Cooperare judiciară internaţională în materie penală. Recunoaşterea şi executarea sancţiunilor pecuniare.

Decizie 10 din 20.01.2014


Cooperare judiciară internaţională în materie penală. Recunoaşterea şi executarea sancţiunilor pecuniare.

Competenţa de soluţionare a cererii de recunoaştere şi executare a sancţiunii pecuniare aplicate de autorităţile unui stat membru al Uniunii Europene revine judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul ori sediul social persoana faţă de care s-a aplicat sancţiunea.

Secţia  penală şi pentru cauze cu minori  - Decizia penală nr. 10/20 ianuarie 2014

În data de 23 decembrie 2013 Curtea de Apel Alba Iulia a fost sesizată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, cu cererea de recunoaştere a sentinţei penale pronunţată în data de 08 ianuarie 2013 de Bundesamt fur Justiz în cauza nr. 2 CS  206 Js 16752/12, împotriva cetăţeanului român M.M., căreia i s-a aplicat o sancţiune pecuniară în sumă de 500 Euro pentru comiterea infracţiunii de furt.

 La termenul de judecată din data de 20 ianuarie 2014, constatând că cererea se circumscrie dispoziţiilor art. 233 şi următoarele din Legea nr. 302/2004, Curtea de Apel Alba Iulia a invocat excepţia de necompetenţă materială şi a pus în discuţie declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Petroşani.

Analizând excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu, Curtea de Apel Alba Iulia a  reţinut următoarele:

În data de 24 septembrie 2013 pe rolul Judecătoriei Petroşani a fost înregistrată cererea de recunoaştere şi executare a sancţiunii pecuniare aplicate de autorităţile germane numitei M.M., prin sentinţa penală pronunţată în data de 08 ianuarie 2013 de Bundesamt fur Justiz în cauza nr. 2 CS  206 Js 16752/12,

Apreciind că în cauză sesizarea autorităţilor germane se circumscrie dispoziţiilor art.1102 Cod procedură civilă, prin sentinţa civilă nr. 3378/3.10.2013 pronunţată de Judecătoria Petroşani s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Prin încheierea pronunţată de Tribunalul Hunedoara în data de 4 decembrie 2013 s-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei şi trimiterea dosarului la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia spre competentă soluţionare, apreciindu-se că cererea se întemeiază pe dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 302/2004.

Curtea a constatat că cererea autorităţilor germane are ca obiect recunoaşterea şi punerea în executare a unei sancţiuni pecuniare aplicate cetăţeanului român M.M., care se circumscrie procedurii reglementate în dispoziţiile Secţiunii a 4-a, Capitolul II, Titlul VII din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

Această secţiune conţine dispoziţii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru nr. 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce sancţiunilor pecuniare.

Anterior modificării Legii nr. 302/2004, dispoziţiile art. 233 alin. 2 din Legea nr. 302/2004, în forma în vigoare la data sesizării iniţiale a Judecătoriei Petroşani, prevedeau că prin pedeapsă pecuniară se înţelege obligaţia de a plăti:  1. a) o sumă de bani drept condamnare pentru o infracţiune, pronunţată printr-o hotărâre;… c) o sumă de bani aferentă cheltuielilor cauzate de procedura judiciară sau administrativă care a dus la pronunţarea hotărârii”.

Legea nr. 302/2004 a fost modificată prin Legea nr. 300/2013, care a abrogat dispoziţiile art. 233 alin. 2 din Legea nr. 302/2004, însă prin această lege a fost introdus articolul 234 indice 1, intitulat „ Condiţii privind punerea în executare a unor sancţiuni pecuniare”, care prevede următoarele:

