Reziliere

Data publicare portal: 03.03.2017

Prin sentinţa civila nr. 2466 din data de 23.03.2015 pronuntata de Judecatoria Slatina in dosar nr. 4101/311/2014, s-a admis exceptia inadmisibilitatii in privinta petitului al doilea al cererii de chemare in judecata, care vizeaza constatarea nulitatii absolute a Sentintei civile nr. 3495/26.05.2008 pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul nr. 3529/311/2008, definitiva, exceptie invocata de parat prin intampinare.

Respinge, ca inadmisibil, petitul al doilea al cererii de chemare in judecata, care vizeaza constatarea nulitatii absolute a Sentintei civile nr. 3495/26.05.2008 pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul nr. 3529/311/2008, definitiva.

Respinge, ca neintemeiata, exceptia prescriptiei dreptului material la actiune in privinta petitului principal al cererii de chemare in judecata, care vizeaza constatarea nulitatii absolute a inscrisului sub semnatura privata intitulat “Chitanta”, incheiat intre parat si autorul partilor litigante, A.I., exceptie invocata de parat prin intampinare.

Respinge, ca neintemeiata, cererea de chemare in judecata formulată de reclamanta P.V., în contradictoriu cu pârâtul A.I. şi intervenientul accesoriu în interesul reclamantei, P.J., in privinta petitului principal, care vizeaza constatarea nulitatii absolute a inscrisului sub semnatura privata intitulat “Chitanta”, incheiat intre parat si autorul partilor litigante, A.I..

Respinge, ca neintemeiata, pe fond, cererea de interventie accesorie in interesul reclamantei, formulata de intervenientul accesoriu P.J. la data de 21.11.2014.

Respinge, ca neintemeiata, cererea reclamantei privind obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces.

Constata ca taxa judiciara de timbru achitata de intervenientul accesoriu P.J. este in sarcina acestuia din urma, prin prisma solutiei date cererii sale pe fond.

Conform art. 451 alin. 2 NC.pr.civ., reduce cuantumul sumei solicitate de parat cu titlu de onorariu avocatial de la suma de 2200 lei la suma de 1500 lei.

Obliga reclamanta la plata catre parat a sumei de 1500 lei, reprezentand cheltuieli de judecata (onorariu avocatial).

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 20.03.2014 pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr. 2470/311/2014, reclamanta P.V. în contradictoriu cu paratul A.I., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa:

- să se constate nulitatea absolută a înscrisului sub semnătură privată care a stat la baza pronunţării sentinţei civile nr. 3495 din data de 26.05.2008, pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. 3529/311/2008 şi implicit a sentinţei civile nr. 3495 din data de 26.05.2008, prin care s-a pronunţat o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare,

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii a arătat că, în fapt, la data de 23.04.2008, paratul a solicitat instanţei ca in contradictoriu cu autorul A.I., tatăl lor, sa pronunţe o hotărâre care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare pentru suprafaţa de 28.686 mp.

In motivarea cererii, reclamantul susţinea ca printr-un act sub semnătura private, intitulat chitanţa, autorul A.I., i-a vândut la data de 06.01.1998 suprafaţa de teren mai sus menţionata, pentru preţul de 1000 lei, achitat integral. Mai susţinea reclamantul ca, deşi au convenit ca autorul A.I. ulterior sa incheie actul in forma autentica, acesta nu a mai dat curs solicitării.

In dovedirea celor susţinute de reclamant, a solicitat instanţei sa-i fie incuviintata proba cu inscrisuri si interogatoriu. In cadrul probei cu inscrisuri, acesta a depus la dosarul cauzei in fotocopie chitanţa de vanzare-cumparare datata din 06.01.1998. Instanţa, având in vedere acest inscris, a constatat ca autorul A.I., i-a vândut reclamantului suprafaţa care a făcut obiectul acestui inscris. A mai reţinut instanţa faptul ca de la data intocmirii inscrisului, reclamantul a intrat in posesia acestor suprafeţe si a plătit preţul de 1000 lei, precum si faptul ca, deşi au convenit ca ulterior sa se prezinte la notariat in vederea perfectării actelor, autorul a refuzat in mod nejustificat indeplinirea obligaţiilor asumate. In aceste condiţii, a fost admisa cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul A.I..

In realitate, inscrisul sub semnătura privat care a stat la baza sentinţei civile nr. 3495 din data de 26.05.2008 nu a fost emis la acea data înscrisă în chitanţa, el fiind de fapt emis in cursul anului 2008. Acest lucru reiese din investigaţiile făcute de Parchetul de pe langa Judecătoria Slatina care a fost investit cu soluţionarea unei cereri formulate de ea, prin care a solicitat ca reclamantul A.I. sa fie cercetat pentru infracţiunea de fals si uz de fals, iar numita M.I., persoana care a semnat in calitate de martor acea chitanţa, sa fie cercetată pentru infracţiunea de complicitate. Motivul acestei cereri a fost faptul că actul intitulat „Chitanţa", incheiat intre autorul A.I. si A.I., nu reflecta realitatea, el fiind făcut cu intenţia de a sustrage de la masa partajabila a defunctei A.M., o parte din suprafeţele  de teren, ce ar fi trebuit sa constituie masa partajabila.

In dosarul penal nr. 5431/P/2011, ce a avut ca obiect soluţionarea plângerii depuse de ea, a fost audiata numita M.I., care a declarat ca nu ştie de existenta acelei chitanţe, ca de fapt in cursul anului 2008 a fost citata ca martor intr-un dosar in care paratul A.I. era parte si in incinta Judecătoriei Slatina acesta a pus-o sa semneze un inscris al cărui conţinut nu il cunoştea.

Organele de cercetare l-au citat de mai multe ori pe paratul A.I., acesta nu s-a prezentat, dar contactat telefonic, a susţinut faptul ca acea chitanţă depusa la dosarul nr. 3529/311/2008 nu a fost intocmita in anul 1998, ci 2008.

Nici autorul A.I. nu avea cunoştinţa de conţinutul acelei chitanţe, acest fapt rezulta in mod clar din inscrisul depus de acesta in dosarul nr. 7391/311/2007, la data de 17.01.2011, prin care susţine faptul ca este de acord cu introducerea la masa succesorala a unor terenuri menţionate in inscrisul semnătura privata ce a stat la baza emiterii sentinţei civile nr. 3495 din 26.05.2008, menţionând faptul ca doreşte ca suprafaţa de 4143 mp., situat în extravilanul comunei G., judetul O, tarla 26, parcela 11, sa fie atribuit în lotul reclamantei, motivat de faptul ca in anul 1996, acesta i-a vândut o suprafaţa de 725 mp., situat in extravilanul comunei P, judeţul O, tarla 26, parcela 11, care făcea parte din terenul mai sus menţionat si care la acel moment nu putea fi vândut.

In chitanţa se menţionează faptul ca valoarea terenurilor este de 1000 lei, preţ ce a fost achitat in momentul incheierii chitanţei, dar in realitate acest lucru nu s-a intamplat, drept dovada este declaraţia martorei data in fata organelor cercetare penala, care susţine ca doar a semnat inscrisul, fara sa cunoască conţinutul lui si fara sa ştie daca cumpărătorul a plătit preţul.

Trebuie avut in vedere si faptul ca, daca la acel moment, 06.01.1998, ar fi fost incheiata o chitanţa privind vânzarea terenurilor, aceasta trebuia sa aiba ca parti pe paratul A.I., in calitate de cumpărător si pe A.M., care la acea data trăia, in calitate de vânzătoare, pentru ca terenurile vândute prin chitanta erau proprietatea acesteia, dobândite prin moştenire de la părinţii sai. Autorul A.I. avea drept de proprietate asupra terenurilor ce au făcut obiectul vânzării.

