au condus la starea de insolvenţă. Mergând chiar pe susţinerile pârâţilor, potrivit cărora termenul de prescripţie a început sa curgă, cel mai târziu, la expirarea termenului de 60 de zile, prevăzut de art. 24 lit. a din Legea 64/1995, acţiunea promovata de reclamantă la data de 14.06.2005, este în termen, în opinia recurentei.

Pe fondul cauzei, arată că în speţă sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale a pârâţilor, respectiv săvârşirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de lege, existenţa prejudiciului, existenţa legăturii de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia (culpa) făptuitorilor. În speţă, recurenta consideră că, atât prin Raportul - completare privind cauzele si împrejurările care au condus la starea de insolvenţă, depus de lichidatorul judiciar, cât şi prin Raportul de expertiză efectuat in cauză, s-a dovedit existenţa faptelor ilicite - au dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea în mod vădit persoana juridica la încetarea de plăţi, au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea, au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit, în mod fictiv, pasivul acesteia. Aceste fapte ilicite au fost săvârşite de pârâţi, în calitate de administratori/asociaţi ai debitoarei şi au o legătură directă cu acumularea treptată de debite restante şi în final cu ajungerea debitoarei în stare de insolvenţă.

În drept, invocă Legea nr. 64/1995, art. 304 pct. 9, art. 3041 C. Pr. Civilă.

Intimaţii G.D. şi G.V. au depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului formulat de către recurentă şi menţinerea, ca temeinică şi legală a hotărârii atacate.

În motivare arată că nu au calitate procesuală, motiv pentru care, în faţa primei instanţe a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocând prevederile art. 137, pct. 1 din Legea 64/1995, republicată,

Calitatea pe care intimaţii o deţin în societate este cea de acţionar, deţinând, acţiuni în cotă de 1 % din capitalul social, iar după cum se poate vedea din lecturarea textului de lege, acţionarul nu se încadrează în prevederile articolului mai sus enumerat, iar "orice alta persoană" care ar fi putut aduce societatea în stare de insolvabilitate prin modalităţile enumerate de art. 137, consideră că trebuie să deţină mai mult decât calitatea de acţionar în cotă de 1 % al societăţii.

 Referitor la excepţia inadmisibilităţii cererii formulate de către creditoarea BRD- GSG - Sucursala Arad, intimaţii arată că aceasta a formulat cererea numai în ce priveşte creanţa sa, deoarece sumele obţinute în baza art. 137 sunt destinate acoperirii întregului pasiv, urmând a fi repartizate tuturor creditorilor şi nu numai celor care formulează cereri.

Pe fond, intimaţii solicit respingerea acţiunii formulate de către creditorul BRD GSG Bucureşti Sucursala Arad, ca netemeinică şi nelegală.

Legea 64/1995, republicată, în art. 137 pct. 1 enumeră limitativ membrii organelor de conducere asupra cărora judecătorul sindic poate dispune suportarea unei părţi din pasivul societăţii, aceştia fiind administratorii, directorii, cenzorii şi orice altă persoană care au contribuit la ajungerea debitorului în această situaţie.

Intimaţii au calitatea de acţionari în societate, aportul acestora la capitalul societăţii reprezentând 1 % din capitalul social, aport care nu le conferea puterea de decizie şi de săvârşire a faptelor enumerate la art. 137 pentru a suporta o parte din pasivul societăţii.

Intimaţii arată că a fost clar stabilit prin sentinţa penală nr. 214/2014 pronunţată de Tribunalul Prahova în Dosarul penal nr. 8623/105/2005, că inculpaţii B.V. şi Ş.P.F. se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune pentru care au fost trimişi în judecată. Prin urmare, cei doi sunt singurele persoane vinovate de cauzarea prejudiciului în cadrul societăţii, neexistând probe care să atragă răspunderea acţionarilor societăţii.

Intimaţii  BV. şi Ş.P.F. au depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, arată că recursul este declarat de o persoana fără calitate procesuală în cauză, respectiv BRD-GSG SA Bucureşti, persoana juridica terţă faţă de părţile din dosar, ceea ce atrage inadmisibilitatea lui.

