Procedura insolvenţei

Din economia art.57 alin.3-4 din Legea nr.85/2014 rezultă că în cadrul primei adunări a creditorilor, cu majoritate de 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot, creditorii pot decide fie confirmarea administratorului judiciar numit provizoriu de către judecătorul sindic, fie numirea altui administrator judiciar. Din lectura aceloraşi prevederi rezultă că un creditor care deţine mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, fie confirmarea administratorului judiciar provizoriu numit de judecătorul sindic, fie desemnarea altui administrator judiciar în locul celui provizoriu numit.

Hotărârea Adunării Creditorilor putea fi atacată, conform art.57 alin.6 din aceeaşi lege, în termen de 5 zile de la publicarea în BPI.

După depăşirea acestui moment procedural – confirmarea administratorului provizoriu sau numirea altui administrator judiciar în prima adunare a creditorilor necontestată– devin incidente dispoziţiile art.54 alin.4 din Legea nr.85/2014, conform cărora „în orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic, din oficiu sau ca urmare a adoptării unei hotărâri a adunării creditorilor în acest sens, cu votul a mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot, îl poate înlocui pe administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, pentru motive temeinice.

Prin Decizia civilă nr. 781/13.10.2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a Civilă, a fost respins apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 595 din 18 iulie 2016, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. ….

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de control judiciar a reţinut următoarele:Prin sentinţa apelată a fost respinsă cererea formulată de creditoarea DGRFP …. -AJFP … pentru schimbarea practicianului în insolvenţă; a fost respinsă cererea formulată de administratorul special  pentru prelungirea termenului de depunere a planului de reorganizare cu 30 de zile; a fost admisă cererea administratorului judiciar şi a fost dispusă începerea procedurii falimentului debitorului, temeiul art. 145 al. 1 lit.  B  din Legea nr. 85/2014, desemnând lichidator judiciar pe fostul administrator judiciar şi dispunând dizolvarea societăţii debitoare şi ridicarea dreptului de administrare al debitorului.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constată că prin încheierea civilă nr. 432/23.05.2016, rămasă definitivă prin neapelare, s-a confirmat administratorul judiciar al debitoarei, precum şi onorariul acestuia în cuantum de 1500 lei/ lună şi un onorariu de succes de 3% din vânzări, s-a constatat că a fost aprobat raportul privind cauzele şi împrejurările care au dus la starea de insolvenţă a societăţii debitoare şi s-a constatat de asemenea desemnarea administratorului special al debitoarei.

S-a mai arătat că în considerentele respectivei încheieri s-a reţinut că prin raportul privind activitatea desfăşurată în perioada 29.02.2016-23.05.2016, administratorul judiciar provizoriu a informat că a convocat, pentru data de 03.05.2016, adunarea creditorilor debitoarei, iar potrivit procesului verbal al acestei şedinţei a fost confirmat administratorul judiciar, a fost stabilit onorariul acestuia în cuantum de 1.500 lei/ lună şi un onorariu de succes de 3% din vânzări şi a fost aprobat raportul privind cauzele şi împrejurările care au dus la starea de insolvenţă a societăţii debitoare întocmit în temeiul art. 97 din Legea nr. 85/2014.

Judecătorul sindic a mai observat că la data de 03.05.2016, adunarea creditorilor a confirmat administratorul judiciar, a fost stabilit onorariul acestuia, cererea formulată ulterior acestei date de către creditorul petent fiind prin urmare tardivă şi neîntemeiată, fără a invoca motive obiective de neîndeplinire ori de îndeplinire defectuoasă şi repetată a atribuţiilor de către administratorul judiciar, care la momentul formulării cererii nu mai avea o calitate provizorie în cauza de faţă. Pentru aceste motive, judecătorul sindic a respins cererea creditoarei pentru schimbarea practicianului în insolvenţă.

Pe de altă parte, prima instanţă a mai constatat că la data de 12 iulie 2016, administratorul special al debitoarei a înregistrat la dosar o cerere, prin care a solicitat prelungirea termenului de depunere a planului de reorganizare cu încă 30 de zile, în temeiul art.132 al. 2 din Legea nr. 85/2014, dat fiind faptul că inspecţia fiscală şi decizia de impunere emisă împotriva debitoarei şi implicit rectificarea tabelului de creanţe a determinat regândirea şi recalcularea sumelor din planul de reorganizare pe care iniţial l-a avut în vedere.

