Prescripţia dreptului de a cere executarea silită.

Prin sentinţa civilă nr. 1342/2009 a Judecătoriei Mediaş s-a admis excepţia prescripţiei de a cere executarea silită şi s-a constatat prescris dreptul de executare silită în dosar execuţional nr. 235/1999.

S-a admis contestaţia la executare formulată de contestatorul N. H. în contradictoriu cu Statul Român – MFP-ANAF şi Autoritatea Naţională a Vămilor Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov.

S-a dispus anularea p/v de sechestru nr. 3276/2009 în dosar de executare nr. 235/1999 prin care a fost instituită ipoteca legală asupra imobilului din CF 12874 S Mediaş nr. top 752 S, 753 S.

S-a dispus radierea ipotecii.

Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că prin p/v de sechestru pentru bunuri imobile din 4.03.2009 dosar execuţional 235/1999 s-a dispus în baza OG 92/2003 art.154 sechestrarea imobilului din CF X.  pentru recuperarea creanţei fiscale de 4259 lei (taxe vamale) iar p/v a fost înscris în cf.

Dosarul de executare  a făcut obiectul unei contestaţii la executare, iar prin decizia civilă nr.449/2008 a Tribunalului Sibiu ( irevocabilă) s-a constatat că executarea silită în dosar execuţional nr. 235/1999 este prescrisă.

Ca atare, s-a făcut aplicarea prev. art. 399 şi urm. C. pr. civ. şi s-a constatat prescris dreptul de a cere executarea silită în dosar execuţional nr. 235/1999 şi s-a admis contestaţia la executare anulându-se p/v de sechestru nr. 3276/2009.

Împotriva sentinţei a declarat în termen recurs Autoritatea Naţională a Vămilor prin  Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov care a solicitat admiterea acestuia respingerea excepţiei prescripţiei dreptului de a cere executarea silită şi respingerea contestaţiei la executare.

Recurenta a invocat nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei civile nr. 1342/2009 a Judecătoriei Mediaş arătând că instanţa de fond a interpretat greşit decizia civilă 449/2009 a Tribunalului Sibiu care a admis o contestaţie la executare însă nu pe considerentul prescripţiei executării silite ci pe perimarea executării silite ceea ce este inadmisibil conform art. 124 C. pr. fiscală.

În cauză nu a intervenit prescripţia executării silite a creanţei fiscale.

În speţă trebuiau aplicate prev. C. pr. fiscală şi nu dispoziţiile C. pr. civ.

În drept s-au invocat prev. art. 304 ind.1 C. pr. civ.

Intimatul N. H. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului deoarece dreptul de a cere executarea silită a creanţelor bugetare se prescrie în termen de 5 ani conform art. 187 C. vamal, art. 131 OG 92/2003.

Analizând recursul în limita motivelor invocate cât şi din oficiu instanţa l-a găsit nefondat  pentru următoarele  considerente:

Situaţia faptică relevă că debitorul N. H. a efectuat operaţiuni de import în anul 1999 astfel că au generat în sarcina sa, ca contribuabil,  plata unor taxe vamale. În aprilie 2001 cu OP 730-732/10.04.2001 acestea au fost achitate. Ca urmare a achitării cu întârziere a acestor taxe se calculează majorări în anul 2001 care s-au consemnat într-un p/v comunicat de către creditoare cu adresa nr. 104/8.05.2001 lui N. H. În anul 2004 pentru aceste majorări de întârziere se emite somaţie, iar în anul 2007 se înfiinţează sechestru prin p/v din 4.03.2009 ( fila 23 dosar fond) pentru imobilul din CF X. Mediaş nr. top.1.

Acest p/v de sechestru a fost înscris în CF şi este atacat în prezentul dosar prin contestaţia la executare formulată de debitorul N. H. în baza OG 11/1996 C. vamal şi OG 92/2003, C. pr. civ.

Raportul juridic dedus judecăţii vizează o contestaţie la executare formulată de debitorul N. H. pentru o creanţă fiscală (taxe vamale) astfel că acesta este reglementat de dispoziţiile legii speciale C. vamal, C. pr. fiscală şi incidental C. pr. civ. art. 399-400.

Conform legilor speciale art. 131 OG 92/2003 „dreptul de a cere executarea silită a creanţelor bugetare se prescrie în termen de 5 ani de la data naşterii dreptului de a cere executarea  silită pentru creanţele bugetare provenind din impozite, taxe, alte contribuţii stabilite potrivit legii.”

Art. 142 C. pr. fiscală prevede că în materia executării creanţelor fiscale nu intervine perimarea.

Pe calea contestaţiei la executare se poate solicita numai anularea actelor de executare silită conform art. 172C. pr. fiscală.

Faţă de aceste prevederi legale în dosar execuţional nr. 235/1999 unde s-a emis p/v de sechestru din 4.03.2009 ( actul contestat) în baza adresei nr. 104/8.05.2001 se observă că dreptul de a cere executarea silită s-a prescris mai ales că adresa nr. 104/2001 nu a fost comunicată debitorului contestator intimat N. H.

În atare situaţie instanţa de fond în mod legal a admis excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită şi a admis contestaţia la executare anulând p/v de sechestru şi radierea înscrierii în cf conform art. 404 alin.1 C. pr. civ.

Pentru toate aceste considerente în baza art. 312, 399, 400, 404 alin.1 C. pr. civ. coroborat cu art. 131,142,172 C. pr. fiscală s - a respins recursul declarat şi s – a  menţinut ca legală sentinţa civilă 1342/2009 a Judecătoriei Mediaş.

Nu s – au acordat cheltuieli de judecată deoarece nu s-au solicitat şi nu s-a făcut dovada avansării lor.

Domenii speta

Spete similare