Decizie 18/A din 23.01.2014

CURTEA DE APEL ORADEA

Secţia penală şi pentru cauze cu minori

Obligarea inculpatului şi la plata accesoriilor aferente debitului principal.

În apelurile Parchetului şi ale părţilor civile a fost obligată inculpata şi la plata dobânzilor şi penalităţilor aferente sumelor acordate cu titlu de despăgubiri civile conform contractelor de creditare încheiate de acestea cu societăţile bancare.

A rezultat că părţile civile au încheiat prin intermediul acţiunii ilicite a inculpatei contracte de creditare cu băncile prin care s-a stipulat plata de dobânzi în cuantumul şi modalitatea de plată precizată în cuprinsul acestora, contracte care se găsesc ataşate la dosar.

Potrivit art.969 Cod civil convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante. Băncile percepând dobânda de la părţile civile care au fost înşelate de inculpată li s-a cauzat acestora un prejudiciu. Prima instanţă a obligat la repararea prejudiciului însă inculpata va fi obligată şi la plata dobânzilor şi penalităţilor aferente sumelor acordate cu titlu de despăgubiri civile de către prima instanţă părţilor civile conform contractelor de creditare încheiate.

DECIZIA PENALĂ NR. 18/A/23 ianuarie 2014

Dosar nr. 878/111/P/2013

Prin sentinţa penală nr. 146/P/2013 pronunţată de Tribunalul S.M. s-au hotărât următoarele :

În baza articolului 215 alin.2,3 şi 5 Cod penal cu aplicarea articolului 41 alin.2 Cod penal cu aplicarea articolului 3201 alin 7 Cod procedură penală şi cu aplicarea articolului 74 alin.1 lit. a şi b şi alin. 2 Cod penal şi articolului 76 lit.b Cod penal a condamnat pe inculpata I.C.F., la o pedeapsă de: - 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II-a , b şi c teza finală (de a desfăşura activitatea de intermediere credite) Cod penal pe o durată de 3 ani cu titlu de pedeapsă complementară

În baza art. 71 alin. 2 Cod penal a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II-a, b şi c teza finală (de a desfăşura activitatea de intermediere credite) Cod penal cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza articolelor 861, 865 alin.2 şi articolului 71 alin. 5 Cod penal a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor principale şi accesorii pe durata unui termen de încercare de 7 ani stabilit confirm articolului 862 Cod penal.

În baza articolului 359 Cod procedură penală, a atras atenţia inculpatei asupra prevederilor articolului 86/4 Cod penal, privind revocarea suspendării sub supraveghere.

A fost obligată inculpata ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. 1 lit. b-d Cod penal.

În baza art. 863 alin.1 lit. a Cod penal a fost obligată inculpată ca pe durata termenului de încercare să se prezinte periodic la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul B. pentru verificarea respectării obligaţiilor stabilite în sarcina acestuia.

În baza art. 14, 346 Cod procedură penală şi articolului 998 - 999 Cod civil a obligat inculpata la plata de despăgubiri civile în favoarea părţilor civile după cum urmează:

-8.855 euro în echivalent în lei la data plăţii în favoarea părţii civile P.M. domiciliată în S., XXXXXXXXXXXXX

-7.000 în favoarea părţii civile P.A.M. domiciliată în ..........................................,

-19.950 lei plus dobânda legală şi actualizată la data plăţii în favoarea părţii civile L.V. domiciliat în .............................

- 43.000 lei în favoarea părţii civile C.P.G. domiciliată în ......................................

-59.807 lei în favoarea părţii civile B.M.C. domiciliată în ...................................

-94.354 lei în favoarea părţii civile B.L. domiciliat ..............................................

-20.000 lei în favoarea părţii civile P.G.E. domiciliată în ……………………….

-56.500 lei în favoarea părţii civile S.G. domiciliat în …………………………..

-11.000 lei în favoarea părţii civil C.O. domiciliat în …………………………...

-79.500 lei în favoarea părţii civile G.D. domiciliat în ………………………….

-8.925 lei în favoarea părţii civile O.I. domiciliat în …………………………….

-12.750 lei în favoarea părţii civile D.L. domiciliat în …………………………..

-23.000 lei în favoarea părţii civile S.B. domiciliată în …………………………

-33.450 lei în favoarea părţii civile S.L. domiciliată în …………………………

-25.809 euro în echivalent în lei la data plăţii şi 47.750 lei în favoarea părţii civile K.S. domiciliat în ………………………………………………………...

-în favoarea părţii civile K.N. domiciliată în ……………………………………

-29.250 lei în favoarea părţii civile B.F. domiciliat ……………………………..

-18.000 euro în echivalent în lei la data plăţii în favoarea părţii civile M.T. domiciliată în …………………………………………………………………...

-45.850 lei în favoarea părţii civile V.V. domiciliată în ………………………...

-5.700 lei în favoarea părţii civile O.M.C. domiciliată în ………………………

-159.000 lei în favoarea părţii civile O.I.S. domiciliată în ………………………

-12.200 lei în favoarea părţii civile B.L.I. domiciliată în ………………………..

-67.300 lei în favoarea părţii civile C.E. domiciliată în …………………………

-72.375 lei în favoarea părţii civile H.J. domiciliată în …………………………

-66.000 lei în favoarea părţii civile D.G. domiciliată în ………………………...

-70.150 lei şi 10.300 euro în echivalent în lei la data plăţii în favoarea părţii civile V.T. domiciliată în ……………………………………………………….

-19.800 euro în echivalent în lei la data plăţii în favoarea părţii civile C.D. domiciliat în …………………………………………………………………….

-18.750 lei în favoarea părţii civile G.A.E. domiciliată în ………………………

În baza articolului 189 Cod procedură penală onorariul în cuantum de 200 lei pentru avocat din oficiu F.A. din cadrul Baroului B. conform delegaţiei nr. XXXXXXXXXXXX s-au avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

În baza articolului 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligată inculpata I.C.F. la plata sumei de 2500 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Au fost respinse cheltuielile judiciare solicitate de părţile civile.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele :

Prin rechizitoriul emis la data de 17.01.2013 în dosarul nr. 512/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatei I.C.F. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin.2,3 şi 5 Cod penal cu aplicarea articolului 41 alin 2 Cod penal.

În fapt, în sarcina inculpatei s-a reţinut că în perioada 2007 – 2009, în baza aceeaşi rezoluţii infracţionale (date fiind identitatea de acţiune, perioada relativ scurtă), le-a indus în eroare pe părţile vătămate P.M., L.V., P.A-M., C.P-G., B.M-C., B.L., P.G-E., S.G., C.O., G.D., O.I., D.L., S.B., S.L., K.Ş., K.N., B.F., M.A.-T., V.V., O.M.-C., O.I.-S., B. L.-I., C.E., H.J., D.G., V.T., C.D. şi G.A.-E., cu ocazia încheierii şi executării unor contracte de intermediere credite şi apoi de creditare, asigurându-le că din sumele obţinute cu titlu de credite bancare le vor rămâne acestora 25 % iar apoi le vor fi restituite la intervale regulate şi scurte de timp şi diferenţa de credite, în timp ce inculpata se va asigura de plata ratelor, cauzându-se astfel un prejudiciu total de 1.714.230 lei.

Fiind audiată în cursul urmăririi penale inculpata a arătat că în toamna anului 2007 a luat hotărârea de a desfăşura activităţi de intermediere pentru obţinerea de către persoane fizice a unor credite bancare. Spre deosebire de activitatea obişnuită de intermediere în acest domeniu, inculpata a conceput, potrivit propriei afirmaţii, un „sistem de întrajutorare” şi a decis ca, din valoarea fiecărui credit obţinut de persoanele fizice, să le solicite acestora un procent de 75 %, diferenţa de 25 % rămânând în posesia solicitanţilor de credite, urmând ca inculpata să achite ratele aferente tuturor acestor credite iar la intervale regulate, de 3 – 6 luni, să le restituie solicitanţilor de credite sume de bani reprezentând 25 % din valoarea iniţială a creditelor.

În legătură cu sumele reprezentând 75 % din valoarea creditelor, care îi erau predate de către părţile vătămate, inculpata a declarat că a intenţionat să le folosească pentru tranzacţii bursiere, deşi recunoaşte că nu s-a documentat anterior ori pe parcursul derulării acestor contracte de credit despre tipul de bursă ori de tranzacţii bursiere, nefiind practic în măsură nici măcar să indice corect denumirea unei burse naţionale sau internaţionale.

Inculpata a declarat că, după ce a încasat banii de la primele părţi vătămate, nu i-a folosit iniţial în nici un fel, iar după ce numărul părţilor vătămate atrase de ea în acest „sistem” piramidal a crescut, a folosit banii primiţi pentru plata primelor rate aferente noilor contracte încheiate şi pentru plăţi de 25 % către diversele părţi vătămate.

Inculpata a intrat astfel într-o spirală a încasărilor – plăţilor, recunoscând însă că „nu le-am mai spus clienţilor că banii pe care-i primeam de la ei nu vor fi folosiţi în scopul vreunei investiţii, ci vor fi folosiţi efectiv pentru plata ratelor creditelor restante ale altor clienţi”.

Fiind întrebată cum a fost posibil ca aceeaşi persoană să obţină până la patru credite bancare, în condiţiile în care în acest fel era mult depăşit gradul de îndatorare (totalul ratelor lunare depăşea chiar integral veniturile salariale realizate de acelaşi solicitant de credite), inculpata a declarat că aceste credite erau solicitate de la diferite bănci în aceeaşi zi sau la intervale foarte scurte de timp, înainte de procesarea interbancară a datelor.

În legătură cu modul în care a folosit suma considerabilă de peste 1.500.000 lei încasată de la părţile vătămate, inculpata a susţinut că a folosit integral banii pentru plata ratelor, pentru plăţile semestriale de 25 % către părţile vătămate şi pentru rambursări anticipate, integrale sau parţiale, ale unor credite.

Reaudiată de procuror în data de 16 ianuarie 2013, în prezenţa avocatului său ales, inculpata a mai declarat următoarele aspecte relevante:

A recunoscut că le-a indus în eroare pe părţile vătămate, prin aceea că le-a asigurat că, dacă vor solicita şi obţine credite bancare şi îi vor da ei 75 % din valoarea acestora, le va depune banii într-un cont special, denumit „cont perdea”, cu rentabilitate ridicată, după care le va plăti ratele aferente creditelor şi la va restitui la fiecare 3 luni câte un procent de 25 % din valoarea creditelor, pe toată durata acestora.

A recunoscut că l-a asigurat pe partea vătămată C.D. că îl poate ajuta să obţină un credit pentru I.M.M.-uri, cu condiţia să aibă depusă o sumă considerabilă într-un cont ca şi garanţie. Această sumă i-a fost împrumutată părţii vătămate de un cămătar, a cărui calitate însă inculpata a ascuns-o, prezentându-l ca fiind evaluator imobiliar.

Inculpata a recunoscut că „le-am minţit pe părţile vătămate atunci când le-am spus că banii obţinuţi cu titlu de credit bancar vor fi depuşi într-un cont perdea care nu exista şi că din acesta vor primi apoi trimestrial câte 25% din valoarea creditului pe toată durata acestuia.”

De asemenea, fiind întrebată dacă, raportat la studiile sale superioare economice şi la experienţa de viaţă, a realizat că din punct de vedere economic este imposibil să plătească unor persoane timp de câţiva ani sume de câteva ori mai mari decât cele primite de la acestea, inculpata a declarat că „mi-am dat seama de acest lucru şi că este practic vorba de un sistem piramidal care într-un final se va prăbuşi.”

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Inculpata a fost autorizată la data de 12 septembrie 2008 de către Primăria Municipiului S. să desfăşoare „alte activităţi de creditare – cod CAEN 6522” ca persoană fizică, în baza autorizaţiei nr. XXXXXXXXXX.

Imediat după obţinerea autorizării, inculpata a încheiat contracte de colaborare ori de intermediere cu băncile B.C.R. – Agenţia S., B. SA – Agenţia S., R. B.. – Agenţia S., V. R. SA – Sucursala O. 3, fiind mandatată ca, în schimbul unor comisioane de 2 % din valoarea creditelor, să desfăşoare activităţi şi să întreprindă demersuri pentru acordarea de consultanţă clienţilor care doresc contractarea unor împrumuturi bancare şi pentru preluarea documentaţiei de credit în vederea analizei şi acordării creditelor.

Prin plângeri penale formulate în cursul anilor 2009 – 2010, mai multe persoane cu domiciliile pe raza municipiului S., jud. B., au solicitat cercetarea inculpatei I.C-F. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, constând în aceea că i-a indus şi menţinut în eroare cu ocazia executării unor contracte, în sensul că, prin amăgire, inculpata i-a determinat să solicite şi să obţină credite bancare, din care i-au predat apoi acesteia o cotă-parte de 75 %, urmând ca în schimb să le achite ratele aferente creditelor, iar la intervale regulate de timp (3-6 luni) să le restituie părţilor vătămate câte un procent de 25 % din valoarea creditului iniţial. Inculpata le comunica părţilor vătămate că aceste credite „perdea” erau avantajoase întrucât banii erau depuşi în conturi purtătoare de dobânzi ridicate, care permiteau obţinerea unor profituri substanţiale din care urmau să se facă atât plăţile către bănci (rate şi rambursări integrale şi anticipate ale creditelor), cât şi către părţile vătămate, sub forma procentelor de 25 % din valoarea creditelor.

În aceste condiţii, părţile vătămate erau asigurate că, prin intermediul schemelor de investiţii profitabile realizate de inculpată, într-un interval maxim de 18 luni părţilor vătămate le erau restituite integral valoarea creditelor bancare iar în plus nu vor achita nici ratele aferente creditelor, urmând ca după cele 18 luni să încaseze doar profit, respectiv câte 25 % trimestrial, timp de mai mulţi ani, pe toată durata de derulare a creditelor.

Esenţial de menţionat că multe dintre părţile vătămate au solicitat şi obţinut mai multe credite bancare, uneori chiar patru, ceea ce a fost posibil întrucât acestea erau solicitate fie în aceeaşi zi, fie după una-două zile, astfel că în reţeaua bancară aceste credite nu erau înscrise decât după mai multe zile şi, pe cale de consecinţă, la data obţinerii fiecărui credit în parte nu se depăşea gradul de îndatorare permis de bănci.