Paratul A.I., prin incheierea cu autorul A.I. a chitanţei privind vânzarea acestor imobile, in deplina cunoştinţa de cauza de existenta procesului privind succesiunea defunctei lor mame, cu vădita rea-credinta a reuşit sa inlature de la masa partajabila o parte din terenurile ce aparţineau defunctei, insusindu-si aceste terenuri, fapt ce a dus la imobgatirea fara just temei in detrimentul său si al tatălui lor. Susţine acest fapt având in vedere ca data la care a fost depusa cererea prin care reclamantul solicita emiterea unei hotărâri care sa tina loc de act de vanzare-cumparare, a fost ulterioara deschiderii acţiunii succesorale, chiar si momentul incheierii chitanţei a cărei anulare o solicita, a fost de asemenea după aceasta data.

Faptul ca nici in dosarul 3529/311/2008 si nici in dosarul penal nr. 5431/P/2011 nu a fost depusa chitanţa despre care reclamantul spune ca ar fi fost intocmita in 06.01.1998, prin care autorul A.I. i-ar fi vândut mai multe suprafeţe de teren, o face sa creadă ca nu a existat o astfel de chitanţa.

Mai mult decât atât, nu ar fi avut cum sa existe o intelegere de vânzare pentru terenuri care nu existau la acel moment si ns referă la cele cuprinse in titlul de proprietate nr. 565 din 03.06.2003, terenuri despre care la acel moment nimeni nu putea ştii ca le va primi pentru ca aceste terenuri reprezintă reducerea de 10% care a fost aplicata prin Legea 18/1991 si care, ulterior, printr-un act normativ, au fost retrocedate.

Pentru toate aceste considerente, a formulat prezenta acţiune pe care solicită sa se admită.

In drept invocă disp. art. 14, 1247, 1248, 1250, 1251, 1357, C. civ.

Dovada cererii intelge sa o facă cu interogatoriul paratului, inscrisuri martori, orice alte probe utile cauzei.

Solicită ataşarea dosarului nr. 3529/311/2008.

În dovedirea cererii, reclamanta a ataşat în copii certificate pentru conformitate cu originalul sentinţa civilă nr. 3495 din data de 26.05.2008, pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. 3529/311/2008, actul sub semnătură privată denumit „chitanţă” din 06.01.1998 (filele 4-6).

Precizarea cererii de chemare in judecata – fila 13 dosar

La solicitarea instanţei, reclamanta a depus precizare la data de 17.04.2014, astfel:

- Cauza de nulitate invocata este nulitate absoluta, motivata in fapt prin cererea introductiva, iar incadrarea în drept este prevăzuta de dispoziţiile art. 14, 1247, 1248, 1250, 1251 si 1357 Cod civil;

- Valoarea obiectului cererii o evaluam provizoriu la suma de 1000 lei, suma prevăzuta in inscrisul al cărui nulitate o solicita. Având in vedere ca bunurile cuprinse in inscrisul sub semnătura privata contestat sunt in acest moment inregistrate in Registrul Agricol al comunei G. pe numele paratului A.I., ea a formulat o cerere pentru a fi eliberat un

certificat fiscal, inregistrata in Registrul de intrări al Primăriei G. cu nr. 2113 din 14.04.2014 la care aşteaptă un răspuns pe care se obligă sa il depună imediat ce intră in posesia lui;

- In vederea obţinerii certificatului de sarcini solicitat, a formulat cererea inregistrata cu nr. 21320 din 11.04.2014, cu termen de soluţionare 18.04.2014, data la care voi depune si certificatul de sarcini solicitat;

- Înţelege sa fie audiaţi in calitate de martori numiţii: M.I.si B M.

Solicită atasarea dosarului nr. 3529/311/2008, si nu a dosarului nr. 2788/223/2011, cum greşit a fost menţionat in cererea introductiva.

Ataşează prezentei următoarele inscrisuri: cererea nr. 2113 din 14.04.2014; cererea nr. 21320 din 11.04.2014; procesul verbal nr. 57 din 16.04.2014; invitaţia la mediere nr. 57 din 11.04.2014; rezoluţia data in dosarul penal nr. 543l/P/2011; chitanţa prin care a achitat taxa de timbru in cuantum de 75 lei, raportat la valoarea indicate in actul contestat, iar in situatia în care se va aprecia ca alta este valoarea taxei pe care ar trebui sa o plateasca, o va achita asa cum se va dispune.

La 18.04.2014 reclamanta a depus la dosar certificat de sarcini nr.21320/11.04.2014 eliberat de O.C.P.I. Olt.

Intampinarea – fila 33 dosar

La 09.05.2014 pârâtul  înaintat la dosar în copii act de identitate, carte de rezidenţă în Franţa.

La data de 29.05.2014 pârâtul a depus întâmpinare faţă de acţiunea promovata de reclamanta P.V., prin care solicita:

a) Admiterea excepţiilor invocate ( Excepţia inadmisibilităţii şi Excepţia prescripţiei

dreptului material la acţiune);

b) Respingerea acţiunii ca neântemeiată,

c) Obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

In fapt, a arătat că prin cererea de chemare în judecata reclamanta solicita instanţei sa constate nulitatea absoluta a înscrisului sub semnătura privata care a stat la baza pronunţării sentinţei civile nr. 3495/26.05.2008 dar si nulitatea absoluta a sentinţei civile nr. 3495/ 26.05.2008 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. 3529/311/2008.

Faţă de cel de-al doilea petit al cererii, inţelege să invoce excepţia inadmisibilitaţii acţiunii.

Pentru susţinerea acestei excepţii arată faptul că nulitatea unei hotărâri judecătoreşti poate fi invocată doar prin intermediul căilor de atac, ordinare sau extraordinare, ce pot fi promovate împotriva acesteia, nu şi pe calea unei acţiuni distincte, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a hotărârii.

In acelaşi sens, acţiunea  în  nulitate formulată  împotriva  unei hotărâri irevocabile echivalează cu un veritabil „recurs la recurs", ceea ce este inadmisibil, întrucât hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile se prezumă că exprimă adevărul şi se bucură, în consecinţă, de o prezumţie de validitate (res judicata pro veritate habetur).

Articolul 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care reglementează dreptul la un recurs efectiv, ca drept subiectiv de natură procesuală, este, prin coroborare şi cu art. art.1 şi 35 din Convenţie, o reflectare a principiului subsidiarităţii, conform căruia instanţele naţionale sunt primele chemate să asigure respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale reglementate de Convenţie şi Protocoalele sale adiţionale, şi, numai în măsura în care nu se asigură substanţa acestora, în sistemul naţional de drept al statului parte la Convenţie, se va putea declanşa o procedură de control în cadru internaţional, în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Inadmisibilitatea unei cereri poate fi analizată, în dreptul procesual român, fie din perspectiva faptului că nu este îndeplinită o anumită condiţie legală de admisibilitate pentru exercitarea unei acţiuni, fie din perspectiva faptului că, prin mijlocul procesual ales de către reclamanţi, un anumit drept subiectiv civil sau un interes civil ocrotit de lege nu poate fi analizat pe fondul său.

Acest aspect a fost tranşat chiar de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Rotaru contra României, hotărârea din 4 mai 2000, Bovleşi Rice contra Marii Britanii, hotărârea din 27 aprilie 1988 Lungoci contra României, hotărârea din 26 ianuarie 2006, parag. 53.

Pentru aceste motive, solicită sa se admită excepţia inadmisibilităţii invocată.

