Suspendare provizorie

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTOR 3 BUCUREŞTI

SENTINTA CIVIL NR 4700

Şedinţa publică din data de 07.04.2015

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: X

GREFIER: Y

Pe rol se află soluţionarea acţiunii civile formulată de reclamanta R in contradictoriu cu pârâta P având ca obiect ordonanţă preşedinţială – suspendare provizorie.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la prima strigare, au lipsit părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei că prin cererea formulată reclamanta a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă, după care,

 Pentru a da părților posibilitatea să se prezinte, în temeiul art. 104 alin. (13) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, instanța dispune strigarea dosarului la sfârșitul ședinței de judecată.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la a doua strigare, a răspuns pârâta, prin consilier juridic, Z care depune delegaţie la dosar, lipsă fiind reclamanta.

 Procedura de citare este legal îndeplinită.

 S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

 Instanţa procedează la legitimarea reprezentantului convenţional al pârâtei, acesta depunând în şedinţă întâmpinare şi o serie de înscrisuri.

Pârâta, prin consilier juridic, arată că sediul principal al instituţiei se află în București şi solicită ca toate comunicările adresate acesteia să se realizeze la adresa menţionată.

Instanţa, faţă de aceste precizări, dispune efectuarea modificărilor corespunzătoare în sistemul ECRIS.

La interpelarea instanței în ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii, respectiv dacă aceasta este invocată ca o apărare pe fondul ordonanței președințiale sau ca o excepție propriu-zisă, pârâta, prin consilier juridic, arată că înțelege să invoce excepţia inadmisibilităţii ordonanţei preşedinţiale.

 Fiind la primul termen de judecată cu părțile legal citate, în temeiul art. 131 Cpc instanța procedează la verificarea din oficiu a competențe şi acordă părţii prezente, prin reprezentant, cuvântul asupra acesteia.

Pârâta, prin consilier juridic, apreciază că Judecătoria Sector 3 Bucureşti este instanţa competentă să soluţioneze pricina.

 Instanţa în temeiul art. 997 CPC reține că este competentă general, material și teritorial să judece cauza având în vedere că Judecătoria Sectorului 3 este competentă să soluționeze plângerea contravențională formulată împotriva procesului verbal, în conformitate cu dispozițiile OG 2/2001.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat şi excepţii de invocat instanţa acordă cuvântul asupra probatoriului. Pârâta, prin reprezentant, solicită în apărare proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

În temeiul art. 255 și 258 Cpc, instanţa încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri, apreciind că aceasta este legală, pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.

Nemaifiind alte cereri  de formulat, incidente de soluţionat şi probe de administrat, în temeiul art. 392 Cpc instanţa deschide dezbaterile şi acordă cuvântul părţii prezente în principal pe excepția inadmisibilității ordonanței președințiale și, în subsidiar, pe fondul cauzei.

Pârâta, prin consilier juridic, arată că raportat la prevederile legale incidente, suspendarea efectelor unui proces-verbal de contravenţie nu poate face obiectul ordonanţei preşedinţiale, dispoziţiile art. 996 CPC făcând referire la măsuri provizorii luate în cazuri grabnice. Măsura suspendării activităţii la punctul de lucru până la soluţionarea plângerii contravenţionale nu poate fi suspendată prin simpla depunere a unei plângeri contravenţionale și în condiţiile in care legiuitorul a înţeles să excepteze suspendarea acestei măsuri, apreciază că nu pot fi eludate prevederile OG 2/2001. Prin urmare, suspendarea unei măsuri dispuse printr-un proces verbal de contravenție nu poate face obiectul unei ordonanțe președințiale.

Cu privire la fondul cauzei pârâta, prin consilier juridic, susţine că reclamanta nu a făcut dovada aparenţei de drept în favoarea sa.  Arată că în cererea de ordonanţă preşedinţială se invocă motive diferite de cele invocate la momentul  efectuării controlului având în vedere că din nota explicativă aflata la dosar reiese că suma de 357 lei urma sa fie achitată în zilele următoare iar în prezenta cerere se invocă un cu totul alt motiv. Solicită ca instanţa să aibă în vedere fotocopiile depuse la dosar din care rezultă că au fost emise doar două bonuri fiscale pentru suma de 93 lei si arată că o singură notă de plată nu putea fi emisă pentru suma de 357 lei, fiind emise mai mult de trei note de plată fără bonuri fiscale. Susţinerea reclamantei care vizează ridicarea unui client de la masă intempestiv si părăsirea incintei nu apare ca fiind verosimilă în aceste condiţii.

Pentru toate aceste motive, în condițiile în care instanța va trece peste excepția inadmisibilității ordonanței președințiale, solicită respingerea prezentei cereri ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.