De menţionat că, de fiecare dată, contractele de credit şi graficele de rambursare primite de către părţile vătămate odată cu semnarea contractelor erau preluate de la aceştia de către inculpată, astfel că în multe cazuri, cu ocazia audierii lor, părţile vătămate nu au fost în măsură să indice data încheierii contractelor, tipul creditului şi condiţiile de creditare ori chiar cuantumul creditelor, detalii care de altfel nici nu au prezentat interes pentru părţile vătămate.

Procedând în acest mod, inculpata I.C-F. a obţinut într-un interval de doar câteva luni suma de 1.714.230 lei, bani pe care i-a investit ori folosit pentru diferite plăţi, dar şi pentru satisfacerea unor nevoi personale.

În cursul urmăririi penale au fost administrate mijloace de probă din care rezultă că activitatea infracţională a învinuitei s-a desfăşurat în următoarele împrejurări:

1. În cursul lunii februarie 2008, partea vătămată P.M. a contactat-o pe inculpata I.C-F., pe care o cunoştea de mai mult timp ca ocupându-se cu intermedieri în obţinerea de credite bancare şi i-a solicitat sprijinul în obţinerea unui credit de cca. 90.000 Euro, în schimbul unui comision.

Partea vătămată i-a pus inculpatei la dispoziţia actele necesare (xerocopia carnetului de muncă seria XX nr. XXXXXX şi adeverinţă de venit nr. XXXXX care rezultă că P.I., soţul părţii vătămate era angajat ca profesor titular la Grupul Şcolar Agricol S. cu un salariu net de 2.019 lei pe ultima lună; cuponul de pensie pe luna februarie 2008 al părţii vătămate P.M.), după care inculpata a făcut demersurile legale, astfel că partea vătămată şi soţul ei P.I. au obţinut un credit de 44.500 lei de la B. – Agenţia S., conform contractului de credit de consum nr. XXXXXXXXXXX/XXXXXXXX.

De asemenea, urmare a cererii de credit din data de XXXXXXX formulată de partea vătămată P.I. şi a actelor depuse de acesta (extras CF nr. XXXXX S.; raport de evaluare a proprietăţii imobiliare a părţii vătămate; adeverinţa de salariu şi vechime în muncă nr. XXXXXXXXX emisă de Grupul Şcolar Agricol S.; cupon de pensie pe luna ianuarie 2008 al părţii vătămate P.M.), între R. B.. SA – Agenţia S. şi soţii P.I. (în calitate de împrumutat) şi P.M. (în calitate de codebitor) a fost încheiat contractul de credit nr. XXXXXXXXX/XXXXXX, prin care celor doi li se acorda cu titlu de împrumut suma de 204.000 lei. Pentru acordarea acestui împrumut soţii P. au depus ca şi garanţie imobiliară imobilul lor constând în teren şi casă situat în mun. S., ………………………, evaluat la suma de 329.720 lei, asupra acestuia fiind înscrisă ipotecă în favoarea băncii.

Important de reţinut aici a fost faptul că partea vătămată a realizat că, în mod normal, nu putea obţine două astfel de credite substanţiale de la bănci şi a întrebat-o pe inculpată cum este posibil, aceasta spunându-i că „poate rezolva să ţină dosarele în aşteptare pentru a fi acordate toate în aceeaşi zi”.

După obţinerea acestor credite, inculpata I.C-F. i-a spus părţii vătămate că o poate ajuta să obţină un credit bancar de la B.C.R., un credit cu anumite particularităţi care îl făceau deosebit de greu de obţinut în condiţii obişnuite: se acorda doar anumitor clienţi pe baza unui scoring. După obţinerea creditului, partea vătămată trebuia să îi predea inculpatei un procent de 75 % din valoarea totală a creditului, sumă care era apoi depusă într-un cont special, „cu perdea”, cu dobânzi mari, iar diferenţa de 25 % îi rămânea părţii vătămate. Ulterior, la intervale regulate de 6 luni, pe toată durata de rambursare a creditului inculpata urma să îi restituie părţii vătămate câte 25 % din valoarea iniţială a creditului.

Pentru a o asigura de rentabilitatea acestui „credit perdea”, inculpata i-a spus părţii vătămate că şi alte persoane cu funcţii importante au accesat acest credit necunoscut majorităţii populaţiei.

Partea vătămată a acceptat această „ofertă” a inculpatei şi, în consecinţă, tot prin intermediul acesteia a obţinut în mod legal, pe baza unor acte reale, un credit de trezorerie nenominalizat în valoare de 19.855 Euro pe termen de 10 ani de la B.C.R. – Sucursala S., conform contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr. XXXXXXXXXXX, în care P.I. are calitatea de „împrumutat” iar P.M. de „coplătitor”.

În aceeaşi zi în care a obţinut creditul, partea vătămată P.M. i-a predat inculpatei I.C-F. actele bancare şi toţi banii, iar aceasta i-a restituit suma 25 % din valoarea creditului, păstrându-şi diferenţa pentru a o depune în contul special, urmând ca în continuare inculpata să achite ratele lunare iar la intervalele comunicate de 6 luni să îi mai restituie părţii vătămate câte 4.500 Euro, respectiv 25 % din valoarea iniţială a creditului.

În cursul lunii august 2008, inculpata I.C-F. i-a restituit părţii vătămate suma de 4.500 Euro iar în februarie 2009 suma de 2.000 Euro, după care a încetat orice plată către partea vătămată, aceasta fiind contactată în cursul lunii octombrie 2009 de către angajaţii B.C.R. pentru a i se comunica faptul că este restantă la ratele creditului.

Partea vătămată a luat legătura cu inculpata şi i-a solicitat să îi restituie banii necesari pentru achitarea integrală a creditului, cele două părţi încheind pentru această diferenţă de bani un contract de împrumut pentru suma de 20.500 Euro la data de 30 noiembrie 2009, împrumutul figurând însă în contract ca fiind acordat la data de 01.02.2008 din creditul bancar acordat părţii vătămate doar în 18.02.2008.

Conform adresei nr. XXXXXX din XXXXXXXX a R.B. SA B., banca nu a înregistrat vreun prejudiciu cu privire la creditul acordat lui P.I., confirmându-se astfel că acesta achită la timp ratele lunare.

Reaudiată de procuror în data de 11 ianuarie 2012, partea vătămată P.M. nu a fost în măsură să indice date esenţiale pentru creditele bancare obţinute: tipul creditului, perioada de creditare, cuantumul dobânzii, nivelul ratelor lunare, dovedind astfel că, în baza înţelegerii cu învinuita, s-a urmărit obţinerea acestor sume de bani doar în scopul depunerii în „contul special”. Fiind întrebată de ce a solicitat credite considerabile, deşi ea şi soţul ei mai aveau în derulare două credite bancare în sumă totală de 250.000 lei (cu o rată lunară de 3.000 de lei) iar în plus realizau venituri decente (inclusiv din chirie, de 1.000 Euro lunar), partea vătămată a declarat că nu a avut nevoi urgente, dar a acceptat soluţiile propuse de inculpată.

Partea vătămată P.M. a fost indusă în eroare cu privire la suma de cca. 19.855 Euro predată inculpatei la data obţinerii creditului – 18.02.2008. Prejudiciul a fost reparat parţial de inculpată, aceasta restituindu-i părţii vătămate suma de 11.000 Euro (25% - 4.500; august 2008 – 4.500 euro şi februarie 2009 – 2.000 euro), astfel că prejudiciul rămas nereparat este de 8.855 euro.

Partea vătămată P.M. s-a constituit parte civilă în cauză faţă de inculpată cu suma de 85.798,86 lei, sumă ce reprezintă contravaloarea creditului contractat de partea vătămată de la B.C.R. – Agenţia S..

Având în vedere că din totalul creditului obţinut partea vătămată a recuperat o parte din bani, instanţa de fond a obligat inculpata doar la plata prejudiciului efectiv cauzat şi nerecuperat, respectiv la plata sumei de 8.855 euro în echivalent în lei la data plăţii.

2. În primăvara anului 2008, prin intermediul mamei sale, partea vătămată P.A.M. a cunoscut-o pe inculpata I.C-F., aflând astfel de la aceasta despre creditul „perdea”.

Partea vătămată a fost de acord să obţină un credit în condiţiile susmenţionate şi i-a pus inculpatei la dispoziţie actele necesare (adeverinţa de salariu nr. XXXXXXXXXXXXX eliberată de Grupul Şcolar Industrial Transporturi C.F. T.; xerocopia carnetului de muncă seria XXX nr. XXXXXX), după care a semnat cu B.C.R. – Agenţia S. contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. XXXXXXXXXXXXXXX, obţinând suma de 14.000 lei, bani pe care i-a predat integral inculpatei şi din care aceasta din urmă i-a restituit 25 %, diferenţa urmând să fie depusă în contul „perdea”.

După 6 luni, inculpata i-a mai predat părţii vătămate un procent de 25 % din valoarea creditului, respectiv 3.500 lei.

După câteva luni, partea vătămată a fost contactată de către reprezentanţii B.C.R. – Agenţia S. care i-au comunicat că înregistrează restanţe la ratele creditului, astfel că aceasta a contactat-o pe inculpată care a asigurat-o fie că va obţine un credit nerambursabil mai mare şi va achita apoi creditul iniţial.

Potrivit adresei nr. XXXXXXXXXXXX a BCR S.A. B., creditul contractat de partea vătămată se află în derulare iar la data adresei se înregistrau 174 de zile de întârziere la plata ratelor aferente acestuia.

Partea vătămată P.A-M. a fost astfel indusă în eroare cu privire la suma de 14.000 lei predată inculpatei la momentul obţinerii creditului din care a recuperat 7.000 lei.

Partea vătămată P.A-M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 14.000 lei, respectiv întreaga valoare a creditului.

3. În vara anului 2008, inculpata I.C-F. i-a comunicat părţii vătămate L.V. - cu care este în relaţii de rudenie - posibilitatea obţinerii creditului „perdea”.

Partea vătămată şi-a exprimat interesul pentru obţinerea unui astfel de credit, astfel că la data de 5 august 2008 a încheiat cu B.C.R. – Agenţia S. un contract de credit pentru suma de 31.350 lei, după reţinerea comisioanelor acesta primind suma de 29.950 lei pe care i-a dat inculpatei. Din suma primită, inculpata i-a restituit imediat părţii vătămate suma de 7.500 lei, astfel că practic inculpata a primit de la partea vătămată suma de 22.450 lei.

În cursul lunii mai 2009, partea vătămată a fost somat de bancă să achite ratele restante, astfel că acesta a luat legătura cu inculpata, care i-a predat părţii vătămate sumele de 1.000 lei şi, respectiv, de 1.500 lei, în iunie şi iulie 2009, bani folosiţi de partea vătămată pentru efectuarea de plăţi către bancă.

În urma verificărilor efectuate de către partea vătămată la B.C.R. – Agenţia S., a constatat că înregistrează restanţe la plata ratelor creditului din cursul lunii februarie 2009.

Partea vătămată L.V. a fost astfel indus în eroare cu privire la suma de 22.450 lei predată inculpatei la momentul obţinerii creditului. Ulterior, învinuita a reparat parţial acest prejudiciu, restituindu-i părţii vătămate încă 2.500 de lei, astfel că prejudiciul nereparat este de 19.950 lei.

Partea vătămată L.V. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 27.500 lei plus dobânda legala si penalităţi.

Având în vedere că din totalul creditului obţinut partea vătămată a recuperat o parte din bani, instanţa de fond a obligat inculpata doar la plata prejudiciului efectiv cauzat şi nerecuperat, respectiv la plata sumei de 19.950 lei plus dobânda legala si actualizata la data plăţii.

4. Partea vătămată C.P-G. a cunoscut-o pe inculpată în cursul lunii decembrie 2008 şi a aflat de la aceasta despre creditul „perdea”, a cărui rentabilitate era asigurată de faptul că banii depuşi într-un cont special erau apoi folosiţi pentru acordarea de împrumuturi pe piaţa interbancară atunci când băncile aveau nevoie de lichidităţi. În consecinţă, partea vătămată i-a pus inculpatei la dispoziţie actele necesare pentru obţinerea creditului, respectiv: adeverinţa de salariu şi vechime în muncă nr. XXXXXXXXX, prin care SC S. SRL adeverea că partea vătămată este angajat ca şef staţie cu un salariu net de 1.302 lei pe luna noiembrie 2008; xerocopia contractului individual de muncă al părţii vătămate, vizat de ITM B.; adeverinţa de salariu şi vechime în muncă nr. XXXXXXXXX, prin care SC L. SRL O. adeverea că soţia sa C.E. este angajată ca şef magazin, având un salariu net de 1.330 lei pe luna noiembrie 2008; xerocopia carnetului de muncă seria XX nr. XXXX al lui C.E.; facturi de utilităţi

În cursul lunii ianuarie 2009, partea vătămată a încheiat cu R.B. – Agenţia S. un contract de credit, obţinând suma de 54.000 lei, din care 80 % i-a predat inculpatei, părţii vătămate rămânându-i suma de 11.000 lei.

În următoarele 6 luni inculpata a achitate ratele aferente creditului. iar după acest interval de timp partea vătămată a luat legătura cu inculpata pentru a-şi încasa procentul de 25 % din valoarea creditului, conform înţelegerii iniţiale, dar aceasta i-a comunicat că sunt unele probleme, care însă se vor rezolva.

În cursul lunii septembrie 2009, după ce partea vătămată a fost contactat de reprezentanţii băncii întrucât înregistra restanţe la ratele creditului, a luat din nou legătura cu inculpata, care însă i-a comunicat că aceasta este procedura de rutină a băncilor dar va rezolva ea problemele.

Începând cu luna noiembrie 2009, urmare a somaţiilor repetate din partea băncii, partea vătămată C.P-G. a început să achite ratele lunare.

Partea vătămată C.P-G. a fost astfel indus în eroare cu privire la suma de 43.000 lei predată inculpatei la momentul obţinerii creditului.

Partea vătămată C.P-G. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 54.000 lei.

5. Partea vătămată B.M.C. o cunoştea pe inculpată de mai mulţi ani şi, după ce a aflat de la aceasta despre creditul „perdea” şi despre posibilitatea ca în doar 6 luni să fie rambursat integral un credit bancar, i-a pus acesteia la dispoziţie actele necesare obţinerii unor credite de la 5 bănci, respectiv B.C.R. – Agenţia O. Vest, I.B., U.T.B., E.B., R. B.. – Agenţia S.

Cu excepţia E.B., toate celelalte bănci au acceptat solicitările de creditare făcute de partea vătămată prin intermediul inculpatei, astfel că partea vătămată a obţinut patru credite bancare în sumă totală de 74.293 lei, respectiv:

- un credit de 3.100 Euro de la U.T.B.

