Obligaţia de a face

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREŞTI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. 5095

Şedinţa publică din data de 16.04.2015

Instanţa constituită din:

Preşedinte: X

Grefier: Y

Pe rol se află soluţionarea cauzei civile privind pe R in contradictoriu cu P1, P2, P3,  având ca obiect obligaţie de a face.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 07.04.2015, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea şi, în aceeaşi compunere, a hotărât următoarele:

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile, constată:

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucuresti la data de 21.03.2013 sub nr de dosar …/301/2013, R in contradictoriu cu P1, P2, P3, a formulat cerere de chemare în judecată prin care  a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâţilor la desfiinţarea şi ridicarea lucrării de construire drum asfaltat şi utilităţi (canalizare şi altele subterane, dacă este cazul), edificată nelegal pe porţiunea de teren de 267 mp, care face parte din terenul proprietatea exclusivă a reclamantului, în suprafaţă totală de 2.230 mp, teren şi lucrări situate la adresa poştală din Bucureşti, precum şi obligarea pârâţilor la readucerea terenului în starea iniţială şi predarea către reclamant a terenului în suprafaţă de 267 m.p. (din care, 208 m.p. ocupaţi actualmente de drum asfaltat şi 59 mp teren devenit inutilizabil datorită traseului drumului), liber de orice lucrare de construire sau utilităţi subterane, încuviinţarea autorizării reclamantului de a obţine, el însuşi sau prin alte persoane specializate, dar pe cheltuiala pârâţilor, înlăturarea ori ridicarea drumului asfaltat şi a utilităţilor aferente de pe terenul în suprafaţă de 208 m.p., lucrări edificate de pârâţi cu încălcarea obligaţiei „de a nu face", în limitele stabilite prin hotărârea judecătorească ce se va da.

În subsidiar s-a solicitat ca în măsura în care executarea în natură a obligaţiei de către debitori ori restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 267 m.p. a devenit imposibil de executat din cauza unui eveniment de forţă majoră, caz fortuit sau a altui eveniment asimilat acestora, restituirea, prin echivalent, prin acordarea de daune-interese, evaluate provizoriu la suma de 147.560 lei (RON), în baza expertizei tehnice extrajudiciare, urmând ca definitivarea prejudiciului efectiv şi a beneficiului nerealizat să aibă loc cu ocazia administrării probatoriului, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că prin sentinţa civilă nr. xxxxx, pronunţată de Judecătoria sector 3 Bucureşti în dosarul de partaj succesoral nr. xxxxx, definitivă şi irevocabilă prin nerecurare la 16.09.2009, s-a pronunţat o hotărâre de expedient prin care s-a luat act de tranzacţia judiciară intervenită între R1, R2 şi R3, , pe de o parte, şi P1, pe de altă parte, şi s-a dispus ieşirea din indiviziune de pe urma succesiunii defunctului părinte X.

În temeiul acestei hotărâri judecătoreşti, printre alte bunuri succesorale, lui R i s-a atribuit în deplină şi exclusivă proprietate şi posesie şi terenul în suprafaţă de 2.230 m.p., situat la adresa poştală Bucureşti, identificat prin lotul nr. 2 din Anexa A, Varianta 1, la Raportul de expertiză tehnică judiciară topografică, efectuat în dosarul nr. 19.212/301/2006 al Judecătoriei sector 3 Bucureşti de către expertul tehnic judiciar, teren care face parte din terenul în suprafaţă de 6.700 mu (respectiv 6690 mp rezultată din măsurătorile expertului tehnic judiciar topo), situat la aceeaşi adresă poştală, pe numele lui X, autorul reclamantului.

Acest teren făcea parte din terenul în suprafaţă de 6.700 m.p., dobândit în timpul vieţii sale de X, autorul reclamantului, în baza sentinţei civile nr. …/19.02.2004 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti, dată în dosarul nr. …/2003, definitivă şi irevocabilă, astfel cum a fost rectificată prin încheierea din 16.08.2005 din acelaşi dosar, suprafaţa de 6.700 m.p. fiind intabulată in cartea funciară nr…., prin încheierea nr. …./19.07.2005, dată de Biroul de carte funciară al judecătoriei sector 3. Aşadar, a arătat că atât reclamantul, cât şi ceilalţi comoştenitori, au exercitat după decesul părintelui acestora o posesie publică şi legitimă asupra suprafeţei de 6.700 m.p., care figura cu număr cadastral … şi număr de carte funciară 1234.