Cu privire la petitul privind constatarea nulităţii absolute a înscrisului sub semnătura privata datat 06.01.1998, înţelege să arate următoarele:

- Raportat la data înscrisă pe acest înscris sub semnătură privată (1998) apreciază că legea care este aplicabilă este Codul Civil anterior, motiv pentru care, solicită să se pună în vedere reclamantei să indice temeiul de drept material pentru care solicită nulitatea absolută a acestuia, pentru a formula o apărare calificată.

- Faţă de motivele invocate în fapt, pentru constatarea nulităţii acestui înscris, ele se

subscriu motivelor de nulitate relativă, şi nu de nulitate absolută

- Înţelege să invoce excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune – prev. de dispoziţiile art.2 raportat la art.9 din Decretul nr. 167/1958, coroborate cu dispoziţiile Legii nr.

71/2011, referitoare la prescripţia dreptului de a solicita constatarea nulităţii relative

a înscrisului.

Potrivit art. 2 din Decretul nr. 167/1958 - Nulitatea unui act juridic poate fi invocata oricând, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de excepţie.

Faţă de dispoziţiile art. 9 din acelaşi act normativ, în caz de viclenie ori eroare sau in celelalte cazuri de anulare, prescripţia incepe sa curgă de la data cind cel indreptatit, reprezentantul sau legal sau persoana chemata de lege sa-i incuviinteze actele, a cunoscut cauza anularii, insa cel mai tirziu de la implinirea a 18 luni de la data incheierii actului.

Potrivit menţiunilor făcute pe încris, acesta este datat 06.01.1998.

Reclamanta, a cunoscut de existent acestui înscris, cel mai târziu la data soluţionării cauzei civile nr. 817/311/2010- privind dezbaterea succesiunii autoarei A.M. - unde a fost folosita sentinţa civilă nr. 3495 / 26.05.2008 pronunţata de Judecătoria Slatina în dosarul nr. 3529/311/2008, pronunţată în baza înscrisului datat 06.01.1998.

Mai mult, împotriva acestui inscris, la data de 16.11.2011 reclamanta a formulat plângere penala pentru fals şi uz de fals, în contraductoriu cu pârâtul şi cu promitentul-vânzător, autorul A.I..

Faţă de data menţionata pe inscris dar si raportat la data la care reclamanta a luat cunoştinţă de existenţa lui si fata de data promovării prezentei acţiuni, apreciaza că s-a împlinit termenul de prescripţie de 18 luni prevăzut de dispoziţiile art. 9 din Decretul 167/1958.

Pentru aceste motive, solicită să se respingă acţiunea ca fiind prescris dreptul material la acţiune al reclamantei.

Pe fondul cauzei, arata că acţiunea este neîntemeiată, insă pentru o corecta si pertinenta apărare înţelege să dezvolte motivele de netemeinicie in apărare după ce reclamanta îşi va preciza cererea.

În apărare, înţelege să se foloseasca de proba cu înscrisuri si proba cu interogatoriu

reclamantei.

În cadrul probei cu înscrisuri solicită încuviinţarea de a depune la dosar referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală - in dosarul penal nr. 5431/P/2011 din data de 20.02.2012.

Raspunsul la intampinare – fila 54 dosar

La data de 19.06.2014 reclamanta a depus la dosar un set de înscrisuri în copii (filele 41-48).

La 21.07.2014 reclamanta a depus răspuns la întâmpinarea formulata de către paratul A.I., prin care solicită sa se respingă apărările formulate de acesta ca fiind neîntemeiate.

În motivarea în fapt, arată că paratul, prin întâmpinare invoca excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune si excepţia inadmisibilitatii, iar pe fond respingerea acţiunii ca neantemeiata.

Excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru constatarea nulităţii inscrisului nu poate fi admisa. Potrivit art. 3 din Decretul 167/1958 termenul de prescriptive este de 3 ani, acest termen incepe sa curgă conform art. 8 din acelas act normativ, de la data când a luat cunoştinţa de aceasta fapta respectiv in decembrie 2011 moment in care paratul a făcut uz de sentinţa civila nr. 3495 din data de 26.05.2008 pronunţata de Judecătoria Slatina, in dosarul nr. 3529/311/2008 prin care s-a pronunţat o hotărâre care tine loc de act autentic de vanzare-cumparare.

Conform deciziei nr. 15/21.11.2005 pronunţata de ICCJ intr-un recurs, in interesul legii, in cauzele in care acţiunea penala s-a stins in faza de urmărire penala printr-o soluţie de netrimitere in judecata, adoptata de procuror părţile pot exercita in fata instanţei civile acţiunea pentru desfiinţarea parţiala sau totala a unui inscris falsificat. In aceste condiţii este evident ca excepţia nu poate fi admisa.

Excepţia inadmisibilitatii acţiuni este invocată de parat pentru un capăt de cerere accesoriu. In principal a solicitat instanţei nulitatea inscrisului sub semnătura privata care a stat la baza pronunţării sentinţei civile nr. 3495 din data de 26.05.2008 pronunţata de Judecatoria Slatina, in dosarul nr. 3529/311/2008 prin care s-a pronunţat o hotărâre care tine loc de act autentic de vanzare-cumparare, in aceste condiţii nu poate fi invocata aceasta exceptie pana nu se soluţionează primul capăt de cerere.

Precizarea ulterioară a cererii de chemare in judecată – fila 64 dosar

La 19.11.2014 reclamanta a depus precizări, în sensul că eroarea este falsa reprezentare a realităţii la incheierea unui act juridic lipsa consimţământului in totalitate grevata pe eroarea obstacol pe de o parte asupra naturii juridice a actului încheiat, motivat de faptul ca A.I. a avut prefigurarea unei donaţii deoarece la momentul constituirii voinţei de a contracta nu a avut niciodată intenţia de a primi un preţ, chiar daca actul a purtat denumirea de vanzare-cumparare, iar pe de alta parte eroarea asupra identităţii fizice a obiectului juridic (error in corpore) constând in faptul ca A. I. a crezut ca in actul incheiat sunt nominalizate alte terenuri. Eroarea obstacol este motiv de nulitate absoluta conform art. 948 alin.2 din codul civil.

Cauza sau scopul actului juridic este acel element care consta in obiectivul urmărit la incheierea unui asemenea act. Potrivit art. 966 Cod civl "obligaţia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa, sau nelicita, nu poate avea nici un efect". Prin urmare, pentru a fi valabila, cauza actului juridic trebuie sa indeplineasca cumulativ următoarele condiţii: sa existe, sa fie reala si sa fie licita si morala. Neindeplinirea acestor condiţii va antrena nulitatea absoluta a actului juridic, in cauza scopul urmărit de parat a fost acela de a sustrage de la masa partajabila a defunctei lor mame A.M. mai multe bunuri imobile. Cauza ilicită este evident si din perspectiva faptului că preţul vânzării este neserios, neexistând corespondenţă între interesul cumpărătorului de a cumpăra şi interesul vânzătorului de a vinde