- un credit de 20.000 lei de la R. B., conform contractului de credit nr. XXXXXXXXXXXX. Pentru obţinerea acestui credit, partea vătămată i-a predat inculpatei următoarele acte: fişa fiscală 210/2008, factură de utilităţi, xerocopia carnetului de muncă, adeverinţa de salariu şi vechime în muncă nr. XXXXXXXXXXX, prin care Grădiniţa cu Program Normal „Albă ca Zăpada” S. adeverea că partea vătămată este angajată ca educatoare, cu un salariu net de 1.395 lei pe luna mai 2009.

- un credit de 24.000 lei de la I.B.

- un credit de 16.650 lei de la B.C.R.

Din valoarea totală a creditelor astfel obţinute, partea vătămată i-a predat inculpatei sumele de 3.720 Euro, 46.515 lei, plus încă 500 de Euro pentru constituirea depozitului în care urmau să fie depuse sumele, rezultând astfel că i-a dat în total 64.661 lei.

Inculpata nu a mai achitat însă ratele şi nici nu a rambursat creditele, astfel că începând din luna septembrie 2009 partea vătămată a fost somată de către bănci să achite ratele în valoare totală lunară de 1.567 lei.

Partea vătămată a mai declarat că inculpata i-a solicitat să identifice şi alte persoane interesate de astfel de „credite”, în schimbul unui comision de 4 % din valoarea creditului fiecărei persoane.

Partea vătămată B.M-C. s-a constituit parte civilă faţă de inculpată cu suma de 59.807 lei, reprezentând prejudiciul efectiv cauzat, sumă pe care instanţa de fond a considerat-o justificată astfel că a obligat-o pe inculpată la plata acesteia în favoarea părţii civile.

6. Partea vătămată B.L. a cunoscut-o pe inculpată în anul 2007 prin intermediul mamei lui şi astfel a aflat de la aceasta despre posibilitatea obţinerii creditului „perdea”. În prealabil, partea vătămată i-a spus inculpatei că are un alt credit în derulare în sumă de 6.000 Euro care a fost rambursat anticipat de inculpată pentru ca apoi partea vătămată să poată obţină creditul „perdea”.

După ce i-a pus inculpatei la dispoziţie actele necesare (xerocopia carnetului de muncă seria XX nr. XXXXXX; facturi de utilităţi; adeverinţa de venit nr. XXXXXXXXX eliberată de SC F. SA, din care rezulta că este angajat ca şi şofer de tir, cu un salariu net de 931 lei pe luna ianuarie 2008; adeverinţă eliberată de aceeaşi societate, din care a rezultat că partea vătămată mai realiza lunar venituri din diurnă pentru parcurs extern, diurna pentru luna ianuarie 2008 fiind de 682 Euro) partea vătămată a solicitat şi obţinut în mod legal în aceeaşi zi de la trei bănci credite în valoare totală de 122.304 lei, respectiv:

- un credit de 5.187 Euro (cca. 22.304 lei) de la R.B. – Agenţia S., conform contractului de credit nr. XXXXXXXX/XX.XX.XXXX;

- un credit de 50.000 lei de la B. – Agenţia S., conform contractului de credit nr. XXXXXXXXXXX/XXXXXXXXX;

- un credit de 50.000 lei de la B.C.R. – Agenţia S.

Partea vătămată i-a predat inculpatei toţi aceşti bani, iar aceasta i-a restituit suma de 6.500 Euro, reprezentând procentul de 25 % din valoarea totală a creditelor, după care partea vătămată i-a achitat inculpatei împrumutul de 6.000 Euro pentru rambursarea creditului anterior, astfel că în final partea vătămată a mai rămas cu suma de 500 Euro.

În urma verificărilor s-a stabilit că inculpata a nu a mai achitat ratele către B.C.R. – Agenţia S. din cursul lunii februarie 2009 iar din toamna anului 2009 nici către R. Bank – Agenţia S. şi B. – Agenţia S.. În plus, în vara anului 2009, partea vătămată i-a împrumutat inculpatei suma de 5.000 lei pentru achitarea restanţelor către B.C.R., însă aceasta nu a făcut acele plăţi.

Potrivit adresei nr. XXX/XXXX/XXXXXXXX a B. SA B., la data adresei partea vătămată B.L. înregistra o întârziere la plata ratelor de 411 zile.

Partea vătămată B.L. a fost astfel indus în eroare cu privire la suma de 94.354 lei ( 122.304 – 27.950 (6.500 euro x4,3) predată inculpatei la momentul obţinerii creditelor.

Partea vătămată B.L. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 125.000 lei.

7. În cursul anului 2008, partea vătămată P.G.E. a cunoscut-o pe inculpată şi, după ce a aflat de la aceasta despre creditul „perdea”, i-a pus acesteia la dispoziţie actele necesare obţinerii creditului.

Partea vătămată a obţinut astfel de la B.C.R. – Agenţia S. un credit în valoare de 40.000 lei, din care 30.000 lei i-a predat inculpatei în vederea depunerii în contul „perdea”.

După un interval de 6 luni, inculpata i-a mai predat părţii vătămate suma de 10.000 lei, reprezentând 25 % din valoarea creditului, iar în acelaşi interval a achitat şi ratele aferente.

Partea vătămată P.G-E. a fost astfel indusă în eroare cu privire la suma de 30.000 lei predată inculpatei la momentul obţinerii creditului. Ulterior, partea vătămată a mai primit de la inculpată suma de 10.000 lei, fiindu-i astfel reparat parţial prejudiciul.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă faţă de inculpată cu suma de 40.000 lei.

8. În cursul anului 2008, partea vătămată S.G. a cunoscut-o pe inculpată şi, după ce a aflat de la aceasta despre creditul „perdea”, i-a pus la dispoziţie actele necesare obţinerii mai multor credite bancare, respectiv xerocopia carnetului de muncă seria XX nr. XXXXXX, adeverinţa de venit nr. XXXXXXXXXX eliberată de Agenţia Naţională „A.R - D.A.C., prin care se atesta că partea vătămată este angajat ca tractorist cu un salariu net de 847 lei pe luna ianuarie 2008.

Partea vătămată a obţinut astfel în aceeaşi zi de la trei bănci credite în valoare totală de 76.500 lei:

- un credit de 30.000 lei de la B.C.R. – Agenţia S.

- un credit de 23.000 lei de la B. – Sucursala S., conform contractului de credit de consum nr. XXXXXXXXXXXX/XXXXXXXXX;

- un credit de 23.500 lei de la R. B.. – Agenţia S., conform contractului de credit nr. XXXXXXXXXX/XXXXXX.

Din suma totală astfel obţinută de partea vătămată cu titlu de credit, acesteia i-a rămas suma de cca. 20.000 lei iar diferenţa de cca. 56.500 lei a fost predată inculpatei în vederea depunerii în contul „perdea”.

Inculpata a achitat ratele aferente acestor credite doar cca. 4-5 luni şi nu i-a mai restituit părţii vătămate vreo sumă de bani, aşa cum îl asigurase.

Potrivit adresei nr. XXX/XXXX/XXXXXXXXX a B. SA B., la data adresei partea vătămată înregistra o întârziere la plata ratelor de 441 zile.

Partea vătămată S.G. a fost astfel indus în eroare cu privire la suma de 56.500 lei predată inculpatei la momentul obţinerii creditelor, dar cu toate acestea s-a constituit parte civilă cu suma de 80.000 lei.

9. În cursul lunii februarie 2009, partea vătămată C.O. a cunoscut-o pe inculpată şi, după ce a aflat de la aceasta despre creditul „perdea”, i-a pus la dispoziţie actele necesare obţinerii creditului, respectiv xerocopia cărţii de identitate, xerocopia carnetului de muncă seria XXX nr. XXXXXX, adeverinţa de salariu şi vechime în muncă nr. XX/XXXXX, din care a rezultat că partea vătămată este angajat ca manager la SC U.I. SRL, având un salariu net de 1.150 lei pe ultima lună. În prealabil, însă, partea vătămată i-a comunicat inculpatei că are deja contractat un credit de 24.000 lei de la B.R.D. care trebuia rambursat anticipat pentru a putea apoi obţine creditul „perdea”., în vederea rambursării anticipate inculpata i-a împrumutat părţii vătămate suma de 19.000 lei.

Partea vătămată a obţinut astfel un credit în valoare 40.000 lei de la R. B.. – Agenţia S., conform contractului de credit nr. XXXXXXXXXXX/XXXXXXXXX, din care 30.000 lei i-a predat inculpatei.

Inculpata a achitat ratele aferente acestui credit doar până în august 2009 şi nu i-a mai restituit părţii vătămate vreo sumă de bani, aşa cum îl asigurase.

Partea vătămată C.O. a fost astfel indus în eroare cu privire la suma de 30.000 lei predată inculpatei la momentul obţinerii creditului, dar cu toate acestea s-a constituit parte civilă cu suma de 41.000 lei.

Având în vedere că partea vătămată a obţinut anterior de la inculpata suma de 19.000 folosita pentru rambursarea unui credit, instanţa de fond a obligat inculpata doar la plata prejudiciului efectiv, respectiv la plata sumei de 11.000 lei.

10. Partea vătămată G.D. a cunoscut-o pe inculpată în cursul lunii iunie 2008 şi, după ce a aflat de la aceasta despre creditul „perdea”, i-a comunicat că are un credit de 17.000 lei la B.C.R. – Agenţia S.. Inculpata i-a spus că nu poate obţine alte credite decât după ce va rambursa acel credit. În acest scop, G.A., fiica părţii vătămate, a obţinut un credit de 25.000 lei, din care 17.000 lei au fost apoi folosiţi de către partea vătămată pentru rambursarea anticipată a creditului pe care îl avea în derulare.

În continuare, în vederea obţinerii acelui credit „perdea”, partea vătămată i-a pus inculpatei la dispoziţie actele necesare, în baza cărora a obţinut în aceeaşi zi de la două bănci credite în valoare totală de 106.000 lei respectiv un credit de 70.000 lei de la B.C.R. – Agenţia S. şi 36.000 lei de la B.T. – Sucursala S..

Din valoare totală a acestor credite, partea vătămată i-a dat 79.500 lei i-a predat inculpatei.

Inculpata a achitat ratele aferente acestor credite doar câteva luni şi nu i-a mai restituit părţii vătămate vreo sumă de bani, aşa cum îl asigurase.

Partea vătămată G.D. a fost astfel indus în eroare cu privire la suma de 79.500 lei predată inculpatei la momentul obţinerii creditelor, dar cu toate acestea s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 114.000 lei.

Având în vedere că din totalul creditului obţinut partea vătămată a primit procentul de 25% ( 26.500 lei) instanţa de fond a obligat inculpata doar la plata prejudiciului efectiv cauzat şi nerecuperat, respectiv la plata sumei de 79.500 lei.

11. În cursul lunii august 2008, partea vătămată O.I. a cunoscut-o pe inculpată şi, după ce a aflat de la aceasta despre creditul „perdea”, i-a pus la dispoziţie actele necesare obţinerii unui credit pe care partea vătămată să îl folosească pentru rambursarea anticipată a unui alt credit, după care să obţină „creditul perdea”.

Partea vătămată a obţinut astfel un credit de 15.000 lei de la B.C.R. – Agenţia S., bani pe care i-a folosit pentru rambursarea creditului său de la B.R.D.

După câteva zile, prin intermediul inculpatei, partea vătămată a solicitat şi obţinut un nou credit de 15.900 lei de la B.R.D. – Agenţia S., conform contractului de credit nr. XXXXXXXX/XXXXXXXXX, bani pe care i-a predat integral inculpatei, aceasta restituindu-i un procent de 25 % (3.975 lei).

După 6 luni, în februarie 2009, inculpata i-a restituit părţii vătămate suma de 3.000 lei, după care nu i-a mai predat alte sume de bani.

În ceea ce priveşte plata ratelor aferente creditului, acestea erau iniţial achitate de către partea vătămată, prin debitarea cardului bancar, însă apoi, după cca. 2 săptămâni, cardul îi era alimentat cu aceeaşi sumă achitată cu titlu de rată, astfel că acestea nu erau efectiv achitate de către partea vătămată. După câteva luni, însă, contul părţii vătămate nu a mai fost astfel creditat, ratele fiind în consecinţă achitate efectiv de aceasta.

Partea vătămată a precizat în plângere că ultima dată când a primit o sumă de bani de la inculpată a fost în cursul lunii martie 2010. Partea vătămată a mai precizat că aceasta i-a spus cu ocazia acestei ultime întâlniri că o parte din bani au fost investiţi la bursă în Ungaria, fiind însă pierduţi.

Partea vătămată O.I. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 12.000 lei.

12. Partea vătămată D.L. a cunoscut-o pe inculpată în cursul anului 2007 şi după ce a aflat de la aceasta despre creditul „perdea”, i-a pus la dispoziţie actele necesare obţinerii unor credite bancare, respectiv xerocopia cărţii sale de identitate, xerocopia carnetului de muncă seria XX nr. XXXXXX, adeverinţa de salariu şi vechime în muncă nr. XXXX/XXXXXX (depusă la R. B..), din care a rezultat că partea vătămată avea un salariu net de 951 lei pe ultima lună.

Potrivit declaraţiei părţii vătămate, inculpata I.C. era cunoscută pe plan local ca o persoană serioasă şi credibilă, această „imagine” de credibilitate fiindu-i dată şi de calitatea de reporter la un ziar local.

Partea vătămată a obţinut astfel un credit de 17.000 lei de la R. B.. – Agenţia S., conform contractului de credit nr. XXXXXXXXXXXXXXX, din care 12.750 lei (75%) i-a predat inculpatei.

În momentul în care, somat fiind de către bancă să achite ratele lunare restante, partea vătămată a luat legătura cu inculpata, aceasta l-a asigurat că va plăti ea ratele şi va rezolva totul.

Partea vătămată D.L. a fost astfel indus în eroare cu privire la suma de 12.750 lei predată inculpatei la momentul obţinerii creditelor, dar cu toate acestea s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 16.000 lei, reprezentând contravaloarea creditului contractat.

13. În cursul anului 2008, partea vătămată S.B. a cunoscut-o pe inculpată şi, după ce a aflat de la aceasta despre creditul „perdea”, la care ar fi apelat mai multe persoane din municipiul S., i-a pus la dispoziţie actele necesare obţinerii creditului.