Deşi hotărârea judecătorească nr. xxxx a rămas definitivă şi irevocabilă la 16.09.2009, conform considerentelor încheierii din 22.03.2011, pronunţată de judecătoria sector 3 Bucureşti în dosarul de partaj succesoral nr. xxxxx, abia la data pronunţării acestei încheieri de şedinţă (22.03.2011) a fost în măsură să intre în posesia unei copii legalizate de pe sentinţa civilă nr. …./20.08.2009, în care s-a pronunţat hotărârea de expedient privitoare la consfinţirea tranzacţiei judiciare, atunci fiind admisă cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată.

După obţinerea copiei legalizate (la data de 31.03.2011) de pe sentinţa judecătorească nr. …/20.08.2011, a încercat să-și intabuleze dreptul exclusiv de proprietate asupra suprafeţei de 2.230 m.p. şi să efectueze, în acest scop, documentaţia cadastrală aferentă, angajând un expert tehnic judiciar, în specialitatea topografie.

S-a precizat că la data efectuării expertizei tehnice judiciare topografice de către expert (anul 2007) în dosarul de partaj succesoral nr. …./301/2006 pe terenul în suprafaţă de 6.700 mp care a constituit obiectul expertizării şi lotizării, ca şi în vecinătatea sa, nu existau construite drumul asfaltat şi reţeaua de canalizare despre care se face vorbire în cauză.

Cu ocazia operaţiunilor de identificare a suprafeţei sale de teren şi de efectuare a măsurătorilor topografice, a constatat cu surprindere, conform constatărilor şi concluziilor expertului judiciar, că pe terenul proprietatea sa este construit un drum asfaltat cu două benzi de circulaţie de 3,5 m şi două trotuare laterale cu lăţimea de cea 1,5 m, iar chiar în axul drumului există cămine de vizitare a reţelei subterane de canalizare. Astfel, dreptul său exclusiv de proprietate a fost încălcat prin construirea, în mod nelegal, a drumului asfaltat pe o porţiune de 208 mp., iar o suprafaţă de 59 mp din terenul proprietatea sa exclusivă a devenit inutilizabilă din cauza formei şi dimensiunilor laturilor rămase disponibile după grevarea cu drum asfaltat a suprafeţei de 208 mp, precum şi din cauză că celelalte terenuri proprietate privată (nefiind cunoscută identitatea proprietarilor) aflate la vest faţă de terenul proprietatea sa, nu mai au deschidere şi acces la drumul asfaltat, din cauza enclavei de 59 mp care a fost separată din corpul proprietăţii sale prin drumul asfaltat care a separat aceste suprafeţe.

În susţinerea cererii s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri (filele 8-53 vol. 1 dosar) şi proba cu expertiza tehnică judiciară topografică pentru identificarea amplasamentului lucrării de construire a drumului şi a existenţei suprapunerii cu terenul şi cu expertiză judiciară pentru evaluarea daunelor-interese.

In drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1523 alin. 2 lit. b) teza a 2-a, şi lit. e), art. 1527 alin. 1 din Noul Cod Civil; art. 1349, art. 1373, art. 1382 din Noul Cod Civil; art. 1635 alin. 1, art. 1636, art. 1637 alin. 1 teza 1, alin. 2; art. 1638, art. 1639 din Noul Cod Civil), art. 1529 din Noul Cod Civil.

La data de 30.04.2013, P1, a formulat şi depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată. În apărare s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a P1 întrucât autorizarea a fost acordată de către pârâtă la cererea Primăriei Sector 3 București, iar în conținutul autorizației s-a precizat că emitentul nu este responsabil de eventualele prejudicii produse.

Apărarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 115-118 Cod procedură civilă şi art. 1169 cod civil, arătându-se că reclamantul nu a făcut dovada aspectelor afirmate.

