I. Raporturile reglementate de Legea nr. 10/2001 se leaga între persoana îndreptatita si persoana juridica, respectiv subiectul de drept care are personalitate juridica.
În consecinta, pârâta Sectia Drumuri Nationale chemata distinct în judecata nu are capacitate procesuala de folosinta.
Sustinerea reclamantului potrivit careia în privinta acestei sectii ar fi aplicabile prevederile art. 41 alin. 2 din Codul de procedura civila, în conformitate cu care asociatiile si societatile care nu au personalitate juridica pot sta în judecata ca pârâte daca au organe proprii de conducere, nu este întemeiata, întrucât textul legal instituie o exceptie si este astfel de stricta interpretare. Pârâta S.D.N. constituie o subdiviziune sau subunitate a societatii cu personalitate juridica care, potrivit art. 1 alin. 4 din O.U.G. nr. 84/2003, face parte din organizarea societatii si nu o „societate” în sensul art. 41 alin. 2 din Codul de procedura civila.
II. Între momentul formularii notificarii si introducerea cererii de chemare în judecata, procedura de stabilire si plata a despagubirilor a fost modificata prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, care a devenit aplicabil la momentul intrarii sale în vigoare.
Daca la momentul introducerii cereri de chemare în judecata prin care s-a solicitat si cu atât mai mult la momentul anterior al intrarii în vigoare a Legii nr. 247/2005, notificarea nu fusese solutionata.
Acestei situatii îi sunt aplicabile prevederile art. 16/2 din titlul mentionat, potrivit carora „notificarile formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare care nu au fost solutionate în sensul aratat la alin. (1) pâna la data intrarii în vigoare a prezentei legi, se predau pe baza de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, însotite de deciziile/dispozitiile emise de entitatile învestite cu solutionarea notificarilor, a cererilor de retrocedare sau, dupa caz, ordinelor conducatorilor administratiei publice centrale continând propunerile motivate de acordare a despagubirilor, dupa caz, de situatia juridica actuala a imobilului obiect al restituirii si de întreaga documentatie aferenta acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele constructii demolate depuse de persoana îndreptatita si/sau regasite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data ramânerii definitive a deciziilor/dispozitiilor sau dupa caz, a ordinelor.”
Potrivit prevederilor titlului VII din Legea nr. 247/2005, procedura de stabilire a despagubirilor se desfasoara în fata comisiei centrale, iar deciziile acesteia, inclusiv sub aspectul cuantumului despagubirilor, pot fi contestate în justitie, potrivit Legii contenciosului administrativ.
Prin cererea înregistrata la nr. 1421/90/2009, reclamantul I. C. I. a chemat în judecata pe pârâtele Sectia Drumuri Nationale V. din cadrul Directiei Regionale de Drumuri si Poduri C. si aceasta directie din cadrul Companiei nationale de autostrazi si Drumuri Nationale din România S.A., solicitând sa se dispuna acordarea de masuri reparatorii în echivalent potrivit valorii de piata pentru terenul în suprafata de cca. 220 mp., situat în comuna V., judetul V.
În motivarea cererii, reclamantul a sustinut ca prin contractul de vânzare cumparare nr. 912/447/1957 a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului mentionat, situat în pct. „Sub Frunti” si ca terenul a fost expropriat în baza decretului nr. 474/1969 în scopul construirii unei baze de dezapezire. În prezent, terenul este detinut de pârâte si acestea u refuzat sa emita decizia motivata prevazuta de art. 23, 24 din legea nr. 10/2001, în baza notificarii transmise de catre reclamant.
Prin întâmpinarea formulata în cauza, pârâta C.N.A.D.N.R. S.A. prin Directia Regionala de Drumuri si Poduri Craiova, a solicitat respingerea actiunii, întrucât nu rezulta ca districtul este situat pe terenul reclamantului si nici daca acesta a primit despagubiri la momentul exproprierii.
În cauza, a fost administrata proba cu înscrisuri si proba cu expertiza tehnica.