Partea vătămată a obţinut astfel un număr de trei credite bancare în doar două zile:

- un credit de 11.000 lei de la R. B.. – Agenţia S., cf. contractului de credit nr. XXXXXXXXXXXX/XXXXXXXXXXX;

- un credit de 17.000 lei de la B. – Agenţia S., cf. contractului de credit nr. XXXXXXXXX/XXXXXXXXXX;

- un credit de 20.000 lei de la B.C.R. – Agenţia S., cf. contractului de credit nr. XXXXXXXXXX/XXXXXXXXXX.

Inculpata i-a cerut părţii vătămate să nu spună funcţionarilor de la aceste ultime două bănci că a mai solicitat şi obţinut un credit bancar de la R.B.

Din totalul creditelor de 46.000 lei, inculpata a primit o cotă de 75 %, respectiv 34.500 lei, diferenţa rămânând asupra părţii vătămate.

Ulterior, după 6 luni, partea vătămată a primit de la inculpată o sumă reprezentând 25 % (11.500 lei) din valoarea totală a creditelor, bani pe care partea vătămată i-a depus într-un cont personal iar în cursul lunii mai 2009, la solicitarea inculpatei, care i-a spus că trebuie să ramburseze integral creditele, partea vătămată i-a predat acesteia şi aceşti bani.

În momentul în care, somată fiind de către bănci să achite ratele lunare restante, partea vătămată a luat legătura cu inculpata, aceasta a asigurat-o că sunt proceduri de rutină ale băncilor şi că nu vor fi probleme cu ratele creditelor întrucât le va achita ea.

Reaudiată de procuror în data de 11 ianuarie 2012, partea vătămată S.B. nu a fost în măsură să indice date esenţiale pentru creditele bancare obţinute: valoarea (măcar relativă) a fiecărui credit, tipul creditului, perioada de creditare, cuantumul dobânzii, nivelul ratelor lunare, dovedind astfel că, în baza înţelegerii cu inculpata, s-a urmărit obţinerea acestor sume de bani doar în scopul depunerii în „contul special”. Fiind întrebată de ce, având doar venituri modeste (salariu de 800 lei brut lunar), a solicitat credite considerabile, partea vătămată a declarat că veniturile realizate erau insuficiente pentru nevoile familiei, ea având în întreţinere doi copii, unul cu handicap fizic.

Partea vătămată a mai precizat că, deşi realizează un salariu de 620 lei lunar net, plăteşte o rată de 270 lei lunar către B.

Partea vătămată S.B. a fost astfel indusă în eroare cu privire la suma de 34.500 lei predată inculpatei la momentul obţinerii creditelor. Ulterior, inculpata i-a mai restituit procentul de 25 % din valoarea totală a creditelor, respectiv, cca. 11.500 lei, astfel că prejudiciul nereparat a rămas de 23.000 lei. Cu toate acestea, partea vătămată S.B. s-a constituit parte civilă faţă de inculpată cu suma de 45.000 lei.

14. În cursul anului 2007, partea vătămată S.L. a cunoscut-o pe inculpată şi, după ce a aflat de la aceasta despre creditul „perdea”, i-a pus la dispoziţie actele necesare obţinerii unor credite bancare.

În data de 22 august 2008 partea vătămată a obţinut astfel un credit de 20.000 lei de la B.R.D. – Agenţia S., conform contractului de credit nr. XXXXXXXX/XXXXXXXX, iar în aceeaşi zi a mai obţinut un credit în sumă de 25.000 lei de la B.C.R. – Agenţia S..

Din totalul 45.000 lei al creditelor astfel obţinute, inculpata a primit o cotă de 75 %, respectiv 33.750 lei.

Începând cu luna februarie 2009, inculpata nu a mai achitat ratele aferente celor două credite, astfel că băncile au început să emită somaţii către partea vătămată. În vara anului 2009, inculpata a asigurat-o că va rezolva ea totul şi i-a dat suma de 300 de lei pentru a plăti o rată la B.R.D.

Partea vătămată S.L. a fost astfel indusă în eroare cu privire la suma de 33.750 lei predată inculpatei la momentul obţinerii creditelor, dar cu toate acestea s-a constituit parte civilă faţă de inculpată cu suma de 45.000 lei.

Având în vedere că din totalul creditului obţinut partea vătămată a primit procentul de 25% ( 11.250 lei) şi ulterior suma de 300 de lei pentru plata ratelor, instanţa de fond a obligat inculpata doar la plata prejudiciului efectiv cauzat şi nerecuperat, respectiv la plata sumei de 33.450 lei.

15. În cursul anului 2007, partea vătămată K.Ş. a cunoscut-o pe inculpată şi, după ce a aflat de la aceasta despre creditul „perdea”, i-a pus la dispoziţie actele necesare obţinerii creditului, respectiv xerocopia cărţii de identitate, factură de utilităţi, adeverinţa de venit nr. XX/XX.XX.XXXX eliberată de SC P. SRL O., prin care se adeverea că este angajat ca bucătar cu un salariu net de 522 lei pe ultimele trei luni.

Partea vătămată a obţinut astfel un credit de 11.000 lei de la B. – Agenţia S., conform contractului de credit de consum nr. XXXXXXXXXXXXXX/ XX.XX.XXXX, din care suma de 25% a rămas în posesia sa iar diferenţa a predat-o inculpatei.

După trecerea a două intervale de câte 6 luni, timp în care partea vătămată nu a plătit nici o rată, inculpata i-a predat părţii vătămate de două ori sume reprezentând 25 % din valoarea creditului, ceea ce a fost de natură să îl convingă pe partea vătămată despre eficienţa acestui tip de credit.

În acest context, după ce i-a câştigat încrederea părţii vătămate, inculpata l-a determinat să solicite şi un credit cu garanţie imobiliară, pentru a accesa fonduri mai mari şi a obţine astfel venituri substanţiale.

Astfel, partea vătămată a solicitat şi obţinut de la B.C.R. – Agenţia S. un credit de 34.411 Euro, cu garanţie imobiliară, în baza contractului de credit nr. XXXXXXXXX/ XX.XX.XXXX.

Tot în aceeaşi perioadă şi cu sprijinul inculpatei, partea vătămată a mai solicitat şi obţinut un al treilea credit pentru nevoi personale de 60.000 lei de la P.B. – Agenţia S.

Din totalul acestor două credite, inculpata i-a predat părţii vătămate sumele de 8.500 Euro şi 15.000 lei, restul banilor rămânând în posesia acesteia.

Începând cu luna decembrie 2008, după ce partea vătămată a primit somaţii de la bănci pentru achitarea ratelor restante, a luat legătura cu inculpata, care l-a asigurat că nu vor fi probleme şi că se va ocupa ea de plata acestor rate.

Potrivit adresei nr. XXXXX din XX.XX.XXXX a BCR S.A. B., creditul contractat de partea vătămată se află în derulare iar la data adresei nu se înregistrau restanţe la plata acestuia.

Partea vătămată K.Ş. s-a constituit parte civilă faţă de inculpată cu sumele de 35.000 Euro (150.500 lei, la un curs valutar 1 Euro=4,3 lei) şi 71.000 lei, aşadar în total 106.000 lei.

Având în vedere că din totalul creditului de 11.000 lei, partea vătămată a primit de 3 ori procentul de 25% (3 X 2750 lei= 8250) şi de asemenea din celelalte doua credite a încasat acelaşi procent, respectiv 8602 euro şi 15.000 lei, instanţa de fond a obligat inculpata doar la plata prejudiciului efectiv cauzat şi nerecuperat, respectiv la plata sumei de 25.809 euro în echivalent în lei la data plăţii şi 47.750 lei.

16. În cursul anului 2006, partea vătămată K.N. a cunoscut-o pe inculpată şi, după ce a aflat de la aceasta despre creditul „perdea”, i-a pus la dispoziţie adeverinţe de venit şi actele necesare obţinerii creditului de la mai multe bănci (B.C.R. – Agenţia S., B. – Agenţia S., R. B.. – Agenţia S., B.R.D. – Agenţia S., O. B., P.B. şi C. E.B.). Important de reţinut a fost că inculpata i-a cerut părţii vătămate să îi predea toate adeverinţele de venit completate în aceeaşi zi, tocmai pentru a putea face demersurile concomitente la cât mai multe bănci şi pentru a împiedica astfel descoperirea creditelor multiple contractate de aceeaşi persoană.Partea vătămată a obţinut astfel un credit de 14.000 lei de la B.C.R. – Agenţia S., conform contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr. XXX/XX.XX.XXXX, din care suma de 3.500 lei a rămas în posesia sa, iar diferenţa a predat-o inculpatei.

A doua zi, în data de 28 august 2007, partea vătămată a solicitat şi obţinut un al doilea credit de nevoi personale în sumă de 13.000 lei de la B. – Agenţia S., conform contractului de credit de consum nr. XXXXXXXXXX din XX.XX.XXXX, din care 25 %(3250 lei) au fost reţinuţi de partea vătămată iar diferenţa a primit-o inculpata.

În data de 4 septembrie 2007, partea vătămată a mai obţinut de la B.R.D. – G. S. G. S. un credit în valoare de 14.000 lei, conform contractului de credit nr. XXXXXXX/XX.XX.XXXX, din care 25 % (3.500 lei) au rămas asupra sa, iar diferenţa a predat-o inculpatei.

În data de 30 august 2007, partea vătămată a solicitat şi obţinut un al patrulea credit de la C.E.B. O. în sumă de 14.000 lei, din care 75 % i-a predat inculpatei.

Pentru obţinerea acestor credite, partea vătămată i-a predat inculpatei următoarele acte: xerocopia cărţii de identitate, xerocopia carnetului de muncă seria XX nr. XXXXXX şi adeverinţă de venit nr. XXX/XXXXXX, din care rezultă că era angajată a SC S. SRL în funcţia de casier cu un salariu net de 598 lei pe ultimele 3 luni.

După 6 luni, timp în care partea vătămată nu a plătit nici o rată, inculpata i-a predat părţii vătămate o sumă reprezentând 25 % din valoarea totală a creditelor, respectiv 13750 lei.

Ulterior, inculpata i-a mai predat părţii vătămate o singură dată o sumă reprezentând 25 % din valoarea creditului obţinut de la E.C., respectiv 3500 lei, spunându-i că sunt unele probleme generate de criza imobiliară şi criza economică mondială.

Partea vătămată a declarat că în prezent ea achită ratele aferente acestor credite iar creditul contractat de la B.C.R. – Agenţia S. l-a rambursat deja integral, aspect dovedit prin înscrisurile de la dosar.

Potrivit adresei nr. XXXX din XX.XX.XXXX a BCR S.A. B., creditul contractat de partea vătămată a fost lichidat la data de 07.08.2008 prin rambursare anticipată.

Potrivit adresei nr. XXX din XX.XX.XXXX a B.R.D. – G. S. G. – Agenţia S., partea vătămată nu înregistra restanţe la data adresei.

Partea vătămată K.N. a fost astfel indusă în eroare cu privire la suma totală de cca. 41250 lei predată inculpatei la momentul obţinerii creditelor. Cu toate acestea, partea vătămată K.N. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 57.000 lei.

Având în vedere că din totalul creditului obţinut partea vătămată a recuperat o parte din bani, respectiv 17.250 lei ,instanţa de fond a obligat inculpata doar la plata prejudiciului efectiv cauzat şi nerecuperat, respectiv la plata sumei de 24.000 lei.

17. În cursul anului 2008, partea vătămată B.F. a cunoscut-o pe inculpată şi, după ce a aflat de la aceasta despre creditul „perdea”, la care ar fi apelat şi câteva persoane cunoscute de partea vătămată, i-a pus la dispoziţie adeverinţe de venit şi actele necesare obţinerii creditului de la mai multe bănci, respectiv adeverinţa de venit nr. XXXX/XX.XX.XXXX, prin care Grupul Şcolar Industrial Transporturi C.F. T. adeverea că este angajat ca profesor cu un salariu net de 1.019 lei pe luna august 2008.

Partea vătămată a obţinut astfel în aceeaşi zi un credit de 18.000 lei de la SC B. SA – Agenţia S., conform contractului de credit de consum nr. XXXXXXXXXX din XX.XX.XXXX şi un credit în sumă de 21.000 lei de la B.C.R. S., conform contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr. XXXXXXXXX. De menţionat că la această ultimă bancă, funcţionara l-a întrebat pe partea vătămată B.F. dacă nu doreşte să lase în cont o sumă corespunzătoare primei rate, însă acesta a refuzat întrucât inculpata îi spusese că va plăti ea ratele.

În aceeaşi zi, partea vătămată i-a predat inculpatei toate actele bancare şi banii obţinuţi, din care aceasta i-a restituit o cotă de 25 %, respectiv 9750 lei.

Tot în aceeaşi zi, partea vătămată s-a prezentat la sediul R.B. – Agenţia S. în vederea încheierii contractului de împrumut pentru suma de 13.000 de Euro însă, fiind ora închiderii, i s-a comunicat să revină în ziua de luni, când i s-a comunicat că cererea sa de creditare a fost respinsă pentru că între timp figura în evidenţe cu cele două credite contractate.

După 6 luni, partea vătămată a luat legătura cu inculpata pentru a primi cota de 25 % din valoarea creditelor, însă aceasta i-a comunicat că pe moment sunt unele probleme care însă vor fi remediate şi că îşi va primi banii.

Potrivit adresei nr. XXX/XXXX/XX.XX.XXXX a B. SA B., la data adresei partea vătămată înregistra o întârziere la plata ratelor de 275 zile.

Partea vătămată B.F. a fost astfel indus în eroare cu privire la suma de cca. 29.250 lei predată inculpatei la momentul obţinerii creditelor, dar cu toate acestea partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 40.000 lei, reprezentând contravaloarea celor două credite.

vând în vedere că din totalul creditului obţinut partea vătămată a primit procentul de 25% ( 9750 lei) instanţa de fond a obligat inculpata doar la plata prejudiciului efectiv cauzat şi nerecuperat, respectiv la plata sumei de 29.250 lei.

18. În luna februarie 2008 partea vătămată M.A. a aflat de la inculpată despre creditul „perdea”,aceasta comunicând-i că mai mulţi foşti colegi de muncă au accesat astfel de credite, respectiv D.L., N.A. ş.a. Astfel partea vătămată i-a pus inculpatei la dispoziţie adeverinţe de venit şi actele necesare obţinerii de credite de la mai multe bănci, respectiv xerocopia cărţii de identitate, xerocopia carnetului de muncă seria XXXX nr. XXXXXXX, adeverinţa de venit nr. XXXXXXXXXX eliberată de ITM B., din care rezulta că partea vătămată este angajată ca inspector de muncă, având un venit net de 1.724 lei pe luna ianuarie 2008.

