Plangere contraventionala exceptie de nelegalitate, dispozitie de ridicare auto

Dosar nr. …../2011

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREŞTI

SECŢIA CIVILĂ

Î N C H E I E R E

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE …….03.2014

COMPLETUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE : ………

GREFIER : ………

Pe rol soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de contestatorul PP în contradictoriu cu intimata ………. - Biroul Circulaţie Rutieră, având ca obiect „anulare proces verbal de contravenţie”.

La apelul făcut în şedinţă publică, a răspuns contestatorul prin avocat  Iulia Golgojan, cu împuternicire avocaţială la dosar, lipsind intimata.

Procedura de citare este legal  îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă după care:

Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepţii de invocat instanţa a acordat cuvântul pentru formularea de probe.

Avocatul contestatorului solicită instanţei pentru partea pe care o reprezintă încuviinţarea probei cu înscrisurile de la dosarul cauzei. Precizează instanţei că nu mai insista în încuviinţarea probei testimoniale solicitată prin cererea introductivă.

Instanţa, în temeiul dispoziţiilor art. 167 Cod procedură civilă, încuviinţează pentru contestator proba cu înscrisuri, considerând-o pertinentă, concludentă şi utilă cauzei, putând duce la dezlegarea pricinii. Ia act ca petentul înţelege sa renunţe la administrarea probei testimoniale.

Nemaifiind alte cereri de formulat şi probe de administrat instanţa constată pricina în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Avocatul contestatorului solicita instanţei admiterea plângerii astfel cum a fost formulată, anularea procesului verbal de contravenţie, obligarea intimatei la repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicită, respectiv ridicarea autoturismului, având în vedere  că temeiul legal în baza căruia s-a dispus aceasta a fost declarat nelegal, in mod irevocabil de către Curtea de Apel Bucureşti.

În subsidiar solicită înlocuirea sancţiunii aplicate cu sancţiunea avertismentului.

Instanţa, în temeiul dispoziţiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile pe fondul cauzei şi reţine cauza spre soluţionare.

I N S T A N Ţ A

Având nevoie de timp pentru a delibera precum şi pentru a da  posibilitatea părţilor să depună la dosar concluzii scrise, în temeiul art. 260 Cod procedură civilă, va amâna pronunţarea, motiv pentru care,

D I S P U N E

Amâna pronunţarea la data de ….04.2014.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, ….03.2014.

Preşedinte,  Grefier,

Dosar nr……/2011

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREŞTI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. …..

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE …….04.2014

COMPLETUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE : ……….

GREFIER : ……..

Pe rol soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de contestatorul …….. în contradictoriu cu intimata ………. Biroul Circulaţie Rutieră, având ca obiect „anulare proces verbal de contravenţie”.

Dezbaterile si susţinerile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 31.03.2014 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 14.04.2014.

I N S T A N Ţ A

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 27.10.2011 sub nr. de mai sus, petentul ……  a solicitat instanţei în contradictoriu cu Poliţia Locală a sectorului 4 Bucureşti – BPR anularea procesului verbal de contravenţie seria …. nr. ……..09.2011 şi, pe cale de consecinţă, anularea măsurii de sancţionare cu 4 puncte-amendă şi 3 de penalizare; obligarea intimatei să plătească 496 de lei reprezentând prejudiciu material cauzat prin emiterea nelegală a dispoziţiei de ridicare a autoturismului, cu nerespectarea regulilor incidente, iar în subsidiar, înlocuirea sancţiunilor aplicate cu sancţiunea avertismentului.

În motivarea cererii, petentul arată, în esenţă, că la data de 23.09.2011 a oprit autoturismul cu nr. de înmatriculare …… într-un loc ce părea destinat parcărilor, între alte zeci de autoturisme, în faţa Universităţilor …., pe ….., iar la revenire a constatat că autoturismul dispăruse.

A mai arătat petentul că autoturismul a fost ridicat şi transportat de către S.C. ……. SRL la sediul societăţii.

Petentul a mai învederat că s-a deplasat la sediul SC ….. SRL pentru a ridica maşina, unde i s-a întocmit procesul verbal seria ….. nr. ………/23.09.2011 prin care a fost sancţionat cu 4 puncte amendă în cuantum de 268 lei şi 3 puncte penalizare, fără a fi dispusă măsura ridicării autoturismului.