Analizând probele administrate în cauza, sub aspectul stabilirii situatiei de fapt din speta, tribunalul retine elementele care vor fi expuse în continuare.
Prin notificarea adresata de reclamant primariei comunei V., la data de 11 februarie 2002, acesta a solicitat ca în temeiul Legii nr. 10/2001 sa îi fie acordate despagubiri pentru doua terenuri, inclusiv cel mentionat în cererea de chemare în judecata. prin notificare, s-a aratat ca reclamantul este mostenitorul autorilor I. C. si I. M. si ca terenul din pct. „Sub Frunti” a fost expropriat în baza Decretului nr. 474/1969.
Din adresa nr. 5580/2006 (fila 18 din dosar), rezulta ca Primaria comunei V. a fost trimisa Directiei Regionale de Drumuri si Poduri Craiova.
Aceasta directie comunica reclamantului faptul ca terenul din pct. „Sub Frunti” a fost expropriat în baza decretului nr. 474/1969, în scopul construirii unui sediu si a unei baze de dezapezire, iar la data exproprierii terenul apartinea numitei Iliescu Maria.
În baza contractului de vânzare cumparare din anul 1957 (fila 15), I. C. si I. M., alaturi de reclamant, au cumparat un teren în suprafata de 12.500 mp., din care 2500 mp. arabil si 10.000 mp. fânete, situat în punctul „Sub Frunti”.
În baza decretului nr. 474/1969, a fost expropriat si trecut în proprietatea statului terenul de 2193 mp. aflat în proprietatea numitei I. M., în vederea construirii unei brigazi complexe si a unei baze de dezapezire (fila 16).
Potrivit concluziilor expertului tehnic în specialitatea topografie, cadastru si geodezie L. I., cuprinse în raportul de expertiza de la filele 39-42 din dosar, terenul expropriat prin decretul nr. 474/1969 si detinut în prezent de pârâte, în suprafata de 2130,30 mp. face parte din terenul dobândit prin contractul de vânzare cumparare din anul 1957, este ocupat de constructiile identificate pe schita anexa si are o valoare de 178,.945,20 lei, calculata la un pret de 20 EURO/mp.
În urma obiectiunilor formulate de pârâte cu privire la pretul stabilit de catre expertul tehnic, acesta a comunicat ca la stabilirea valorii de 20 EURO/mp. a avut în vedere criteriile prevazute în Buletinul documentar editat de Corpul Expertilor Tehnici din România din martie 2006 si ca în fapt, valoarea reala a unui metru patrat este de 25 EURO/mp.
Din situatia de fapt expusa mai sus, tribunalul retine ca dovedite si relevante solutionarii cauzei urmatoarele elemente: terenul dobândit de reclamant, alaturi de autorii sai, prin contractul de vânzare cumparare, în limitele materiale identificate de catre expert a fost expropriat în baza decretului nr. 494/1969; în prezent, terenul expropriat este ocupat de mai multe constructii apartinând pârâtelor; reclamantul a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 prin care a solicitat despagubiri pentru aceste teren; pâna la data introducerii prezentei cereri de chemare în judecata notificarea nu a fost solutionata în nici un mod de catre pârâte.
În sedinta publica din 7 ianuarie 2010, instanta a pus în discutie lipsa capacitatii procesuale a pârâtei Sectia Drumuri Nationale V., chemata distinct în judecata de catre reclamant, iar în sedinta publica din 2 februarie 2010 a pus în discutie aplicabilitatea în cauza a prevederilor art. 16 alin. 2 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, fata de constatarea ca la momentul intrarii în vigoare a acestei legi notificarea formulata de reclamant nu fusese solutionata.
Analizând cu prioritate exceptia, fata de prevederile art. 137 alin. 1 din Codul de procedura civila, tribunalul o apreciaza ca fiind întemeiata.