În dovedirea celor susţinute a solicitat administrarea probei cu înscrisuri (filele 66-70 vol. 1 dosar).

La data de 03.05.2013, P3, a formulat şi depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii. În apărare s-a invocat excepţia lipsei capacității procesuale de folosinţă a P3, întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 215/2001.

Pe fondul cauzei s-a solicitat să se constate faptul că acţiunea este neîntemeiată, întrucât nu există o culpă a instituţiei pârâte, deoarece str. 1234 (ce are o lăţime de 6 m), la momentul efectuării investiţiei, respectiv modernizarea sistemului rutier, aparţinea domeniului public potrivit Legii nr. 213/1998 şi se află în administrarea P2 potrivit HCGMB nr. 235/20.10.2005 în vigoare la acea dată.

Executarea lucrărilor de construire s-a realizat în baza Legii nr. 50/1991 (r2), potrivit autorizaţiilor de construire nr. 111 şi nr. 112. Reclamantul avea obligaţia ulterior dobândirii imobilului-teren, de a-1 îngrădi conform prevederilor art. 2 şi 3 din H.C.G.M.B. nr. 212/28.09.2000 privind protejarea prin împrejmuire a terenurilor virane de pe raza Municipiului Bucureşti, obligaţie ce nu a fost îndeplinită de reclamant.

În dovedirea celor susţinute a solicitat administrarea probei cu înscrisuri (filele 73-101 vol.1 dosar).

În conformitate cu dispoziţiile art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă s-a solicitat judecata în lipsă.

La data de 29.05.2013, R a depus răspuns la întâmpinările formulate de pârâte. Astfel a solicitat unirea cu fondul cauzei şi cu administrarea probelor a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a P1 întrucât este necesară administrarea acelorași dovezi ca pentru soluționarea fondului cauzei.

Pe fondul excepţiei invocată de pârâta P1, s-a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive. De altfel, directorul executiv al direcţiei juridice care semnează în numele acestei pârâte întâmpinarea este în eroare nejustificată cu privire la obiectul dosarului („în ceea ce priveşte pretenţiile reclamanţilor, nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare-cumpărare se poate constata doar în contradictoriu cu părţile care le-au perfectat, Municipiul Bucureşti nefiind parte în situaţia expusă de către reclamant"), dovedind necunoaşterea cererii de chemare în judecată, unde nu s-a invocat nulitatea absolută parţială a vreunui contract de vânzare-cumpărare, ci a arătat situaţia de fapt a edificării, în mod nelegal, de către pârâtele chemate în judecată, a unui drum asfaltat şi a reţelelor publice de apă-canalizare şi gaze aferente, pe o porţiune de 208 m.p., din terenul proprietate exclusivă a reclamantului, dobândit în urma hotărârii de expedient, definitivă şi irevocabilă, nr. …/20.08.2009, pronunţată de Judecătoria sector 3 Bucureşti în dosarul civil nr. …/301/2006, iar 59 mp din terenul atribuit reclamantului prin această hotărâre judecătorească, au devenit inutilizabili, datorită edificării acestor lucrări pe terenul său.

P1, emitent al autorizaţiei de construire a acestor lucrări nr. 113, nu poate justifica lipsa calităţii procesuale pasive în acest dosar doar prin argumentul că nu are nici o responsabilitate pentru eventualele prejudicii aduse terţilor de către titularul autorizaţiei de construire, Primăria sector 3, sau de către constructorul acestor lucrări (necunoscut, încă, din actele prezentate de pârâte).

