Plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror. Când încadrarea juridică dată faptei obiect al cercetărilor efectuate de organele de urmărire penală se dovedeşte a fi greşită, soluţia corectă este aceea de admitere a ...

Daca a apreciat ca în cauza nu sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunii de ultraj prev. de art. 239 alin. 1 si 5 Cod penal ci ale infractiunii de sfidarea organelor judiciare prev. de art. 2721 Cod penal, procurorul nu putea dispune neînceperea urmaririi penale pentru infractiunea de ultraj în baza art. 10 lit. d Cod procedura penala.  Având în vedere prevederile art. 228 alin. 5 din Codul de procedura penala, trebuia doar sa restituie actele organului de urmarire penala, fie pentru completarea actelor premergatoare fie pentru începerea urmaririi penale.

Prin sentinta penala nr. 264 din 23 noiembrie 2009 a Judecatoriei Sighetu Marmatiei, în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a din C.pr.penala s-a respins plângerea formulata de catre partea vatamata G.R.P. si s-a mentinut rezolutia din 3 aprilie 2009 data în dosarul nr. 564/P/2009 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Sighetu Marmatiei prin care s-a dispus neînceperea urmaririi penale fata de numitul I.V., pentru infractiunea de ultraj prev. de art. 239 alin. 1 si 5 din C.penal.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta a retinut ca prin plângerea adresata Judecatoriei Sighetu Marmatiei partea vatamata G.R.P. a solicitat instantei sa desfiinteze rezolutia Parchetului de pe lânga Judecatoria Sighetu Marmatiei data la 3.04.2009 în dosarul nr. 564/P/2009 si sa dispuna retinerea cauzei spre judecare iar în subsidiar, daca se va aprecia ca se impune completarea probatoriului, sa se dispuna trimiterea dosarului la Parchetul de pe lânga Judecatoria Sighetu Marmatiei.

În motivarea plângerii partea vatamata a aratat ca este lucrator de politie la Postul de Politie Ocna Sugatag iar în noaptea de 19/20.03.2009 si în 20.03.2009, în timp ce se afla în exercitarea atributiilor de serviciu a fost victima unei infractiuni de ultraj, fapta prev. si ped. de art. 239 alin. 1 si 5 din C.penal.

Prin rezolutia Parchetului de pe lânga Judecatoria Sighetu Marmatiei data la 3.04.2009 în dosarul nr. 564/P/2009 s-a dispus neînceperea urmaririi penale fata de numitul I.V. pentru infractiunea de ultraj prev. si ped. de art. 239 alin. 1 si 5 din C.pen. iar plângerea formulata de catre partea vatamata împotriva acestei rezolutii a fost respinsa ca nefondata prin ordonanta prim-procurorului Parchetului de pe lânga Judecatoria Sighetu Marmatiei nr. 133/II/2/2009 din 6 mai 2009.

Instanta a retinut ca, din actele premergatoare efectuate în cauza rezulta împrejurarea ca în noaptea de 19/20 martie 2009, numitul I.V. împreuna cu alti 7 faptuitori au provocat scandal la un local apartinând Federalcoop din Ocna Sugatag  unde  s-au dedat la acte si gesturi de natura a aduce atingere bunelor moravuri si au tulburat linistea publica dupa care s-au deplasat la un alt local de pe raza comunei unde prin aruncarea cu pietre au distrus tâmplaria de la parterul si mansarda cladirii.

Fiind sesizate organele de politie din localitate, acestea au cerut sprijin la posturile de politie limitrofe, astfel ca au fost mobilizate echipaje de politie formate din câte 2 politisti dotate cu echipamente specifice.

Pe Ulita Popii din localitatea Calinesti echipajele de politie au blocat deplasarea autoturismului Volkswagen cu numarul de înmatriculare MM-05-MDK la volanul caruia se afla faptuitorul I.V. însotit de ceilalti participanti la comiterea faptelor.

În acest context faptuitorul IVe a adresat persoanei vatamate si agentului S.G. injurii si cuvinte jignitoare, gesticulând violent cu pumnii si amenintându-i cu acte de violenta.