Astfel, raportul juridic dedus prezentei judecati este întemeiat pe prevederile Legii nr. 10/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, care reglementeaza raporturile dintre fostii proprietari ai imobilelor preluate abuziv de catre stat si detinatorii acestor imobile, astfel cum sunt enumerati de art. 21 alin. 1 din lege, respectiv regii autonome, societati sau companii nationale, societati comerciale la care statul sau o autoritate a administratiei publice centrale sau locale este actionar ori asociat majoritar, organizatii cooperatiste sau orice alta persoana juridica de drept public.
Potrivit capitolului 2 din H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, unitatile detinatoare constau în entitatile cu personalitatea juridica care exercita în numele statului dreptul de proprietate publica sau privata cu privire la un bun care formeaza obiectul legii, fie entitatile cu personalitate juridica în patrimoniul carora se gaseste un asemenea bun.
Rezulta ca raporturile reglementate de Legea nr. 10/2001 se leaga între persoana îndreptatita si persoana juridica, respectiv subiectul de drept care are personalitate juridica.
În speta, fata de prevederile art. 1 alin. 2, 3 si 4 din O.U.G. nr. 84/2003 privitoare la înfiintarea C.N.A.D.N.R. S.A., personalitate juridica are numai aceasta companie, nici o alta subunitate din subordinea ei, inclusiv directiile regionale, neavând personalitate juridica.
În consecinta, pârâta Sectia Drumuri Nationale chemata distinct în judecata nu are capacitate procesuala de folosinta.
Sustinerea reclamantului potrivit careia în privinta acestei sectii ar fi aplicabile prevederile art. 41 alin. 2 din Codul de procedura civila, în conformitate cu care asociatiile si societatile care nu au personalitate juridica pot sta în judecata ca pârâte daca au organe proprii de conducere, nu este întemeiata, întrucât textul legal instituie o exceptie si este astfel de stricta interpretare. Pârâta S.D.N. constituie o subdiviziune sau subunitate a societatii cu personalitate juridica care, potrivit art. 1 alin. 4 din O.U.G. nr. 84/2003, face parte din organizarea societatii si nu o „societate” în sensul art. 41 alin. 2 din Codul de procedura civila.
Prin urmare, tribunalul va admite exceptia lipsei capacitatii de folosinta a pârâtei S.D.N. Vâlcea si va respinge actiunea formulata în contradictoriu cu aceasta pârâta pentru lipsa capacitatii procesuale.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul, pe baza situatiei de fapt expusa anterior, retine în primul rând ca terenul în litigiu, ce a apartinut reclamantului, respectiv autorilor acestuia, a fost expropriat cu încalcarea prevederilor art. 12 din Constitutia din anul 1965, în vigoare la momentul exproprierii, care dispuneau ca terenurile si constructiile se pot expropria numai pentru lucrari de interes obstesc si cu plata unei juste de despagubiri. Nici din cuprinsul decretului de expropriere, nici din probele administrate în cursul judecatii nu rezulta ca pentru terenul expropriat s-a platit o despagubire.
Din acest motiv, tribunalul apreciaza ca terenul în litigiu formeaza obiectul Legii nr. 10/2001, încadrându-se în situatia prevazuta de art. 2 lit. i din aceasta lege.
Întrucât terenul este ocupat functional de constructii, astfel dupa cum reclamantul a sustinut atât la momentul formularii notificarii prin care a solicitat despagubiri, cât si ulterior cu ocazia formularii cererii de chemare în judecata si dupa cum rezulta din raportul de expertiza întocmit în cauza.
În consecinta, pentru acest teren nu se putea aplica regula restituirii în natura, care rezulta din ansamblul prevederilor Legii nr. 10/2001, ci masura reparatorie prin echivalent, în sensul art. 11 alin. 4 din lege.
În acest sens, tribunalul retine ca în urma notificarii formulate de catre reclamant, pârâta cu personalitate juridica, respectiv C.N.A.D.R. S.A., era obligata, potrivit art. 26 din lege, sa emita dispozitie motivata, în termenul prevazut de art. 25 alin. 1, respectiv 60 de zile de la momentul înregistrarii notificarii, sa acorde persoanei îndreptatite în compensare alte bunuri sau servicii (ceea ce nu s-a solicitat în speta) ori sa propuna acordarea de despagubiri în conditiile legii speciale.