Conform regimului juridic al terenului pe care există str. 1234, reiese că acest teren se află în proprietatea publică a Mun. Bucureşti, iar dacă lucrările de modernizare a acestui drum au respectat amplasamentul şi configuraţia topografică iniţială a drumului de pământ cu denumirea poştală 1234 (situaţie care nu poate fi verificată decât după administrarea probatoriilor şi comunicarea de către P2, aceea care are în administrare acest drum - situaţie juridică, de asemenea, reieşită doar după comunicarea întâmpinării şi înscrisurilor la dosar de către P3 - a proiectului tehnic integral, a proceselor verbale de trasare a drumului, de predare-primire a amplasamentului, a procesului-verbal de la terminarea lucrărilor), atunci, dat fiind suprapunerea (constatată prin expertiza tehnică extrajudiciară efectuată de expertul judiciar topo şi comunicată acestei pârâte) lucrărilor de asfaltare şi de edificare a reţelelor subterane de apă, canalizare, gaze cu o suprafaţă de 208 m.p. din terenul proprietatea reclamantului (pe care l-a dobândit de la autorul său  X), reiese că P1 are calitate procesuală pasivă în acest dosar, fiind ţinut să justifice cu titlu de proprietate regimul public al proprietăţii (terenurile din domeniul public preluate fără titlu valabil de stat putând fi revendicate de foştii proprietari, conform art. 6 alin. 3 din legea nr. 213/1998, iar în lipsa unui titlu valabil de proprietate asupra drumului lucrările fiind integral efectuate nelegal) şi anterioritatea dreptului de proprietate în raport cu titlul de proprietate al autorului meu şi al vânzătorului de la care X a dobândit în proprietate acest teren.

Tot astfel, a solicitat unirea cu fondul cauzei şi cu administrarea probelor a excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a P3.

Pe fondul excepţiei invocată de P3, şi anume excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a acestei pârâte, pe considerentul că nu este persoană juridică, s-a solicitat discutarea acestei excepţii concomitent cu soluţionarea cererii de introducere în cauză a P2, pe care a formulat-o la data de 25.02.2014.

La data de 25.02.2014, reclamantul şi-a precizat acţiunea în sensul că prin primul capăt de cerere din acţiunea introductivă se solicită revendicarea, în calitate proprietar al terenului în suprafaţă de 267 mp (din care, 208 m.p. ocupaţi actualmente de drum asfaltat şi 59 mp teren devenit inutilizabil datorită traseului drumului), care face parte din terenul proprietatea exclusivă a reclamatului, în suprafaţă totală de 2.230 mp, teren situat la adresa poştală str. 1234, teren înscris în cartea funciară nr. … şi identificat prin număr cadastral … la OCPI Bucureşti-BCPI sect. 3 Bucureşti, şi să fie obligaţi pârâţii, care deţin fără drept acest teren, la restituirea lui în natură (în drept, conf. art. 563, art. 565, art. 566 din Noul Cod Civil).

A învederat de asemenea că prin capătul 2 din cererea introductivă se solicită încuviinţarea autorizării reclamantului de a obţine, el însuşi sau prin alte persoane specializate, dar pe cheltuiala pârâţilor, înlăturarea ori ridicarea drumului asfaltat şi a utilităţilor aferente de pe terenul în suprafaţă de 208 m.p., lucrări edificate de pârâţi cu încălcarea obligaţiei „de a nu face", în limitele stabilite prin hotărârea judecătorească ce se va da, capăt de cerere întemeiat în drept pe dispozițiile art. 582 alin. 1 lit. b) şi alin. 2, coroborat cu art. 586 şi art. 1528 din Noul Cod Civil, precum şi cu aplicarea corespunzătoare a art. 902 din Noul Cod de Procedură Civilă. Totodată, reclamantul a arătat că renunță la  ultimul capăt de cerere, respectiv  la restituirea prin echivalent a valorii terenului în cuantum de 147.560 lei.

Prin încheierea de ședință din data de 25.02.2014, s-a constatat că cererea formulată de reclamant nu este o modificare de acțiune în sensul art. 204 Cpc., ci o precizare de acțiune cu privire la primele două capete de cerere întrucât s-a solicitat încă de la început predarea terenului în suprafață de 227 mp întemeiat pe faptul că reclamantul se consideră proprietarul terenului, ceea ce echivalează cu o veritabilă acțiune în revendicare (f. 141 vol.I).

De asemenea, a fost unită cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P1.

Prin încheierea de ședință din data de 04.03.2014 a fost respinsă excepția lipsei capacității de folosință a P3 cu motivarea din încheierea de ședință pronunțată la acea dată.

În cursul judecății a fost administrată proba cu înscrisuri, interogatoriu și expertiză topografică.