În temeiul art. 395 Cpc instanţa închide dezbaterile şi reţine cauza spre soluţionare, în principal cu privire la excepția inadmisibilității și în subsidiar, pe fondul cauzei.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 27.03.2015, reclamanta R a solicitat pe calea ordonanței președințiale, în contradictoriu cu pârâta P, suspendarea provizorie a măsurii de suspendare a activității la punctul de lucru al societății din București și desigilarea punctului de lucru până la soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria DGAF nr. …/15.03.2015.

În fapt s-a arătat că prin procesul verbal de contravenție seria DGAF nr. …/15.03.2015 a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 lei și aplicarea măsurii de suspendare a activității la punctul de lucru al societății din București, pentru o lună, pentru încălcarea dispozițiilor art. 10 lit. c și lit. h din OUG 28/1999.

Împotriva procesului-verbal seria DGAF nr. … din 15.03.2015 s-a formulat plângere contravențională prin care s-a solicitat anularea procesului-verbal și a măsurilor dispuse prin acesta.

Reclamanta a arătat că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 996 alin. (1) Cpc motiv pentru care solicită suspendarea provizorie a măsurii suspendării activității, până la soluționarea plângerii, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 10 lit. c din OUG 28/1999, reclamanta a arătat că nu se face vinovată de săvârșirea contravenției întrucât suma de 357 lei pentru care se susține cu nu a fost emis bon fiscal reprezintă în realitate o consumație neachitată de un client, care a plecat în mod intempestiv, fără să plătească, aceste aspecte fiind de altfel învederate și organelor de control, de către angajatul societății.

Pentru admiterea cererii de suspendare a sancțiunii suspendării activității, reclamanta a solicitat instanței să aibă în vedere poziția exprimată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauze precum Anghel împotriva României, Maszini contra României, Connors împotriva Regatului Unit, din care rezultă că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 6 din Convenție astfel că se bucură de protecția conferită în cadrul unei astfel de proceduri, printre care și prezumția de nevinovăție precum și dreptul la un proces echitabil.

S-a mai arătat că potrivit art. 12 alin. (4) din OUG 28/1999, în speța de față plângerea nu suspendă executarea sancțiunii contravenționale aplicate și la aplicarea sancțiunii contravenționale nu au fost avute în vedere dispozițiile art. 5 din OG 2/2001. Astfel, nu a fost respectat principiul proporționalității sancțiunii, cu atât mai mult, nu putea fi aplicată și sancțiunea excesivă a închiderii societății pentru o perioadă de 30 de zile, aceasta fiind și o măsură cu impact social negativ cert și imediat, prin faptul că societatea este  nevoită să își trimită toți angajații în concedii fără plată, întrucât societatea nu are mijloace financiare pentru a achita salarii în perioada de suspendare a activității.

S-a mai solicitat să se aibă în vedere faptul că închiderea societății pentru o perioadă de 30 de zile ar pune în pericol chiar existența societății și ar crea premisele pentru intrarea societății în incapacitate de plăți și ulterior, chiar în insolvență, întrucât singurele venituri ale societății din care se plătesc atât taxele și impozitele datorate bugetului de stat cât și cele datorate furnizorilor de mărfuri ai societății, scadente în această lună, sunt cele rezultate din activitatea desfășurată la punctul de lucru al societății din București.

În drept au fost invocate art. 996 și următoarele Cpc.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.

Acțiunea a avut anexate înscrisuri: proces verbal seria DGAF nr. …, proces verbal nr. …/15.03.2015, bonuri fiscale și raport vânzări secții, notă explicativă, monetar, anexă, registru salariați.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a ordonanței președințiale având în vedere neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 996 Cpc potrivit cărora, pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială este necesar a fi întrunite cumulativ condiția aparenței dreptului, a urgenței, a caracterului vremelnic al măsurii și condiția neprejudecării fondului.

Apărările reclamantei cu privire la aparența dreptului nu pot fi luate în considerare în condițiile în care diferența rezultată, în sumă de 357 lei reprezintă note de plată închide a căror contravaloare nu se regăsește pe bonurile fiscale emise de societatea respectivă. Totodată, explicațiile prezentate de barmanul societății nu pot fi primite întrucât deși s-a declarat că diferența de 357 lei provine de la o notă de plată de la ora 08:00 neachitată, orarul de funcționare al unității era între orele 11:00-04:00.

Totodată, s-a arătat că în cauză nu este îndeplinită condiția urgenței întrucât prejudiciul pe care l-ar încerca reclamanta este o consecință ce decurge din aplicarea în condiții de legalitate și temeinicie a unei sancțiuni prevăzute de lege ca urmare a săvârșirii unei fapte contravenționale de chiar cel care invocă apărarea legii.

