SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.
Materie : RECURS COMERCIAL. DESCHIDEREA PROCEDURII INSOLVENTEI.
- art.8 din Legea 85/2006;
- art.312 Cod procedura civila.
În cadrul solutionarii unei cereri de deschidere a procedurii insolventei judecatorul sindic nu poate analiza si stabili în fond întinderea obligatiilor de plata ale debitoarei si obiectiile invocate justificat sau nu raportat la creanta, ci doar constata daca exista sau nu o creanta certa, lichida si exigibila; întinderea creantei contestate se stabileste pe calea dreptului comun si nu în cadrul procedurii insolventei.
Prin sentinta nr. 174/18.02.2009 Tribunalul Satu Mare a admis contestatia debitoarei SC B.C. SRL în sensul ca a respins cererea de deschidere a procedurii insolventei formulata de creditoarea –intimata SC C.SRL.
Pentru a hotarî astfel, instanta de fond a retinut ca Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei are ca si scop legal declarat “instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolventa” (art. 2 din Lege).
Insolventa este, potrivit art. 3 pct. 1 lit. a si b din Lege “acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile:
a) insolventa este prezumata ca fiind vadita atunci când debitorul, dupa 30 de zile de la scadenta, nu a platit datoria sa fata de unul sau mai multi creditori;
b) insolventa este iminenta atunci când se dovedeste ca debitorul nu va putea plati la scadenta datoriile exigibile angajate, cu fondurile banesti disponibile la data scadentei”.
Persoanele care pot sa ceara deschiderea procedurii insolventei sunt debitorul aflat în insolventa si creditorii îndreptatiti sa solicite deschiderea acestei proceduri, respectiv cei care au împotriva patrimoniului debitorului o creanta certa, lichida si exigibila de mai mult de 30 de zile (art. 3 pct. 6 din Lege).
Din probele administrate în cauza, apararile de fond invocate de debitoare prin contestatia formulata împotriva cererii creditoarei si chiar din apararile de fapt si de drept formulate de catre creditoare prin întâmpinarea la aceasta contestatie, judecatorul sindic a apreciat ca, în prezenta cauza nu sunt îndeplinite conditiile legale pentru a se putea dispune deschiderea procedurii insolventei fata de debitoare.
Prezumtia de insolventa instituita în sarcina debitoarei prin art. 3 pct. 1 din lege, izvorâta din neplata în termen de 30 de zile de la scadenta a creantei solicitate de catre SC C. SRL este rasturnata de însasi starea patrimoniului debitoarei din care rezulta fara putinta de tagada faptul ca aceasta beneficiaza de resurse financiare proprii si atrase suficiente pentru plata creantei pretinse, respectiv din achitarea aproape integrala a creantei solicitate de catre creditoare, desi aceasta a fost contestata.
De asemenea, s-a constatat ca, în cazul în care deschiderea procedurii insolventei este solicitata de catre un creditor, acesta trebuie sa faca dovada ca fata de patrimoniul debitoarei detine o creanta certa, lichida si exigibila.
În speta, creanta creditoarei, nefiind constatata printr-un înscris prevazut de lege cu valoare de titlu executoriu sau printr-o hotarâre judecatoreasca, nu este certa deoarece existenta si cuantumul acesteia sunt contestate în mod pertinent de catre creditoare.
Având în vedere scopul legii insolventei, conditiile de admisibilitate a unei cereri de deschidere a acestei proceduri, judecatorul sindic apreciaza ca - spre deosebire de situatia “creditorilor îndreptatiti sa participe la procedura insolventei” (art. 3 pct. 8 din Lege) -, acesta nu este chemat sa stabileasca caracterul cert, lichid si exigibil al creantei creditorului care solicita deschiderea procedurii si ca, în masura în care debitorul contesta pertinent creanta invocata de catre creditorul sau este necesara introducerea unei actiuni în justitie împotriva acestuia potrivit dreptului comun.
Procedura insolventei nu este menita pentru a fi utilizata de catre creditori, cu eludarea dispozitiilor procedurale de drept comun, inclusiv cele privind obligatia achitarii unor taxe de timbru la valoarea creantei invocate, în scopul de a determina debitorii sa plateasca sumele pretinse sub amenintarea falimentului, în special în situatia în care debitorul are fonduri disponibile pentru a face plata sau daca se invoca o exceptie aparent întemeiata.