La data de 13.10.2014 a fost depus raportul de expertiză efectuat de către expert, fiind ulterior completat prin răspunsul la obiecțiuni.

La data de 24.03.2015 (f.46 vol.III), reclamantul a formulat o nouă precizare de acțiune în ceea ce privește suprafața revendicată, în sensul că terenul revendicat este în suprafață de 266 mp, din care 204,47 mp suprafață ocupată de trotuare și drum asfaltat, iar 61,51 mp suprafață devenită inutilizabilă ca urmare a lucrărilor efectuate, suprafață ce face parte din terenul în suprafață totală de 2230 mp situat la adresa poștală str. …, înscris în cartea funciară nr. xxxx și identificat prin număr cadastral xxxxx la OCPI București.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, conform sentinței civile nr. xxxxxx pronunțată în dosarul nr. xxxxx de către Judecătoria Sectorului 3 București, s-a luat act de tranzacția părților privind partajarea terenului în suprafață de 6700 mp situat în str. 1234. Terenul a fost dobândit de autorul reclamantului, tatăl său X în baza sentinței civile nr. xxxx a Judecătoriei sector 3 București, pronunțată în dosarul nr. xxxxx, definitivă și irevocabilă, astfel cum a fost rectificată prin încheierea din 16.08.2005 din același dosar și fiind intabulat în cartea funciară nr. xxxx prin încheierea nr. xxxxx dată de Biroul de carte funciară.

În urma pronunțării sentinței civile nr. xxxx pronunțată în dosarul nr. xxxxx de către Judecătoria Sectorului 3 București, R a dobândit în lotul său în proprietate exclusivă suprafața de teren de 2230 mp situat la adresa poștală București, str. 1234, constituind lotul 2 din Anexa A varianta 1 la raportul de expertiză tehnică judiciară topografică efectuat în dosarul nr. xxxxx a Judecătoriei Sectorului 3 București (f.10-17 vol.I).

În urma ieșirii din indiviziune, R și-a intabulat dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2230 mp (f.21 vol.I).

Pe de altă parte, conform adresei aflate la fila 66 vol.I, asupra rețelei publice de alimentare cu apă și canalizare pe Sstr.1234, a fost emisă autorizația de construire nr. …/22.09.2009 (f.67-69).

În vederea efectuării lucrărilor de modernizare a drumului s-a propus exproprierea pentru cauză de utilitate publică a proprietarilor din zonă astfel cum rezultă din adresa depusă la dosar f. 76, vol.I, expropriere ce nu a avut loc însă niciodată de drept, ci doar de fapt așa cum se va arăta în continuare.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P1, instanța reține că aceasta este neîntemeiată. Astfel, unitatea administrativ teritorială este deținătoarea bunurilor aflate în domeniul public și privat al statului, acestea nu pot fi posedate ori deținute în proprietate decât de către unitatea administrativ teritorială. Mai mult decât atât, toate autorizațiile de construcții au fost emise de către Primăria Municipiului București, iar aspectele învederate de pârâtă în sensul că în autorizație s-a precizat că nu răspunde pentru prejudiciile produse terților sunt total neîntemeiate, neputându-ți înlătura propria răspundere pentru legalitatea actelor emise.

În ceea ce privește fondul cauzei, conform înscrisurilor depuse la dosar și raportului de expertiză topografică întocmit în cauză de către expert, reclamantul este proprietarul unei suprafețe de teren de 2230 situat la adresa poștală București, str. …, intabulat în cartea funciară, dobândit de la autorul său care deținea de asemenea titlu de proprietate conform considerentelor anterior expuse.

Astfel cum s-a reținut și prin raportul de expertiză topografică întocmit în cauză, proiectul drumului nu a respectat aliniamentul inițial, făcând o inflexiune, ce nu mai respectă forma rectilinie din proiectul parcelar, situație ce conduce la suprapunerea drumului cu terenul proprietatea reclamantului pe o suprafață de 204,47 mp, delimitând pe partea stângă a drumului o suprafață nouă de 61,51 mp de teren proprietatea reclamantului, suprafață de 61,51 mp ce nu mai poate fi construibilă.