Mai arată petentul că nu au fost menţionate în cuprinsul procesului verbal de contravenţie obiecţiunile sale, agenţii constatatori procedează la întocmirea proceselor verbale de constatare a contravenţiilor ulterior aplicării sancţiunii. Mai mult, procesul verbal atacat şi măsura tehnică administrativă dispusă în baza sa sunt nelegale, deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative pentru aplicarea sancţiunii ridicării autoturismului faţă de dispoziţiile …. nr. …./2008, art. 64, art. 97 şi art. 128 din OUG 195/2002; procesul verbal atacat a fost întocmit de un agent din cadrul Poliţiei Locale sector 4 Bucureşti şi nu din cadrul BPR; agentul constatator nu a realizat o descriere suficientă a faptelor, na a făcut nicio menţiune referitoare la împrejurările în care fapta a fost săvârşită, nu s-a realizat o descriere clară a locului unde a fost săvârşită fapta, nu s-a menţionat dacă autoturismul constituia un obstacol pentru circulaţia din zonă, astfel că nu se arată elementele de fapt care să poată circumstanţia  împrejurările în care s-a produs fapta.

Referitor la dispoziţia de ridicare a autoturismului s-a arătat că este nelegală întrucât ridicarea autoturismelor staţionate neregulamentar se poate dispune doar dacă constituie un obstacol pentru circulaţia publică, iar autovehiculul, în cauză, nu reprezenta un obstacol.

A mai adăugat faptul că doar poliţia rutieră poate ridica autovehiculele parcate neregulamentar de pe partea carosabilă, precum şi faptul că deşi art. 64 alin. 3 din OUG 195/2002 prevede că ridicarea se efectuează potrivit procedurii stabilite prin Regulament.

Solicită atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtei şi obligarea acesteia la plata sumei de 496 lei, apreciind întrunite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale.

În subsidiar, solicită înlocuirea sancţiunii aplicate cu măsura avertismentului.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 5,6,7,15,16,17,19,21 alin 3, 26 alin 1, 38 alin 3 din OG 2/2001, art. 118 din OUG 195/2002, art. 2-5 HCLS4 nr. 37/2008.

În dovedirea plângerii petentul a depus la dosarul cauzei, în copie proces verbal contestat, chitanţă.

Intimata Politia Locala Sector 4 a depus la dosar, prin Serviciul Registratură întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată şi menţinerea procesului-verbal contestat ca fiind legal si temeinic întocmit.

S-a arătat de către intimată, în ceea ce priveşte situaţia de fapt, că în data de .09.2011 în intervalul orar 11.58-12.05, autoturismul ……, a fost găsit staţionat voluntar neregulamentar la mai puţin de 25 m de trecerea pentru pietoni; planşele foto efectuate la faţa locului şi depuse la dosarul cauzei confirmă fără nici un fel de dubiu această situaţie, constituind fapta prevăzută de art. 143 lit a raportat la art. 142 lit e din Regulamentul de aplicare OUG 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Mai arată intimata, ca urmare a faptei de staţionare neregulamentară, agentul de poliţie locală prezent la faţa locului a dispus ridicarea autoturismului indicat mai sus, iar după identificarea conducătorului auto s-a întocmit procesul verbal de contravenţie seria … nr. ……/23.09.201.

In ceea ce priveşte legalitatea procesului-verbal atacat, s-a susţinut că acesta întruneşte condiţiile de formă prevăzute de O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, respectiv dispoziţiile art. 17 ale actului normativ, prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Astfel, actul constatator al contravenţiei cuprinde numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, fapta săvârşită, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator, fiind îndeplinite condiţiile de formă cerute de lege.

În conformitate cu dispoziţiile art. 16 prevăzut de O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, din punct de vedere al legalităţii procesului-verbal atacat, s-a considerat că procesul verbal de contravenţie a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate ce ar putea fi invocate.

În legătură cu descrierea faptei din conţinutul procesului verbal s-a arătat că acesta cuprinde data, ora, locul precum şi modul şi împrejurările de săvârşire a contravenţiei.

