Plângere contravenţională-motive de nulitate-temeinicie.

4:- plângere contravenţională-motive de nulitate-temeinicie.

SENTINŢA CIVILĂ NR.841

Şedinţa publică din 8 octombrie  2009

Asupra plângerii de faţă constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr./198/2009, petenta C.D.,  în contradictoriu cu INSPECTORATUL DE POLIŢIE JUDEŢEAN , a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenţie nr.100063880/08.05.2009, solicitând anularea acestuia .

În motivarea plângerii, petenta arată că procesul verbal este lovit de nulitate potrivit dispoziţiilor art. 16 al.7 din OG 2/2001 întrucât nu au fost consemnate obiecţiunile sale.

Arată petenta că  procesul verbal nu conţine numele  unui martor, ceea ce constituie un alt motiv de nulitate a acestuia.

De asemenea, petenta arată că potrivit art. 14 din OG 2/2001 executarea sancţiunii s-a prescris întrucât procesul verbal s-a comunicat la data de 15.05.2009 adică la mai mult de o lună de la săvârşirea faptei, adică 7.12.2008.

Solicită petenta ca intimata să depună la dosar înregistrarea video, certificatul de omologare şi verificare metrologică a aparatului radar .

În dovedirea plângerii, petenta a depus la dosar  copie proces verbal de contravenţie, copie dovadă de comunicare.

Intimata,  a depus la dosar întâmpinare  prin care a  solicitat respingerea plângerii.

Plângerea a fost iniţial înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea iar prin sentinţa civilă nr./26.06.2009 s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Petenta nu s-a prezentat în instanţă şi a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La cererea instanţei, intimata a depus la dosar dovada de verificare metrologică a aparatului radar, dovadă de comunicare, înregistrarea video şi atestatul de operator radar.

Din probatoriul administrat în cauză instanţa reţine următoarele:

Instanţa examinând procesul verbal de contravenţie nr.100063880/08.05.2009 (f.6)contestat,  constată că petenta a fost sancţionată  cu 486 lei amendă, reţinându-se în sarcina acestuia faptul că în ziua de 7.12.2008 a condus auto cu nr. de înmatriculare HD.66. , pe DN 7 , km 231+172 m, în localitatea Cîineni, fiind înregistrată de aparatul radar circulând cu viteza de 97.2 km/h  pe sector de drum cu limită de viteză 50 km/h.

Procesul verbal conţine menţiunea  „constatarea contravenţiei s-a făcut cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic” şi conţine înregistrarea video.

Prin plângere petenta a arătat că procesul verbal este lovit de nulitate întrucât nu conţine obiecţiunile sale, nu conţine datele unui martor.

De asemenea, petenta a invocat prescripţia executării sancţiunii întrucât a trecut mai mult de o lună de la săvârşirea faptei şi până la comunicarea procesului verbal.

În ceea ce privesc primele două motive de nulitate invocate de petentă instanţa constată în primul rând că acestea nu atrag nulitatea absolută a procesului verbal ci, eventual, pot atrage nulitatea relativă a acestuia, dacă petenta dovedeşte o vătămare.

În acest sens a statuat dealtfel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în decizia 39 din 7.05.2007, admiţînd recursul în interesul legii şi statuând că nerespectarea cerinţelor înscrise în art.16 al.7 din Og 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului verbal. S-a reţinut prin aceeaşi decizie că nici încălcarea dispoziţiilor art. 19 din acelaşi act normativ nu atrag nulitatea absolută a procesului verbal, ci doar încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 17 din OG 2/2001 au drept consecinţă nulitatea absolută a procesului verbal, nulitate ce se poate constata şi din oficiu.

Cu privire la prescripţia executării sancţiunii ,invocată de petentă, instanţa constată următoarele: potrivit art. 14 din OG 2/2001 „Executarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancţiunii.”

În speţă, sancţiunea a fost aplicată odată cu întocmirea procesului verbal de contravenţie, adică la data de 8.05.2009 şi a fost comunicat petentei la data de 15.05.2009 adică în termenul legal de o lună.