Partea vătămată a obţinut astfel următoarele trei credite:

- un credit de 7.300 Euro de la R.B. – Agenţia S., cf. contractului de credit nr. XXXXXXXXXXXX/XX.XX.XXXX, în baza cererii de credit şi a adeverinţei de salariu nr. XXXXXXX/XX.XX.XXXX, din care rezultă că partea vătămată este angajată ca inspector de muncă în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă B..

- un al doilea credit de nevoi personale în sumă de 10.000 Euro de la B.C.R. S. şi

- un credit în sumă de 33.700 lei de la B. – Agenţia S., cf. contractului de credit nr. XXXXXXXXXXX/XX.XX.XXXX.

În aceeaşi zi, partea vătămată i-a predat inculpatei toate actele bancare şi banii obţinuţi, din care aceasta i-a restituit 25 %, astfel că inculpatei i-au rămas cca. 79.900 lei (75 % din 7.300 Euro=5.500 Euro; 75 % din 10.000 Euro=7.500 Euro şi 75 % din 33.700 lei=cca. 24.000 lei).

După cca. 2-3 luni, partea vătămată a luat legătura cu inculpata întrucât a primit somaţii să achite ratele aferente creditelor, iar aceasta a asigurat-o că va rezolva problema, astfel că timp de câteva luni partea vătămată nu a mai primit somaţii de la bănci.

Partea vătămată nu a mai primit alte sume de bani de la inculpată iar la sfârşitul anului 2009 băncile au emis noi somaţii către partea vătămată să achite ratele restante.

Potrivit adresei nr. XXX/XXXX/XX.XX.XXXX a B. SA B., la data adresei partea vătămată înregistra o întârziere la plata ratelor de 13 zile, aceasta achitând practic ratele la zi.

Partea vătămată M.T. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 18.000 Euro (cca. 77.400 lei),reprezentând prejudiciul efectiv nerecuperat, sumă pe care instanţa de fond a considerat-o justificată, astfel că a obligat inculpata la plata ei în favoarea părţii civile.

19. Partea vătămată V.V. o cunoştea pe inculpată din cursul anului 1996 şi, după ce a aflat de la aceasta despre creditul „perdea”, i-a pus la dispoziţie adeverinţe de venit şi actele necesare obţinerii creditului de la cât mai multe bănci, respectiv xerocopia carnetului de muncă seria XX nr. XXXXXXXXX, xerocopia cărţii de identitate, adeverinţele de venit nr. XXXX/XX.XX.XXXX şi nr. XXXX/XX.XX.XXXX, prin care Primăria Municipiului S. adeverea că partea vătămată este angajată ca şef birou cu un venit net de 1.657 lei pe luna februarie 2007 şi de 1.802 lei pe luna martie 2007.

Partea vătămată a precizat că într-o perioadă foarte scurtă de timp a solicitat şi a obţinut de la un număr de 7 bănci (B.C.R. - Agenţia S., B.R.D. S., R. B.. S., Cooperativa „S.” S., B. S., TBI Credit O. şi P.B. O.) credite în valoare totală de cca. 45.000 Euro, dar nu poate preciza exact cuantumul creditului acordat de fiecare bancă.

În cursul anchetei s-a stabilit însă că partea vătămată V.V. a obţinut următoarele sume cu titlu de credit bancar:

- suma de 11.100 lei, conform contractului de credit nr. XXXXXXXXXXXXX/XX.XX.XXXX încheiat cu R. B.. – Agenţia S.

- suma de 35.000 lei, conform contractului de credit de consum din data de 05.04.2007 încheiat cu B. – Agenţia S.;

- suma de 15.000 lei, conform contractului de credit nr. XXXXXX/XX.XX.XXXX încheiat cu B.R.D. – G. S. G. SA S..

Actele bancare şi banii astfel obţinuţi i-a predat de fiecare dată inculpatei, însă partea vătămată nu a putut preciza dacă aceasta i-a predat de fiecare dată câte 25 % din valoarea creditelor şi nici ce sume a primit ulterior de la inculpată.

Reaudiată de procuror în data de 11 ianuarie 2012, partea vătămată V.V. nu a fost în măsură să indice date esenţiale pentru creditele bancare obţinute: valoarea (măcar relativă) a fiecărui credit, tipul creditului, perioada de creditare, cuantumul dobânzii, nivelul ratelor lunare, dovedind astfel că, în baza înţelegerii cu inculpata, s-a urmărit obţinerea acestor sume de bani doar în scopul depunerii în „contul special”. Fiind întrebată de ce, având doar venituri modeste (salariu de cca. 1.000 de lei lunar), a solicitat credite considerabile, partea vătămată a declarat că avea nevoie de bani pentru că veniturile realizate erau insuficiente pentru nevoile familiei. Partea vătămată a mai declarat că nu ştie care este situaţia actuală a creditelor întrucât nu a achitat nici o rată.

Potrivit adresei nr. XXX/XXXX/XX.XX.XXXX a B. SA B., la data adresei partea vătămată înregistra o întârziere la plata ratelor de 208 zile.

Partea vătămată V.V. a declarat că se constituie parte civilă cu valoarea totală a creditelor, respectiv 45.000 Euro.

Având în vedere că din totalul creditelor obţinute de 61.100 lei dovedite în cauză, partea vătămată a primit procentul de 25% - 15.250 lei ,instanţa de fond a obligat inculpata doar la plata prejudiciului efectiv cauzat şi nerecuperat, respectiv la plata sumei de 45.850 lei.

20. În cursul anului 2008, partea vătămată O.M. a cunoscut-o pe inculpată şi, după ce a aflat de la aceasta despre creditul „perdea”, în cursul lunii septembrie 2008 i-a pus la dispoziţie adeverinţe de venit şi actele necesare obţinerii creditului de la mai multe bănci din municipiul S., respectiv xerocopia carnetului de muncă seria XX nr. XXXXXXXXX, adeverinţa de venit nr. XXXXXXXX, din care rezulta că partea vătămată este angajată a SC A. L. SRL S. ca montator subansamble cu un salariu de 666 lei pe luna iulie 2008.

Partea vătămată i-a comunicat inculpatei că mai are contractat un credit de nevoi personale de la B.T. ,iar inculpata i-a predat suma de 30.000 lei pentru a rambursa integral anticipat acest credit, astfel ca partea vătămată să poată obţine fără restricţii alte credite.

Partea vătămată a obţinut astfel un credit de 38.700 lei de la R. – Agenţia S., conform contractului de credit nr. XXXXXXXXXXX/XXXXXXXXX. De menţionat că partea vătămată nu a putut preciza cuantumul exact al creditelor bancare obţinute, motivând că nu a fost interesată sub acest aspect întrucât ştia că nu va trebui să plătească ratele lunare.

În aceeaşi zi, partea vătămată i-a predat inculpatei toate actele bancare şi banii obţinuţi, din care aceasta nu i-a mai restituit părţii vătămate nici o sumă, motivând că deja o împrumutase cu 30.000 lei pentru rambursarea creditului către B.T..

Reaudiată de procuror în data de 11 ianuarie 2012, partea vătămată O.M.-C. nu a fost în măsură să indice date esenţiale pentru creditele bancare obţinute: valoarea (măcar relativă) a fiecărui credit, tipul creditului, perioada de creditare, cuantumul dobânzii, nivelul ratelor lunare, dovedind astfel că, în baza înţelegerii cu inculpata, s-a urmărit obţinerea acestor sume de bani doar în scopul depunerii în „contul special”. Fiind întrebată de ce, având doar venituri modeste (cca. 600 de lei lunar), a solicitat credite considerabile, partea vătămată a declarat că nu a avut nevoi urgente, dar dorea să câştige mulţi bani.

În mod similar, tot prin intermediul inculpatei, şi partea vătămată O.I.-S., soţul părţii vătămate a solicitat şi obţinut alte trei credite în valoare totală de 189.000 lei, respectiv:

- un credit de 66.000 lei de la B.C.R. – Agenţia S., conform contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr. XXXXXXXXX/XXXXXXXXXXX;

- un credit de 65.000 lei de la B. – Agenţia S., conform contractului de credit de consum nr. XXXXXXXXXXXXXXXXXX;

- un credit de 58.000 lei de la B.R.D. – Agenţia S., conform contractului de credit nr. XXXXXXXXXXXXXXXX

Pentru obţinerea acestor credite, partea vătămată i-a pus inculpatei la dispoziţie următoarele acte: xerocopia cărţii de identitate, xerocopia certificatului de căsătorie (soţia fiind coplătitor), xerocopia carnetului de muncă seria XX nr. XXXXXXXX şi adeverinţele de venit nr. XXXXXXXXXXXXXXX, din care rezulta că este angajat al SC F. SA O. ca şofer, având un salariu net de 893 lei pe luna iulie 2008 şi alte venituri lunare cu caracter permanent (diurnă parcurs extern) de 508 lei şi 360 Euro pe luna iulie 2008.

Toţi aceşti bani au fost integral predaţi inculpatei împreună cu actele bancare şi banii, din care aceasta i-a restituit părţii vătămate suma de 30.000 lei.

În cursul lunii aprilie 2009, partea vătămată a luat legătura cu inculpata pentru a primi cota de 25 %, însă aceasta i-a comunicat că temporar sunt probleme, astfel că partea vătămată nu a mai primit bani de la inculpată.

Părţile vătămate O.M.-C. şi O.I.S. s-au constituit părţi civile în cauză cu suma de 200.000 lei, reprezentând contravaloarea creditelor contractate .

Partea vătămată O.M.-C. a fost indusă în eroare cu privire la suma de 8.700 lei predată inculpatei la momentul obţinerii creditului din care se scade suma de 3.000 lei dată de inculpată acesteia pentru plata unor rate, prejudiciul efectiv cauzat fiind de 5.700 lei la plata căruia a fost obligată inculpata.

Partea vătămată O.I.S. a fost indusă în eroare cu privire la suma de 159.000 lei predată inculpatei la momentul obţinerii ultimelor trei credite, reprezentând prejudiciul efectiv nerecuperat, sumă pe care instanţa a considerat-o justificată, astfel că a obligat inculpata la plata ei în favoarea părţii civile.

21.Partea vătămată B.L. o cunoştea de mai mulţi ani pe inculpată iar în decembrie 2008, după ce a aflat de la aceasta despre creditul „perdea”, la care ar fi apelat mai multe persoane importante din municipiul S., i-a pus la dispoziţie actele necesare obţinerii de credite de la mai multe bănci, respectiv adeverinţe de venit, din care rezulta că partea vătămată este angajat ca referent la cimitirul Primăriei Municipiului S. cu un salariu net de 759 lei pe lună.

Inculpata i-a pus părţii vătămate la dispoziţie un număr de 5 adeverinţe de venit pentru a le completa, pe care apoi partea vătămată le-a predat acesteia în vederea întocmirii documentaţiei necesare pentru obţinerea creditelor.

Părţii vătămate i-a fost respinsă solicitarea de acordare a unui credit de către O. B., întrucât mai avea un credit la această bancă, precum şi de către B.R.D. – Agenţia S. şi B. – Agenţia S..

În schimb, R. B.. – Agenţia S. i-a acordat părţii vătămate un credit de 5.400 lei, conform contractului de credit nr. XXXXXXXXXXXXXXX, iar B.C.R. – Agenţia S. i-a acordat un credit de 6.000 lei, conform contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr. XXXXXXXXXXXXXX, actele bancare şi banii fiind apoi predaţi de către partea vătămată inculpatei, care i-a restituit suma totală de 3.000 lei.

Inculpata i-a comunicat apoi părţii vătămate că, din cauza venitului său redus, nu poate obţine credite mai substanţiale, dar poate să mai obţină credite pe numele părinţilor, ambii pensionari. În aceste condiţii, partea vătămată i-a pus acesteia la dispoziţie cupoanele de pensie şi xerocopiile actelor de identitate ale părinţilor săi, astfel că partea vătămată a mai solicitat şi obţinut, indirect, prin intermediul mamei sale, un credit de 8.000 lei de la Banca Cooperatistă „D.” , din care inculpata i-a restituit 25 %.

În cursul lunii iulie 2009, partea vătămată a fost somat de către B.C.R. şi R.B. să achite sumele de 700 lei şi, respectiv, 500 lei, bani pe care i-a primit de la inculpată.

Începând cu luna august 2009, partea vătămată a primit alte somaţii de la bănci şi, întrucât inculpata nu a mai putut fi contactată, partea vătămată a început să achite ratele.

Potrivit adresei nr. XXXXXXXXXXX din XXXXXXXXXX a BCR S.A. B., creditul contractat de partea se află în derulare iar la data adresei nu se înregistrau restanţe la plata acestuia.

Partea vătămată B. L.-I. a fost astfel indus în eroare cu privire la suma de 13.400 lei(75%) predată inculpatei la momentul obţinerii creditelor, dar cu toate acestea partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 lei, reprezentând contravaloarea celor trei credite contractate de el şi mama sa.

Având în vedere că din totalul creditelor obţinute partea vătămată a primit procentul de 25% şi ulterior a mai primit de la inculpată suma de 1200 lei ,instanţa de fond a obligat inculpata doar la plata prejudiciului efectiv cauzat şi nerecuperat, respectiv la plata sumei de 12.200 lei.

22. Partea vătămată C.E. o cunoştea pe inculpată de mai mult timp şi, după ce a aflat de la aceasta despre creditul „perdea”, la care ar fi apelat mai multe persoane importante din municipiul S., i-a pus la dispoziţie actele necesare obţinerii de credite de la mai multe bănci, respectiv cupoanele de pensie şi xerocopiile actelor de identitate aparţinând părţii vătămate şi soţului ei.

După cca. o săptămână, inculpata i-a comunicat părţii vătămate că trebuie să se prezinte la trei bănci din S., care i-au aprobat solicitările de creditare, atrăgându-i însă atenţia să nu pună întrebări funcţionarilor bancari.

Astfel, partea vătămată a semnat cu respectivele bănci contracte de credit în baza cărora a obţinut trei credite bancare în sumă totală de 67.500 lei, respectiv:

- un credit de 10.000 lei de la R. B. SA – Agenţia S., conform contractului de credit nr. XXXXXXXXXXXXXX

- un credit de 31.300 lei de la B.C.R. – Agenţia S. şi

- un credit de 26.000 lei de la B. – Sucursala S., conform contractului de credit nr. XXXXXXXXXXXXXXXXX.