Analizând cererea administratorului special, judecătorul sindic a constatat că aceasta este neîntemeiată. În această privinţă, s-a constatat că la data de 06.05.2016, creditoarea petentă bugetară a înregistrat la dosar o cerere de înscriere a creanţei suplimentare în cuantum de 1.760.937 lei stabilită prin decizia de impunere … emisă în urma inspecţiei fiscale efectuată, reprezentând obligaţii restante faţă de bugetul de stat, debite născute anterior deschiderii procedurii de insolvenţă, întemeindu-şi cererea pe dispoziţiile art.102 al. 1 din Legea nr. 85/2014. Având în vedere că această creanţa suplimentară reprezenta obligaţii restante faţă de bugetul de stat anterioare deschiderii procedurii de insolvenţă, precum şi faptul că a fost depusă în termenul legal de 60 de zile de la data publicării în Buletinul procedurilor de insolvenţă a notificării generale de deschidere a procedurii de insolvenţă, s-a observat că cererea a fost admisă dispunându-se rectificarea tabelului preliminar în sensul înscrierii creditorului şi cu această creanţă suplimentară. S-a mai constatat că, întrucât nu au fost formulate contestaţii împotriva tabelului preliminar rectificat, administratorul judiciar a întocmit tabelul definitiv pe care l-a înregistrat la dosar la data de 06.07.2016 şi înregistrat la Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. …. În continuare s-a constatat că potrivit art. 132 din Legea nr. 85/2014, termenul de 30 de zile pentru depunerea unui plan de reorganizare expiră la data de 06.07.2016, astfel că data de 06.07.2016 era ultima zi de depunere a planului de reorganizare al societăţii debitoarei.

Având în vedere că exista posibilitatea ca planul de reorganizare al debitoarei să se fi trimis spre înregistrare la dosar prin poştă, s-a arătat că în şedinţa publică din data de 11.07.2016, judecătorul sindic a dispus amânarea pronunţării asupra deschiderii procedurii falimentului debitoarei ori asupra posibilului plan de reorganizare, pentru data de 18.07.2016, persoanele interesate având astfel, suficient timp în vederea întocmirii şi depunerii unui plan de reorganizare judiciară, iar cererea de prelungire a termenului cu 30 de zile nu cuprinde motivele temeinice prevăzute de lege, controlul fiscal fiind finalizat la data de 18.04.2016 şi depus la dosarul de faţă la data de 06.05.2016.

Pe de altă parte, s-a reţinut că tabelul de creanţe rectificat a fost depus la dosar la data de 16.05.2016 şi, neformulându-se nici o contestaţie la acesta, s-a definitivat la data de 26.05.2016, fiind publicat la BPI. Prin urmare, judecătorul sindic a statuat că debitoarea sau orice persoană interesată avea obligaţia formulării unui plan de reorganizare în 30 de zile de la data definitivării tabelului de creanţe, deci până la data de 26.06.2016. Prima instanţă a mai subliniat că, inclusiv în ipoteza în care s-ar calcula acest termen de la data publicării sale la BPI,  termenul de 30 de zile se împlinea anterior datei de 12.07.2016 când a fost formulată cererea de prelungire de termen, fără a se formula şi o cerere de repunere în termen.

Aşadar, nereţinând motive temeinice de prelungire a termenului de depunere a planului de reorganizare şi având în vedere dispoziţiile art. 132 al.2 din Legea nr.85/2014, judecătorul sindic a respins cererea formulată de administratorul special  pentru prelungirea termenului de depunere a planului de reorganizare cu 30 de zile.

Totodată, judecătorul sindic a constatat că în cadrul procedurii insolvenţei deschisă împotriva debitoarei, prin încheierea civilă nr. 79/CC din data de 29 februarie 2016, prin raportul privind activitatea desfăşurată în perioada 23.05.2016-11.07.2016, administratorul judiciar a arătat că potrivit art. 132 din Legea nr. 85/2014 termenul de 30 de zile pentru depunerea unui plan de reorganizare expiră la data de 06.07.2016, la data de 11.07.2016 reprezentanta practicianului în insolvenţă solicitând intrarea debitoarei în faliment, sub rezerva depunerii unui plan de reorganizare.

Judecătorul sindic a mai observat că debitoarea, precum şi celelalte subiecte de drept îndreptăţite, puteau depune un plan de reorganizare în termen de 30 de zile de la publicarea tabelului definitiv de creanţe, însă nu a fost propus un astfel plan, în condiţiile prevăzute la art. 132 din Legea nr. 85/2014, fiind astfel îndeplinite condiţiile deschiderii procedurii falimentului, potrivit  art.145 alin.(1) lit. A din Legea nr. 85/2014, ca unică soluţie pentru satisfacerea creanţelor creditorilor,

Pentru motivele arătate, judecătorul sindic a admis cererea administratorului judiciar şi a dispus intrarea în faliment a debitoarei în condiţiile art. 145 alin. (1) pct. A pct. c) din Legea nr. 85/2014, iar în temeiul prev. art.145 al.2  din Legea nr.85/2014 dizolvarea societăţii debitoare şi ridicarea dreptului de administrare al debitoarei.