Împotriva hotarârii pronuntate de judecatorul sindic a declarat recurs SC C.SRL solicitând admiterea recursului si modificarea sentintei atacate în sensul respingerii contestatiei debitoarei si deschiderii procedurii insolventei.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat instantei ca prin cererea de insolventa a solicitat deschiderea procedurii fata de debitoare pentru neplata sumei de 171.674,16 lei.
Creanta rezulta din vânzarea unei cantitati de piei conform facturii 3868/24.07.2008 si pentru plata careia debitoarea a eliberat doua bilete la ordin scadente la 25.08.2008 si 8.09.2008. La data scadentei cele doua bilete la ordin au fost depuse la banca în vederea încasarii sumei , dar au fost refuzate la plata din lipsa de disponibil, fapt ce a determinat notificarea debitoarei la data de 22.09.2008. Prin contestatia tardiv depusa la 2.12.2008 debitoarea a învederat ca în locul celor 2 bilete la ordin a emis alte 4 bilete la ordin pe care creditoarea le-a restituit deoarece debitoarea nu putea modifica data platii decât cu acordul sau.
Aspectele invocate de debitoare cu privire la calitatea pieilor cumparate au fost analizate prin prisma prevederilor articolului 70 cod comercial, aceasta achitând ulterior debitul restant.
A apreciat ca sentinta atacata este netemeinica si nelegala deoarece în cauza au fost îndeplinite conditiile pentru deschiderea procedurii insolventei. Prezumtia de insolventa a debitoarei retinuta ca fiind rasturnata de catre intimata nu este decât o apreciere subiectiva a instantei câta vreme biletele la ordin au fost refuzate la plata pentru lipsa de disponibil.
Cât priveste retinerea instantei ca, creanta nu este constata prin înscris cu valoare de titlu executoriu sau printr-o hotarâre judecatoreasca nefiind certa, câta vreme este contestata pertinent de debitoare, este o încercare de a se justifica pronuntarea solutiei în contradictie cu practica judiciara care atesta valoarea probatorie a facturilor comerciale.
Reducerea de catre instanta a înscrisurilor ce pot constitui mijloace de proba dovedeste o necunoastere a practicii judiciare si o abordare subiectiva a instantei.
Aceasta abordare rezulta si din faptul ca a retinut ca societatea creditoare a utilizat procedura insolventei pentru a eluda dispozitiile de drept comun în scopul de a determina debitoarea sa plateasca suma pretinsa sub amenintarea falimentului.
Prima instanta a facut abstractie de faptul ca scopul principal al legii insolventei îl reprezinta acoperirea pasivului debitorului si nu salvarea lui. A considerat ca a facut dovada ca datoria pretinsa are la baza o factura acceptata la plata, exista cele doua bilete la ordin refuzate la plata precum si notificarea pentru încercarea de conciliere, astfel ca se impune admiterea cererii de deschidere a procedurii.
Instanta de recurs analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât si din oficiu a retinut ca este nefondat si în baza prevederilor articolului 8 din Legea 85/2006 si ale articolului 312 cod procedura civila a dispus respingerea lui ca atare si mentinerea în totalitate a sentintei atacate.
Prin cererea înregistrata în data de 20.10.2008 recurenta creditoare SC C.SRL a solicitat instantei deschiderea procedurii insolventei debitoarei intimate SC B.C.SRL, aratând ca detine împotriva debitoarei o creanta certa, lichida si exigibila în cuantum de 171.674,16 lei constituita prin factura nr.3868/24.07.2008 si recunoscuta de debitoare prin cele 2 bilete la ordin emise în vederea platii dar neîncasate datorita lipsei disponibilului banesc la scadenta acestora. Cererea creditoarei s-a înregistrat sub nr. de dosar 4036/83/2008 a Tribunalului Satu Mare.
Ulterior aceeasi creditoare a depus la data de 2.12.2008 o cerere identica de deschidere a procedurii inolventei debitoarei înregistrata sub nr. de dosar 4524/83/2008 a Tribunalului Satu mare, cauza care în urma admiterii exceptiei litispendentei a fost conexata la dosarul 4036/83/2008 în sedinta publica din 11.02.2010.
