Fond funciar.Atribuire teren în proprietate prin ordin al Prefectului.Conditia ca anterior terenul sa fi fost atribuit în folosinta.
Dispozitiile art.36 alin.3 din Legea nr.18/1991 au o aplicabilitate limitat ,în sensul ca numai terenurile atribuite în folosinta pe durata existentei constructiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluarii terenurilor aferente constructiilor, în conditiile dispozitiilor art.30 din Legea nr.58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului si localitatilor urbane si rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinta a terenului, proprietari ai locuintelor.
(Tribunalul Arad ,sectia civila, decizia civila nr. 169 R/03.martie 2010,dosar nr. 11477/55/2009)
Prin sentinta civila nr.10.887/25 noiembrie 2009, pronuntata în dosar nr.11.477/55/2009, Judecatoria Arad a admis actiunea civila exercitata de reclamantii C.V. si C. F. împotriva pârâtilor Municipiul Arad - Primaria Municipiului Arad prin Primar si Prefectul Judetului Arad, a obligat pârâtii sa atribuie în proprietate reclamantilor suprafata de 483 mp înscrisa în CF 2333 Arad-top.2853 (CF actuala 300511 Arad) si a luat act de renuntarea la judecata împotriva Consiliului Local Arad, cu sediul în Arad, B-dul Revolutiei nr.75 jud.Arad, fara cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunta în acest fel, prima instanta a retinut ca au dobândit dreptul de proprietate, prin cumparare, asupra imobilului-casa de locuit cu anexe, înscris în CF 2333 Arad. Asupra terenului aferent imobilului, în suprafata de 583 mp este înscris dreptul de proprietate în favoarea Statului Român cu titlu de preluare în baza Legii nr.58/1974. Judecatoria a mai retinut ca, odata cu dobândirea constructiei, reclamantii au devenit si beneficiarii unui drept de folosinta asupra suprafetei de 100 mp-suprafata ce le-a fost atribuita în proprietate prin Ordinul Prefectului Judetului Arad nr.392/15.07.2009, în baza art.36 alin.3 din Legea 18/1991. Invocând dispozitiile art.23 alin.2 din Legea 18/1991 republicata, instanta de fond a subliniat ca suprafetele de terenuri aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si curtea si gradina din jurul acestora au fost acelea evidentiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciara. Prin urmare, prin sintagma teren aferent constructiei, în aprecierea primei instante, se poate întelege suprafata de teren necesara asigurarii unei folosinte normale a locuintei, în raport de suprafata utila a locuintei cumparate. În raport de aceste considerente, judecatoria a retinut ca reclamantii au depus la dosar un raport de expertiza tehnica extrajudiciara, de unde a rezultat ca suprafata totala a constructiilor este de 128,50 mp iar din amplasamentul constructiilor, conform planului de situatie, a rezultat ca terenul preluat de stat este necesar unei folosinte normale a locuintei. În continuare, instanta de fond a statuat ca terenul aferent constructiei a fost preluat de Statul Român în baza dispozitiilor art.30 din Legea nr.58/1974, aceste dispozitii legale, în prezent abrogate, prevazând ca, în caz de înstrainare a constructiilor, terenul aferent acestora trece în proprietatea Statului cu plata unei despagubiri, iar dobânditorul constructiei va primi din partea statului în folosinta terenul necesar, în limitele prevazute de art.17 din lege, adica în suprafata de 200-250 mp, având un front stradal de maxim 12 m. Prin urmare, instanta de fond a constatat ca la stabilirea întinderii dreptului de folosinta, odata cu preluarea în proprietate a terenului aferent de catre Statul Român, nu au fost respectare aceste dispozitii legale; suprafata atribuita în folosinta, respectiv 100 mp a fost mai mica chiar decât suprafata construita.