Sub aspectul temeiniciei procesului - verbal de contravenţie s-a susţinut că abaterea contravenţională a fost constatată în mod nemijlocit de către agentul constatator prin propriile simţuri după cum rezultă din nota raport depusă la dosarul cauzei, însoţită de planşele foto.

Totodată, s-a arătat că procesul verbal de contravenţie se bucură de prezumţia de legalitate (actul a fost emis cu respectarea condiţiilor de fond şi formă), autenticitate (actul emană de la cine se afirmă că emană) şi veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit agentul constatator) făcând dovada asupra stării de fapt până la proba contrarie.

Intimata a mai arătat că din planşele fotografice efectuate la faţa locului şi depuse la dosarul cauzei, se confirmă fără nici un fel de dubiu situaţia de fapt descrisă în conţinutul procesului verbal de contravenţie.

Se mai precizează că ridicarea autovehiculului nu este o sancţiune contravenţională ci o măsură administrativă de urgenţă de degrevare a locului ocupat de autovehicul printr-o manevră neregulamentară de staţionare care nu permite amânarea executării sale, iar această măsură a fost dispusă în baza art. 97 din O.U.G. ……../2002 şi s-a realizat în conformitate cu art. 1 din H.C.L. nr. …/31.07.2008.

S-a mai adăugat că, în ceea ce priveşte măsura tehnico-administrativă de ridicare a autovehiculului, O.U.G. 195/2002 nu prevede în mod expres obligaţia agentului constatator de a o menţiona în cuprinsul procesului verbal, întrucât actul normativ, în cauză, prevede doar obligaţia de a se consemna sancţiunile contravenţionale principale şi complementare.

S-a mai arătat că nu s-a săvârşit nicio faptă ilicită, motiv pentru care trebuie respinsă ca neîntemeiată pretenţia referitoare la restituirea sumei de 496 lei.

În dovedire, intimata a depus la dosar, în copie, nota raport …/2011; procesv verbal … nr. …./23.09.2011, dovada comunicării şi primirii procesului verbal de contravenţie; copii de pe cartea de identitate şi permisul de conducere, dispoziţie de ridicare nr. …./23.09.2011, planşe foto.

La termenul din 23.04.2012, petentul a invocat excepţia de nelegalitate a hotărârii Consiliului Local al sectorului 4 nr. …/31.07.2008.

Prin încheierea din 23.04.2012 instanţa a suspendat, în baza art. 4 din legea 554/2004 judecarea cauzei până la soluţionarea excepţiei de nelegalitate de către instanţa de contencios administrativ.

Prin sentinţa civilă nr. …./01.03.2013 a Tribunalului Bucureşti – secţia a IX-a – contencios administrativ şi fiscal s-a constatat nelegalitatea hotărârii nr. 3../2008 a Consiliului Local sector 4 Bucureşti, sentinţă menţinută prin decizia civilă nr. …/14.11.2013.

Pricina a fost repusă pe rol, instanţa încuviinţând prin încheierea din 31.03.2014 pentru ambele părţi proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, cu privire la fondul cauzei, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria …nr. seria …. nr. …../23.09.2011 încheiat de POLIŢIA LOCALĂ SECTOR 4-OFICIUL CIRCULAŢIE RUTIERĂ a fost sancţionat petentul ….. cu 4 puncte-amendă în valoare de 268 lei şi cu 3 puncte de penalizare pentru contravenţia prevăzută de art. 143 lit. a rap. la art. 142 lit. e din Regulamentul de aplicare O.U.G.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi sancţionată de art. 100 alin. 2 rap. la art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din O.U.G. 195/2002.

În fapt, s-a reţinut că la data de 23.09.2011, în intervalul orar 11.58-12.05, petentul ……. a staţionat voluntar neregulamentar la mai puţin de 25 m pe trecerea pentru pietoni de pe ….. – Universitatea ……..

Ca urmare a faptei de staţionare neregulamentară, agentul de poliţie locală prezent la faţa locului a dispus ridicarea autoturismului indicat mai sus prin dispoziţia de ridicare nr. …./23.09.2011, iar după identificarea conducătorului auto s-a întocmit procesul verbal de contravenţie seria …… nr. ……../23.09.2011.