Partea vătămată i-a predat inculpatei toate actele bancare şi banii obţinuţi, din care aceasta i-a restituit suma de 17.500 lei.

După un an, inculpata i-a mai restituit părţii vătămate suma de 15.000 lei, aceasta achitând în plus şi ratele până în aprilie 2009.

În data de 23 aprilie 2009, inculpata a luat legătura cu partea vătămată şi i-a solicitat să împrumute B.C.R. – Agenţia S. cu banii primiţi de la aceasta, motivând că banca are nevoie de bani pentru organizarea unei licitaţii, urmând ca în 10 zile să îi fie restituiţi, solicitare acceptată de partea vătămată, care i-a predat astfel inculpatei suma de 32.500 lei.

Potrivit adresei nr. XXXXXXXXXXXX a B. SA B., la data adresei partea vătămată înregistra o întârziere la plata ratelor de 34 zile.

Partea vătămată C.E. s-a constituit parte civilă faţă de inculpată cu suma de 67.500 lei, reprezentând contravaloarea creditelor bancare contractate, sumă pe care instanţa de fond a considerat-o justificată întrucât şi sumele restituite de inculpată părţii vătămate au ajuns ulterior tot în posesia acesteia, astfel că inculpata a fost obligată la plata acestei sume în favoarea părţii civile.

23. Partea vătămată H.J. a cunoscut-o pe inculpată în primăvara anului 2008 şi, după ce a aflat de la aceasta despre creditul „perdea”, i-a pus la dispoziţie adeverinţe de venit şi actele necesare obţinerii de credite de la mai multe bănci, respectiv xerocopia carnetului de muncă seria X nr. XXXXXXXX, facturi de utilităţi şi adeverinţele de venit nr. XXXXXXXXXXXXX din care rezulta că partea vătămată este angajat al SC T.C. SRL S. ca administrator, având un salariu net de 1.801 lei pe luna februarie 2008 (în adeverinţa depusă la B.) şi, respectiv, de doar 601 lei pe aceeaşi lună februarie 2008 (în adeverinţa depusă la R.), precum şi un contract de închiriere ,din care rezulta că realizează un venit lunar de 1.000 lei din chirii.

Partea vătămată a obţinut astfel două credite bancare:

- un credit de 34.000 lei de la B.C.R. – Agenţia S., conform contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr. XXXXXXXXXXXX şi

- un credit de 50.000 lei de la B. – Agenţia S., conform contractului de credit de consum nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Ulterior, cu ocazia reaudierii sale, partea vătămată a relatat că, tot în acelaşi mod şi scop, a mai solicitat şi obţinut un al treilea credit de la R. B.. – Agenţia S., în cuantum de 2.925 Euro(x 4.3lei/ euro= 12.500 lei), conform contractului de credit nr. XXXXXXXXXXXXXXXXXX.

Partea vătămată i-a predat inculpatei toate actele bancare şi banii obţinuţi, din care aceasta i-a restituit un procent de 25 %, respectiv sumele de 12.500, 8.500 lei şi 3125 lei, după care nu a mai primit de la aceasta alte sume de bani.

În următoarele 6 luni, inculpata a achitat ratele aferente celor două credite, iar când a fost contactată de partea vătămată pentru a încasa cota de 25 % sau pentru a lichida creditele aceasta l-a amânat, după care nu i-a mai plătit vreo sumă de bani.

Potrivit adresei nr. XXXXXXXXX din XXXXXXXXXX a BCR S.A. B., creditul contractat de partea vătămată se află în derulare iar la data adresei se înregistrau 52 de zile restanţe la plata acestuia.

Reaudiat de procuror în data de 11 ianuarie 2012, partea vătămată H.J. a declarat că în prezent achită doar ratele către B..

Partea vătămată H.J. a fost astfel indus în eroare cu privire la suma de cca. 72.375 lei predată inculpatei la momentul obţinerii creditelor, dar cu toate acestea partea vătămată s-a constituit parte civilă faţă de inculpată cu suma de 88.500 lei, reprezentând contravaloarea integrală a creditelor.

Având în vedere că din totalul creditului obţinut partea vătămată a primit procentul de 25% instanţa de fond a obligat inculpata doar la plata prejudiciului efectiv cauzat şi nerecuperat, respectiv la plata sumei de 72.375 lei.

24. Partea vătămată D.G. o cunoştea pe inculpată de mai mulţi ani şi, după ce a aflat de la aceasta despre creditul „perdea”, în cursul lunii decembrie 2007 i-a pus la dispoziţie adeverinţe de venit şi actele necesare obţinerii unor credite de la mai multe bănci.

Astfel, partea vătămată i-a predat inculpatei xerocopia cărţii sale de identitate, xerocopia carnetului de muncă seria XX nr. XXXXXXX, adeverinţele de salariu şi vechime în muncă nr. XXXXXXXXXXXXX, din care rezulta că partea vătămată era angajată ca profesor titular la Grupul Şcolar Agricol S., având un salariu net de 1.465 lei pe ultima lună.

După cca. 2 săptămâni, inculpata i-a comunicat părţii vătămate că i-au fost aprobate creditele şi că trebuie să semneze contractele de credit, atenţionând-o însă să nu discute cu funcţionarii bancari întrucât nici chiar aceştia nu au cunoştinţă despre acel tip de „credit perdea”.

Partea vătămată a obţinut astfel trei credite în valoare totală de 132.000 lei, respectiv:

- un credit de 33.000 lei de la R.B. – Agenţia S., conform contractului de credit nr. XXXXXXXXXXXXX;

- un credit de 49.000 lei de la B. – Agenţia S., conform contractului de credit de consum nr. XXXXXXXXXXXXXX;

- un credit de 50.000 lei de la B.C.R. – Agenţia S., conform contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr. XXXXXXXXXXX.

Partea vătămată i-a predat apoi inculpatei toate actele bancare şi banii obţinuţi, din care aceasta i-a restituit un procent de 25 %, fără ca partea vătămată să poată preciza cuantumul sumei astfel primite. Oricum, având în vedere că partea vătămată a obţinut credite în valoare totală de 132.000 lei, rezultă că suma predată inculpatei, respectiv 75 %, este de 99.000 lei.

În plângerea penală, partea vătămată a precizat că după 6 luni, inculpata i-a mai predat o sumă de bani, dar din nou aceasta nu poate preciza cuantumul sumei, instanţa apreciind că este vorba de procentul de 25% conform modului de funcţionare a sistemului conceput de inculpată.

În vara anului 2009, după ce partea vătămată a fost somată de bănci să achite ratele restante, a luat legătura cu inculpata, care a asigurat-o că, deşi pe moment sunt unele probleme de funcţionare a sistemului, acestea vor fi rezolvate.

Reaudiată de procuror în data de 11 ianuarie 2012, partea vătămată D.G. nu a fost în măsură să indice date esenţiale pentru creditele bancare obţinute: valoarea (măcar relativă) a fiecărui credit, tipul creditului, perioada de creditare, cuantumul dobânzii, nivelul ratelor lunare, dovedind astfel că, în baza înţelegerii cu inculpata, s-a urmărit obţinerea acestor sume de bani doar în scopul depunerii în „contul special”. Fiind întrebată de ce, având doar venituri modice (salariu de cca. 1.700 de lei lunar), a solicitat credite considerabile, partea vătămată a declarat că nu a avut nevoi urgente, dar dorea să câştige mulţi bani.

Partea vătămată a mai precizat că nu a achitat nici o rată aferentă creditelor contractate.

Potrivit adresei nr. XXX/XXXXX/XXXXXXXXXXX a B. SA B., la data adresei partea vătămată înregistra o întârziere la plata ratelor de 118 zile.

Partea vătămată D.G. a fost astfel indusă în eroare cu privire la suma de 99.000 lei predată inculpatei la momentul obţinerii creditelor, dar cu toate acestea partea vătămată s-a constituit parte civilă faţă de învinuită cu suma de 120.000 lei, reprezentând valoarea creditelor bancare contractate.

Având în vedere că din totalul creditelor obţinute de 132.000 lei partea vătămată a primit procentul de 25% ( 33.000 lei), iar după 6 luni inculpata i-a mai restituit acelaşi procent,în total 66.000 lei , instanţa de fond a obligat inculpata doar la plata prejudiciului efectiv cauzat şi nerecuperat, respectiv la plata sumei de 66.000 lei.

25. Partea vătămată V.T. o cunoştea pe inculpată de mai mulţi ani şi, după ce a aflat de la aceasta despre creditul „perdea”, în cursul lunii mai 2008 i-a pus la dispoziţie actele necesare obţinerii unor credite de la mai multe bănci, respectiv adeverinţele de salariu şi vechime în muncă nr. XXXXXXXXXXXXX, din care rezulta că partea vătămată este angajată la SC T.C.S. SRL ca şi contabilă, având un salariu net de 2.454 lei pe luna august 2008.

Partea vătămată a obţinut astfel două credite bancare:

- un credit de 70.150 lei de la B.C.R. – Agenţia S., conform contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr. 2008772047/29.09.2008 şi

- un credit de 10.300 Euro de la R. – Agenţia S., conform contractului de credit nr. XXXXXXXXXXXXXXXXXXX.

Partea vătămată i-a predat inculpatei toate actele bancare şi banii obţinuţi, din care aceasta i-a restituit un procent de 25 % din valoarea creditelor, respectiv 17.500 lei şi 2.575 Euro.

În cursul lunii noiembrie 2008, partea vătămată s-a întâlnit cu directorul B.C.R. – Agenţia S., numitul B.A.C., care i-a comunicat că a aflat că a obţinut credit prin intermediul inculpatei şi a avertizat-o pe martoră că este vorba de o escrocherie, ratele nefiind achitate la zi.

Inculpata a achitat apoi ratele aferente creditelor până în aprilie 2009, iar în cursul lunii iunie 2009 i-a mai predat părţii vătămate suma de 13.000 lei. Cu acea ocazie, însă, partea vătămată i-a restituit inculpatei toţi banii primiţi de la aceasta şi i-a solicitat să îi folosească pentru rambursarea anticipată a creditelor, între cele două părţi fiind încheiat în acest sens un contract de împrumut.

Inculpata nu a rambursat însă creditele şi nici nu i-a restituit părţii vătămate banii, astfel că din luna noiembrie 2009 aceasta a început să achite ratele restante.

Potrivit adresei nr. R4407 din 16.11.2010 a BCR S.A. B. (vol. II, f. 210-213), creditul contractat de partea vătămată se află în derulare iar la data adresei se înregistrau 174 zile de întârziere la plata ratelor aferente acestuia.

Cu ocazia reaudierii sale de către procuror în data de 11 ianuarie 2011, partea vătămată V.T. a declarat că, întrucât a lucrat cca. 10 ani ca administrator de cont la B.R.D. – Agenţia S., ştia că fiecare bancă are un cont special, în care sunt depuse sume pentru împrumuturi interbancare, purtător de dobânzi mai ridicate, astfel că a crezut-o pe inculpată când i-a relatat despre „contul perdea”. Dovada dezinteresului părţii vătămate pentru condiţiile de obţinere a creditelor bancare (aceasta în contextul în care, indiferent de dobânda practicată de unităţile bancare pentru credite, era evidentă rentabilitatea afacerii propuse de către inculpată) este faptul că partea vătămată – deşi cu experienţă profesională în domeniu – nu a fost în măsură să indice date esenţiale cu privire la credit: perioada de creditare, cuantumul dobânzii, data acordării creditelor. Partea vătămată a mai declarat că nu a achitat nici o rată aferentă creditelor, astfel că împotriva ei au început procedurile de executare silită.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 165.000 lei, reprezentând valoarea celor două credite de care a beneficiat integral inculpata.

Având în vedere că din totalul creditelor obţinute partea vătămată nu a recuperat nici un ban, instanţa de fond a obligat inculpata la plata sumei de 70.150 lei şi 10.300 euro în echivalent în lei la data plăţii în favoarea părţii civile V.T..

26. În cursul lunii septembrie 2009 partea vătămată şi soţia sa C.F., intenţionând să obţină un credit de nevoi personale, s-au deplasat la sediul unei agenţii de consultanţă financiară situată pe str. XXXXXXXX din O., unde au întâlnit-o pe inculpată. Aceasta le-a comunicat că îi poate ajuta să obţină un credit de 10.000 Euro, însă pentru aceasta trebuie să alimenteze un cont cu suma de 20.000 Euro, pentru a se putea astfel accesa fonduri europene, urmând ca după obţinerea creditului să le fie restituită şi suma depusă în cont.

Partea vătămată i-a comunicat că nu dispune de acea sumă de 20.000 Euro iar inculpata s-a oferit să îi ajute şi în acest sens, comunicându-i că ea cunoaşte o persoană care poate să îi împrumute acea sumă.

Ca atare, la data de 23 septembrie 2009, la BNP P.A.F. din O. a fost încheiat contractul de împrumut cu garanţie reală imobiliară nr. 2430, prin care P.E. împrumuta părţii vătămate C.D. şi soţiei acestuia suma de 24.800 Euro până la data de 17.12.2009, împrumutul fiind garantat cu imobilul părţii vătămate situat în O., XXXXXXXXXXXXXX, jud. B.. Tot atunci, a fost încheiat şi contractul de împrumut nr. 2431, potrivit căruia soţii C. i-au împrumutat inculpatei I.C-F. aceeaşi sumă de 24.800 Euro până la data de 17.12.2009, bani care în fapt însă urmau să fie folosiţi pentru aşa-zisa alimentare a contului în vederea obţinerii creditului de nevoi personale.

Partea vătămată a precizat că, în realitate, suma împrumutată de la P.E. a fost de 20.000 Euro, diferenţa de 4.800 Euro înscrisă în contractul de împrumut reprezentând comisionul acesteia.

Conform declaraţiei autentice notariale din data de 11 noiembrie 2010 a numitei P.E., partea vătămată C.D. şi soţia i-au restituit acesteia integral suma împrumutată, astfel că nu mai are nici o pretenţie şi solicită radierea ipotecii.

Cu ocazia audierii sale, partea vătămată a prezentat o stare de fapt parţial diferită decât în plângere, relatând că inculpata i-a spus că îl poate ajuta să obţină un credit bancar pentru I.M.M.-uri cu garanţie imobiliară şi că, în vederea „evaluării” locuinţei părţii vătămate, inculpata a venit însoţită de un bărbat pe care l-a prezentat ca fiind evaluator bancar. După această „evaluare”, inculpata i-a spus părţii vătămate că trebuie să depună într-un „cont I.M.M. (întreprinderi mici şi mijlocii)” suma de 15.000 Euro, cont ce ar fi trebuit „activat” în prealabil, urmând ca ea să îi mai pună la dispoziţie încă 5.000 Euro pentru cheltuielile de la notar.

