Drepturi băneşti

3.drepturi băneşti

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 16.10.2008, reclamanţii  au chemat in judecată pe pârâta SC PETROM SA BUCUREŞTI,  pentru ca prin hotărârea ce va pronunţa aceasta să fie obligată la plata drepturile salariale neacordate  reprezentând aprovizionarea de toamnă iarnă din luna octombrie a anului 2005, 2006, 2007 şi 2008 în cuantum de un salariu minim pe ramură, drept prevăzut de art. 176 din CCM la nivel de ramură, contravaloarea unei cote de gaze naturale de 4000 mc, aferentă anilor 2005, 2006,2007,2008 drept prevăzut de art. 187 din CCM la nivel de ramură,  drepturi actualizate la data plăţii plus cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că sunt salariaţi ai  SC PETROM SA BUCUREŞTI .

Contractele colective de muncă la nivel de ramură aplicabile în anii 2005,2006,2007,2008 au prevăzut acordarea drepturilor solicitate prin prezenta acţiune, fiind reglementate de art. 176 alin.1 şi 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură ( aprovizionare toamnă-iarnă) şi  art. 187 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură (contravaloare cotă gaze).

Fără nici o motivare pârâta a refuzat să le acorde drepturile enunţate, ignorând dispoziţiile contractelor colective de muncă la nivel de ramură de activitate si de unitate , obligatorii pentru părţi, conform art. 243 din codul muncii .

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 187, 176 şi 50 din contractul colectiv de muncă pe anul 2005, art. 283 alin. 1 lit. c din codul muncii .

În scop probator  a anexat in copie  carnetul de muncă şi cartea de identitate.

La data de 27.11.2008, pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca prescrisă, conform dispoziţiilor art. 283 alin. 1 lit. e din Codul Muncii, deoarece acestea nu sunt drepturi salariale  în accepţiunea dreptului muncii ci suplimente acordate de patronat în baza contractului colectiv de muncă.

Parata a mai arătat ca începând cu data de 01.06.1997 suplimentările salariale pentru aprovizionarea de toamnă şi cota de gaze au fost introduse în salariul de bază.

S-a mai depus la dosarul cauzei in copie, contractul colectiv de muncă la nivelul unităţii pe anul 1997,  contractul colectiv de muncă la nivel de ramură din 2005.

Prin încheierea din 15.01.2009 s-a dispus efectuarea unei expertize contabile care să verifice dacă drepturile solicitate au fost incluse în salariu în 1997, dacă s-a menţinut această includere şi în anii următori, respectiv în anii 2005-2008, în cazul în care nu s-au inclus să se stabilească valoarea drepturilor solicitate pe perioada a 3 ani anteriori formulării acţiunii, actualizate la zi.

Expertiza a concluzionat că drepturile solicitate nu au fost incluse în salariile reclamanţilor, ci dimpotrivă ca urmare a aplicării greşite a art. 128-129 din contractul colectiv de muncă au avut salarii mai mici decât cele cuvenite.

Instanţa din oficiu a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză solicitându-i expertului să verifice dacă drepturile au fost incluse în salariile angajaţilor petrom în 1997, indiferent dacă reclamanţii au fost sau nu salariaţii unităţii pârâte, dacă includerea drepturilor s-a menţinut în anii următori prin aplicarea majorărilor ulterioare la acele salarii ce incluseseră deja drepturile solicitate sau dacă salariile au fost diminuate cu contravaloarea drepturilor solicitate.

Experta a răspuns la obiecţiuni menţinându-şi punctul de vedere, în sensul ă drepturile solicitate nu au fost incluse  în salariile reclamanţilor  deoarece nu erau salariaţii pârâtei la data la care s-a susţinut că s-a făcut includerea, ci au fost preluaţi mai târziu iar în carnetele lor de muncă nu s-au înscris aceste drepturi şi nu există acte din care să rezulte includerea drepturilor în salariu.

La 12.03.2009 pârâta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale cuprinse în art. 298, alin. (2), ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, prin raportare la prevederile art. 1, alin. (4) şi (5), art. 73, alin. (3) lit. p) şi art. 79, alin. (1) din Constituţia României, revizuită, precum şi excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei susţinând că potrivit art.72 din legea 168/1999 cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi se adresează instanţei în a cărei circumscripţie îşi are sediul unitatea.