Prima instanta a avut în vedere si caracterul reparator al Legii 18/1991, ce are drept scop remedierea nedreptatilor savârsite prin preluarea abuziva a terenurilor de catre Statul Român, si prin urmare, a concluzionat ca actiunea reclamantilor ca întemeiata si a admis-o, în baza art.36 alin.3 din Legea 18/1991.
Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs pârâtul Prefectul Judetului Arad, solicitând instantei de control judiciar, în urma admiterii caii de atac, modificarea sentintei recurate în sensul respingerii plângerii reclamantilor.
În motivare, a descris starea de fapt, a sustinut ca instanta de fond a pronuntat o hotarâre nelegala si nefondata, si a apreciat ca este incident în cauza motivul de recurs reglementat de disp. art. 304 pct. 9 Cod procedura civila. De asemenea, a aratat ca prin Ordinul Prefectului nr. 392/15.07.2009 (art.1) li s-a atribuit în proprietate reclamantilor suprafata de 100 mp teren aferenta imobilului înscris în CF nr. 2333-Arad, nr. topo 2853 si a invocat aplicabilitatea disp. art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 republicata, text care prevede în mod expres faptul ca trec în proprietatea detinatorilor locuintelor doar terenurile atribuite în folosinta, care au fost preluate de catre Statul Român, în conditiile disp. art. 30 din Legea nr. 58/1974. Or, potrivit notarii de sub C 1 a CF nr. 300511 Arad, reclamanti sunt titularii dreptului de folosinta doar asupra suprafetei de 100 mp teren si nu asupra întregii suprafete de 583 mp, cum în mod eronat reclamantii au aratat în cuprinsul motivarii plângerii. Recurentul a considerat ca Ordinul Prefectului antementionat a fost emis în mod legal si a conchis ca, în mod gresit, prima instanta a obligat pârâtii sa atribuie în proprietate reclamantilor suprafata de 483 mp teren înscrisa în CF nr. 2333 Arad nr. topo 2853.
Prin întâmpinare, intimatii C. V. si C. F. au solicitat respingerea recursului si mentinerea ca legala si temeinica a sentintei recurate. Au considerat ca instanta de fond a apreciat în mod corect si legal faptul ca prin sintagma teren aferent constructiei se întelege suprafata de teren necesara asigurarii unei folosinte normale a locuintei, în raport de suprafata utila a acesteia, cu atât mai mult cu cât din raportul de expertiza topografica depus la dosar rezulta ca suprafata totala a constructiilor este mai mare de 100 mp, iar din amplasamentul acestora se constata ca folosinta normala a imobilului nu poate fi asigurata fara diferenta de teren de 483 mp. Invocând si prevederile art.23 din Legea nr.18/1991, intimatii au precizat si faptul ca terenul înscris în cartea funciara reprezinta un corp comun care nu poate fi parcelat deoarece s-au încalca prevederile legale în vigoare referitoare la frontul stradal minim.
Analizând sentinta atacata din prisma criticilor aduse prin motivele de recurs si a dispozitiilor art.304 si art.3041 Cod proc.civ., tribunalul a apreciat ca recursul este fondat, solutia instantei de fond fiind consecinta unei gresite aplicari a legii.
Instanta de fond a apreciat actiunea ca fiind întemeiata pe dispozitiile art.36 alin.3 din Legea nr.18/1991, coroborate cu o gresita aplicare „illo tempore” a art.30 din Legea nr.58/1974, în sensul atribuirii în folosinta a unei suprafete de teren mai mici decât cea acoperita de constructie, precum si de la premisa ca întreaga suprafata de teren de 583 mp. este aferenta apartamentului – proprietatea reclamantilor si este necesara folosintei normale a acesteia.