Legiuitorul a definit insolventa ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei sau se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor certe lichide si exigibile ea fiind prezumata ca vadita atunci când au trecut mai mult de 30 zile de la scadenta platii uneia sau mai multor creante.
În speta, creanta invocata de creditoare este constatata prin factura nr. 3868/24.07.2008 în valoare de 171.674,16 lei semnata, dar nestampilata de debitoare. Pentru plata ei s-au emis doua bilete la ordin care la scadenta au fost refuzate la plata de banca din lipsa de disponibil prin contul debitoarei.
Lipsa de disponibil în contul debitoarei nu reprezinta în mod automat o dovada a starii de insolventa a societatii , câta vreme aceasta poate avea o lipsa de disponibil de moment care poate fi înlaturata ulterior si care se poate datora unei asa numite stari de „ jena” financiara produsa datorita unor diverse împrejurari obiective sau subiective.
Aceasta posibilitate de insuficienta temporara de disponibil a fost prevazuta de legiuitor prin instituirea doar cu caracter relativ a prezumtiei de insolventa datorata neplatii creantei, prezumtie ce poate fi rasturnata ulterior.
Debitoarea intimata care la momentul scadentei celor doua bilete la ordin nu avea în cont suficient disponibil banesc pentru plata creantei a rasturnat prezumtia de insolventa prin achitarea ulterioara a creantei creditoarei, facându-se dovada capacitatii sale de plata.
Debitoarea a depus la dosar instantei de fond probe privind achitarea si altor datorii ale societatii catre diversi creditori, aratând ca desfasoara o activitate curenta normala.
Neplata initiala a creantei catre creditoare s-a datorat unor neîntelegeri legate de calitatea marfii livrate de creditoare, fapt ce a dus la retinerea de catre instanta de fond a incertitudinii creantei. În cadrul solutionarii unei cereri de deschidere a procedurii, judecatorul sindic nu putea analiza si stabili întinderea obligatiilor de plata ale debitoarei si obiectiile pe care aceasta le invoca justificat sau nu, raportat la creanta, ci doar a constatat daca exista sau nu o creanta certa, lichida si exigibila împotriva debitoarei.
Întinderea creantei contestate se stabileste pe calea dreptului comun cum a retinut si judecatorul sindic. Prin aceste constatari nu s-a înlaturat valoarea probatorie a unei facturi acceptate prevazuta de lege si recunoscuta în practica judiciara, cum în mod eronat invoca recurenta, ci s-a retinut ca acest înscris constatator este contestat, fapt ce a pus în discutie certitudinea creantei.
Nu s-a retinut prin acest fapt ca doar titlurile executorii si hotarârile judecatoresti sunt înscrisuri pentru dovedirea unei creante în cadrul procedurii insolventei, ci s-a aratat ca valoarea probatorie a facturii invocate de creditoare este pusa sub semnul întrebarii prin obiectiunile ridicate de debitoare, aspecte care însa nu pot fi analizate în cadrul acestei proceduri.
Procedura insolventei nu a fost instituita de legiuitor drept o posibilitate mai facila de obtinere a încasarii unei creante neachitate de catre un debitor sub amenintarea intrarii sale în faliment, ci a fost instituita drept o procedura colectiva în cadrul careia sa se recupereze creantele creditoarelor detinute împotriva unui debitor insolvabil.
Aprecierile primei instante sub acest aspect au fost facute pentru a explicita scopul vizat de legiuitor în instituirea procedurii insolventei si nu pentru a înlatura materialul probator invocat de creditoarea recurenta.
Drept urmare, instanta de recurs a retinut ca în mod judicios judecatorul sindic a retinut ca fondata contestatia formulata de debitoare si a dispus respingerea cererii de deschidere a procedurii insolventei formulata de creditoare, creanta invocata fiind achitata de debitoare.
În consecinta instanta de recurs constatând nefondate motivele de recurs invocate a dispus respingerea ca nefondat a recursului si mentinerea în totalitate a sentintei atacate.
(Decizia nr.141/C/11.02.2010 a Curtii de Apel Oradea - Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal).