Creanţă chirografară. Contestaţie împotriva tabelului definitiv al creanţelor. Condiţii pentru admisibilitate

În derularea procedurii insolvenţei debitoarei SC “SG” S.R.L., prin cererea adresată Tribunalului Suceava – Secţia Civilă la data de 30 aprilie 3014 şi înregistrată sub nr.3374/86/2013/a22, creditoarea C.N.I. SA a solicitat înscrierea în tabelul definitiv al creanţelor debitoarei SC „S.O”  a creanţei în sumă de 89.737,09 lei, suma ce reprezintă valoarea însumată a garanţiilor de  bună execuţie aferente celor 2  contracte de  execuţie de lucrări încheiate cu debitoarea

Prin sentinţa nr. 837  din 17 iunie  2014, Tribunalul  Suceava – secţia  civilă, a respins contestaţia formulată de creditoarea C.N.I. SA împotriva Tabelului definitiv al creanţelor debitoarei SC „SG” SRL ca rămasă fără obiect,  reţinând în motivare că la data de 17 iunie 2014, la dosarul cauzei a fost depus de către administratorul judiciar M. IPURL, Tabelul definitiv rectificat al creanţelor din care rezultă că, C.N.I SA este menţionată la poziţia 16  cu suma reprezentând  creanţa pe  care o datora acesteia.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel C.N.I. SA, criticând  soluţia instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Examinând apelul declarat în cauză, Curtea a apreciat că este întemeiat pentru următoarele considerente :

Prin declaraţia de creanţă depusă la data de 23.05.2013, aflată la fila 40 dosar apel, creditoarea C.N.I. SA a solicitat înscrierea la masa credală cu următoarele sume :

I – 89.737,09 lei reprezentând valoarea însumată a garanţiilor de bună execuţie aferente celor 2 contracte de lucrări încheiate cu debitoarea (admitere provizorie, creanţa fiind afectată de o condiţie suspensivă, respectiv neîndeplinirea, de către  debitoare, a obligaţiilor contractuale);

II – 21.215,49 lei reprezentând penalităţi contractuale de întârziere, ca urmare a depăşirii termenului de finalizare a lucrărilor la cel de-al doilea obiectiv de investiţii ce face obiectul contractului nr. 212 din 7.02.2011.

Prin precizările ulterioare depuse la data de 3.01.2014 – fila 47 dosar apel, creditoarea – contestatoare C.N.I. SA. şi-a majorat câtimea creanţelor pretinse cu suma de 26.170,64 lei, susţinând că ar fi aferentă aceluiaşi contract nr. 212 din 7.02.2014, fără însă a motiva în nici un fel apariţia acestei noi sume faţă de data depunerii declaraţiei de creanţă.

Administratorul judiciar procedând la verificarea creanţelor pretinse de către contestatoare, a recunoscut realitatea lor, motiv pentru care a întocmit un tabel definitiv rectificat de creanţe, înscriind creditoarea C.N.I. SA cu sumele pretinse cu titlu de garanţie de bună execuţie, în total cu  suma de 115.907,73 lei, din care ultima sumă pretinsă prin „Precizările” depuse la dosar de 26.170,64 lei,  înscriind-o drept „sumă sub condiţie”.

Ca urmare, judecătorul sindic a respins ca fiind rămasă fără obiect contestaţia creditoarei, fără însă a sesiza că nu au fost înscrise în tabelul definitiv rectificat al creanţelor şi penalităţile de întârziere pretinse în sumă de 21.215,49 lei.

Cum această sumă nu a fost recunoscută şi înscrisă de către administratorul judiciar în tabelul definitiv rectificat de creanţe, au fost apreciate ca întemeiate criticile apelantei faţă de soluţia respingerii contestaţiei ca fiind rămasă fără obiect, aşa încât, în temeiul art. 480 alin. 2 Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010), apelul a fost admis cu consecinţa schimbării în parte a sentinţei atacate, doar cu privire la suma de 21.215,49 lei, reprezentând penalităţi de întârziere.

În virtutea efectului devolutiv al apelului, procedând la examinarea contestaţiei cu privire la suma menţionată cu titlu de penalităţi de întârziere, Curtea  a constatat că este nefondată, întrucât nu se încadrează în niciunul dintre cazurile prevăzute în mod expres şi limitativ în textul art. 75 din lege. Calea contestaţiei prevăzută la art. 75 din lege este deschisă doar debitoarei şi acelor creditori care după definitivării tabelului de obligaţii al debitoarei au descoperit existenţa unui fals, dol sau a unei erori esenţiale, precum şi a unor titluri hotărâtoare necunoscute până atunci, care au determinat înscrierea unei creanţe în tabel.

Prin urmare, textul art. 75 din lege impune două condiţii pentru admisibilitatea unei astfel de contestaţii şi anume : descoperirea împrejurării esenţiale  să fie ulterioară datei definitivării tabelului de obligaţii şi lipsa oricărei culpe pentru identificarea cu întârziere a acestei împrejurări din partea celui care o invocă. O astfel de reglementare este în corelare cu dispoziţiile art. 73 din lege, întrucât dacă creditorii sau debitoarea cunoşteau împrejurarea respectivă înainte de definitivarea tabelului de obligaţii aveau deschisă calea contestaţiei la tabelul preliminar.

În speţă, s-a reţinut faptul că nici în Tabelul preliminar al Creanţelor depus în dosar la data de 8.05.2013 şi nici în cel rectificat din data de 9.05.2013, contestatoarea nu a fost înscrisă, declaraţia de creanţă fiind formulată ulterior, respectiv la data de 22.05.2013.

 Fără a contesta Tabelul preliminar de creanţe (şi a solicita eventual repunerea în termen), creditoarea C.N.I. SA a contestat direct tabelul definitiv de creanţe, la data de 30.04.2014, deşi nu poate fi vorba despre descoperirea unei împrejurări esenţiale ulterioare definitivării tabelului de creanţe şi nici de lipsa oricărei culpe pentru identificarea cu întârziere a acestei împrejurări din partea celui care o invocă şi nici nu se poate reţine existenţa unui fals, dol sau a unei erori esenţiale.

Cum în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele art. 75 din Legea nr. 85/2006, contestaţia creditoarei în ceea ce priveşte neînscrierea, în tabelul definitiv al creditorilor şi a penalităţilor de întârziere în sumă de 21.215,49 lei, a fost respinsă, ca nefondată şi menţinute restul dispoziţiilor sentinţei care nu sunt contrare prezentei decizii.

În consecinţă, faţă de argumentele de drept şi de fapt expuse, în temeiul art. 480  alin. 2 Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010), apelul  a fost admis, sentinţa schimbată în parte şi, în rejudecare, a respins contestaţia privind suma de 21.215,49 lei, reprezentând penalităţi de întârziere ca nefondată, menţinând restul dispoziţiilor care nu sunt contrare.

Domenii speta

Spete similare