Posibilitatea cumulării veniturilor salariale de către un preot paroh cu cele provenite de pensie în contextul Legii nr. 329/2009

Posibilitatea cumulării veniturilor salariale de către un preot paroh cu cele provenite de pensie în contextul Legii nr. 329/2009

-Art. 17 din Legea nr. 329/2009; art. 4 şi art. 41 din Statutul pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane

Nu poate fi susţinută teza potrivit căreia parohia ar fi o instituţie publică. Raţiunile ce au stat la baza adoptării şi intrării în vigoare a dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 329/2009 constau în eliminarea posibilităţii cumulării veniturilor salariale obţinute din fonduri de la bugetul de stat cu pensiile plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat, finanţat în mare parte şi el de la bugetul de stat.

(Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VII-a Civilă şi pentru Cauze privind Conflicte de Muncă, Decizia civilă nr. 1789R din 20.03.2014)

Constată că prin sentinţa civilă nr. 8377 din data de  01 octombrie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr. XXXXX/3/2012, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea prin care reclamantul R.D. a solicitat anularea deciziei nr. XXXXX/05.04.2012 emisă de pârâta C.P.M.B. şi obligarea acesteia să restituie sumele de bani reţinute în baza acestei decizii.

Reclamantul a declarat recurs, criticând sentinţa suscitată.

În temeiul art. 312 alineatul 1 teza I şi art. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă, văzând şi prevederile art. 304/1 din acelaşi cod (ce permit examinarea pricinii sub toate aspectele de către instanţa de control judiciar), Curtea va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată în sensul menţionat prin dispozitivul deciziei pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Soluţia Tribunalului se bazează pe o greşită interpretare şi aplicare a normelor legale ce au relevanţă în cauză.

Astfel, prin acţiune s-a solicitat anularea deciziei nr. XXXXX/05.04.2012 emisă de intimata-pârâtă CPMB.

Prin această decizie s-a stabilit în sarcina recurentului-reclamant un debit în valoare totală de 22044 lei, reprezentând drepturi încasate în mod necuvenit în perioada ianuarie - decembrie 2010, prin încălcarea art. 17 din Legea nr. 329/2009, respectiv prin cumularea pensiei nete ce depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie cu veniturile realizate în cadrul unei instituţii publice.

Art. 17 din Legea nr. 329/2009 are următorul cuprins:

„(1) Beneficiarii dreptului la pensie apartinand atat sistemului public de pensii, cat si sistemelor neintegrate sistemului public care realizeaza venituri salariale sau, dupa caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activitati pe baza de contract individual de munca, raport de serviciu sau in baza actului de numire, potrivit legii, in cadrul autoritatilor si institutiilor publice centrale si locale, indiferent de modul de finantare si subordonare, precum si in cadrul regiilor autonome, societatilor nationale, companiilor nationale si societatilor comerciale la care capitalul social este detinut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritoriala, pot cumula pensia neta cu veniturile astfel realizate, daca nivelul acesteia nu depaseste nivelul castigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat si aprobat prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat.

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile persoanelor care:

a) la data intrarii in vigoare a prezentului capitol sunt pensionari cumularzi;

b) dupa data intrarii in vigoare a prezentului capitol devin pensionari cumularzi.”

Din adeverinţa nr. XXX/07.05.2012 emisă de Arhiepiscopia Bucureştilor – Protoieria III Capitală (fila 5 dosar fond) rezultă că recurentul-reclamant este încadrat ca preot slujitor la Parohia Parcul Călăraşi, beneficiind de salariu integral din fonduri proprii, fără sprijin financiar din partea bugetului de stat.

Prima instanţă a reţinut următoarele:

„Potrivit art. 41 din Statutul pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane: Patriarhia, mitropolia, arhiepiscopia, episcopia, vicariatul, protopopiatul (protoieria), mânăstirea si parohia sunt persoane juridice de drept privat si utilitate publicã.

Din adeverinta privind datele necesare determinarii stagiului de cotizare si a punctajului mediu in vederea stabilirii pensiei reclamantului rezulta ca in perioada 01.01.2010-31.12.2010 acesta a obtinut venituri salariale

Avand in vedere faptul ca parohia este o institutie publica si faptul ca reclamantul a obtinut venituri salariale  in sensul Legii nr. 329/2009 cumuland aceste venituri cu pensia care depaseste nivelul castigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat Tribunalul constata ca debitul a fost corect stabilit.”

Altfel spus, instanţa de fond a considerat că fiind încadrat într-o parohie, care ar fi o instituţie publică, reclamantul-recurent a obţinut venituri salariale pe care le-a cumulat cu pensia, încălcând dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 329/2009.

Această concluzie este eronată.

Nu există o definiţie legală a noţiunii de „instituţie publică”, situaţie în care nu poate fi susţinută teza potrivit căreia parohia ar fi o astfel de instituţie, astfel cum a reţinut prima instanţă.

Aceasta cu atât mai mult cu cât parohia este o entitate componentă a Bisericii Ortodoxe Române, care în raport de art. 4 din Statutul propriu, este autonomă faţă de stat. În acelaşi sens sunt şi prevederile art. 29 alineatul 3 şi 5 din Constituţie, potrivit cărora cultele religioase sunt libere şi autonome faţă de stat.

Instituţia publică este acea entitate care face parte din sistemul organelor învestite cu exerciţiul autorităţii de stat şi care acţionează în regim de putere publică. Altfel spus, o asemenea instituţie trebuie să facă parte din sistemul organelor centrale sau locale ale statului, caracteristică pe care parohia nu o are câtă vreme Biserica Ortodoxă Română este autonomă faţă de stat.

Trebuie avute în vedere şi raţiunile ce au stat la baza adoptării şi intrării în vigoare a dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 329/2009. Prin intermediul acestora s-a urmărit eliminarea posibilităţii cumulării veniturilor salariale obţinute din fonduri de la bugetul de stat cu pensiile plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat, finanţat în mare parte şi el de la bugetul de stat.

Or, adeverinţa nr. XXX/07.05.2012 emisă de Arhiepiscopia Bucureştilor – Protoieria III Capitală cuprinde menţiunea expresă că recurentul-reclamant beneficiază „de salariu integral din fonduri proprii, fără sprijin financiar din partea bugetului de stat.”

Aşa fiind, este evident că recurentul-reclamant nu s-a aflat în vreuna din ipotezele prevăzute de art. 17 din Legea nr. 329/2009, context în care decizia nr. xxxxx/05.04.2012 a fost emisă în mod nelegal de către intimata-pârâtă CPMB.

În raport de toate cele ce preced, având în vedere şi dispoziţiile art. 172-174 din OG nr. 92/2003, precum şi pe cele ale art. 152-154 din Legea nr. 263/2010, Curtea va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată în sensul admiterii acţiunii, anulării deciziei contestate şi obligării pârâtei să restituie reclamantului sumele de bani reţinute în baza acestei decizii.

Domenii speta

Spete similare