Prin încheierea din 09.04.2009 instanţa a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, soluţie menţinută de Curtea de Apel Craiova.

Prin aceeaşi încheiere a respins excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Dolj instanţa ca neîntemeiată având în vedere dispoziţiile art. 284 din Codul Muncii care prevăd "Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor stabilite conform Codului de Procedură Civilă. Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori după caz, sediul ".

Prin sentinţa Nr. 1794/07 Mai 2009 instanţa  a respins cererea ca neîntemeiată reţinând următoarele:

Reclamanţii sunt angajaţi ai societăţii pârâte şi susţin că nu au beneficiat de prima de toamnă prevăzută de art. 176 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură  şi de cota de gaze prevăzută de art 187 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură .

În art. 176 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură aplicabil în anii 2005 - 2008 s-a prevăzut că „salariaţii vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă” în luna octombrie, pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă.

Totodată, prin  187 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură s-a statuat  că „ salariaţii agenţilor economici  nominalizaţi în anexa 1 punctul B vor primi, anual, un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale…”.

Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtă instanţa o respinge ca neîntemeiată apreciind că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 283 alin.1 lit. e din codul muncii ci dispoziţiile art. 283 alin.1 lit. c din codul muncii potrivit cărora termenul de prescripţie este de 3 ani în cazul în care obiectul cererilor de chemare în judecată  îl constituie drepturi de natură salarială.

Ori potrivit art. 22 din OG nr. 7 / 2001 sunt considerate venituri din salarii denumite în continuare salarii toate veniturile în bani şi / sau în natură , obţinute de o persoană fizică ce desfăşoară o activitate în baza  unui contract individual de muncă şi  indiferent de denumirea  veniturilor sau sub forma care ele se acordă .

În teoria de specialitate unii autori au susţinut acelaşi lucru, respectiv că sunt venituri de natură salarială toate sumele cuvenite în baza unui raport de muncă, în executarea unui contract individual de muncă.

In speţă nu are  relevanţă că suma primită este adaos, ajutor material sau indemnizaţie de concediere,  pentru că denumirile date nu exclud calificarea dată de legiuitor ca fiind venituri din salarii conform art. 22 din OG nr. 7/2001 astfel că incidente cu privire la prescripţie sunt prevederile art. 283 alin 1 lit. c din Codul muncii, în raport de care acţiunea este formulată în termenul de 3 ani.

În plus se observă că pentru aprovizionarea de toamnă iarnă părţile au folosit în redactarea articolului din CCM sintagma de „suplimentare a drepturilor salariale”, ceea ce nu mai lasă loc la nici o îndoială privind natura acestui drept, care este de natură salarială.

Un alt argument că atât aprovizionarea de toamnă iarnă, cât şi cota de gaze sunt drepturi de natură salarială este acela că sumele respective au fost incluse în salarii aşa cum a susţinut pârâta în întâmpinare şi cum  rezultă şi din interpretarea prevederilor contractelor colective de muncă.

În ce priveşte fondul cauzei instanţa reţine următoarele:

Prima pentru aprovizionare toamnă-iarnă, din luna octombrie ce este reglementată în art. 176 din CCM la nivel de ramură  se acordă conform art. 176 alin. 6 din acelaşi CCM „în condiţiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea sa în salariul de bază”.

Ori în art. 168 alin3 din CCM la nivel de unitate din anul 1997 s-a prevăzut expres că „începând cu 01.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă – iarnă va fi introdusă în salariul de bază…”

Ca urmare a acestei prevederi în anii următori, în contractele colective la nivel de unitate, nu s-a mai reglementat acest drept pentru salariaţi, nu a mai fost menţionat deloc.

Din interpretarea acestor clauze contractuale instanţa reţine că cererea reclamanţilor este neîntemeiată, dreptul solicitat fiind acordat de angajator prin includerea sumei respective în salariul de bază, începând cu 01.06.1997 şi menţinerea acestei includeri şi în anii următori, inclusiv în 2005,2006,2007,2008. Toate măririle de salariu ce au avut loc ulterior datei de 01.06.1997 s-au aplicat salariului de bază ce includea şi prima de toamnă – iarnă, fără ca salariile să se mai diminueze vreodată cu contravaloarea acestei prime.