Împotriva acestei sentinţe civile, în termen legal, a declarat apel, creditoarea petentă bugetară, solicitând schimbarea în tot a sentinţei atacate, în sensul admiterii cererii instituţiei sale şi numirea în calitate de lichidator judiciar în prezenta cauză a altui practician în insolvenţă, cu un onorariu de 500 lei/lună şi onorariu de succes de 0%.

În opinia creditoarei apelante sentinţa apelată este nelegală şi netemeinică fiind dată cu aplicarea greşită a legii, învederând instanţei de apel că pentru prima adunare a creditorilor stabilită de administratorul judiciar pentru data de 03.05.2016, a transmis un punct de vedere prin care s-a solicitat prorogarea discutării ordinii de zi privind confirmarea lichidatorului judiciar şi stabilirea onorariului, întrucât în cadrul instituţiei pe care o reprezintă nu a fost întrunită comisia de selecţie a practicienilor în insolvenţă în vederea selectării unui lichidator judiciar şi stabilirea onorariului, aşa cum prevăd dispoziţiile O.P. ANAF nr.1451/2015. Creditoarea a mai susţinut că nici la data de 04.05.2016, când a fost publicat în BPI nr. …, procesul verbal al Adunării Generale a creditorilor, prin care se confirma în calitate de administrator judiciar al debitoarei administratorul judiciar desemnat provizoriu, nu era în măsură să-şi exprime poziţia faţă de ordinea de zi, comisia de selecţie practicienilor în insolvenţă întrunindu-se doar la data de 23.05.2016 fiind emisă în acest sens Decizia nr. 5/23.05.2016 prin care a fost selectat noul lichidator judiciar.

Având în vedere aceste circumstanţe de fapt, creditoarea-apelantă a susţinut că ar fi fost oportună convocarea unei alte adunării a creditorilor privitoare la confirmarea lichidatorului judiciar şi stabilirea onorariului acestuia, având în vedere că a solicitat prorogarea discutării acestora, întrucât nu a fost întrunită comisia de selecţie a practicienilor in insolvenţă, mai ales în condiţiile în care, după publicarea tabelului definitiv, creditoarea apelantă arată că figurează cu un procent de 56,77%, încadrându-se în condiţiile prevăzute de art. 57 alin. 3, din Legea nr. 85/2014 privind legea insolvenţei.

În opinia creditoarei apelante, prima instanţa în mod greşit a reţinut că cererea sa este tardiva şi neîntemeiata, considerând că această cerere nu poate fi tardivă câtă vreme, la momentul când a fost confirmat lichidatorul judiciar în Adunarea Creditorilor din data de 03.05.2016, aceasta nu era majoritară. În acest sens, a subliniat că numai după depunerea cererii de creanţa suplimentară, aprobată de judecătorul sindic, instituţia apelantă a devenit majoritară şi doar din acel moment putea solicita schimbarea administratorului judiciar în conformitate cu prevederile art. 57 alin 3 din Legea nr. 85/2014.

În drept, apelanta creditoare a invocat art. 466, art. 468, art. 470-480 din Noul Cod de procedură civilă şi art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 şi Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 1451/2015.

Practicianul în insolvenţă confirmat, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei  a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului şi menţinerea sentinţei apelate ca fiind temeinică şi legală.

S-a apreciat că în mod legal judecătorul sindic a respins cererea creditoarei bugetare de înlocuire a practicianului în insolvenţă care a fost confirmat prin încheierea civilă nr. 432 din 23 mai 2016, rămasă definitivă prin neapelare.

S-a arătat că atâta vreme cât art.57 alin 3 din Legea nr. 85/2014 se referă doar la confirmarea lichidatorului judiciar numit provizoriu sau desemnarea unui alt lichidator  în locul lichidatorului judiciar numit provizoriu, nu se mai poate pune problema înlocuirii lichidatorului judiciar în baza acestui temei de drept. În acest context, a susţinut că atâta vreme cât lichidatorul judiciar nu mai este provizoriu, întrucât a devenit definitiv, singura modalitate de înlocuire a acestuia este cea prevăzuta de art. 57 alin 4 din Legea nr. 85/2014, respectiv pentru motive temeinice, însă nici în cererea de înlocuire, nici în motivele de apel, în opinia practicianului în insolvenţă nu s-au invocat motive obiective de îndeplinire defectuoasă a atribuţiilor de către lichidatorul judiciar. 

Examinând apelul declarat în cauză, în condiţiile art.477 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este neîntemeiat şi se impune a fi respins.