Solutia pleaca de o gresita apreciere a starii de fapt actuale si anterioare. Din planul de situatie prezentat de catre reclamanti si care reflecta starea actuala a imobilului, rezulta ca pe terenul în discutie ar exista 3 edificate: casa – 64,00 mp., anexa – 31,50 mp. si magazia 33,00 mp. comparând acest plan de situatie cu foaia de avere a C.F. nr.2333-Arad, rezulta ca la data întabularii dreptului de proprietate al Statului Român în temeiul Legii nr.58/1974 precum si a dreptului de folosinta asupra celor 100 mp. în favoarea dobânditorilor locuintei, imobilul era compus numai din casa, numai aceasta fiind indicata în foaia de avere a colii de carte funciara. În aceste conditii, constatând ca în cuprinsul cartii funciare apare notata numai casa în suprafata de 64 mp., la momentul anului 1982 când s-a produs preluarea terenului la stat, concluzia instantei de fond este evident una eronata, deoarece atribuirea unei suprafete de teren în folosinta de 100 mp. pentru uzul unei case ce ocupa 64 mp. constituie o aplicare a normei juridica conforma cu litera art.30 si art.17 din Legea nr.58/1974.
Pe de alta parte, se impune a se observa ca dispozitiile art.36 alin.3 din Legea nr.18/1991, au o aplicabilitate limitata. Potrivit acestui text de lege, invocat de reclamanti si retinut ca incident de catre instanta de fond, numai terenurile atribuite în folosinta pe durata existentei constructiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluarii terenurilor aferente constructiilor, în conditiile dispozitiilor art.30 din Legea nr.58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului si localitatilor urbane si rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinta a terenului, proprietari ai locuintelor.
Claritatea textului de lege impune a înclina balanta în sprijinul punctului de vedere exprimat prin recurs de catre Institutia Prefectului Judetului Arad, câta vreme prin Ordinul Prefectului nr.392/15 iulie 2009 reclamantii au fost împroprietariti, în conditiile acestui text de lege, cu întreaga suprafata de 100 mp. ce a fost acordata în folosinta la momentul aplicarii prevederilor Legii nr.58/1974. Împrejurarea ca întreaga suprafata de 583 mp. cât cuprinde parcela topografica pe care este amplasata constructia reclamantilor, ar fi aferenta acesteia si necesara unei folosinte normale a locuintei, este un punct de vedere pertinent si probabil corespunzator realitatii, dar nu poate constitui temei de împroprietarire cu titlu gratuit a unui subiect de drepturi, peste limitele legii. Aceasta suprafata va putea fi însa oricând cumparata oricând de catre reclamanti în masura în care acestia vor dori sa îsi extinda dreptul lor de proprietate pe întreaga parcela topografica si sa îsi rezolve situatia juridica a locuintei lor. Aceasta rezolvare nu poate însa sa implice cu necesitate gratificarea lor, în lipsa oricarui text de lege în acest sens.
Având în vedere aceste considerente de fapt si de drept si constatând ca prin Ordinul Prefectului nr.392/15 iulie 2009 reclamantii au fost împroprietariti cu titlu gratuit, cu întreaga suprafata de teren atribuita în folosinta ca efect al aplicarii Legii nr.58/1974, în temeiul art.312 alin.1 si 3 Cod proc.civ. tribunalul a admis recursul declarat de recurentul Prefectul Judetului Arad în contradictoriu cu intimatii C. V., C. F., Municipiul Arad si Consiliul local al Municipiului Arad, împotriva sentintei civile nr.10.887/25 noiembrie 2009, pronuntata de Judecatoria Arad în dosar nr.11.477/55/2009, având ca obiect atribuire teren în proprietate si în conditiile art.304 pct.9 Cod proc.civ. rap. la art.36 alin.3 din Legea nr.18/1991 a modificat în totalitate sentinta atacata în sensul ca a respins ca neîntemeiata plângerea formulata de reclamantii Coranga Victor si Coranga Florentina Rodica, în contradictoriu cu Municipiul Arad, Consiliul Local Arad si Prefectul Judetului Arad având ca obiect atribuire teren în proprietate cu titlu gratuit.