Față de caracterul vremelnic al măsurii, s-a susținut că nu se poate lua o măsură de redeschidere a unității pe cale de ordonanță tocmai datorită faptului că s-ar încălca rațiunea pentru care a fost adoptată o prevedere legală prin care măsurile complementare nu se mai suspendă de drept odată cu formularea plângerii contravenționale.

În ceea ce privește neprejudecarea fondului, s-a arătat că prin analizarea criticilor reclamantei s-ar realiza tocmai o antamare a fondului astfel că prin admiterea ordonanței s-ar depăși cadrul procedurii speciale a ordonanței președințiale. Pipăind fondul cauzei, față de dispozițiile art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999, aparența dreptului este în favoarea pârâtului și nu a reclamantului. Mai mult decât atât, singura instanță competentă să dispună înlăturarea sancțiunii complementare este instanța de fond, după verificarea legalității și temeiniciei actului de constatare și sancționare.

Totodată, nu poate fi reținut în cauză nici impactul social negativ invocat de către petentă, aceasta fiind înregistrată cu un număr de 4 angajați din care unul singur mai figura ca angajat la data efectuării controlului.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 și următoarele Cpc.

Întâmpinarea a avut anexate înscrisuri: proces verbal nr. …/15.03.2015, monetar, notă explicativă, copie bonuri fiscale și raport vânzări secții.

În ședință publică s-a invocat de către pârâtă, prin reprezentant, excepția inadmisibilității cererii de ordonanță președințială.

Analizând materialul probator administrat în cauză prin prisma excepției invocate, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție seria DGAF nr. … din 15.03.2015, reclamanta a fost sancționată contravențional, în temeiul art. 10 lit. c și h din OUG 28/1999 republicată cu două amenzi în sumă totală de 12.000 lei iar în temeiul art. 11 lit. d din OUG 28/1999 s-a dispus suspendarea activității reclamantei, la punctul de lucru din București, pentru o perioadă de o lună.

Prin prezenta cerere reclamanta solicită suspendarea provizorie  a măsurii de suspendare a activității la punctul de lucru al societății din sector 3, aplicată cu titlu de sancțiune complementară precum și desigilarea punctului de lucru, până la soluționarea plângerii formulate împotriva procesului verbal mai-sus menționat.

Potrivit art. 12 alin. (4) din OUG 28/1999, prin derogare de la art. 32 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, plângerea nu suspendă executarea în cazul sancţiunilor contravenţionale prevăzute la art. 10 lit. b), c), d), e) şi cc).

Instanța reține că actul emis de pârâtă, respectiv procesul verbal de contravenție este un act administrativ. Contrar celor susținute de către pârâtă, articolul 12 alin. (4) din OUG 28/1999  exclude doar suspendarea de drept, nu și suspendarea judecătorească a acestei categorii de sancțiuni iar unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă. Cu toate acestea, în raport de situația de fapt, suspendarea executării unui act administrativ se poate face doar în condițiile reglementate de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente .

Prin urmare, este de observat ca în materia contenciosului administrativ suspendarea executării unui act administrativ nu poate fi solicitata pe cale de ordonanță președințială întrucât în aceasta materie exista dispoziții cu caracter derogatoriu cuprinse în legea nr. 554/2004.

Existenta unei reglementari derogatorii consacrate prin art. 14 din Legea contenciosului administrativ obliga partea interesata sa urmeze procedura reglementata prin acest act normativ si nu procedura prevăzuta de normele dreptului comun conținute în Codul de procedura civila, inclusiv cele reglementate la art. 996 și următoarele.

Astfel, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate. Potrivit alin. (2) instanţa soluţionează cererea de suspendare, de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor.

Articolul 15 alin. 1 din aceeași lege permite ca cererea de suspendare sa poată fi formulata si printr-o acțiune separata, până la soluționarea acțiunii în fond.

Prin urmare, atât timp cât în materia contenciosului administrativ la dispoziția persoanei interesate exista o cale speciala de suspendare a executării unui act administrativ reglementata de legea contenciosului administrativ, această suspendare nu poate fi obținuta pe calea dreptului comun al ordonanței președințiale, un astfel de demers fiind inadmisibil, cum de altfel a învederat și pârâta în cadrul concluziilor cu privire la excepția inadmisibilității, arătând că suspendarea unei măsuri dispuse printr-un proces verbal de contravenție nu poate face obiectul unei ordonanțe președințiale.

Pentru aceste motive, instanța va admite excepția inadmisibilității invocată de către pârâtă și va respinge cererea ca inadmisibilă.

În temeiul art. 453 Cpc instanța va lua act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepția inadmisibilității.

Respinge cererea formulată de reclamanta R cu sediul in Bucureşti, in contradictoriu cu pârâta P cu sediul în Bucuresti, ca inadmisibilă.

Ia act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Cu apel în termen de 5 zile de la pronunțare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 3 București, sub sancțiunea nulității.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.04.2015.

Domenii speta

Spete similare