S-a constatat de asemenea că suprafața de 204,47 mp din terenul reclamantului este ocupată în totalitate de drum asfaltat cu două benzi de circulație și trotuare, având o lățime de 10,43 m. Totodată s-a reținut că suprafața de 61,51 mp este liberă și neocupată de drum sau utilități publice.

Terenul în suprafață de 204,47 mp proprietatea reclamantului a fost preluat de către unitatea administrativ teritorială fără a exista o expropriere anterioară, cu o justă și echitabilă despăgubire.

În temeiul art. 5 din Legea 71/2011, instanța reține cu privire la legea aplicabilă în timp litigiului în ceea ce privește dreptul civil substanțial, că acesta este guvernat de dispozițiile Codului Civil de la 1865 întrucât construcția drumului și autorizațiile de construire au fost emise cât timp aceste dispoziții legale erau în vigoare, astfel încât situația creată este efectul viitor al unui fapt trecut ce a avut loc sub imperiul legii vechi.

În interpretarea pe cale jurisprudențială și doctrinară a art. 480 C.civ., acțiunea în revendicare este acțiunea formulată de proprietarul neposesor împotriva unei alte persoane, posesor sau detentor, ce nu deține și proprietatea imobilului, în vederea recuperării posesiei asupra bunului deținut în proprietate.

Reclamantul deține un titlu de proprietate reprezentat de sentinței civile nr. xxxx pronunțată în dosarul nr. xxxxx de către Judecătoria Sectorului 3 București, iar pârâta nu deține nici un titlu de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 204, 47 mp pe care s-a construit în mod nelegal. Susținerile pârâtei în sensul că bunul se află în proprietatea publică a statului sunt total neîntemeiate și neînsoțite de nicio dovadă în acest sens.

Reclamantul deține un ”bun” în sensul art. 1 Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar construirea de către autoritățile statului a unui drum și utilitățile aferente acestuia pe terenul proprietatea reclamantului fără o justă și prealabilă despăgubire echivalează cu o expropriere de fapt a reclamantului.

Conform jurisprudenței CEDO în cauza Vergu împotriva României, s-a reținut că pentru a determina dacă a existat o privare de bunuri în sensul celei de-a doua „dispoziţii” din art. 1 Protocolul 1 la Convenție, este necesar nu numai să se examineze dacă a existat deposedare sau expropriere formală, ci şi să se privească dincolo de aparenţe şi să se analizeze realitatea situaţiei în litigiu. Convenţia având ca obiect protecţia drepturilor „concrete şi efective”, este important să se cerceteze dacă situaţia menţionată echivala unei exproprieri de fapt (Sporrong şi Lönnroth împotriva Suediei, 23 septembrie 1982, pct. 63, seria A nr. 52).

Curtea a constatat că reclamantul a pierdut în totalitate şi definitiv dispoziţia asupra parcelei în litigiu din cauza ocupaţiei de către Administraţia Naţională a Drumurilor care a transformat-o iremediabil construind o reţea de evacuare a apelor. Deşi nu a existat un act de expropriere formală şi deşi reclamantul păstra posibilitatea teoretică de a vinde acest teren, Curtea consideră că limitările aduse dreptului său de proprietate au fost atât de grave încât pot fi asimilate unei exproprieri de fapt care reiese din a doua frază a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea, mutatis mutandis, Belvedere Alberghiera S.R.L. împotriva Italiei, nr. 31524/96, pct. 54, CEDO 2000 VI).

Situația din speță este identică din punct de vedere juridic cu cea din cauza Vergu împotriva României. Pentru a fi compatibilă cu art. 1 din Protocolul nr. 1, o asemenea ingerinţă trebuie operată „pentru cauza de utilitate publică”, „în condiţiile prevăzute de legea şi de principiile generale de drept internaţional”. Ingerinţa trebuie să înlesnească un „echilibru just” între exigenţele interesului general al comunităţii şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (Sporrong şi Lönnroth, citată anterior, pct. 69). Mai mult, necesitatea de a examina problema echilibrului just nu se poate face simţită decât dacă s-a dovedit că ingerinţa în litigiu a respectat principiul legalităţii şi nu era arbitrară [Iatridis împotriva Greciei (GC), nr. 31107/96, pct. 58, CEDO 1999 II ; Beyeler împotriva Italiei (GC), nr. 33202/96, pct. 107, CEDO 2000-I şi Belvedere Alberghiera S.R.L., citată anterior, pct. 55].