Cu privire la modul de solutionare a notificarii formulata de reclamant, tribunalul constata ca între momentul formularii notificarii si introducerea cererii de chemare în judecata, procedura de stabilire si plata a despagubirilor a fost modificata prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, care a devenit aplicabil la momentul intrarii sale în vigoare si ca la momentul introducerii prezentei cereri de chemare în judecata si cu atât mai mult la momentul anterior al intrarii în vigoare a Legii nr. 247/2005, notificarea nu fusese solutionata.
Acestei situatii îi sunt aplicabile prevederile art. 16/2 din titlul mentionat, potrivit carora „notificarile formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare care nu au fost solutionate în sensul aratat la alin. (1) pâna la data intrarii în vigoare a prezentei legi, se predau pe baza de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, însotite de deciziile/dispozitiile emise de entitatile învestite cu solutionarea notificarilor, a cererilor de retrocedare sau, dupa caz, ordinelor conducatorilor administratiei publice centrale continând propunerile motivate de acordare a despagubirilor, dupa caz, de situatia juridica actuala a imobilului obiect al restituirii si de întreaga documentatie aferenta acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele constructii demolate depuse de persoana îndreptatita si/sau regasite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data ramânerii definitive a deciziilor/dispozitiilor sau dupa caz, a ordinelor.”
Potrivit prevederilor titlului VII din Legea nr. 247/2005, procedura de stabilire a despagubirilor se desfasoara în fata comisiei centrale, iar deciziile acesteia, inclusiv sub aspectul cuantumului despagubirilor, pot fi contestate în justitie, potrivit Legii contenciosului administrativ.
În raport de considerentele anterioare, tribunalul apreciaza ca cererea dedusa prezentei judecati este întemeiata numai în limitele obligarii pârâtei la emiterea deciziei continând propunerea de acordare a despagubirilor – parte a procedurii de stabilire a acestor despagubiri. În prezenta art. 16 alin. 2, citat mai sus, instanta în aceasta faza nu poate analiza decât îndreptatirea reclamantului la primirea de despagubiri pentru terenul expropriat si nu poate dispune obligarea unitatii detinatoare la plata acestor despagubiri.
Aceasta concluzie nu constituie o încalcare a limitelor judecatii astfel cum rezulta din cererea de chemare în judecata, întrucât procedura de stabilire si plata a despagubirilor, care se finalizeaza cu recunoasterea dreptului reclamantului la despagubiri, în cuantumul prevazut de actul final al procedurii, implica si anumite obligatii legale pentru entitatea învestita cu solutionarea notificarii.
De asemenea, aceasta concluzie nu constituie o încalcare a principiului liberului acces la justitie, reglementat constitutional si a dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, întrucât în toate fazele procedurii si în legatura cu toate obligatiile ce revin institutiilor implicate legea recunoaste posibilitatea reclamantului de a apela la justitie. Astfel cum a statuat Curtea europeana a drepturilor omului în numeroase hotarâri, în interpretarea art. 6 din Conventie, dreptul de acces la justitie nu este un drept absolut, el putând fi supus unor limitari, cu conditia ca limitarile sa nu afecteze dreptul în esenta lui. Ori, astfel cum s-a retinut anterior, în toate fazele procedurii si în legatura cu toate obligatiile legale, legea reglementeaza posibilitatea persoanei interesate de a apela la justitie, chiar daca aceasta posibilitate se materializeaza în reguli de procedura diferite.
Pentru considerentele anterioare, tribunalul, în baza art. 26 din Legea nr. 10/2001 si a art. 16 alin. 2 din Tiltul VII din Legea nr. 247/2005, va obliga pe pârâta C.N.A.D.R. S.A. sa emita decizie privind acordarea în favoarea reclamantului a despagubirilor pentru terenul identificat de expertul desemnat în cauza, stabilite în raport de valoarea de piata a imobilului.
Tribunalul Vâlcea, sentinta civila nr. 76 din 2 februarie 2010