Procedura insolventei. Închidere înainte de executarea hotarârii de antrenare a raspunderii patrimoniale a administratorului social. Admisibilitate
Legea nr. 85/2006, art. 131, art. 142
Potrivit art. 142 din Legea nr. 85/2006, executarea silita împotriva persoanelor prevazute la art. 138 se efectueaza de catre executorul judecatoresc, conform Codului de procedura civila, dupa închiderea procedurii insolventei sumele rezultate din executarea silita urmând sa fie repartizate de executorul judecatoresc, în conformitate cu prevederile legii speciale, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creante pus la dispozitia sa de catre lichidator. Ca atare, executarea hotarârii de antrenare a raspunderii materiale se poate realiza fie în cadrul procedurii, la cererea lichidatorului judiciar, fie dupa închiderea procedurii insolventei, la cererea creditorilor interesati.
(Decizia civila nr. 354 din 16 martie 2010, Sectia comerciala, dr. C.B.N.)
Prin sentinta comerciala nr. 3792 din 8 decembrie 2009 pronuntata în dosarul nr. 4127/108/2007 judecatorul-sindic din cadrul Tribunalului Arad a dispus, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, închiderea procedurii insolventei debitoarei S.C. A S.R.L. Arad, reprezentata prin lichidatorul judiciar S.C.P. I S.P.R.L. Timisoara, precum si radierea acesteia din registrul comertului. De asemenea, tribunalul a descarcat practicianul de orice îndatoriri si responsabilitati cu privire la procedura, debitor si averea lui, creditori, titulari de garantii, actionari sau asociati, a dispus notificarea sentintei debitoarei, creditorilor, directiei teritoriale a finantelor publice si Oficiului Registrului Comertului de pe lânga Tribunalul Arad, pentru efectuarea mentiunii de radiere si în vederea publicarii în Buletinul procedurilor de insolventa, aprobând, totodata, suportarea cheltuielilor de procedura din fondul special de lichidare.
Împotriva acestei sentinte au declarat recurs creditoarele A.F.P. Arad si A.V.A.S. Bucuresti, prima recurenta solicitând modificarea hotarârii atacate, în sensul continuarii procedurii insolventei pâna la acoperirea integrala si efectiva a pasivului societatii debitoare, iar cealalta modificarea ei si, pe cale de consecinta, continuarea procedurii de lichidare judiciara pâna la recuperarea tuturor datoriilor pe care S.C. A S.R.L. Arad le are de achitat creditorilor.
Prin decizia civila nr. 354 din 16 martie 2010 Curtea de Apel Timisoara a respins ca nefondate ambele recursuri, mentinând sentinta comerciala nr. 3792 din 8 decembrie 2009 pronuntata de Tribunalul Arad în dosarul nr. 4127/108/2007.
Pentru a decide astfel instanta de control judiciar a retinut ca, potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, modificata, în orice stadiu al procedurii prevazute de prezenta lege, daca se constata ca nu exista bunuri în averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative si niciun creditor nu se ofera sa avanseze sumele corespunzatoare, judecatorul-sindic va da o sentinta de închidere a procedurii, prin care se dispune si radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
Fata de cele aratate de lichidatorul judiciar S.C.P. I S.P.R.L. Timisoara prin rapoartele de activitate depuse la dosar, prin care s-a învederat ca societatea falita nu mai desfasoara nicio activitate, nu dispune de lichiditati pentru îndestularea creditorilor, ca în averea sa nu exista niciun bun care sa poata fi valorificat, în mod corect prima instanta a dispus închiderea procedurii colective, cu toate consecintele care rezulta dintr-o asemenea masura. Tot Legea insolventei, prin art. 135 si 136, statueaza ca sentinta de închidere a procedurii va fi notificata de judecatorul-sindic directiei teritoriale a finantelor publice si oficiului registrului comertului sau, dupa caz, registrului societatilor agricole unde debitorul este înmatriculat, pentru efectuarea mentiunii, prin închiderea procedurii judecatorul-sindic, administratorul/lichidatorul si toate persoanele care i-au asistat fiind descarcati de orice îndatoriri sau responsabilitati cu privire la procedura, debitor si averea lui, creditori, titulari de garantii, actionari sau asociati.
În esenta, singurele critici aduse de cele doua institutii creditoare sentintei comerciale nr. 3792 din 8 decembrie 2009 a Tribunalului Arad se refera la neantrenarea raspunderii patrimoniale a fostului administrator social al debitoarei falite, însa ele sunt neîntemeiate.