În drept, instanţa reţine că, potrivit art. 63 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice „Se consideră oprire imobilizarea voluntară a unui vehicul pe drumul public, pe o durată de cel mult 5 minute. Peste aceasta durată, imobilizarea se consideră staţionare.”

De asemenea, potrivit art. 142 lit. e din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, se interzice oprirea voluntară a vehiculelor la mai puţin de 25 m de trecerea de pietoni.

Potrivit art. 100 alin. 2 şi art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, în forma avută de acest act normativ la data încheierii procesului-verbal de contravenţie, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni (4 sau 5 puncte amendă) şi cu 3 puncte de penalizare, săvârşirea de către conducătorul de autovehicul a faptei de a staţiona neregulamentar.

Din interpretarea textelor legale menţionate anterior, rezulta că imobilizarea voluntară a unui vehicul pe drumul public, pe o durată mai mare de 5 minute, la mai puţin de 25 m de trecerea de pietoni, reprezintă staţionare voluntara si  constituie contravenţia prevăzută de art. 100 alin. 2 şi art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din O.U.G. nr. 195/2002.

Analizând conţinutul procesului-verbal de contravenţie contestat, având în vedere probele administrate în cauză, instanţa constată legalitatea şi temeinicia acestuia, procesul-verbal cuprinzând toate menţiunile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii, iar situaţia de fapt reţinută prin acesta corespunzând realităţii şi constituind contravenţia prevăzută de articolele de lege indicate de agentul constatator.

Sub aspectul legalităţii procesului verbal contestat, instanţa apreciază ca acesta a fost legal întocmit, cuprinzând toate menţiunile impuse de lege sub sancţiunea nulităţii si neexistând nici un motiv de nulitate absoluta a acestuia.

Contrar susţinerilor contestatorului, instanţa mai apreciază că în procesul-verbal de contravenţie este suficient individualizat locul săvârşirii contravenţiei, locul exact al staţionării autoturismului contravenientului rezultă din planşele foto efectuate cu ocazia încheierii procesului-verbal de contravenţie şi despre a căror efectuare se face referire chiar în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie.

Din aceste planşe foto rezultă că autoturismul cu nr. de înmatriculare ……era parcat la o distanţă de aprox. 5 m de trecerea de pietoni. 

Fapta contravenţională este descrisă în conformitate cu exigenţele art. 16 alin. 1 din O.G. 2/2001, deoarece în cuprinsul procesului-verbal se precizează în mod expres fapta de care se face vinovat contravenientul.

Din interpretarea logico-gramaticală a prevederilor art. 16 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 rezultă cerinţa ca agentul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenţiei, cu specificarea acţiunii sau inacţiunii autorului şi a tuturor circumstanţelor de natură a imprima faptei acest caracter. Cerinţa este imperativă întrucât raţiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanţei cercetarea legalităţii actului constatator prin stabilirea faptelor materiale şi verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o şi a justeţei sancţiunii aplicată.

Referitor la competenţa agenţilor din cadrul Poliţei Locale Sector 4 de a încheia procesul-verbal de contravenţie contestat şi a dispune ridicarea autovehiculelor, instanţa reţine că apărările contestatorului sunt neîntemeiate, întrucât prin derogare de la prevederile 109 şi art. 128 din OUG nr. 195/2002, prin Legea nr. 155/2010 privind poliţia locală li s-a acordat expres această posibilitate şi poliţiştilor locali cu atribuţii în domeniul circulaţiei rutiere, prin art. 7 lit. h din acest act normativ care stipulează astfel: „În domeniul circulaţiei pe drumurile publice, poliţia locală are următoarele atribuţii:… h) constată contravenţii şi aplică sancţiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staţionarea, parcarea autovehiculelor şi accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staţionate neregulamentar;”

În ceea ce priveşte neindicarea în cuprinsul procesului verbal a măsurii ridicării autovehiculului, instanţa reţine faptul că această măsură nu a fost dispusă prin procesul verbal contestat, ci prin nota de constatare, astfel încât neindicarea măsurii ridicării autoturismului în cuprinsul procesului verbal nu este de natură a afecta nici legalitatea procesului verbal atacat, nici pe cea a măsurii dispuse.