Astfel, în lumina celor de mai sus, instanța apreciază că ingerinţa în litigiu nu este compatibilă cu principiul legalităţii şi, prin urmare, că a încălcat dreptul reclamantului la respectarea bunurilor sale, concluzie ce nu mai impune a mai căuta să se afle dacă s-a menţinut un echilibru just între exigenţele interesului general al comunităţii şi cerinţele obligatorii ale respectării drepturilor individuale.

Față de aceste considerente, întrucât reclamantul are dreptul la restituirea în natură a terenului său în măsura în care acest aspect este posibil, instanța urmează a admite în parte acțiune și va obliga pârâţii sa lase reclamantului in deplină proprietate si posesie terenul in suprafaţa de 204,47 mp situat în Bucureşti, str. 1234, identificat conform raportului de expertiza topografica întocmit de expert in schiţa anexa prin punctele 47-48-49-44 şi să desfiinţeze/ridice lucrările edificate pe acest teren (carosabil, trotuare si reţele edilitare).

Ceea ce determină convingerea instanța pentru a dispune restituirea în natură a terenului este și faptul că autoritățile publice și-au depășit și propriul proiect, ce inițial nu a fost conceput până la nr. poștal  de pe str. 1234.

În ceea ce privește suprafața de teren de 61,51 mp, conform raportului de expertiză, aceasta este liberă și neocupată de drum sau utilități publice, fiind deci în posesia reclamantului. Faptul că a devenit inutilizabilă în urma afectării de lucrări a terenului în suprafață de 204,47 mp nu conduce la admiterea acțiunii cu privire la această suprafață de teren față de specificul acțiunii în revendicare.

De asemenea, în temeiul art. 494 alin. 1 și 2 C. civ. de la 1865 va admite capătul de cerere având ca obiect autorizarea reclamantului sa procedeze el însuşi sau prin alte persoane, la desfiinţarea/ridicarea lucrărilor edificate pe terenul in suprafaţa de 204,47 mp (carosabil, trotuare si reţele edilitare), in situaţia in care pârâţii refuza sa execute obligaţia, pe cheltuiala debitorilor-pârâţi.

În temeiul art. 451-453 C.pr.civ. va obliga pârâții în solidar la plata cheltuielilor de judecată, aceștia fiind în culpă procesuală, cheltuieli de judecată în cuantum de 11.079 lei compuse din suma de 4579 lei taxă de timbru, suma de 1500 lei onorariu de expert și 5000 lei onorariu de avocat, apreciind onorariul de avocat ca fiind proporțional cu complexitatea cauzei și munca efectiv prestată de apărător.

 PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a paratului P1, ca neîntemeiata.

Admite în parte acţiunea precizată formulata de R în contradictoriu cu P1, P2, P3.

Obligă pârâţii sa lase reclamantului in deplină proprietate si posesie terenul in suprafaţa de 204,47 mp situat în Bucureşti, str. 1234, identificat conform raportului de expertiza topografica întocmit de expert in schiţa anexa prin punctele 47-48-49-44 şi să desfiinţeze/ridice lucrările edificate pe acest teren (carosabil, trotuare si reţele edilitare).

Încuviinţează ca reclamantul sa procedeze el însuşi sau prin alte persoane, la desfiinţarea/ridicarea lucrărilor edificate pe terenul in suprafaţa de 204,47 mp (carosabil, trotuare si reţele edilitare), in situaţia in care pârâţii refuza sa execute obligaţia, pe cheltuiala debitorilor-pârâţi.

Respinge în rest cererea ca neîntemeiată.

Obligă pârâţii in solidar la plata sumei de 11.079 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu apel care se depune la Judecătoria Sectorului 3, în 30 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 16.04.2015.

Domenii speta

Spete similare