A doua zi faptuitorul IV s-a deplasat la Postul de Politie Ocna Sugatag unde a adresat din nou persoanei vatamate expresii obscene si amenintari cu bataia.

S-a retinut ca elementul material al infractiunii de ultraj subzista doar în masura în care s-a comis actiunea specifica ce caracterizeaza latura obiectiva a infractiunii absorbite, respectiv amenintarea prev. de art. 193 din C.pen., adica actiunea specifica cu care faptuitorul ameninta sa fie în mod obiectiv apta de a produce o temere serioasa, sa fie de natura sa alarmeze victima.

În cauza, procurorul, având în vedere împrejurarile în care faptuitorul a proferat amenintari la adresa partii vatamate (a ridicat pumnii catre partea vatamata spunându-i ca-i va lua capul) si tinând seama de raportul de forte dintre grupul de tineri si agentii de politie prezenti, a apreciat ca nu s-a consumat actiunea specifica laturii obiective a infractiunii de amenintare, agentilor de politie neproducându-li-se o temere serioasa, de natura sa-i alarmeze, amenintarile ce le-au fost aduse putând avea cel mult caracterul unor declaratii de ostilitate.

Pentru aceste considerente procurorul a apreciat ca faptei îi lipseste latura obiectiva si în temeiul art. 228 alin. 6 si 10 lit. d din C.pr.pen. a dispus neînceperea urmaririi penale fata de numitul I.V. pentru infractiunea de ultraj prev. si ped. de art. 239 alin. 1 si 5 din C.pen.

În motivarea plângerii pe care a formulat-o împotriva acestei solutii partea vatamata G.R.P. a aratat ca sustinerea procurorului, în sensul ca amenintarea faptuitorului nu a produs o temere serioasa, de natura sa alarmeze si ca aceasta poate fi considerata cel mult o declaratie de ostilitate este lipsita de substanta daca se are în vedere contextul în care a fost savârsita fapta, faptuitorul si persoanele ce îl însoteau fiind cunoscute în localitate ca fiind foarte violente iar în momentul respectiv se aflau în stare de ebrietate.

Instanta de fond a apreciat ca solutia procurorului este corecta întrucât aceeasi actiune concreta poate forma sau nu elementul material al infractiunii dupa cum fata de o persoana amenintarea este de natura sa o alarmeze, în timp ce fata de alta persoana nu are efect.

De asemenea, instanta a mai retinut ca prin natura profesiei sale partea vatamata G.R.P. este familiarizat cu limbajul si comportamentul infractorilor, astfel ca amenintarile proferate la adresa sa nu puteau sa-i creeze o temere serioasa de natura sa o alarmeze.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a din C.pr.pen., instanta a respins plângerea procurorului si a mentinut solutia acestuia de neîncepere a urmaririi penale.

Prin decizia penala nr. 9/R din 21 ianuarie 2010, Tribunalul Maramures a admis recursul declarat de petentul G.R.P., a casat în întregime sentinta instantei de fond si în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. c din Codul de procedura penala a admis plângerea formulata de petent împotriva rezolutiei din 3 aprilie 2009 data de Parchetul de pe lânga Judecatoria Sighetu Marmatiei în dosarul penal nr. 564/P/2009, prin care s-a dispus neînceperea urmaririi penale fata de faptuitorul I.V. pentru infractiunea de ultraj prev. de art. 239 alin. 1 li 5 din Codul penal, a desfiintat rezolutia atacata si a trimis cauza Judecatoriei Sighetu Marmatiei spre a fi retinuta spre judecare în dosarul 1924/307/2009.

Urmeaza a se aprecia de instanta careia i s-a trimis cauza, în conditiile art. 334 din Codul de procedura penala, daca faptele comise de inculpatul IV constituie infractiunea de sfidarea organelor judiciare prev. de art. 2721 din Codul penal ori infractiunea de ultraj prev. de art. 239 alin. 1 si 5 din Codul penal.