O condiţie pentru valabila incheiere a contractului de vanzare-cumparare, este ca vânzătorul sa fie proprietarul lucrului vândut, individual determinat si ca vanzarea-cumpararea lucrului altuia in cunoştinţa de cauza, reprezentând o operatiune speculativa, are o cauza ilicita si deci este nula absolut, in baza art. 948 pct. 4 C.civ. rap. la art. 966 C.civ. Lipsa calităţii de propietar a vânzătorului, calitate esenţiala si absolut necesara pentru încheierea valabila a convenţiei dintre parti, duce la absenta cauzei obligaţiei cumulative asumate de către cumpărător, pretinsul proprietar neputand satisface scopul avut in vedere de către cumpărător, dobândirea propietatii, situaţie în care sancţiunea aplicabila este nulitatea absoluta a actului juridic. In speţa prin inscrisul ce face obiectul prezentei cauze la data de 06.01.19987 au fost vândute mai multe suprafeţe de teren ce apartineau mamei sale A.M., care la acea data era in viata si in aceste condiţii vânzătorul nu avea calitate de proprietar, deci nu putea vinde. Pentru a fi valabil, obiectul actului juridic trebuie sa îndeplinească mai multe condiţii. Astfel, obiectul actului juridic trebuie sa existe, ori o parte dintre terenuri nu existau in proprietatea vanzatorului, pentru acestea fiind reconstituit dreptul de proprietate in anul 2003

Actul juridic atacat denumit chitanţa se doreşte a fi un antecontract de vânzare cumpărare, deci un contract bilateral in care cele doua parti se obliga una fata de cealaltă, obligaţii ce sunt asumate in mod obligatoriu prin semnătura. In cazul înscrisului sub semnătură privată semnătura este unica şi indispensabila condiţie de validitate lipsa semnăturii atrage nulitatea absoluta. In speţa cumpărătorul nu a semnat inscrisul. pe de alta parte potrivit art.1170, actele sub semnătura private nu sunt valabile daca nu s-au făcut in atâtea exemplare originale cate sunt parti cu interes contrar, in cauza inscrisul nu s-a făcut in doua exemplare.

Nulitatea absoluta poate fi invocata oricând, acţiunea in constatarea nulităţii fiind imprescriptibila.

In drept invoca prevederile art. 942, art. 943, art. 948, art.953, art.966, art.970, art.1170 si art 1716 alin 2 cod civ. A ataşat înscrisuri în copii (filele 67-71).

Cererea de interventie accesorie – fila 72 dosar

La data de 21.11.2014 numitul P.J. a depus la dosar cerere de intervenţie în interes accesoriu pentru reclamanta P.V..

În motivare arată că a analizat chitanţa de mina incheiata intre A.I. si A.I. datata a fiind in ziua de 06.01.1998 si a observat ca in aceasta este menţionat faptul ca, citeaza din chitanţa „eu cumpărătorul am intrat in posesia bunurilor” adică din ianuarie 1998 A.I. a intrat in posesia terenurilor,fapt cu totul neadevarat.

Suprafaţa de 4868 mp care se găseşte in TP 15245/95, Tarlaua 26,parcela 11 (prima poziţie) a fost in litigiu cu vecinul N. Ş., acesta avind gospodarie in partea de nord a terenului, a ocupat abuziv 2500mp din suprafaţa de 4868 mp si l-a împrejmuit cu gard.

Procesul a început in anul 1992, depune anexat Sentinţa civila 3735/17.06.1992 in care se menţionează ca N. Ş. recunoaşte ca a ocupat terenul si se admite acţiunea lui A.I..

Procesul s-a terminat in anul 2002 cind el a plătit pentru A.I. suma de 12.107.500 lei vechi cu recipisa nr. 194/10.05.2002. ln perioada 1992 -1994 a reuşit prin instanţa sa recupereze o parte din teren. Pentru restul terenului procesul a continuat la Curtea de Apel C si s-a terminat la 01.09.1997 fara sa recupereze restul de teren de cca. 700 mp. A recuperat acest teren prin demersurile făcute la Prefectura O. Depune anexat somaţie din 12.04 2002 si recipisa .194 din10.05.2002.

Depune anexat inscrisul cu termene de judecata in perioada 1994-1997 depus la dosar de N.Ş.

El si soţia sa au fost implicaţi direct în acest proces prin procura pentru A.I. acesta fiind in virsta si bolnav. Depune anexat încheierea de şedinţa din 26.06.1997 a Curţii de Apel C cu procurator P.V. si incheierea din 13 octombrie cu procurist P.J..

După ce a recuperat o parte din teren in anul 1994 a inceput construirea unei case si gospodarii pe terenul in suprafaţa de 4868 mp pe numele lui A.I. si pe terenul vecin in suprafaţa de 4490 mp pe numele A.M., de la fiecare am cumpărat câte 725 mp teren intravilan, prin actul de vinzare cumpărare 866/1996 care se găseşte in dosarul 3529/2008 anexat cauzei prezente (la acea data nu se vindea terenul extravilan).Ambele terenuri au venit de la tatăl lui A.M., B. S. Depune anexat Adeverinţa eliberata de Primăria G si precizările făcute de A.I. in Dosarul de succesiune.

Face menţiunea ca după anul 1991 ei s-au ocupat de muncile agricole ale terenurilor fara sa aibă pretenţia ca acestea sa intre vreodată numai in stapinirea lor. Si pentru alte terenuri din TP15246/95 au existat litigii după ce A.I. pretinde ca a intrat in posesia lor, cum este terenul in suprafaţa de 2797 mp Tarlaua 56, parcela 152 in care s-au implicat pentru A.I. acesta fiind in acea perioada foarte bolnav. Depune Nota de constatare din 26.06.2001 prezentata in dosar 3138/2001.

A.I. nu putea sa intre in posesia suprafeţei de 2900 mp din TP 565 eliberat la data de 03.06.2003. Precizeaza ca la data de 06.01.1998 nu exista legislaţia completa necesara eliberării Titlurilor de proprietate compensatorii. Deci nu avea cum sa cunoască nici A.I. si nici A.I. ca li se va da o suprafaţa in compensare,unde va fi situata, cit va fi de mare, ce vecini va avea, ce număr va avea Actul de proprietate si la ce data va fi eliberat.

De asemenea, aceasta chitanţa de mina este nesemnata de cumpărător, semnătura acestuia se poate vedea pe prima pagina a interogatoriului existent in dosarul 3529/2008, pagina a doua fiind semnata de avocat I C, desi aceasta nu avea reprezentare in dosar.

Precizeaza ca in urma discuţiei cu martorul M.I., pusa sa semneze aceasta chitanţa intr-o sala de judecata la un termen de judecata al dosarului de succesiune, aceasta a inteles ca este vorba despre un document necesar in dosarul de succesiune. Mai mult aceasta nu a văzut ca s-a plătit vreo suma de bani.

Referitor la Sentinţa civila 3495/2008 consideră ca aceasta nu intruneste elementele necesare unui act autentic de vinzare cumpărare avind in vedere faptul ca la data emiterii acesteia terenurile care fac obiectul cauzei din dosarul 3529/2008 erau in litigiu in dosarul de succesiune prin cererea reconventionala introdusa. A ataşat înscrisurile sus menţionate în copii (filele 75-83).

Intampinarea la cererea de interventie accesorie – fila 88 dosar

La termenul din 19.01.2015 pârâtul A.I. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de intervenţie accesorie formulată de intervenientul P.J. în interesul reclamantei Popa Virginia ca fiind inadmisibilă în temeiul art. 64 alin. 4 c.pr.civ., întrucât prin decizia nr. 720/2012 pronunţată de Tribunalul O în dosarul nr. 817/311/2010 s-a stabilit în mod definitiv şi irevocabil faptul că suprafaţa de 4143 m.p. amplasată în T 26 P 11 (ce a făcut parte din totalul de 4868 m.p.) – a făcut obiectul analizei instanţei, care a reţinut că această suprafaţă de teren a fost proprietatea autorului A.I., că nu trebuia să facă parte din masa de partaj a autoarei A.M., în plus în titlul de proprietate emis pe numele autorului A.I. (nr. 15246/03.07.1995) nu a fost desfiinţat, ci dimpotrivă, acţiunea în constatarea nulităţii acestuia a fost respinsă (sentinţa civilă pronunţată în dosarul nr. 8868/311/2008).