În acest sens, instanţa apreciază că ridicarea autovehiculului nu este o sancţiune contravenţională complementară ci reprezintă o măsură administrativă de urgenţă de degrevare a locului ocupat de autovehicul printr-o manevră neregulamentară de staţionare.

Aşadar, având în vedere natura juridică a acestei măsuri, instanţa reţine că nu este necesar ca procesul verbal să fie încheiat anterior dispunerii măsurii, iar măsura să fie cuprinsă în acesta, întrucât celeritatea degajării traficului nu trebuie amânată până la întocmirea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.

În conformitate cu art. 64 din O.U.G. nr. 195/2002, măsura ridicării vehiculelor staţionate neregulamentar pe partea carosabilă se dispune de poliţia rutieră, iar operaţiunea fizică de ridicare a acestora se face de către administraţiile publice locale „ 1) Poliţia rutieră poate dispune ridicarea vehiculelor staţionate neregulamentar pe partea carosabilă. Ridicarea şi depozitarea vehiculelor în locuri special amenajate se realizează de către administraţiile publice locale sau de către administratorul drumului public, după caz. 2) Contravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea, transportul şi depozitarea vehiculului staţionat neregulamentar se suportă de deţinătorul acestuia. 3) Ridicarea vehiculelor dispuse de poliţia rutieră în condiţiile prevăzute la alin. 1 se realizează potrivit procedurii stabilite prin regulament.

Totodată, art. 65 din acelaşi act normativ trimite la dispoziţiile H.G. 1391/2006, pentru identificarea cazurilor şi condiţiilor în care este permisă oprirea, staţionarea şi parcarea. Din interpretarea sistematică a celor două  texte de lege rezultă că măsura tehnico-administrativă a ridicării autovehiculului se ia în cazurile în care nu sunt respectate condiţiile prevăzute de regulament pentru oprirea, staţionarea sau parcarea pe drumul public.

Mai trebuie precizat că potrivit art. 7 alin. 1 lit. H din Legea 155/2010 privind Poliţia Locală, în domeniul circulaţiei pe drumurile publice, poliţia locală constată contravenţii şi aplică sancţiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staţionarea, parcarea autovehiculelor şi accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staţionate neregulamentar.

În aceste condiţii, esenţial în procedura luării măsurii ridicării autoturismului este constatarea staţionării neregulamentare şi aprecierea de către agentul constatator că  se impune luarea măsurii ridicării autoturismului, urmată de manifestarea de voinţă în acest sens, neavând relevanţă forma sub care se materializează această dispoziţie. În speţă, agentul de constatator a dispus ridicarea autoturismului cu nr. ……, după ce a constatat staţionarea neregulamentară prin nota de constatare nr. 15.

Pe cale de consecinţă, atâta vreme cât  un agent constatator din cadrul Poliţiei Locale Sector 4 Bucureşti, a constatat personal staţionarea neregulamentară a autoturismului şi a dispus luarea măsurii tehnico-administrative constând în ridicarea autoturismului astfel staţionat, instanţa apreciază că, faptul că măsura a fost dispusă prin dispoziţia de ridicare anterior menţionată, iar nu prin procesul verbal de contravenţie contestat, nu este de natură a produce petentului nicio vătămare.

În speţă, faţă de specificul contravenţiei, procesul verbal a fost încheiat ulterior dispunerii măsurii tehnico-administrative de ridicare a autoturismului, astfel încât lipsa acestei menţiuni nu afectează valabilitatea procesului verbal. De altfel, fapta reţinută în nota de constatare a fost înregistrată cu mijloace tehnice, devenind incidente dispoziţiile art. 109 din OUG 195/2002, care permit întocmirea procesului verbal pe baza înregistrării, după identificarea persoanei.

Aşadar, se justifică încheierea celor două acte, la un interval de timp diferit, întrucât măsura ridicării este cuprinsă într-un act distinct de procesul verbal, ce se completează cu acesta, motiv pentru care instanţa apreciază această critică neîntemeiată.