Partea vătămată i-a comunicat inculpatei că nu dispune de suma de 15.000 Euro, însă aceasta i-a spus că există persoane care colaborează cu banca şi care dispun de banii necesari activării acestor conturi.

În consecinţă, aşa cum am precizat deja, partea vătămată s-a prezentat la notarul public şi a încheiat cu P.E. contractele de împrumut menţionate.

Partea vătămată a susţinut în continuare că suma efectiv împrumutată de la P.E. a fost de 20.000 Euro, din care 15.000 Euro i-a predat inculpatei pentru „activarea contului I.M.M.”

Partea vătămată a mai declarat că nu a mai reuşit să obţină creditul de 10.000 Euro iar inculpata nu i-a restituit banii împrumutaţi, astfel că se constituie parte civilă cu suma de 24.800 Euro.

În legătură cu suma împrumutată de la partea vătămată, inculpata I.C-F. a declarat că, întrucât acesta era pensionar iar veniturile realizate nu îi permiteau să acceseze un credit bancar, i-a propus părţii vătămate o altă „modalitate” de obţinere a unui credit, prin mijloace frauduloase care l-au indus în eroare pe partea vătămată şi i-au cauzat acestuia un prejudiciu.

Concret, inculpata a conceput următorul „scenariu”: partea vătămată putea să obţină un credit pentru întreprinderi mici şi mijlocii (IMM) însă, nedeţinând o astfel de întreprindere, urma ca acest credit să fie obţinut pe o firmă deţinută de inculpată. „Condiţia” necesară pentru obţinerea acestui credit era însă depunerea unei garanţii de 20.000 Euro într-un cont bancar, bani care puteau să fie retraşi după aprobarea creditului „special”. Întrucât în mod evident partea vătămată nu dispunea de această sumă de 20.000 Euro, din nou inculpata „şi-a oferit” ajutorul, spunându-i că există o persoană care colaborează cu banca şi care îl poate împrumuta. Din nou trebuia îndeplinită însă o condiţie suplimentară, „obligatorie”: garanţia imobiliară, cu care partea vătămată a fost de acord.

În consecinţă, la un moment dat la locuinţa părţii vătămate s-a prezentat un „evaluator bancar”, care a confirmat că valoarea locuinţei permite acordarea împrumutului necesar pentru accesarea creditului IMM. Acest „evaluator bancar” – astfel cum a fost prezentat de către inculpată – era o persoană care nu deţinea această calitate, el fiind P.I., fiul lui P.E., cea care figurează în contractul de împrumut ca fiind persoana care i-a împrumutat părţii vătămate banii. Conform declaraţiei inculpatei, cel care a acordat de fapt împrumutul este P.I., care este cunoscut ca şi cămătar.

Inculpata a recunoscut astfel că tot acest „scenariu” şi folosirea unor persoane cu calităţi inexistente şi manopere frauduloase au determinat inducerea în eroare a părţii vătămate, căruia i-a fost astfel cauzat un prejudiciu în sumă de 19.800 Euro (diferenţa dintre suma împrumutată 24.800 euro şi suma păstrată de partea vătămată 5000 euro).

27. În vara anului 2008, inculpata i-a explicat părţii vătămate G.A.E. despre existenţa acelui credit „perdea” şi a convins-o să obţină un credit bancar de la B. – Agenţia S. în valoare de 25.000 lei, în baza contractului de credit nr. XXXXXXXXXXXXXXXXX. După obţinerea banilor, partea vătămată i-a predat inculpatei actele bancare şi banii, din care aceasta i-a restituit procentul de 25% ,respectiv 6250 lei, după care partea vătămată nu a mai primit alte sume de bani.

Potrivit adresei nr. XXXXXXXXXXXXX a B. SA B., la data adresei partea vătămată înregistra o întârziere la plata ratelor de 275 zile.

Având în vedere că din totalul creditului obţinut partea vătămată a primit procentul de 25% , instanţa va obliga inculpata doar la plata prejudiciului efectiv cauzat şi nerecuperat, respectiv la plata sumei de 18.750 lei.

Deşi la discuţiile dintre inculpată şi părţile vătămate nu au asistat, în general, martori, totuşi în cursul urmăririi penale au fost identificaţi şi audiaţi martori care confirmă că inculpata a conceput un sistem piramidal, bazat pe specularea încrederii participanţilor la sistem.

Astfel, martora T.I., director al R. B.. – Agenţia S., a declarat că, după ce inculpata a intermediat încheierea mai multor contracte de credit, în cursul lunii septembrie 2009 s-a prezentat la sediul băncii o clientă pentru a verifica de ce nu sunt plătite ratele , ocazie cu care aceasta i-a relatat că inculpata a primit 75 % din valoarea creditului. Martora a contactat-o pe inculpată şi a avut cu aceasta o discuţie, ocazie cu care i-a spus că” a crezut că sistemul pe care l-a iniţiat va funcţiona, lucru care nu s-a întâmplat, fapt pentru care are mari probleme şi îi este frică. Tot atunci am întrebat-o totuşi ce a făcut cu atâţia bani, la care mi-a răspuns că a fost îndrumată prost, banii fiind investiţi la bursă”.

Martora M.A-K., consilier client-retail la B.C.R. – Agenţia S., a declarat că nu a avut cunoştinţă despre existenţa sistemului creat de inculpată, dar confirmă că în mai multe ocazii aceasta s-a prezentat la bancă având asupra sa o listă cu numele mai multor clienţi, în numele cărora achita ratele aferente creditelor, motivând că aceştia ar fi ocupaţi.

Martora B.A-C., ofiţer tranzacţii clienţi în cadrul R. B.. – Agenţia S., a declarat că nu a avut nici ea cunoştinţă de existenţa acestui „sistem” aplicat de inculpată, însă precizează că unii clienţi aduşi de aceasta i se păreau mai tăcuţi şi, deosebit de relevant, „nu îi interesa nici nivelul dobânzilor, nici cel al ratelor”.

Prezentă în instanţă la termenul de judecată din 04.06.2013 inculpata a solicitat judecarea conform procedurii simplificate prev. de art.3201 Cod procedură penală arătând că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanţei şi este de acord să fie judecată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale pe care le cunoaşte şi le însuşeşte.

Cu privire la starea de fapt inculpata a arătat că a conceput sistemul piramidal în cauză în sensul că din creditele obţinute de părţile vătămate preda acestora 25% iar diferenţa îi revenea ei pentru a-i depune în nişte conturi speciale numite conturi perdea cu rentabilitate ridicată care îi vor permite să le achite ratele şi la fiecare trei luni să le restituie un procent de 25% din valoarea creditelor pe toată durata acestora. Acest sistem a fost posibil pentru că în acel moment piaţa creditelor era în apogeu. Practic acel procent de 75% nu l-a băgat în nici un cont ci l-a folosit pentru plata ratelor şi a procentului trimestrial către alte părţi vătămate. Astfel a reuşit să închidă unele dintre creditele părţilor vătămate prin folosirea banilor din creditele scoase ulterior de alte părţi vătămate.

În 2009, s-a intrat în criză, creditele nu se mai acordau la fel de uşor şi astfel nu a mai putut plăti ratele şi procentele trimestriale. Iniţial a luat bani împrumut de la cămătari ipotecându-şi casa după care nu a mai găsit nici o soluţie pentru efectuarea plăţilor.

Totodată inculpata a arătat că nu a adus la cunoştinţa părţilor vătămate că acel procent de 75% primit de la ele îl foloseşte pentru plata ratelor şi procentelor trimestriale către alte părţi. A realizat de la început să acest sistem piramidal nu avea cum să funcţioneze o perioadă foarte îndelungată şi a realizat că la un moment dat se va prăbuşi însă a sperat că se vor putea achita cât mai multe credite şi să rămână doar 3-5 părţi vătămate a căror rate să reuşească să le plătească. Într-adevăr, le-a spus părţilor vătămate să nu ceară detalii ofiţerilor de credite despre contractele pe care le semnau întrucât plata ratelor nu cade în sarcina lor astfel că probabil pe aceştia nu i-a mai interesat când au mers la bancă, care erau condiţiile de creditare.

Cu privire la partea vătămată C.D. inculpata a arătat că i-a propus acestuia obţinerea unui credit pentru I.M.M.- uri cu condiţia depunerii unei sume de cca. 20.000 euro într-un cont ca şi garanţie. Întrucât partea vătămată nu avea bani, i-a prezentat un cămătar ca şi evaluator imobiliar care i-a împrumutat această sumă care practic i-a fost predată ei pentru a-i depune în cont, însă ea a folosit-o pentru închiderea a două credite ale altor părţi vătămate.

În declaraţia dată inculpata a mai recunoscut că a cerut împrumut de la unele părţi vătămate sume de bani pe care le-a folosit pentru plata ratelor, acestea dându-i integral şi una din ele chiar mai mult decât procentul de 25 % care le-ar fi revenit din creditul contractat. (f.56-57 dos. instanţă)

Vinovăţia inculpatei a fost pe deplin dovedită prin probele administrate în cursul urmăririi penale respectiv plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate (f. 1-279, vol.I), înscrisurile depuse pentru obţinerea creditelor bancare şi contractele de credit încheiate de părţile vătămate, declaraţiile martorilor, toate acestea coroborate cu declaraţiile inculpatei date atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei.

Fapta inculpatei I.C.F. care în perioada 2007 – 2009, în baza aceeaşi rezoluţii infracţionale le-a indus în eroare pe părţile vătămate P.M., L.V., P.A-M., C.P-G., B.M-C., B.L., P.G-E., S.G., C.O., G.D., O.I., D.L., S.B., S.L., K.Ş., K.N., B.F., M.A.-T., V.V., O.M.-C., O.I.-S., B. L.-I., C.E., H.J., D.G., V.T., C.D. şi G.A.-E., cu ocazia încheierii şi executării unor contracte de intermediere credite şi apoi de creditare, asigurându-le că din sumele obţinute cu titlu de credite bancare le vor rămâne acestora 25 % iar apoi le vor fi restituite la intervale regulate şi scurte de timp şi diferenţa de credite, în timp ce inculpata se va asigura de plata ratelor, cauzându-se astfel prejudicii părţilor vătămate mai mari de 200.000 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. 2, 3 şi 5 Cod penal cu aplicarea articolului 41 alin. 2 Cod penal text de lege în baza căruia făcând şi aplicarea articolului 3201 alin7 Cod procedură penală şi cu aplicarea articolului 74 alin.1 lit. a şi b şi alin. 2 Cod penal şi articolului 76 lit.b Cod penal a condamnat-o la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

Întrucât pedeapsa aplicată de instanţă este mai mare de 2 ani, iar legea prevede obligativitatea pedepselor complementare, în conformitate cu art. 65 Cp. instanţa de fond a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II-a , b şi c teza finală ( de a desfăşura activitatea de intermediere credite) Cod penal pe o durată de 3 ani cu titlu de pedeapsă complementară.

La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege reduse cu 1/3, circumstanţele reale ale comiterii faptei, numărul de fapte comise, cuantumul prejudiciilor precum şi persoana inculpatei care nu are antecedente penale şi a depus diligenţe pentru a acoperi prejudiciile cauzate ipotecându-şi propria locuinţă, vârsta acesteia, faptul că are în întreţinere pe mama sa şi de asemenea se îngrijeşte de creşterea şi educarea unei fetiţe de 4 ani, aceste din urmă aspecte fiind reţinute ca şi circumstanţe atenuante.

Având în vedere gradul de pericol social concret, lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră a inculpatei, vârsta acesteia, faptul că în prezent aceasta este integrată în societate asigurându-şi existenţa prin mijloace licite instanţa de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă în penitenciar, astfel că în baza articolelor 861, 865 alin.2 şi articolului 71 alin. 5 Cod penal a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor principale şi accesorii pe durata unui termen de încercare de 7 ani stabilit confirm articolului 862 Cod penal.

La alegerea modalităţii de executare a pedepsei instanţa a avut în vedere şi conduita părţilor vătămate care au manifestat o atitudine uşuratică ,de încredere exagerată în inculpată ,mânaţi de dorinţa de obţinere a unor câştiguri facile şi consistente într-un timp scurt şi care nu şi-au asumat responsabilitatea pentru creditele pe care ele le-au contractat şi chiar au acceptat obţinerea de credite de la mai multe bănci deşi ştiau că astfel se depăşeşte gradul de îndatorare. relevante sunt declaraţiile mai multor părţi vătămate care, deşi nu aveau nevoi financiare urgente şi realizau venituri (uneori considerabile, oricum în multe cazuri decente), au recunoscut că scopul lor a fost strict acela de a câştiga cât mai mulţi bani într-un timp cât mai scurt, cu cheltuieli şi riscuri minime.

În baza art. 359 Cod procedură penală, a atras atenţia inculpatei asupra prevederilor articolului 86/4 Cod penal, privind revocarea suspendării sub supraveghere.

A obligat inculpata ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. 1 lit. b-d Cod penal.

În baza articolului 863 alin.1 lit. a Cod penal a obligat pe inculpată ca pe durata termenului de încercare să se prezinte periodic la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul B. pentru verificarea respectării obligaţiilor stabilite în sarcina acestuia.

Având în vedere că prejudiciile cauzate părţilor vătămate nu au fost integral recuperate, instanţa în baza art. 14, 346 Cod procedură penală şi art. 998 - 999 Cod civil a obligat inculpata la plata de despăgubiri civile în favoarea părţilor civile după cum urmează: 8.855 euro în echivalent în lei la data plăţii în favoarea părţii civile P.M.; 7.000 în favoarea părţii civile P.A.M.; 19.950 lei plus dobânda legală şi actualizată la data plăţii în favoarea părţii civile L.V.; 43.000 lei în favoarea părţii civile C.P.G.; 59.807 lei în favoarea părţii civile B.M.C.; 94.354 lei în favoarea părţii civile B.L.; 20.000 lei în favoarea părţii civile P.G.E.; 56.500 lei în favoarea părţii civile S.G.; 11.000 lei în favoarea părţii civil C.O.; 79.500 lei în favoarea părţii civile G.D.; 8.925 lei în favoarea părţii civile O.I.; 12.750 lei în favoarea părţii civile D.L.; 23.000 lei în favoarea părţii civile S.B.; 33.450 lei în favoarea părţii civile S.L.; 25.809 euro în echivalent în lei la data plăţii şi 47.750 lei în favoarea părţii civile K.S.; în favoarea părţii civile K.N.; 29.250 lei în favoarea părţii civile B.F.; 18.000 euro în echivalent în lei la data plăţii în favoarea părţii civile M.T.; 45.850 lei în favoarea părţii civile V.V.; 5.700 lei în favoarea părţii civile O.M.C.; 159.000 lei în favoarea părţii civile O.I.S.; 12.200 lei în favoarea părţii civile B.L.I.; 67.300 lei în favoarea părţii civile C.E.; 72.375 lei în favoarea părţii civile H.J.; 66.000 lei în favoarea părţii civile D.G.; 70.150 lei şi 10.300 euro în echivalent în lei la data plăţii în favoarea părţii civile V.T.; 19.800 euro în echivalent în lei la data plăţii în favoarea părţii civile C.D.; 18.750 lei în favoarea părţii civile G.A.E..