În plus, intervenientul nu justifică interes în promovarea cererii de intervenţie, din lecturarea acestei cereri rezultă că reclamantul ar fi prejudiciat în vreun fel, mai mult, chiar acesta arată că din totalul suprafeţei de 4868 m.p. beneficiază de un contract de vânzare-cumpărare pentru o suprafaţă de 725 m.p., iar diferenţa de 4143 m.p. ce face obiectul litigiului a fost înstrainată ulterior de către autor pârâtului, prin înscrisul sub semnătură privată ce a fost consfinţit prin sentinţa civilă 3495/26.05.2008 – acte a căror nulitate o solicită reclamanta.

În plus, faptul că pârâtul în prezent nu are posesia acestei suprafeţe de teren, face obiectul litigiului înregistrat sub nr. 942/311/2013 – litigiu suspendat la cererea reclamantei până la soluţionarea prezentei cauze. A ataşat hotărârile menţionate în copii (filele 89-97).

La data de 22.01.2015 P.J. in calitate de intervenient in interes accesoriu pentru reclamanta P.V., analizind nota paratului A.I. comunicata la termenul din 19.01.2014 a depus la dosar următoarele precizări:

Dosarul 817/311/2010 in care s-a pronunţat Decizia nr 720/2012 a avut ca obiect partaj succesoral, nu stabilirea suprafeţelor proprietate a lui A.I..

Paratul A.I. susţine ca suprafeţele de teren din TP 15246/1995 emis pe numele lui A.I. sunt numai proprietatea acestuia, dar niciodată nu a adus dovezi pentru a fi analizata provenienţa reala acestor suprafeţe.

Din actele premergătoare înfiinţării primului rol pe numele lui A.I. rezulta ca acesta si ascendenţii acestuia (A M I - tatăl, A M - bunicul) nu au avut suprafeţe de teren. Depune in acest sens următoarele acte:

- Adresa nr. 13486 SRP Bucuresti/19.02.2009 emisa de Arhivele Naţionale Bucureşti, pentru A.I.,

- Adresa nr 488/15.07.2008 - Arhivele Naţionale O pentru A.I.,

- Adresa nr 561/21.08.2008 -Arhivele Naţionale O pentru A M bunicul lui A.I.

Singura suprafaţa de teren în proprietatea lui A.I. este cea de 1334 mp (957 + 377) care a fost atribuita prin sentinţa nr 3305/29.09.1955 prin care s-a dezbătut succesiunea după autorul sau Avram M Ion. Depune SC 3305 din 29 septembrie 1955.

In rolul agricol înfiinţat in 1951 pe numele lui A.I., acesta este înscris cu teren in suprafaţa de 3,23 ha. Depune rol A.I. 1951.

De unde au venit cele trei ha. A.I. s-a căsătorit cu B M (A.M.) la data de 08. August 1948. Depune Certificatul de căsătorie.

Intre anii 1948 - 1951 suprafaţa de teren de 6,82 ha deţinuta de B.S. înscrisa in BAP din ianuarie 1948 a fost diminuata cu 3 ha teren.

Aceste 3 ha apar înscrise in Fisa Personala întocmită la 14 decembrie 1948 la punctul 5 ca avere a soţiei sale.

In rolul deschis la primărie in anul 1951 suprafaţa înscrisa pe numele B S este diminuata cu 3 ha.

Depune in acest sens :

Adresa 13487 SRP /19.02.2009- Arhive Naţionale Bucureşti cu BAP pentru B S din ianuarie 1948

Fisa personala A.I. din 14 decembrie 1948 Rol deschis in primărie in anul 1951

Rolurile deschise in anul 1951 s-au menţinut si in anul 1959 acestea fiind cele care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate.

Din datele prezentate rezulta ca cele trei ha teren înscrise in TP 15246/1995 provin de la B.S. date ca zestre fiicei sale la căsătorie in anul 1948.

De asemenea atit A.I. cit si A.M. si-au exprimat intenţia de a le vinde suprafeţe de teren dar aceasta nu s-a materializat motivat de faptul ca A.I. era veteran de război si era scutit total de impozit pe timpul vieţii.

Soţia sa a formulat acţiuni in instanţa (dosar 8868/2008 care nu s-a judecat pe fond si 942 /2013) asa cum a crezut de cuviinţa cu scopul ca prin vreunul din modurile prevăzute de lege sa dobindeasca dreptul de proprietate asupra unor terenuri pe care le stapineste de peste 20 ani împreuna cu el, terenuri pe care au construit casa si gospodărie ceea ce a fost decisiv in recuperarea terenului ocupat de vecinul N.Ş, asa cum a arătat si in cererea de intervenţie.

Depune si T P nr 24739 /1994 emis pe numele lui B.S. pentru a se vedea ca suprafeţe de teren din acest titlu au vecini pe A.I. iar in TP 15246/1994 al lui A.I. (care se găseşte in dosar) suprafeţe de teren au vecin pe B.S..

Fata de cele prezentate solicită revenirea la starea iniţiala înainte de emiterea sentinţei civile 3495/2008 prin anularea chitanţei de mina si implicit a Sentinţei civile 3495/2008. A ataşat în copii înscrisurile menţionate (filele 102-112).

Cercetarea judecatoreasca

În cauză au fost încuviinţate şi administrate proba cu înscrisurile depuse la dosar şi proba testimonială în cadrul căreia au fost audiaţi martorii B.M. şi M.I., declaraţiile fiind consemnate şi ataşate la dosar la termenul din 02.03.2015.

La solicitarea instanţei, s-a ataşat dosarul nr. 5431/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina.

Prin Incheierea din 26.01.2015 instanta a incuviintat in principiu cererea de interventie accesorie in interesul reclamantei pentru motivele expuse in acest act procedural.

Analizand actele si lucrarile dosarului pendinte, instanta retine urmatoarele:

A. La data de 06.01.1998 s-a încheiat între paratul A.I., în calitate de beneficiar cumparator, şi A.I., autorul partilor litigante din acest dosar, în calitate de promitent vanzator, un antecontract de vânzare cumpărare (fila 6 din dosar), prin care ultimul s-a obligat sa instraineze primului suprafaţa de 2 ha si 8686 mp, compusa din 4143 mp, situată in T26, P11, cu vecini : N – N R S, E – DCL 280, S – B R S, V – Pt – HC 279/1, 9941 mp, situată in T47/1, P28 avand ca vecini : N – CN 768, E – A I M, S – Dc 1859/2, V – L C I, 1716 mp, situată in T41, P16 cu vecini : N – B L V, E – Dc 294/1, S – C D C, V – DCL 249, 1105 mp situată in T69/1, P11, cu vecini : N – CN 956/2, E – T I, S – Dc 1037/1, V – C C, 2797 mp, situată in T56, P 152, cu vecini : N – CN 727, E – D M, S – Dc 712, V – A D, 3700 mp, situată in T114, P9, cu vecini : N – D C, E – T 60/3, Ps 821, S – M A, V – Dc 1457, suprafete individualizate in titlul de proprietate nr 15246/45/03.07.1995, precum si suprafata de 2900 mp, situata in T69/5, P38 cu vecini : N – C I, S – B G, E – De 565, V – De 559/1, potrivit titlului de proprietate nr 565/03.06.2003, pentru un preţ de 1.000 lei achitat integral de către pârât la data incheierii actului.