Din economia art. 57 alin. 3-4 din Legea nr.85/2014 rezultă că în cadrul primei adunări a creditorilor, cu majoritate de 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot, creditorii pot decide fie confirmarea administratorului judiciar numit provizoriu de către judecătorul sindic, fie numirea altui administrator judiciar. De asemenea, din lectura aceloraşi prevederi rezultă că un creditor care deţine mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, fie confirmarea administratorului judiciar provizoriu numit de judecătorul sindic, fie desemnarea altui administrator judiciar în locul celui provizoriu numit.

Acest moment procedural s-a produs în ce priveşte debitoarea insolventă  din cauză, la data de 3 mai 2016, cu ocazia primei adunări a creditorilor, când a fost adoptată hotărârea de numire a administratorului judiciar provizoriu desemnat de judecătorul sindic, hotărâre care putea fi atacată, conform art.57 alin.6 din aceeaşi lege, în termen de 5 zile de la publicarea în BPI (care s-a produs la 4 mai 2016), însă creditoarea-apelantă, deşi nu a votat, solicitând amânarea luării unei hotărâri cu privire la acest aspect, nu a atacat hotărârea adoptată în termenul defipt de lege.

De asemenea, hotărârea adunării creditorilor a fost valorificată şi de către judecătorul sindic care, prin încheierea nr.432/23 mai 2016 a confirmat administratorul judiciar stabilit de adunarea creditorilor, încheierea care nu a fost nici ea apelată, rămânând definitivă. 

După depăşirea acestui moment procedural – confirmarea administratorului provizoriu sau numirea altui administrator judiciar în prima adunare a creditorilor – devin incidente dispoziţiile art. 54 alin.4 din Legea nr.85/2014, conform cărora „în orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic, din oficiu sau ca urmare a adoptării unei hotărâri a adunării creditorilor în acest sens, cu votul a mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot, îl poate înlocui pe administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, pentru motive temeinice.

Prin urmare, dacă la prima adunare a creditorilor legea conferă putere discreţionară creditorului majoritar sau a creditorilor ale căror creanţe însumează mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot, de a decide asupra practicianului de insolvenţă care să gestioneze procedura insolvenţei debitoarei, după desemnarea şi confirmarea unui practician de insolvenţă, înlocuirea acestuia ulterior, în timpul derulării procedurii nu se mai poate realiza prin simpla manifestare discreţionară de voinţă a creditorului sau a creditorilor majoritari, ci numai pentru motive temeinice şi numai de către judecătorul sindic după o atentă analizare a argumentelor invocate şi o încadrare a lor în ceea ce legea denumeşte generic „motive temeinice”.

Plecând de la aceste premise de ordin teoretic, Curtea constată că apelanta-creditoare nu a participat cu un vot pentru sau împotrivă la prima adunare a creditorilor dar nici nu a atacat această hotărâre în termen de 5 zile de la publicarea ei în BPI, cum de altfel nu atacat cu apel nici încheierea judecătorului sindic prin care a fost confirmat administratorul judiciar numit de creditori astfel că a pierdut momentul procesual de a impune prin voinţa discreţionară a celui ce deţine majoritatea un practician de insolvenţă.

Din această perspectivă, în mod just a concluzionat prima instanţă că cererea de înlocuire a administratorului judiciar cu un alt practician de insolvenţă indicat de către apelanta-creditoare este tardivă deoarece, la momentul procesual la care s-a formulat această solicitare, creditoarea nu mai avea dreptul procesual de a impune un administrator judiciar ci doar a solicita eventual înlocuirea celui iniţial desemnat şi confirmat, dar numai pentru motive temeinice.

În această din urmă privinţă – existenţa unor motive temeinice – Curtea constată că apelanta-creditoare nu a invocat nici în faţa judecătorului sindic şi nici prin motivele de apel, vreun motiv temeinic care să justifice înlocuirea administratorului judiciar, susţinând, fără nici un temei legal, că ar avea dreptul, chiar şi în acest stadiu al procedurii, să impună un alt practician de insolvenţă decât cel desemnat şi confirmat.

Cu alte cuvinte, prima instanţă nu a negat dreptul creditoarei de a impune sau de a alege un practician de insolvenţă, ci a subliniat în mod just că acest drept procesual este limitat în timp până la momentul la care adunarea creditorilor ia o hotărâre privind desemnarea unui administrator judiciar al procedurii. Depăşirea acestui moment al procedurii din motive subiective ce ţin de organizarea internă a creditoarei, conduce la pierderea dreptului procesual de a impune un practician de insolvenţă, iar înlocuirea acestuia mai poate fi dispusă numai prin hotărârea judecătorului sindic şi numai în condiţiile existenţei unor „motive temeinice” la care se referă art.57 alin.4 din lege dar care nu au fost nici invocate şi nici probate. 

 Având în vedere aceste considerente de fapt şi de drept, Curtea a făcut aplicarea art.480 alin.1 C. pr.civ. şi a respins apelul, potrivit celor de mai sus.

Domenii speta

Spete similare