În baza articolului 189 Cod procedură penală onorariul în cuantum de 200 lei pentru avocat din oficiu F.A. din cadrul Baroului B. conform delegaţiei nr. 593/29.01.2013 a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

În baza articolului 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligată inculpata I.C.F. la plata sumei de 2500 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Cu ocazia dezbaterilor pe fond av. M.R a solicitat obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare în favoarea părţilor civile fără a indica cuantumul acestora. În concluziile scrise depuse la dosar s-a indicat cuantumul acestora la suma de 1200 lei fără a fi depuse documente justificative în acest sens, astfel că instanţa de fond a respins cheltuielile judiciare solicitate de părţile civile.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul B. şi părţile civile P.M., P.A.M., B.L., G.D., O.I., D.L., S.B., S.L., B.F., M.A.T., V.V., O.M.C., O.I.S., C.E., H.J., D.G. şi G.A.E.

Parchetul a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii apelate şi a se dispune pronunţarea unei noi hotărâri legale şi temeinice.

În motivarea apelului s-a arătat că pedeapsa aplicată inculpatei în cuantum de 4 ani închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere este netemeinică, fiind mult prea mică în raport de gravitatea faptei imputate, numărul faptelor comise, cuantumul prejudiciului cauzat şi nerecuperat, pericolul social concret, modalitatea de săvârşire şi urmările produse. A considerat că lipsa de fermitate în aplicarea unei pedepse severe nu ar reprezenta decât dovada unei indulgenţe nejustificate pentru întreaga activitate infracţională şi ar constitui un semnal favorabil atât pentru inculpată cât şi faţă de alţi infractori predispuşi la săvârşirea faptelor de acelaşi gen care ar reţine că justiţia este blândă în astfel de cazuri şi în consecinţă se pot obţine facil şi fără riscuri sume impresionante de bani. Faptul că inculpata nu are antecedente penale, nu poate constitui un criteriu pentru reţinerea în favoarea acesteia de circumstanţe atenuante. S-a mai arătat că inculpata a avut o atitudine parţial sinceră, recunoscând săvârşirea infracţiunilor dar refuzând să indice modul în care a folosit banii obţinuţi din infracţiunea de înşelăciune. S-a arătat că instanţa de fond deşi a condamnat-o pe inculpată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune nu a procedat în temeiul articolului 118 litera b din Codul de procedură penală la confiscarea actelor folosite la săvârşirea faptei imputate, acte existente la dosarul cauzei. Cu privire la latura civilă a cauzei s-a arătat că instanţa de fond, cu privire la partea civilă P.A.M., deşi a admis acţiunea civilă formulată de către aceasta şi a obligat-o pe inculpată la plata sumei de 7.000 în favoarea părţii civile fără a proceda moneda în care se va face plata. S-a precizat că acest aspect este important câtă vreme unele părţi civile au fost despăgubite în euro (echivalent în lei) şi altele direct în lei.

Părţile civile apelante P.M., P.A.M., B.L., G.D., D.L., S.B., S.L., B.F., M.A.T., V.V., O.M.C., O.I.S., C.E., H.J. şi D.G., prin avocat, au solicitat admiterea apelurilor, desfiinţarea hotărârii apelate şi a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatei din infracţiunea de înşelăciune prevăzută de articolul 215 alineatele 2,3 şi 5 din Codul penal cu aplicarea articolului 41 alineatul 2 din Codul penal în participaţie improprie, respectiv a i se reţine articolul 31 alineatul 2 din Codul penal. S-a solicitat a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, s-a arătat că inculpata a înşelat mai multe unităţi bancare, a contactat acele credite şi a acţionat cu vinovăţie. S-a mai arătat că băncile trebuiau să aibă calitatea de părţi civile. S-a solicitat a se dispune anularea acelor contracte de credit.

În subsidiar s-a solicitat a se dispune majorarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatei şi ca modalitate de executare a pedepsei a i se aplica o pedeapsă privativă de libertate. S-a solicitat a fi obligată inculpata la plata actualizată a prejudiciului cauzat părţilor civile.

În motivarea apelurilor s-a arătat că inculpata a înşelat zeci de părţi vătămate care şi-au pierdut sau îşi vor pierde proprietăţile, au popriri pe salarii sau pensii. S-a arătat că prejudiciul cauzat de către inculpată este de peste 17 miliarde de lei, fără dobânzi.

Examinând sentinţa apelată, prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu, conform prevederilor articolului 371 aliniatul 2 şi articolului 378 aliniatul 2 Cod procedură penală, instanţa de apel constată că apelurile formulate de părţile civile şi Parchetul de pe lângă Tribunalul B. sunt întemeiate pentru următoarele motive:

Din actele şi lucrările aflate la dosar rezultă că prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatei I.C.F. pe baza unei juste aprecieri a materialului probator administrat în cauză dând faptei săvârşită de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.

De asemenea, instanţa de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicată inculpatei, atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acesteia, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de articolul 72 Cod penal.

Analizând cauza din perspectiva dispoziţiilor cuprinse în articolul 52 Cod procedură penală, instanţa de fond în mod corect, a constatat că ansamblul probator administrat este în măsură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază inculpata.

De asemenea, situaţia de fapt avută în vedere de prima instanţă este una corectă, evenimentele derulându-se în modalitatea prezentată în rechizitoriu şi de prima instanţă şi prezentă în instanţă la termenul de judecată din 04.06.2013 inculpata a solicitat judecarea conform procedurii simplificate prev. de art.3201 Cod procedură penală arătând că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanţei şi este de acord să fie judecată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale pe care le cunoaşte şi le însuşeşte.

Astfel, fapta inculpatei I.C.F. care în perioada 2007 – 2009, în baza aceeaşi rezoluţii infracţionale le-a indus în eroare pe părţile vătămate P.M., L.V., P.A-M., C.P-G., B.M-C., B.L., P.G-E., S.G., C.O., G.D., O.I., D.L., S.B., S.L., K.Ş., K.N., B.F., M.A.-T., V.V., O.M.-C., O.I.-S., B. L.-I., C.E., H.J., D.G., V.T., C.D. şi G.A.-E., cu ocazia încheierii şi executării unor contracte de intermediere credite şi apoi de creditare, asigurându-le că din sumele obţinute cu titlu de credite bancare le vor rămâne acestora 25 % iar apoi le vor fi restituite la intervale regulate şi scurte de timp şi diferenţa de credite, în timp ce inculpata se va asigura de plata ratelor, cauzându-se astfel prejudicii părţilor vătămate mai mari de 200.000 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. 2, 3 şi 5 Cod penal cu aplicarea articolului 41 alineatul 2 Cod penal, text de lege în baza căruia făcând şi aplicarea articolului 3201 alineatul 7 Cod procedură penală şi cu aplicarea articolului 74 alin.1 lit. a şi b şi alin. 2 Cod penal şi articolului 76 lit.b Cod penal, prima instanţă a condamnat-o la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

Astfel, cu privire la critica vizând netemeinicia pedepsei principale sub aspectul cuantumului, curtea constată că aceasta este nefondată. Pedeapsa aplicată inculpatei cât şi modalitatea de executare au fost corect individualizate de către instanţa de fond. Faţă de situaţia de fapt reţinută corect de instanţa de fond, curtea constată că încadrarea juridică dată faptei săvârşită de inculpată este corespunzătoare, că vinovăţia acesteia a fost pe deplin dovedită, iar pedeapsa aplicată acesteia a fost corect individualizată.

La individualizarea pedepsei principale, în cadrul general prevăzut de articolul 52 şi articolul 72 Cod penal, au fost avute în vedere limitele de pedeapsă stabilite de lege, pericolul social concret al faptei şi făptuitoarei, lipsa antecedentelor penale ,că îşi asigură existenţa prin mijloace licite,că şi părţile vătămate au avut o atitudine uşuratică,mânate de obţinerea unor câştiguri facile şi consistente într-un interval scurt, şi au obţinut credite cu depăşirea gradului de îndatorare, şi de aceea instanţa a reţinut în favoarea inculpatei circumstanţe atenuante.

Aşa fiind, instanţa de apel a apreciat că o pedeapsă de 4 ani închisoare cu aplicarea articolului 86/1 Cod penal este îndestulătoare pentru realizarea scopului acesteia – de reeducare a inculpatei şi de prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. Ca modalitate de executare, în mod corect s-a constatat că în cauză sunt incidente dispoziţiile prevăzute de art. 86/1 Cod penal fixându-se termen de încercare de 7 ani conform articolului 86/2 Cod penal.

Cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de avocatul părţilor civile este neîntemeiată, întrucât corect s-a stabilit de către prima instanţă că inculpata a indus în eroare părţile civile din prezenta cauză şi nu unităţile bancare întrucât actele în baza cărora s-au solicitat şi s-au obţinut creditele nu au fost falsificate pentru a induce în eroare băncile; pe de altă parte, la data când s-au solicitat creditele între inculpată şi părţile civile din prezenta cauză – titulari ai contractelor bancare, nu a existat nicio înţelegere în scopul privind obţinerea creditelor care mai apoi să nu mai fie plătite, inculpata promiţându-le părţilor civile doar că ea le va da o parte din banii obţinuţi de aceştia prin creditare iar ulterior se va ocupa de plata ratelor lunare aferente.

Curtea reţine că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul B. este doar în parte fondat, criticile de la punctul 1 şi 2 din motivele de apel nu sunt întemeiate.

Pedeapsa a fost corect dozată ca şi cuantum şi modalitate de executare.

Referitor la confiscarea în temeiul articolului 118 litera b din Codul penal, curtea reţine că acele contracte de credit trebuie să rămână în fiinţă, ele nefiind falsificate şi nici nu au stat la baza încheierii lor alte acte falsificate.

Apelurile declarate de părţile civile apelante vor fi admise şi cu efect extensiv şi cu privire la celelalte părţi civile care nu au declarat apel penal.

Instanţa de apel consideră că se impune a se acorda părţilor civile şi dobânzile şi penalităţile aferente sumelor acordate cu titlu de despăgubiri civile, întrucât prin contractele de creditare încheiate de părţile civile, aceste dobânzi erau prevăzute şi au fost asumate de părţile civile, iar prin obligarea de către prima instanţă doar la plata sumelor rămase nu s-a realizat obiectul acţiunii civile prevăzut de articolul 14 din Codul de procedură penală privind tragerea la răspundere civilă a inculpatului; potrivit alineatul 3 litera b al articolului 14 repararea pagubei se face potrivit dispoziţiilor legii civile prin plata unei despăgubiri băneşti, în măsura în care repararea în natură nu este cu putinţă, iar repararea integrală a prejudiciului cauzat acestora presupune acordarea atât a sumelor de bani datorate de părţile civile cât şi accesoriilor aferente acestora conform contractelor de creditare încheiate.

Rezultă că părţile civile au încheiat prin intermediul acţiunii ilicite a inculpatei contracte de creditare cu Băncile prin care s-au stipulat plata de dobânzi în cuantum şi modalitatea de plată precizată în cuprinsul acestora, contracte ce se găsesc ataşate la dosar.

Or, potrivit articolului 969 Cod civil convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante. Băncile percepând dobândă de la părţile civile, care au fost înşelate de inculpată li s-a cauzat acestora prejudiciu. La momentul calculului prejudiciului au fost avute în vedere sumele încasate de inculpată de la părţile vătămate la momentul încheierii contractelor de credit, acesta fiind momentul inducerii în eroare în raport de fiecare parte vătămată. Prima instanţă a obligat la repararea prejudiciului, însă inculpata va fi obligată la plata dobânzilor şi penalităţilor aferente sumelor acordate cu titlu de despăgubiri civile de către prima instanţă părţilor civile conform contractelor de creditare încheiate de acestea cu societăţile bancare, sumele urmând a fi calculate de la data încheierii contractelor de creditare şi până la data plăţii efective.

Pentru aceste motive, curtea, în baza articolului 379 punctul 2 lit. " a " Cod procedură penală curtea a admis apelurile penale declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul B. şi părţile civile P.M., P.A.M., B.L., G.D., D.L., S.L., B.F., M.A.T., V.V., O.M.C., O.I.S., C.E. ,H.J., D.G., O.I., G.A.E., Ş.B., prin extindere în baza art. 373 din Codul de procedură penală şi cu privire la părţile civile L.V., C.P.G., B.M.C., P.G.E. , S.G., C.O., K.Ş., K.N., B.L.I., V.T., C.D. împotriva sentinţei penale nr.146 din 2 iulie 2013 pronunţată de Tribunalul B., pe care o a desfiinţat-o în sensul că a obligat inculpata I.C.F. la plata dobânzilor şi penalităţilor aferente sumelor acordate cu titlu de despăgubiri civile de către prima instanţă părţilor civile conform contractelor de creditare încheiate de acestea cu societăţile bancare, sumele urmând a fi calculate de la data încheierii contractelor de creditare şi până la data plăţii efective.

Deşi în hotărârea primei instanţe s-a omis indicarea monedei s-a constatat că suma de 7000 acordată cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă P.A.M. este 7000 în moneda ,,lei ”.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial al apărătorului din oficiu R.C. în sumă de 100 lei conform delegaţiei nr.4122 din 11.09.2013 se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Domenii speta

Plăţi

Obligarea inculpatului şi la plata accesoriilor aferente debitului principal.

Domenii speta

Spete similare

Sentinţă comercială - 04.03.2011

Sentinţă civilă - 14.09.2010

Hotărâre - 13.06.2016

Sentinţă comercială - 26.04.2010

Sentinţă civilă - 09.02.2009