Aceasta, deoarece, pe de o parte, recurentele nu au observat faptul ca prin sentinta comerciala nr. 1365 din 8 iulie 2008 pronuntata de acelasi tribunal în dosarul nr. 1193/108/2008 a fost admisa cererea promovata de lichidatorul judiciar împotriva fostului administrator social, dl. A.D., având ca obiect atragerea raspunderii patrimoniale, pârâtul fiind obligat sa plateasca din averea personala pasivul societatii debitoare în cuantum de 943.080,13 lei. Or, potrivit tabelului definitiv depus la dosarul de fond, la masa credala au fost înscrisi patru creditori, ale caror creante totalizeaza exact suma de 943.080,13 lei, pe care fostul administrator a fost obligat sa o suporte din averea proprie. Pe de alta parte, trebuie avut în vedere ca art. 142 din legea-cadru statueaza fara echivoc ca executarea silita împotriva persoanelor prevazute la art. 138 alin. 1 se efectueaza de catre executorul judecatoresc, conform Codului de procedura civila. Dupa închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silita vor fi repartizate de executorul judecatoresc, în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creante pus la dispozitia sa de catre lichidator.
Din formularea alin. (2) al art. 142 rezulta fara niciun dubiu ca punerea la dispozitia executorului judecatoresc a tabelului definitiv consolidat de creante dupa închiderea procedurii de insolventa este o obligatie legala a lichidatorului si nu o facultate pentru acesta. Ca atare, textul de mai sus are în vedere ipoteza în care, urmare a admiterii de catre instanta a actiunii în raspundere întemeiata pe dispozitiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, persoanele responsabile de cauzarea starii de insolventa a debitorului persoana juridica refuza sa execute de bunavoie hotarârea pronuntata de judecatorul-sindic, astfel ca, pentru a se putea acoperi pasivul debitorului insolvent este necesara trecerea la executarea silita a bunurilor din averea proprie a celor obligati la suportarea unei parti din pasiv. În aceasta situatie legiuitorul a prevazut ca executarea silita a persoanelor responsabile se va face de catre executorul judecatoresc, în conformitate cu prevederile Codului de procedura civila. Cu alte cuvinte, prerogativa executarii silite fata de asemenea persoane este recunoscuta executorului judecatoresc, ea realizându-se potrivit dispozitiilor din dreptul comun, fiind reglementata, deci, de art. 373 si urm. din Codul de procedura civila. Practic, legiuitorul a înteles sa transfere în sarcina executorului judecatoresc obligatia de a acoperi pasivul debitorului prin repartizarea sumelor obtinute din executarea silita în conformitate cu tabelul definitiv consolidat pus la dispozitie de lichidator, aceasta obligatie a practicianului nereprezentând altceva decât o masura cu caracter administrativ menita sa asigure încheierea etapei privind efectuarea platii datoriilor.
În cazul în care obligatia stabilita prin hotarârea unei instante sau printr-un alt titlu nu se aduce la îndeplinire de bunavoie, debitorul neîntelegând sa execute benevol obligatia sa, potrivit art. 3711 din Codul de procedura civila, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silita, în conformitate cu dispozitiile Cartii V, daca legea nu prevede altfel. Executarea silita are loc în oricare dintre formele prevazute de lege, simultan sau succesiv, pâna la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalitatilor sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum si a cheltuielilor de executare. Dreptul de a porni executarea silita împotriva unui debitor este recunoscut oricarui creditor care detine un titlu executoriu împotriva debitorului sau, conform dispozitiilor Codului de procedura civila, fara ca instanta (în speta, judecatorul-sindic) sa indice în hotarâre procedura de executare.