Sub aspectul temeiniciei instanţa reţine că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravenţional face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

Instanţa reţine că procesul verbal de contravenţie este un act juridic administrativ ce se bucură, datorită calităţii de reprezentant al statului a celui ce îl încheie, de o prezumţie de validitate şi temeinicie, prezumţie care este însă relativă şi care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.

Totodată, instanţa reţine că prin art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului se introduce o obligaţie în sarcina statelor, respectiv obligaţia ca în procedurile ce poartă asupra unei acuzaţii în materie penală de a reveni sarcina probei organelor statului. Astfel, prin intermediul art. 20 din Constituţie, ce reglementează aplicabilitatea Convenţiei în dreptul intern, se introduce obligaţia statului de a proba prin organele sale, orice acuzaţie în materie penală.

Conform jurisprudenţei Curţii Europeană a Drepturilor Omului în cauza Nicoleta Gheorghe împotriva României s-a arătat faptul că dacă instanţele naţionale, prin hotărâri motivate, analizează motivele de nulitate invocate în speţă şi consideră că acestea nu atrag nulitatea procesului-verbal, în sensul dorit de petent, acest aspect este suficient pentru a nu pune la îndoială echitatea procedurii în cauză sau, mai concret, respectarea dreptului acestuia de a beneficia de prezumţia de nevinovăţie.

Totodată, în decizia Haiducu şi alţii c. României, Curtea a precizat că, prevederile art. 6 par. 2 din Convenţie nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumţie relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumţie fără de care ar fi practic imposibil să sancţionezi încălcările legislaţiei în materia circulaţiei rutiere, intrând în competenţa poliţiei. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumţii, de fapt sau de drept, să conţină garanţii care să constituie limite ale aplicării acestor prezumţii, Curţii revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.

De altfel,  prin decizia nr. 205/2009, pronunţată de Curtea Constituţională referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a disp. art.16, art.17 şi art.19 alin.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, s-a arătat că „instanţa competentă să soluţioneze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparţine celui care afirmă ceva în instanţă, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenţie”.

De asemenea, trebuie reţinută şi Decizia nr. 83/08.03.2002 şi Decizia nr. 197/2003 ale Curţii Constituţionale, prin care aceasta a arătat că dispoziţiile OG 2/2001 sunt în deplină concordanţă cu cerinţele art. 6 din Convenţie şi cu jurisprudenţa CEDO. De asemenea, Curtea a arătat că OG 2/2001, respectă atât procedural cât şi din punct de vedere al administrării probatoriului cerinţele art. 6 din Convenţie şi că nu se poate considera că procedura contravenţională ar contraveni principiului din materie penală, in dubio pro reo.

Având în vedere aceste principii, instanţa reţine că în cauza de faţă este dovedită fapta contestatorului de a parca neregulamentar, această faptă rezultând din constatările personale ale agentului contestator expuse în nota raport la procesul verbal în cauza, ce se coroborează cu fotografiile depuse la dosar, fotografii efectuate cu aparatul …..certificat şi omologat cu nr. ..seria ……

Instanţa mai reţine că normele legale incidente, ce prevăd interdicţia staţionării într-o zonă situată la mai puţin de 25 metri de trecerea de pietoni, spre deosebire de susţinerile petentului, reprezintă  norme de pericol abstract, ce nu condiţionează existenţa contravenţiei de obstrucţionarea traficului rutier, iar simpla staţionare într-o asemenea zonă constituie contravenţie.  Totodată, instanţa apreciază că această interdicţie rezultă în mod expres din lege, astfel că nu mai este necesară existenţa unor semne de circulaţie care să prevadă că staţionarea este interzisă. În aceste condiţii, simpla staţionare într-o zonă situată la mai puţin de 25 metri de trecerea de pietoni, chiar în lipsa unor indicatoare care să interzică staţionarea, constituie contravenţie.