In privinta dreptului de proprietate al paratului asupra terenurilor ce au făcut obiectul înscrisului sub semnătură privată, instanta care a pronuntat Sentinta civila nr. 3495/26.05.2008 in cadrul dosarului nr. 3529/311/2008 (fila 4 si urm. din dosar) a constatat că prin titlul de proprietate nr 15246/45/03.07.1995 autorului partilor litigante din acest dosar i-a fost reconstituita suprafata totala de 2 ha si 9411 mp, suprafata in care este inclusa si cea de 2 ha si 8686 mp, ce a format obiectul antecontractului sus mentionat, iar prin titlul de proprietate nr 565/03.06.2003 aceluiasi autor i-a fost reconstituita si suprafata de 2900 mp,  suprafata care este identica cu cea care a format parţial obiectul aceluiasi antecontract.

Aceasta hotarare judecatoreasca a ramas irevocabila in sistemul fostului Cod de procedura civila, nefiind recurata in calea de atac extraordinara a recursului.

B. Prioritar, instanta se va pronunta asupra exceptiei inadmisibilitatii in privinta petitului al doilea al cererii de chemare in judecata, care vizeaza constatarea nulitatii absolute a Sentintei civile nr. 3495/26.05.2008 pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul nr. 3529/311/2008, exceptie invocata de parat prin intampinare.

Astfel, reclamanta a solicitat sa se constate ca hotararea judecatoreasca in cauza este lovita de nulitate absoluta, intrucat, in subsidiar, in urma admiterii petitului principal, care vizeaza constatarea nulitatii absolute a antecontractului sub semnatura privata incheiat de parat cu autorul partilor litigante, hotararea judecatoreasca contine o baza factuala care nu este reala.

Inadmisibilitatea unei cereri poate fi analizată, în dreptul procesual român, fie din perspectiva faptului că nu este îndeplinită o anumită condiţie legală de admisibilitate pentru exercitarea unei acţiuni, fie din perspectiva faptului că, prin mijlocul procesual ales de către reclamantă, un anumit drept subiectiv civil sau un interes civil ocrotit de lege nu poate fi analizat pe fondul său.

Nulitatea unei hotărâri judecătoreşti poate fi invocată doar prin intermediul căilor de atac, ordinare sau extraordinare, ce pot fi promovate împotriva acesteia, nu şi pe calea unei acţiuni distincte, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a hotărârii.

In acelaşi sens, acţiunea în nulitate formulată împotriva unei hotărâri irevocabile echivalează cu un veritabil „recurs la recurs”, ceea ce este inadmisibil, întrucât hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile se prezumă că exprimă adevărul şi se bucură, în consecinţă, de o prezumţie de validitate (res judicata pro veritate habetur).

Articolul 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care reglementează dreptul la un recurs efectiv, ca drept subiectiv de natură procesuală, este, prin coroborare şi cu art. 1 şi art. 35 din Convenţie, o reflectare a principiului subsidiarităţii, conform căruia instanţele naţionale sunt primele chemate să asigure respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale reglementate de Convenţie şi Protocoalele sale adiţionale, şi, numai în măsura în care nu se asigură substanţa acestora, în sistemul naţional de drept al statului parte la Convenţie, se va putea declanşa o procedură de control în cadru internaţional, în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Dreptul la o cale efectivă de atac prevăzut de art. 13 este un drept autonom, dar acesta nu are o existenţă independentă, fiind legat de un alt drept reglementat de Convenţie.

Analizând jurisprudenţa dezvoltată de instanţa de contencios european în această materie, Curtea reţine, însă, că art. 13 nu ar putea fi interpretat ca reclamând un recurs intern pentru orice doleanţă pe care o poate prezenta o persoană, în baza Convenţiei, ci, în cauză, trebuie să existe o „reclamaţie” care poate fi susţinută, conform prevederilor acesteia, articolul 13 din Convenţie impunând o cale internă de atac numai pentru plângerile care pot fi apreciate ca fiind posibil de susţinut în raport cu dispoziţiile Convenţiei (a se vedea cauzele Rotaru contra României, hotărârea din 4 mai 2000, Boyle şi Rice contra Marii Britanii, hotărârea din 27 aprilie 1988).

În acelaşi sens, deşi dreptul la o cale efectivă de atac prevăzut de art. 13 este un drept autonom, acesta nu are o existenţă independentă, fiind legat de un alt drept reglementat de Convenţie.

Or, în cauză, dreptul la care se raportează reclamanta, si anume dreptul de proprietate asupra imobilului in suprafata de 4143 mp, situat in extravilanul comunei G, jud. O, T26, P11, a fost examinat în cadrul unei proceduri judiciare în faţa unui tribunal independent şi imparţial, cu respectarea tuturor garanţiilor intrinseci ale unui proces echitabil, astfel cum este acesta reglementat în art. 6 din Convenţie, care reprezintă lex specialis în raport cu art. 13 din Convenţie, astfel încât, nici din această perspectivă, nu se poate susţine existenţa unei vătămări pe care ar fi suportat-o reclamanta, Curtea Europeană neputând specula asupra rezultatului unui litigiu şi neputând garanta părţilor câştigarea litigiilor în care sunt implicate (a se vedea cauza Lungoci c. României, hotărârea din 26 ianuarie 2006, par. 53).

Avand in vedere cele ce preced, va respinge, ca inadmisibil, petitul al doilea al cererii de chemare in judecata, care vizeaza constatarea nulitatii absolute a Sentintei civile nr. 3495/26.05.2008 pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul nr. 3529/311/2008, irevocabila.

C. In ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului material la actiune in privinta petitului principal al cererii de chemare in judecata, care vizeaza constatarea nulitatii absolute a inscrisului sub semnatura privata intitulat “Chitanta”, incheiat intre parat si autorul partilor litigante, A.I., exceptie invocata de parat prin intampinare, instanta retine ca aceasta este neintemeiata, urmand a fi respinsa cu aceasta motivare pentru considerentele ce succed.

Astfel, prin precizarea cererii de chemare in judecata de la fila 13 din dosar, dezvoltata la fila 64 si 65 din dosar, reclamanta, in privinta cauzei de nulitate absoluta invocata in sustinerea pretentiilor sale pe primul petit al cererii, a invocat dispoz. art. 14, 1247, 1248, 1250, 1251 si 1357 NC.civ., respectiv falsa reprezentare a realitatii la incheierea actului juridic contestat in speta grefata pe eroarea obstacol in considerarea lipsei discernamantului autorului partilor la data perfectarii conventiei sub semnatura privata.

De asemenea, reclamanta a invocat si eroarea autorului partilor asupra identitatii fizice a obiectului actului juridic, constand in faptul ca vanzatorul a fost in eroare cu privire la imobilele vandute (donatie in acceptiunea reclamantei in privinta paragrafului subnotat cu lit. A de instanta la fila 64 din dosar).

Desi reclamanta la fila 13 din dosar a invocat dispozitiile noului Cod civil in privinta temeiului de drept al cererii sale, la fila 65 din dosar a motivat in drept pretentiile in conditiile vechiului Cod civil de la 1864, respectiv art. 942, 943, 948, 953, 966, 970, 1170 si 1716 alin. 2.

In privinta temeiului de drept, instanta retine ca, in raport de data incheierii conventiei contestate in speta si a carei anulare se solicita in proces (1998 sau, in acceptiunea invocata de reclamanta, 2008), dreptul aplicabil spetei deduse judecatii este supus reglementarilor vechiului Cod civil de la 1864, in conditiile art. 6 alin. 3 din NC.civ. raportat la art. 4 din Legea nr. 71/2011 de punere in aplicare a noului Cod civil.