Intimaţii arată că acţiunea în justiţie a fost formulată la 13 iunie 2005, în nume propriu, de BRD-sucursala Arad, cu sediul în B-dul Revoluţiei nr. 5-7, jud. Arad, reprezentată de director S.M. şi director economic L.R., care şi semnează cererea de chemare în judecată.

Intimaţii mai arată că nicăieri în acţiunea introductivă nu se face vorbire şi nu s-a dovedit până la închiderea dezbaterilor la fond că Sucursala Arad exercită acţiunea în justiţie în numele societăţii mamă, ci, dimpotrivă, rezultă cu claritate că acţiunea este formulată în nume propriu de sucursală, entitate economică fără personalitate juridică.

Pe fondul recursului, intimaţii arată că acesta este neîntemeiat şi că singurul motiv de recurs ce poate fi luat în discuţie îl reprezintă motivul referitor la admiterea excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţa a reclamantei, deoarece instanţa de fond s-a pronunţat exclusiv pe această excepţie.

Referitor la presupusul mandat de reprezentare dat de societatea mamă sucursalei, conform Normei interne şi Mandatelor nr. 19 şi 19.4 din 2003, invocate în recurs, intimaţii arată că aceste mandate sunt date de o alta structură/sucursală teritorială, cea din Timişoara, şi nu sunt date de organele care reprezintă societatea BRD - GDS SA Bucureşti; pe de altă parte, aceste mandate reprezintă mandate de administrare internă a operaţiunilor specifice obiectului de activitate şi nu de reprezentare judiciară în cauza ce face obiectul discuţiei; de asemenea, persoanele care semnează aceste două mandate sunt cu totul altele decât cele care reprezintă, legal, societatea mamă de la Bucureşti.

Împrejurarea că în primul ciclu procesual judecătorul sindic a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei nu are nici o relevanţă în prezent, susţin intimaţii, deoarece soluţia pronunţată în primul ciclu procesual de judecătorul sindic de la acea vreme, sentinţa civilă nr. 723/26.04.2006, a fost declarată nulă de instanţa Curţii de Apel Timişoara prin decizia de casare nr. 169/R/12.02.2007 ca fiind pronunţată de alt judecător sindic decât cel desemnat să soluţioneze procedura insolvenţei faţă de debitoarea A.C. SA Arad.

Cu privire la celelalte excepţii, a inadmisibilităţii şi prescripţiei dreptului la acţiune, discuţiile sunt superflue, deoarece instanţa de fond nu s-a pronunţat şi asupra lor, cum nu s-a pronunţat nici asupra fondului.

Faţă de cererea enunţată în finalul motivelor de recurs de către recurentă, privitoare la judecarea pe fond a cererii de chemare în judecată de către instanţa de recurs, intimaţii B.V. şi Ş.P.F. consideră că această solicitare este inadmisibilă, deoarece instanţa de fond s-a pronunţat în cauză numai pe excepţie şi nu pe fondul cauzei.

Analizând recursul de faţă, Curtea constată că este nefondat în consecinţa următoarelor:

Judecătorul sindic a aplicat şi interpretat corect prevederile art. 41 din Legea nr. 31/1990 reţinând că reclamanta  recurentă are statutul juridic de sucursală, dezmembrământ fără personalitate juridică, ceea ce o lipseşte de capacitatea de folosinţă procesuală.

Motivul de recurs invocat în sensul că acţiunea este subsemnată de către directorul sucursalei care are mandat din partea societăţii mamă să semneze cererile de chemare în judecată nu este fondat întrucât din formularea actului procedural prin care judecătorul sindic a fost învestit reiese cu evidenţă că Sucursala Arad a BRD SA GSG a acţionat în nume propriu, cererea fiind şi semnată de către reprezentanţii acesteia.

Aspectul că acţiunea este semnată de către directorul sucursalei care ar avea mandat de reprezentare acordat de către societatea mamă ar fi relevant în contextul în care s-ar discuta despre calitatea de reprezentant, ori, aşa cum s-a arătat, în acord cu judecătorul sindic, Curtea conchide că cererea a fost formulată în nume propriu de către sucursală.

Întrucât s-a apreciat că judecătorul sindic a soluţionat în mod corect excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a reclamantei respingând-o, efectele pe care aceasta le produce fac să fie nerelevante celelalte aspecte invocate.

Pentru aceste considerente, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, Curtea a respins recursul.

Domenii speta

Spete similare