„(1) Punerea în executare a unei sancţiuni pecuniare aplicate pentru încălcarea de către o persoana fizică sau juridică a unor norme de drept penal sau a altor norme legale se realizează în temeiul dispoziţiilor prezentei secţiuni, dacă sancţiunea pecuniară constă într-o sumă de bani de cel puţin 70 de euro sau echivalentul în lei al acestei sume:

a) la plata căreia persoana fizică sau juridică a fost obligată printr-o hotărâre executorie, cu titlu de amendă penală sau administrativă, după caz; sau

b) reprezentând despăgubiri acordate, prin aceeaşi hotărâre executorie, părţii vătămate care nu s-a constituit parte civilă, atunci când instanţa s-a aflat în exercitarea competenţei sale în materie penală;

c) la plata căreia persoana fizică sau juridică a fost obligată cu titlu de cheltuieli judiciare sau administrative;

d) care trebuie să fie virată către un fond public sau al unei organizaţii de asistenţă a victimelor, la plata căreia persoana fizică sau juridică a fost obligată prin aceeaşi hotărâre executorie.

(2) Nu intră sub incidenţa prezentei secţiuni punerea în executare a dispoziţiilor:

a) privind confiscarea instrumentelor sau produselor infracţiunilor;

b) civile, care decurg dintr-o acţiune în daune şi restituire şi care sunt executorii în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială.”

Din formularul anexat de autorităţile germane rezultă că în cazul numitei Majlat Maria sancţiunea pecuniară constă în: suma de 500 euro cu titlu de condamnare pentru o infracţiune – furt în asociere cu alte persoane şi suma de 60 euro cu titlu de cheltuieli cauzate de procedura judiciară care a dus la pronunţarea hotărârii de condamnare

Astfel, atât în baza reglementării legale de la data sesizării iniţiale a instanţei de judecată, cât şi în baza noii reglementări (intrată în vigoare în data de 26 decembrie 2013), obiectul cererii formulate de autorităţile germane îl reprezintă recunoaşterea unei sancţiuni pecuniare, care se soluţionează, potrivit dispoziţiilor Secţiunii a 4-a, Capitolul II, Titlul VII din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

Referitor la competenţa de soluţionare a cauzei, Curtea a constatat că la data sesizării Judecătoriei Petroşani, respectiv 24 septembrie 2013, dispoziţiile art. 234 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 prevedeau faptul că autorităţile române competente să execute o hotărâre sunt instanţele judecătoreşti, fără ca textul menţionat să atribuie competenţa unei instanţe specifice (judecătorie, tribunal sau curte de apel).

Raportat la această formulare a textului, care nu a desemnat în mod expres instanţa competentă ca fiind tribunalul sau curtea de apel, s-a apreciat în practica judiciară că devin aplicabile dispoziţiile art. 25 Cod procedură penală, potrivit cărora judecătoria este instanţa care are competenţă materială generală în materie penală. În acest sens a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu soluţionarea unui conflict negativ de competenţă în materie prin încheierea  nr. 664/2011.

Articolul 234 din Legea nr. 302/2004 a fost modificat prin Legea nr. 300/2013, în prezent acesta prevăzând în mod expres în alineatul 1 competenţa judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul persoana faţă de care s-a aplicat sancţiunea, în soluţionarea cererilor de recunoaştere a sancţiunilor pecuniare.

Constatând că numita M.M. are ultimul domiciliu, care figurează activ în fişa de evidenţă emisă de DEPABD  în localitatea Petrila, care este arondată Judecătoriei Petroşani, potrivit dispoziţiilor HG nr. 337/1993, Curtea a constatat că acestei instanţe îi revine competenţa de soluţionare a cererii formulate de autorităţile germane.

Se vor verifica de către instanţa competentă aspectele menţionate în cuprinsul dovezii de îndeplinire a procedurii de citare cu intimata, depusă după luarea cauzei, referitoare la faptul că ar fi intervenit decesul acesteia, pentru a se dispune în consecinţă.

Raportat la cele de mai sus, în baza art. 42 Cod procedură penală, raportat la art. 234 alin. 1 din Legea nr. 302/2004, Curtea a admis excepţia de necompetenţă materială şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii de recunoaştere şi executare a sancţiunii pecuniare aplicate de autorităţile germane numitei M.M., domiciliată în P., str…, b…, ap…, jud. H., prin sentinţa penală pronunţată în data de 08 ianuarie 2013 de Bundesamt fur Justiz în cauza nr. 2 CS  206 Js 16752/12, în favoarea Judecătoriei Petroşani.