In conditiile in care reclamanta a invocat cauze de nulitate absoluta in sustinerea pretentiei sale, instanta retine ca, raportat la art. 2 din Decretul nr. 167/1958, privind prescriptia extinctiva, dreptul afirmat in justitie care face obiectul procesului de fata este imprescriptibil extinctiv, acesta din urma nefiind supus trecerii timpului nici pe cale de actiune si nici formulat pe cale de exceptie.

Pentru existenţa consimţământului definit ca fiind exteriorizarea hotărârii de a încheia un act juridic civil, acesta fiind o condiţie esenţială, de fond, la încheierea unui act juridic civil se cere ca acesta să provină de la o persoană cu discernământ, să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice, să fie exteriorizat şi să nu fie alterat de vreun viciu de consimţământ.

Pentru a fi valabil incheiat actul juridic trebuie sa cuprinda o serie de componente, vointa juridica reprezentand un astfel de element fundamental. Consimtamantul, adica exteriorizarea hotararii de a incheia un act juridic civil, pentru a fi valabil, trebuie sa indeplineasca anumite cerinte in mod cumulativ, una dintre acestea fiind aceea de a nu fi alterat de vreun viciu de consimtamant.

In alcatuirea erorii-obstacol, ca viciu de consimtamant, astfel cum a fost invocata de reclamantă, instanta retine ca intra un singur element de natura psihologica, constand in falsa reprezentare a realitatii la incheierea actului juridic, iar, pentru a opera, eroarea trebuie sa indeplineasca in mod cumulativ doua conditii, si anume, aceea ca elementul asupra caruia cade falsa reprezentare sa fi fost hotarator, determinant pentru incheierea actului, precum si aceea ca cocontractantul sa fi stiut sau sa fi trebuit sa stie ca elementul asupra caruia cade falsa reprezentare este determinant.

Potrivit art. 953 Cod civil de la 1864 “consimţământul nu este valabil când este dat prin eroare”. Acest text de lege reglementeaza eroarea prin falsa reprezentare a realităţii la încheierea unui act juridic. Eroarea obstacol (numită şi distructivă de voinţă) este cea mai gravă formă a erorii, împiedicând formarea actului juridic şi îmbracă, în funcţie de natura realităţii asupra căreia cade, două forme: eroarea asupra naturii actului ce se încheie (error in negotio) constând în faptul că una dintre părţi crede că încheie un anumit act juridic, iar cealaltă parte crede, greşit, că încheie un alt act juridic, şi eroarea asupra indentităţii fizice a obiectului actului juridic (error in corpore) constând în faptul că una dintre părţi crede că obiectul actului juridic îl constituie un anumit bun, pe când cealaltă parte are în vedere alt bun.

Avand in vedere cele ce preced, instanta retine ca pretentiile reclamantei, astfel cum acestea au fost incadrate in drept prin precizarea cererii de chemare in judecata de la filele 64-65 din dosar, sunt guvernate de regulile nulitatii absolute, iar dreptul acesteia din urma de a invoca aceste cauze sunt imprescriptibile extinctiv.

In concluzie, va respinge, ca neintemeiata, exceptia prescriptiei dreptului material la actiune in privinta petitului principal al cererii de chemare in judecata, care vizeaza constatarea nulitatii absolute a inscrisului sub semnatura privata intitulat “Chitanta”, incheiat intre parat si autorul partilor litigante, A.I., exceptie invocata de parat prin intampinare.

D. In privinta fondului litigiului, cu referire stricta la petitul principal al cererii de chemare in judecata, care vizeaza constatarea nulitatii absolute a inscrisului sub semnatura privata intitulat “Chitanta”, incheiat intre parat si autorul partilor litigante, A.I., instanta retine, pe baza materialului probator administrat in cauza, ca acesta este neintemeiat, urmand a fi respins cu aceasta motivare, pentru motivele ce succed.

Astfel, invoca reclamanta in cuprinsul cererii sale (care cuprinde in special dezvoltarea de la fila 64 din dosar) ca autorul partilor litigante, in intelegere cu paratul din acest proces, au instrainat o parte a averii succesorale a mamei partilor, A.M., cu scolul sustragerii unor bunuri succesorale ale autoarei reclamantei.

Instanta de fata constata ca aceste asertiuni nu pot fi primite in speta de fata, avand in vedere ca aceasta se afla in totala contradictie cu cele statuate in mod irevocabil de o instanta judecatoreasca, care a analizat aspectul invocat, transand aceasta chestiune in mod definitiv, respectiv Decizia nr. 720/02.07.2012 pronuntata de Tribunalul O in dosarul nr. 817/311/2010 (fila 89 si urm. din dosar), care a statuat ca  invocarea că terenul ar proveni, in realitate de la autorii defunctei A.M., prin inzestrarea fiicei, nu este ne natură a ajunge la concluzia că o astfel de operaţiune este in realitate o donatie pentru simplu motiv că nu a fost incheiată în formă autentică.

Mai mult decât atât, titlul de proprietate nr. 15246/45/03.07.1995 nu a fost desfiinţat, ci, din contră, acţiunea de constatare a nulităţii acestuia, tocmai pe acest motiv, a fost respinsă în mod irevocabil prin Sentinta civila nr. 8868/14.04.2009 pronuntata de Judecatoria Slatina în dosarul nr. 8868/311/2008 (fila 94 si urm. din dosar).

Faţă de cele expuse, tribunalul a constatat că, în mod eronat, s-a dispus includerea la masa partajabilă a autoarei A.M. şi a acestor suprafeţe de teren, in total 1,9322 ha teren, motiv pentru care a modificat in parte incheierea de admitere în principiu şi sentinţa recurată, în sensul că a respins cererea de raportare la masa partajabilă a suprafeţei de 1,9322 ha teren şi a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată  ca  lipsit de obiect, urmând ca  această suprafaţă să fie scoasă de la masa partajabilă.

In aceste conditii, instanta retine ca reiterarea acelorasi asertiuni in acest cadru procesual nu poate fi primita, constituind un fine de neprimire pentru pretentiile afirmate de reclamanta in acest dosar, intrucat acestea au facut obiectul pe fond al unei instante judecatoresti.

Mai invoca reclamanta in sustinerea cererii sale si incidenta erorii asupra identitatii fizice asupra obiectului actului juridic, insa aceasta asertiune nu poate fi primita, avand in vedere ca nu s-a facut dovada erorii in care s-a aflat autorul partilor litigante in momentul instrainarii imobilelor ce au facut obiectul inscrisului sub semnatura privata intitulat “Chitanta”, incheiat intre parat si autorul partilor litigante, A.I., probele castigate cauzei nereliefand o asemenea imprejurare de fapt, ci, din contra, autorul partilor, promitentul vanzator, fiind si interogat de instanta care a pronuntat Sentinta civila nr. 3495/26.05.2008 cu privire la acest aspect in cadrul probei cu interogatoriu aflat la fila 15 din dosarul nr. 3529/311/2008, atasat la prezenta cauza.

Un alt aspect invocat de reclamanta in sustinerea nulitatii actului sub semnatura privata care face obiectul primului petit al cererii deduse judecatii il reprezinta data falsa a acestui inscris, in speta data reala ar fi in cursul anului 2008 si nu 1998, cum apare in cuprinsul acestui inscris contestat.

Sub acest aspect, depozitia martorului semnatar al acesteia, M.I., audiata fiind de instanta de fata in mod nemijlocit, nu a mai fost in masura sa ofere date certe cu privire la momentul incheierii conventiei dintre partat si autorul partilor litigante, motiv pentru care nici depozitia celuilalt martor audiat, B.M., nu este in masura sa fie retinuta de instanta ca proband un fapt cert si neechivoc sub aspectul invocat in cuprinsul primului petit al cererii de chemare in judecata, in forma sa initiala.