Ca atare, nu operează prescripţia executării sancţiunii , în mod eronat petenta raportându-se la momentul săvârşirii contravenţiei.

În ceea ce priveşte temeinicia procesului verbal, analizând procesul verbal prin prisma dispoziţiilor art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, instanţa reţine că, deşi nepenală la nivelul legislaţiei interne,materia contravenţională este subsumată noţiunii de acuzaţie în materie penală în sens convenţional, aşa cum a arătat Curtea de la Strasbourg în mai multe decizii de speţă.

Având în vedere cele menţionate, se poate concluziona că prezenta cauză constituie o acuzaţie în materie penală în sensul art.6 din CEDO şi pe cale de consecinţă petentului trebuie să i se respecte toate drepturile garantate de acest articol, inclusiv să i se aplice prezumţia de nevinovăţie,întrucât paragraful 2 al articolului menţionat dispune că orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită.

În acest sens, apreciază Curtea, prezumţia de nevinovăţie trebuie să opereze şi în materie contravenţională, atribuirea sarcinii probei celui ce contestă săvârşirea contravenţiei fiind o încălcare a acestei garanţii procesuale fundamentale.

Astfel, prevederile art. 34 al.1 din OG 2/2001, pot fi interpretate, prin raportare la jurisprudenţa Curţii Europene  a Drepturilor Omului, ca derogând de la dispoziţiile dreptului comun care instituie obligativitatea probării pretenţiilor de către persoana care sesizează instanţa.

Chiar dacă petentul, teoretic, trebuie să răstoarne prezumţia de legalitate a procesului verbal, instanţa are obligaţia de a administra , din oficiu, toate probele necesare în vederea stabilirii unei stări de fapt cât mai corecte, în materie contravenţională operând principiul oficialităţii la fel ca în procedura penală, spre deosebire de procedura de drept comun.

Totuşi, în cazul anumitor contravenţii, sarcina probei aparţine agentului constatator, procesul verbal făcând dovada asupra stării de fapt numai când este însoţit de anumite dovezi de natură tehnică cu privire la săvârşirea contravenţiei, în lipsa acestora neputându-se dovedi săvârşirea contravenţiei.În practică s-a considerat că aceasta constituie o excepţie de la prezumţia forţei probante a procesului verbal.

Ca atare, în cauză, instanţa a solicitat intimatei să depună la dosarul cauzei înregistrarea video efectuată cu aparatul radar, dovada de verificare metrologică a acestui aparat, atestatul de operator al agentului constatator.

Din examinarea înregistrării video (f.7 verso) instanţa reţine că aceasta este conformă cu dispoziţiile NML 021-05, constituind probe pentru aplicarea legislaţiei rutiere.

Astfel, înregistrarea cuprinde toate elementele prevăzute la art.351 din NML 021-05, inclusiv viteza de deplasare şi se poate identifica numărul de înmatriculare al autovehiculului condus de petentă.

Din această înregistrare rezultă că petenta circula cu o viteză de 97,2 km/h în localitatea Cîinenii Mari km 231+172.

Din certificatul de omologare (f.9 verso) rezultă că aparatul  radar era omologat iar din buletinul de verificare metrologică (f.9) rezultă că acest aparat radar a fost verificat metrologic la data de 25.08.2008 , declarat admis, dovada fiind valabilă un an.

De asemenea, agentul constatator N.G. deţinea atestat de operator radar (f.8)  potrivit prevederilor Normei de Metrologie legală NML 021-05.

Faţă  de toate acestea instanţa reţine că din probatoriul administrat în cauză a rezultat că situaţia de fapt reţinută în procesul verbal este corectă şi petenta se face vinovată de săvârşirea contravenţiei.

Ca urmare, instanţa reţine că plângerea petentei este neîntemeiată şi o va respinge menţinând procesul verbal de contravenţie ca legal şi temeinic.

Domenii speta

Spete similare