În acest sens, instanţa constată că, spre deosebire de susţinerile petentului, potrivit fotografiilor depuse la dosar, autoturismul cu numărul de înmatriculare …….a fost parcat în mod neregulamentar la mai puţin de 25 de metri de trecerea de pietoni. Totodată, analizând fotografiile depuse la dosar, instanţa reţine că acestea au fost efectuate la un interval de 7 minute, respectiv la ora 11:58 şi la ora 12:05, întrunindu-se astfel elementele constitutive ale faptei de staţionare neregulamentară în intersecţie, prev. de. art. 143 lit. a rap. la art. 142 lit. e din Regulamentul de aplicare O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi sancţionată de art. 100 alin. 2 rap. la art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din O.U.G. nr. 195/2002.

Instanţa reţine, având în vedere împrejurările în care a fost săvârşită fapta de staţionare neregulamentară, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia că măsura complementară de 3 pct. penalizare şi măsura tehnico-administrativă a ridicării autoturismului au fost legal aplicate şi justificate de pericolul social al faptei contravenţionale.

Totodată, în ceea ce priveşte măsura tehnico-administrativă de ridicare a vehiculului, instanţa reţine că aceasta se dispune în baza dispoziţiilor art. 97 din acelaşi act normativ, astfel că în cazurile prevăzute de O.U.G. 195/2002, poliţistul rutier dispune şi una dintre următoarele măsuri tehnico-administrative, respectiv măsura prevăzută la lit. d, constând în ridicarea vehiculelor staţionate neregulamentar.

Astfel, potrivit art. 97 alin. 1 lit. d din OUG nr. 195/2002 coroborat cu art. 7 lit. h din Legea nr. 155/2010, în forma avută de aceste acte normative la data încheierii procesului-verbal de contravenţie, poliţia locală are dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staţionate neregulamentar.

În conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. 3 O.G. 2/2001, sancţiunea trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

 Instanţa constată că nivelul amenzii corespunde pericolului social al faptei şi conduitei petentului. Instanţa consideră că fapta acestuia, de a staţiona neregulamentar într-o zonă situată la mai puţin de 25 metri de trecerea de pietoni, denotă o atitudine de indiferenţă faţă de dispoziţiile legale care sunt menite a proteja participanţii la trafic.

De altfel, instanţa consideră că această faptă nu poate fi consecinţa unei neatenţii sau culpe uşoare a petentului, ci doar consecinţa unei lipse de interes vădite a acestuia faţă de dispoziţiile legale şi faţă de siguranţa traficului.

Având în vedere cele menţionate, instanţa consideră că dispoziţiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancţiunii contravenţionale, aceasta fiind una proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite de către petent.

Având în vedere toate cele expuse anterior, instanţa, în baza art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001, va respinge ca neîntemeiată plângerea contravenţională formulată şi va menţine procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor «PROCES_VERBAL» întocmit de intimata ca fiind legal şi temeinic.

În ceea ce priveşte cererea privind restituirea sumei achitate cu titlul de taxă de ridicare şi transport a autovehiculului, instanţa constată că urmare a invocării de către PETENT în prezentul dosar a excepţiei de nelegalitate a fost pronunţată sentinţa civilă nr. ……/01.03.2013 a Tribunalului Bucureşti – secţia a IX-a – contencios administrativ şi fiscal s-a constatat nelegalitatea hotărârii nr. …/2008 a Consiliului Local sector 4 Bucureşti, sentinţă menţinută prin decizia civilă nr…../14.11.2013. Ca o consecinţă a acestei decizii instanţa constată că măsura tehnico-administrativă a ridicării a fost pusă în aplicare de agentul constatator în baza unui act normativ nelegal. Prin urmare instanţa apreciază ca întemeiată solicitarea petentei de restituire de către intimată a acestei taxe de ridicare şi transport a autovehiculului, urmând a o admite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite, în parte, cererea formulată de contestatorul ……, în contradictoriu cu intimata Poliţia Locală Sector 4 - Biroul Circulaţie Rutieră, …….

Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect anularea procesului-verbal de contravenţie seria … nr………/23.09.2011 întocmit de intimată.

Admite capatul de cerere având ca obiect pretenţii şi obligă intimata să plătească petentului suma de 496 lei reprezentând taxa de ridicare şi transport a autovehiculului.

Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14.04.2014.

  Preşedinte, Grefier,

 Solutia a ramas definitiva prin respingerea recursului

Domenii speta

Spete similare