În considerentele deciziei de casare s-a retinut faptul ca, din rezolutia data de procuror la data de 3.04.2009 în dosarul nr. 564/P/2009 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Sighetu Marmatiei a rezultat ca procurorul a dispus în cauza neînceperea urmaririi penale fata de numitul I.V. pentru infractiunea de ultraj prev. de art. 239 alin. 1 si 5 din C.pen. ca urmare a faptului ca a apreciat ca în cauza nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infractiuni ci ale infractiunii de sfidarea organelor judiciare prev. si ped. de art. 2721 din C.pen.

În consecinta, prin rezolutia mentionata, procurorul a dispus conexarea la dosarul penal nr. 564/P/2009 si a dosarului nr. 1680/P/2007, dosar în care învinuitul I.V. era cercetat pentru savârsirea unor infractiuni de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linistii  publice, fapte comise la 23 si 24 decembrie 2008.

De asemenea, tot prin aceeasi rezolutie, procurorul a trimis cauza la Politia Sighetu Marmatiei pentru începerea si efectuarea urmaririi penale cu privire la faptele comise la 19 si 20 martie 2009 sub aspectul infractiunilor de distrugere prev. si ped. de art. 217 alin. 1 din C.pen., ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice prev. de art. 321 din C.pen. si sfidarea organelor judiciare prev. si ped. de art. 2721 din C.pen.

În cauza procurorul a fost sesizat prin referatul din 23.03.2009 al Politiei Municipiului Sighetu Marmatiei, referat prin care s-a propus declinarea competentei de solutionare a cauzei în favoarea procurorului pentru efectuarea urmaririi penale obligatorii fata de faptuitorul I.V.  sub aspectul infractiunii de ultraj prev. de art. 239 alin. 1 si 5 din C.pen.

Tribunalul a considerat ca solutia procurorului este nelegala întrucât, daca a apreciat ca în cauza nu sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunii de ultraj prev. de art. 239 alin. 1 si 5 din C.pen., ci ale infractiunii de sfidarea organelor judiciare prev. de art. 2721 din C.pen., nu putea dispune neînceperea urmaririi penale pentru infractiunea de ultraj în baza art. 10 lit. d din C.pr.pen., ci, având în vedere prevederile art. 228 alin. 5 din C.pr.pen. trebuia doar sa restituie actele organului de urmarire penala, fie pentru completarea actelor premergatoare, fie pentru începerea urmaririi penale.

Potrivit art. 10 lit. d din C.pr.pen., actiunea penala nu poate fi pusa în miscare iar când a fost pusa în miscare nu poate fi exercitata daca faptei îi lipseste unul dintre elementele constitutive ale infractiunii.

Pe lânga trasaturile esentiale ale infractiunii prevazute în partea generala a Codului penal, pentru fiecare infractiune este prevazut si un anumit continut constitutiv, în partea speciala a Codului penal. Cu ocazia declansarii cercetarilor, organele judiciare cauta sa determine elementele care alcatuiesc continutul concret al infractiunii, dupa care fac încadrarea juridica a faptei. În mod evident actiunea penala nu poate fi stinsa daca fapta întruneste elementele constitutive ale vreunei infractiuni iar daca încadrarea juridica data faptei initial se dovedeste a fi gresita, solutia consta în schimbarea încadrarii juridice, nu în stingerea actiunii penale.

În speta, întrucât în cauza nu era începuta urmarirea penala, nu era cazul sa se procedeze la schimbarea încadrarii juridice dar, conform acestui principiu, procurorul apreciind ca fapta întruneste elementele constitutive ale altei infractiuni trebuia sa constate ca nu se afla în situatia reglementata de art. 228 alin. 4 din C.pr.pen. si în consecinta sa restituie actele organului de urmarire penala conform art. 228 alin. 5 din C.pr.pen.

Ca urmare a faptului ca s-a procedat în acest mod, întrucât numitul I.V. a fost trimis între timp în judecata, inclusiv pentru infractiunea de sfidare a organelor judiciare, cauza formând obiectul dosarului nr. 1924/307/2009 al Judecatoriei Sighetu Marmatiei, partea vatamata nu putea obtine si nici instanta de judecata nu putea dispune, daca era cazul, schimbarea încadrarii juridice data faptei, atâta timp cât rezolutia procurorului de neîncepere a urmaririi penale ar fi fost mentinuta.