Având în vedere norma cuprinsa în alin. 2 al art. 142 din Legea nr. 85/2006, creditorii au posibilitatea ca dupa închiderea procedurii falimentului sa-si recupereze creantele împotriva persoanelor culpabile de starea de insolventa a debitorului în urma repartizarii sumelor de catre executorul judecatoresc în temeiul tabelului definitiv consolidat de creante, pus la dispozitia sa de catre lichidator, fara ca prin aceasta sa se ajunga în situatia ca executorul sa se transforme în lichidator judiciar. De asemenea, se poate lesne observa ca, potrivit aceleiasi reglementari, dupa închiderea procedurii sarcina repartizarii sumelor provenite din executarea silita a patrimoniului persoanelor vinovate de cauzarea insolventei nu revine lichidatorului, ci executorului judecatoresc, tocmai datorita faptului ca dupa închiderea procedurii practicianul este descarcat de orice îndatoriri sau responsabilitati cu privire la procedura, debitor si averea sa, creditori, titulari de garantii, actionari sau asociati, asa cum se statueaza în art. 136 din legea-cadru, ceea ce nu înseamna, nici într-un caz, ca creditorii vor fi pusi în imposibilitate de a-si valorifica drepturile obtinute împotriva acestor persoane, nemaiavând posibilitatea legala sa execute silit individual bunurile lor.
Numai la o privire sumara asupra textului s-ar putea trage concluzia ca exista o contradictie între închiderea procedurii si distribuirea sumelor rezultate din executarea silita a patrimoniului persoanelor responsabile de cauzarea starii de insolventa, deoarece dupa închiderea procedurii sumele vor intra în averea debitorului si vor fi destinate în caz de faliment acoperirii pasivului persoanei juridice, asa cum prevede art. 140, ceea ce ar putea duce la concluzia ca aceasta acoperire de pasiv nu s-ar putea realiza decât în cadrul procedurii, nu si dupa închiderea acesteia. Însa, o asemenea concluzie nu poate fi primita tocmai datorita faptului ca prin art. 142 alin. 2 legiuitorul a transferat respectiva obligatie executorului judecatoresc, care are datoria sa procedeze la repartizarea sumelor în conformitate cu tabelul definitiv consolidat de creante pus la dispozitia sa de catre lichidator, si aceasta, chiar dupa pronuntarea hotarârii de închidere a procedurii. De aceea, obligatia lichidatorului de a pune la dispozitia executorului judecatoresc tabelul definitiv de creante nu este de natura sa intre în contradictie cu prevederile art. 136, obligatia instituita prin art. 142 neurmarind altceva decât sa asigure finalizarea acestei etape procedurale, desigur, cu respectarea prevederilor legii speciale privind efectuarea platilor (potrivit ordinii de prioritate prescrisa de Legea insolventei).
Din analiza stricto-sensu a dispozitiilor legale mentionate rezulta ca executarea hotarârii de antrenare a raspunderii materiale în temeiul art. 138 se poate realiza fie în cadrul procedurii, la cererea lichidatorului judiciar, fie dupa închiderea procedurii insolventei, la cererea creditorilor interesati. Totusi, în opinia Curtii, trebuie avut în vedere daca practicianul dispune sau nu de fondurile necesare pentru a pune în executare respectiva hotarâre judecatoreasca, întrucât executarea silita a persoanelor obligate sa suporte pasivul debitoarei falite implica, în mod necesar, nu numai cheltuieli pentru executorul judecatoresc, dar si pentru plata onorariului lichidatorului.
În consecinta, câta vreme în speta sunt îndeplinite toate conditiile cerute de art. 131, nu se mai impune continuarea administrarii unui dosar de sindic. Prin acest caz de închidere a procedurii concursuale legiuitorul a avut în vedere faptul ca daca se constata ca nu exista bunuri în averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative si niciun creditor nu se ofera sa avanseze sumele corespunzatoare nu se mai justifica mentinerea procedurii deschisa. Daca s-ar accepta sustinerile creditoarei A.F.P. Arad de a se continua procedura judiciara „pâna la acoperirea integrala si efectiva a pasivului societatii debitoare”, utilizându-se în acest sens fondul special de lichidare constituit în temeiul art. 4 din lege, desi executarea hotarârii judecatoresti pronuntata în temeiul art. 138 se poate realiza fara niciun impediment, asa cum s-a aratat mai sus, si dupa închiderea procedurii insolventei, s-ar ajunge la generarea unor costuri nejustificate, ceea ce nu poate fi acceptat. Aceasta, cu atât mai mult cu cât este posibil ca sumele avansate din fond sa nu se mai poata recupera vreodata, spre exemplu, în cazul în care administratorul social sau persoana obligata la plata este insolvabila ori nu detine, la rândul sau, bunuri urmaribile, ci numai bunuri exceptate de la executare în conditiile Codului de procedura civila, situatii în care singurii care pot sa-si asume riscul suportarii unor cheltuieli suplimentare de procedura sunt creditorii înscrisi pe tabelul definitiv.