În conformitate cu prevederile art. 290 C.pen., infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată constă în falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii (incluzând şi confecţionarea unui înscris sub semnătură privată, care conţine menţiuni necorespunzătoare adevărului) sau alterarea înscrisului în orice mod, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice.

In aceasta privinta, organele de ancheta penala au dispus neinceperea urmaririi penale in privinta paratului, autorului partilor si martorului semnatar al conventiei contestate sub aspectul dispoz. art. 290 C.pen., printre altele, in baza Rezolutiei procurorului din 23.10.2012 in cadrul dosarului penalnr. 5431/P/2011, atasat la prezenta cauza.

Avand in vedere aceste aspecte de fapt, instanta retine ca motivele oferite de reclamanta pe aceasta chestiune a datei false a inscrisului sub semnatura privata nu se confirma, neputandu-se aplica sanctiunea invocata in cererea de chemare in judecata.

A mai invocat reclamanta la fila 65 din dosar, in precizarea cererii, ca actul contestat este nul pentru lipsa semnaturii vanzatorului, in speta a autorului partilor litigante si neincheierea acestuia in mai multe exemplare.

Sub acest aspect, instanta retine ca actul sub semnatura privata este inscrisul intocmit si semnat personal de catre parti, prin care se constata existenta unui fapt juridic sau incheierea unui act juridic, fara interventia notarului public sau alt organ al statului.

Conditia generala care se cere pentru valabilitatea inscrisului sub semnatura privata este semnatura partilor.

Inscrisul poate fi scris de mana de una din parti, de ambele parti sau de un tert, dactilografiat sau imprimat, dar semnatura trebuie sa fie scrisa de mana partilor. In unele cazuri legea cere indeplinirea unor conditii speciale: testamentul olograf trebuie scris in intregime, datat si semnat de catre testator, formalitatea multiplului exemplar, in cazul prin care se constata conventii sinalagmatice, in numar de exemplare cate parti sunt cu interese contrarii, iar pe fiecare exemplar sa fie mentionat numarul originalelor intocmite.

Lipsa de mentiune ca originalele s-au tiparit intr-un anumit numar nu poate fi opusa de acela care a executat din parte-i conventia constatata prin act.

Nu este necesara indeplinirea formalitatii multiplului exemplar in urmatoarele situatii: cand un inscris este nul ca inscris autentic, dar este valabil ca inscris sub semnatura privata (situatia din speta este pliabila pe aceasta ipoteza teoretica, intrucat obiectul chitantei contestate vizeaza instrainarea de terenuri, care, la data faptelor alegate, era supusa formei autentice); in cazul in care conventia sinalagmatica este constatata printr-o hotarare judecatoreasca (in speta de fata instanta retine ca hotararea judecatoreasca a confirmat aceasta stare de fapt si a pronuntat un titlu de proprietate in dreptul paratului din proces).

Avand in vedere cele de mai sus, instanta constata ca asertiunile reclamantei pe acest aspect nu pot fi primite, sens in care nu va retine aceste imprejurari de fapt in ceea ce priveste motivul de nulitate care face obiectul acestui paragraf.

Subsumand toate cele ce preced, instanta va respinge, ca neintemeiata, cererea de chemare in judecata formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul şi intervenientul accesoriu în interesul reclamantei, in privinta petitului principal, care vizeaza constatarea nulitatii absolute a inscrisului sub semnatura privata intitulat “Chitanta”, incheiat intre parat si autorul partilor litigante, A.I..

Pe cale de consecinta, data fiind subsidiaritatea sa, va respinge, ca neintemeiata, pe fond, cererea de interventie accesorie in interesul reclamantei, formulata de intervenientul accesoriu P.J. la data de 21.11.2014.

Avand in vedere concluziile instantei in privinta solutiei pronuntate, va respinge, ca neintemeiata, cererea reclamantei privind obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces, intrucat nu s-a identificat culpa procesuala a paratului in privinta cererii reclamantei, in conditiile art. 451 NC.pr.civ.

Va constata ca taxa judiciara de timbru achitata de intervenientul accesoriu P.J. este in sarcina acestuia din urma, prin prisma solutiei date cererii sale pe fond, acesta din urma neputand solicita cheltuieli de judecata de la partea in favoarea careia a intervenit, dar nici de la partea adversa, indiferent de solutia data cererii principale.

Conform art. 451 alin. 2 NC.pr.civ., va reduce cuantumul sumei solicitate de parat cu titlu de onorariu avocatial de la suma de 2200 lei la suma de 1500 lei si va obliga reclamanta la plata catre parat a sumei de 1500 lei, reprezentand cheltuieli de judecata (onorariu avocatial).

Acţiunea instanţei poate fi, conform noii reglementări, numai în sensul reducerii onorariului, nu şi în cel al majorării acestuia (permisă de vechiul cod), iar criteriile de reducere a onorariului sunt pe noua reglementare: „valoarea sau complexitatea cauzei”, „activitatea desfăşurată de avocat”; anterioare: „valoarea pricinii” sau „munca îndeplinită de avocat”. Chiar dacă textele sunt formulate diferit, în realitate nu există nici o deosebire de esenţă, complexitatea cauzei fiind cuantificată suficient de precis în activitatea sau munca (termenii sunt în context perfect sinonimi şi ambii acoperă şi situaţiile în care nu doar avocatul derulează nemijlocit activităţi specifice, ci şi persoanele pe care legal şi le poate substitui, cum ar fi dactilografa, secretara, consilierul juridic redactor etc.) avocatului.

Este adevărat că noul cod face referire şi la luarea în considerare de către judecător a circumstanţelor cauzei, însă această sintagmă nu poate fi utilizată ca temei pentru crearea de criterii suplimentare de către instanţă (operaţiune care ar face legea insuficient de previzibilă), ci semnifică doar că aprecierea se face in concreto, nu abstract, cum, de altfel, stăteau lucrurile şi înainte.

Se mai adaugă o precizare expresă potrivit căreia măsura luată de instanţă (în sensul reducerii onorariului) nu va avea nici un efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său. Nici sub imperiul art. 274 alin. 3 C. pr. civ. nu exista vreo diferenţă de tratament juridic în ipoteza reducerii; pentru instanţă contractul de asistenţă juridică era res inter alios acta şi nici nu era învestită cu o cerere în modificarea acestuia, analiza pe care o făcea fiind limitată la obligarea părţii căzute în pretenţii la rambursarea cheltuielilor părţii care câştigase.

Prerogativa judecătorească de a nu încuviinţa integral cererea accesorie a părţii câştigătoare vizând cheltuielile de judecată este exercitată strict numai cu privire la situaţia pentru care a fost instituită de lege, respectiv ca protecţie pentru partea căzută în pretenţii care poate fi expusă unor solicitări ruinătoare şi punitive de cheltuieli, profitându-se de câştigul din cererea principală; dispoziţia instanţei nu se referă la valabilitatea sau nevalabilitatea contractului de asistenţă juridică, cu privire la care nu se pronunţă şi care rămâne în vigoare, clientul datorând avocatului său ceea ce s-a stipulat ca preţ al serviciilor, chiar dacă nu îşi obţine judiciar restituirea acestora, urmând să suporte o diferenţă.

In raport de complexitatea redusa a cauzei si a apararilor efectiv puse in practica de parat in cadrul procesului, instanta retine ca suma la care s-a redus onorariul avocatial pentru parat este indestulator si suficient ca intindere, in raport de culpa procesuala a reclamantei.

Domenii speta

Spete similare