Pronuntând sentinta civila nr.529 din 18.02.2009 Judecatoria Onesti a admis actiunea, asa cum a fost restrânsa, formulata de reclamantul S.V. N., împotriva pârâtei S.A., respingând actiunea formulata de reclamant împotriva pârâtelor G.D. si J.M..
Prin aceeasi sentinta, judecatoria a luat act de renuntarea reclamantului la capatul de cerere privind instituirea unei servituti de trecere si, respingând ca fiind ramasa fara obiect exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtelor fata de capatul de cerere privind instituirea unei servituti de trecere, a obligat pe pârâta S.A. sa lase reclamantului în deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 309 m.p. teren arabil intravilan, situat în com. B., jud. Bacau T. 69, P. 1632/2, din T.P. nr.78517/23.10.2006, conform schitei anexa raportului de expertiza tehnica – fila 71 dosar, poligonul punctelor 3-4-9-6-3. În conformitate cu art. 275 Cod procedura civila cererea reclamantului privind obligarea pârâtei S.A. la plata cheltuielilor de judecata a fost respinsa.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, a retinut judecatoria ca reclamantul S. V. N. este proprietarul suprafetei de 400 m.p. teren arabil, situat în intravilanul localitatii B., jud. Bacau, T. 69, P.1632/2 (T.P. 78517/28.10.2006- fila 6 dosar).
Din aceasta suprafata de teren, pârâta S.A. îi ocupa suprafata de 309 m.p., identificata în anexa nr.1 la raportul de expertiza tehnica-fila 71 dosar, care va face parte componenta din hotarâre, conform poligonului punctelor 3-4-9-6-3.
La termenul de judecata din data de 18.02.2009 reclamantul si-a restrâns actiunea cu privire la capatul de cerere privind servitutea.
Fata de cele de mai sus si de dispozitiile art. 480 din Codul civil a fost admisa, asa cum a fost restrânsa, actiunea formulata de reclamant si respinsa actiunea reclamantului privind pe pârâtele G.D. si J.M..
S-a luat act de renuntarea reclamantului la capatul de cerere privind instituirea unei servituti de trecere si s-a respins, ca fiind ramasa fara obiect, exceptia invocata de pârâta S.A., respectiv, exceptia lipsei calitatii procesual pasive a pârâtelor fata de capatul de cerere privind instituirea unei servituti de trecere.
A fost obligata pârâta S.A. sa-i lase reclamantului în deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 309 m.p. teren arabil intravilan, având coordonatele precizate mai sus.
Referitor la cererea reclamantului de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu acest proces, respectiv taxa judiciara de timbru, timbru judiciar, onorariu expert si onorariu avocat, a precizat prima instanta ca, în conformitate cu dispozitiile art. 275 din Cod procedura civila, pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfatisare pretentiile reclamantului, nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata, afara numai daca a fost pus în întârziere înainte de chemare în judecata.
Or, din dosarul cauzei (fila 32) a rezultat ca pârâta S.A., la prima zi de înfatisare, a fost de acord cu primul capat de cerere din actiunea formulata de reclamant, respectiv, sa-i lase în deplina proprietate si linistita posesie suprafata de teren ocupata, fara ca reclamantul sa faca dovada punerii pârâtei în întârziere înainte de chemarea în judecata.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs d-l S. V. N. solicitând modificarea în parte a sentintei în sensul obligarii pârâtei S.A. la plata cheltuielilor de judecata, cu motivarea ca inviolabilitatea dreptului de proprietate este reglementata imperativ de art.135 pct.6 din Constitutie, respectarea dreptului de proprietate neimpunând punerea în întârziere astfel încât toti tertii sunt obligati sa respecte acest drept fara o prealabila notificare, prin încalcarea dreptului de proprietate autorul încalcarii fiind de drept în întârziere. Pe de alta parte, prima instanta nu a avut în vedere caracterul ineficient si formal al asa-zisei recunoasteri, culpa procesuala a pârâtei-intimate care a declansat litigiul si a generat continuarea dezbaterilor, toate acestea necesitând cheltuieli.
Examinând actele si lucrarile dosarului instanta a retinut urmatoarele:
Prin sentinta civila nr.529/18.02.2009 Judecatoria Onesti a admis actiunea, astfel cum a fost restrânsa, formulata de reclamantul S. V. N. împotriva pârâtei S.A. pe care a obligat-o sa lase reclamantului în deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 309 mp teren arabil intravilan, situata în comuna B., judetul Bacau, în T.69 p.1632/2 din TP nr.78517/23.10.2006, respingând, însa, cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecata cu motivarea ca aceasta a fost de acord cu primul capat de cerere la prima zi de înfatisare iar reclamantul nu a facut dovada punerii sale în întârziere, astfel încât sunt aplicabile dispozitiile art.275 cpc.
Potrivit acestui text pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfatisare pretentiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata, afara numai daca a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecata.
Este adevarat ca în cauza pârâta, la termenul de judecata din 3.09.2008, apreciat de prima instanta ca fiind prima zi de înfatisare, a declarat ca este de acord cu primul capat de cerere, respectiv cu actiunea în revendicare însa dispozitiile art.275 cpc nu pot fi considerate aplicabile întrucât pârâta era debitoarea unei obligatii de a nu face, fiind de drept în întârziere, astfel cum rezulta din interpretarea dispozitiilor art.1078 si 1079 Cc, potrivit carora debitorul care a încalcat obligatia de a nu face este dator a da despagubire pentru simplul fapt al contraventiei, punerea în întârziere fiind necesara doar în cazul obligatiilor de a face si de a da.
În consecinta, în temeiul art.304 pct.9 si al art.312 alin.(1)-(3) cpc, instanta va admite recursul, va modifica în parte sentinta recurata în sensul ca va obliga pe pârâta S.A. la plata catre reclamant a sumei de 1830,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Dând eficienta si dispozitiilor art.274 cpc, instanta va obliga intimata-pârâta la plata catre recurent si a sumei de 60,3 lei, cheltuieli de judecata efectuate în recurs.