Faptul că prima de toamnă iarnă a fost inclusă în salariu în 1997 la nivel de Petrom a rezultat şi din concluziile suplimentului de expertiză prin care s-a răspuns la obiecţiunile formulate de instanţă, concluzii în care se arată că la nivel de Sucursală Petrom, Craiova s-a acordat acest drept, precum şi din expertizele judiciare întocmite în alte dosare cu obiect asemănător, confirmând astfel apărarea pârâtei.

Reclamanţii din prezentul dosar au fost salariaţi ai Sucursalei Peco Dolj, sucursală ce a fost preluată de S.C. Petrom în 24.10.1997, dată ulterioară includerii drepturilor solicitate în salarii conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate. Din momentul preluării acestora li s-au aplicat prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate Petrom. Ori la 24.10.1997, la data preluării nu mai era prevăzut distinct dreptul la prima de toamnă iarnă şi ca urmare reclamanţii nu mai pot invoca faptul că au acest drept şi că nu le-a fost acordat. Reclamanţii preluaţi la o dată ulterioară beneficiază de drepturile prevăzute în contractul colectiv de muncă de la acea dată. Nu pot pretinde drepturi ce nu mai sunt reglementate la data la care ei au devenit salariaţi ai unităţii pârâte. Nu pot pretinde nici drepturi egale cu ale salariaţilor proprii ai Petrom câtă vreme în actul de preluare nu s-a prevăzut obligaţia Petrom ( unitatea care i-a preluat) de a le acorda toate drepturile de care au beneficiat până la acel moment salariaţii proprii.

Pentru aceste considerente instanţa nu va ţine seama de concluziile expertizei în sensul că acestora li s-ar cuveni prima de toamnă  deoarece dispoziţia de includere în salariu a primei de toamnă nu s-a aplicat la nivelul Sucursalei Peco Dolj, această  unitate nefăcând parte din Petrom

Instanţa nu va reţine nici concluziile expertizei în sensul că includerea dreptului solicitat nu s-a menţinut în anii următori, salariile fiind incorect calculate prin aplicarea greşită a art. 128 – 129 din contractul colectiv de muncă. Expertiza a stabilit că salariile au fost calculate incorect prin aplicarea greşită a art. 128 – 129 din contractul colectiv de muncă, ceea ce face obiectul altor litigii. Nu s-a stabilit că salariile au fost diminuate, reduse, micşorate cu contravaloarea primei de toamnă iarnă.

Cota de gaze reglementată de art. 187 din CCM la nivel de ramură se acordă potrivit aceluiaşi articol alin.2 „…în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază”, cuantumul şi condiţiile de acordare fiind stabilite prin CCM la nivel de unitate.

În CCM la nivel de unitate din anul 1997 la art. 176 alin 1 s-a prevăzut că „începând cu 01.06.1997 ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc de gaze naturale, ce se acordă fiecărui salariat, va fi inclus în salariul de bază.”

În anii următori , inclusiv în anul 2005 s-a menţionat expres în CCM la nivel de unitate că „ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantităţi de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe 1997”

Din interpretarea acestor clauze contractuale instanţa reţine că cererea reclamanţilor şi sub acest aspect este neîntemeiată, dreptul solicitat fiindu-i acordat de angajator prin includerea sumei respective în salariul de bază, începând cu 01.06.1997 şi menţinerea acestei includeri şi în anii următori, inclusiv în 2005. Toate măririle de salariu ce au avut loc ulterior datei de 01.06.1997 s-au aplicat salariului de bază ce includea şi contravaloarea cotei de gaze naturale, fără ca salariile să se mai diminueze vreodată cu contravaloarea acestei prime, aşa cum a rezultat de altfel şi din expertizele întocmite în alte dosare cu obiect asemănător.

Faptul că reclamanţii salariaţi la Peco Dolj au fost preluaţi de pârâtă la 24.10.1997 nu schimbă cu nimic interpretarea clauzelor contractuale menţionate mai sus, şi era normal ca la preluare să beneficieze de drepturile prevăzute în contractul colectiv de muncă la momentul preluării. Ar fi beneficiat  şi de drepturile ce nu mai erau reglementate doar dacă  s-ar fi convenit expres în acest sens.

4

Domenii speta

Spete similare