Analizând continutul constitutiv al infractiunilor de sfidarea organelor judiciare si de ultraj, tribunalul a retinut urmatoarele:

Potrivit art. 2721 din C.pen., sfidarea organelor judiciare consta în „întrebuintarea de cuvinte insultatoare ori gesturi obscene sau amenintatoare la adresa integritatii fizice a unui judecator, a unui procuror sau a unui organ de cercetare penala de catre o persoana care participa sau asista la o procedura care se desfasoara în fata instantei sau a organului de urmarire penala si se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda. Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza întrebuintarea de cuvinte insultatoare ori gesturi obscene sau amenintatoare în mod nemijlocit la adresa integritatii fizice a unui judecator, a unui procuror sau a unui organ de cercetare penala, politist sau jandarm, pentru fapte îndeplinite în exercitiul functiei”.

Conform art. 239 alin. 1 din C.pen., constituie infractiunea de ultraj, amenintarea savârsita nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directa contra unui functionar public care îndeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat, aflat în exercitiul functiunii ori pentru fapte îndeplinite în  exercitiul functiunii.

Sub aspectul elementelor constitutive ale celor doua infractiuni, se poate observa ca daca infractiunea de sfidare a organelor judiciare poate fi comisa prin „gesturi amenintatoare”, care pot fi echivoce, infractiunea de ultraj consta în „amenintare savârsita în mod nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directa”, ceea ce înseamna ca amenintarea trebuie sa fie explicita si neîndoielnica.

Or, chiar din starea de fapt retinuta de catre procuror a rezultat ca faptuitorul nu a recurs doar la „gesturi amenintatoare” ci a adresat partii vatamate amenintari directe, explicite, cu un rau determinat, fiind evident ca expresiile utilizate de faptuitor nu pot avea doar caracterul unor declaratii de ostilitate.

Astfel, în legatura cu incidentul din noaptea de 19/20 martie 2009, în rezolutia procurorului s-a retinut ca „la solicitarea agentilor G.R.P. si S.G. de a se legitima si de a efectua deplasarea la Postul de Politie Ocna Sugatag pentru audiere, faptuitorul I.V. le-a adresat în mod repetat injurii si cuvinte obscene celor doi agenti, gesticulând violent cu pumnii si amenintându-i cu bataia, spunându-i agentului G.R.P. ca-i va lua capul”.

De asemenea, în ce priveste cel de-al doilea incident petrecut la data de 20 martie 2009 la sediul Postului de Politie Ocna Sugatag s-a retinut ca faptuitorul i-a adresat agentului G.R.P., care efectua acte de cercetare penala în cauza, „în mod repetat injurii, expresii obscene si amenintari cu bataia în prezenta partii vatamate H.M.  si agentului M.A.”.

Fata de cele de mai sus, este evident ca amenintarea adresata de faptuitor a fost serioasa si ca i-a produs victimei o temere de natura sa o alarmeze, ceea ce rezulta din împrejurarea ca desi potrivit legii (art. 31 lit. b din Legea 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Române) politistii erau îndreptatiti sa recurga la forta, acestia nu au folosit forta astfel ca faptuitorul nu a fost condus la sediul postului de politie.

Având în vedere considerentele mai sus expuse, tribunalul a admis recursul declarat în cauza de catre petentul GRP, a casat în totalitate sentinta instantei de fond iar în rejudecare, în temeiul art.  2781 alin. 8 lit. c din C.pr.pen. a admis plângerea formulata de acesta împotriva rezolutiei din 3 aprilie 2009, data în dosarul penal nr. 564/P/2009 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Sighetu Marmatiei, a trimis cauza Judecatoriei Sighetu Marmatiei spre a fi retinuta pentru rejudecare în dosarul nr. 1924/307/2009, cu îndrumarul de a se aprecia în conditiile art. 334 din Codul de procedura penala, daca faptele comise de inculpatul I.V. constituie infractiunea de sfidarea organelor judiciare prev. de art. 2721 din C.pen. ori infractiunea de ultraj prev. de art. 239 alin. 1 si 5 din C.pen.

Domenii speta

Spete similare