Purtare abuzivă

Sentinţă penală 302 din 09.09.2016


Prin sentinţa penală nr. 302 din 9 septembrie 2016 Tribunalul Arad, în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. 5 Cod procedură penală rap. la 10 lit.c Cod procedură penală achită pe inculpatul Ş.C.I., pentru infracţiunea de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin.3 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu din art. 296 alin.2 Cod penal .

În temeiul dispoziţiilor art. 396 alin.5 Cod procedură penală rap. la art. 10 lit.a Cod procedură penală achită pe inculpatul M.D., pentru infracţiunea de instigare la purtarea abuzivă prevăzută de art. 25 Cod penal rap. la art. 250 alin.3 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu din art. 47 Cod penal rap. la art. 296 alin.2 Cod penal.

În baza art.397 Cod procedură penală rap. la art. 25 alin.1 Cod procedură penală respinge acţiunea civilă exercitată de partea vătămată/parte civilă V.N..

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 16/PI din 18 ianuarie 2016  a Curţii de Apel Timişoara, în soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între judecătorul de cameră de la Tribunalul Arad şi judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Arad, în temeiul dispoziţiilor art. 51 alin.6 Cod procedură penală s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad.

Ca urmare, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 29 ianuarie 2016. 

Prin rechizitoriul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara nr. 193/P/2014, au fost trimişi în judecată inculpaţii Ş.C.I., pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă prevăzută de art. 296 alin. 2 Cod penal şi M.D., pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la purtare abuzivă prevăzută de art. 47 Cod penal raportat la art. 296 alin. 2 Cod penal.

Prin actul de sesizare, s-a reţinut în fapt că, la data de 16.05.2012, persoana vătămată V.N. se afla la pescuit pe malul râului Mureş în zona localităţii C., jud. Arad, însoţit fiind de numitul M.I..  În jurul orelor 16,00  în acel loc au venit cei doi inculpaţi, însoţiţi de numitul D.Ş., aceştia îndeplinind o misiune de combatere a pescuitului ilegal, fiind perioadă de prohibiţie. Fără o justificare legală, la instigarea inculpatului M.D., inculpatul plt. maj. Ş.C.I. l-a lovit pe V.N. în zona urechii stângi, iar mai apoi agresiunea a continuat, în sensul că subofiţerul jandarm l-a lovit pe V.N. cu bocancii în zona membrelor inferioare şi cu un baston telescopic aflat în dotare în zona membrelor superioare, cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale.

Procedura de Cameră Preliminară.

Prin încheierea penală nr. 64 din Camera de Consiliu din 26 aprilie a judecătorului de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului Arad, s-a respins cererea formulată de inculpaţii Ş.C.I. şi M.D. şi, în baza art. 345 alin. 1 şi art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 193/P/2014 al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, s-a constatat legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii cauzei.

 

Poziţia procesuală a inculpaţilor. 

În faza de urmărire penală inculpaţii nu au recunoscut comiterea faptelor de care sunt acuzaţi.

Cu prilejul audierii în faţa instanţei, inculpaţii nu au recunoscut comiterea faptelor.

Din înscrisurile existente la dosarul cauzei instanţa reţine următoarele:

La data de 29 iunie 2012 partea vătămată V.N. a înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara plângere penală, solicitând identificarea şi efectuarea de cercetări faţă de autori necunoscuţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin.3 Cod penal şi efectuarea de cercetări referitor la numitul M.D., inspector piscicol al ANPA sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la purtare abuzivă prevăzută de art. 25 Cod penal rap. la art. 250 alin.3 Cod penal, arătând că la data de 16 mai 2012, în timp ce se afla la pescuit pe malul râului Mureş, în zona localităţii C., judeţul Arad, la un moment dat un cadru al Jandarmeriei, instigat de numitul M.D., l-a agresat fizic cu un baston, lovindu-l iniţial peste urechea stângă iar mai apoi în zona gleznelor. Totodată, partea vătămată V.N. a apreciat că o a treia persoană(neidentificată), care deşi nu a participat direct la agresiune, a luat la cunoştinţă în mod nemijlocit despre aceasta şi întrucât nu a anunţat de îndată organele judiciare despre comiterea unei fapte de natură penală, se face vinovată de săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 263 Cod penal.

Prin ordonanţa procurorului din 21 mai 2013 dată în dosarul nr. 181/P/2012 a Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, în temeiul dispoziţiilor art. 33-35 Cod procedură penală, art. 42 Cod procedură penală rap. la art. 45 Cod procedură penală, s-a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad.

Drept urmare, cauza a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad sub nr. 3832/P/2013.

Prin rezoluţia procurorului din 2 octombrie 2013 dată în dosarul nr. 3832/P/2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, s-a dispus în temeiul dispoziţiilor art. 221 alin.1, Cod procedură penală şi art. 228 alin.1 Cod procedură penală, sesizarea din oficiu şi începerea urmăririi penale, faţă de învinuiţii Ş.C.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 250 alin.3 Cod penal şi M.D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25 Cod penal rap. la art. 250 alin.3Cod penal, constând în aceea că în data de 16 mai 2012, în timp ce se afla la pescuit pe malul râului Mureş în zona C din municipiul Arad, partea vătămată V.N., a fost agreat fizic, fiind lovit cu bastonul din dotare peste urechea stângă şi peste glezne de către învinuitul Ş.C.I. – plutonier major în cadrul Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Arad, suferind leziuni corporale a căror vindecare a necesitat 5-6 zile de îngrijiri medicale.Învinuitul Ş. a fost determinat de către învinuitul M.D. – funcţionar în cadrul ANPA Arad, să-l lovească pe partea vătămată, îndemnându-l să-l agreseze prin cuvintele „dă-i, dă-i”, ambii învinuiţi fiind în exercitarea atribuţiilor de serviciu de combatere a braconajului piscicol.

Prin ordonanţa procurorului din 24 ianuarie 2014 dată în dosarul nr. 3832/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, s-a dispus în temeiul dispoziţiilor art. 262 pct.2, lit.a Cod procedură penală rap. la art. 11 pct.1 lit.b Cod procedură penală coroborat cu art. 10 lit.b/1 Cod procedură penală şi art. 91 Cod penal, art. 228 alin.6 rap. la art. 10 lit.d Cod procedură penală, scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor M.D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25 Cod penal rap. la art. 250 alin.3 Cod penal şi Ş.C.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 250 alin.3 Cod penal şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ respectiv amenda de câte 500 lei pentru fiecare învinuit. De asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de D.Ş. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 263 Cod penal. Soluţia procurorului a fost menţinută prin ordonanţa prim procurorului din 19 februarie 2014 dată în dosarul nr. 159/II/2/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad.

Împotriva soluţiilor procurorului au formulat plângere învinuiţii M.D. şi Ş.C.I. precum şi partea vătămată V.N..

Prin încheierea penală nr. 175 din 12 mai 2014 a judecătorului de Cameră Preliminară din cadrul Judecătoriei Arad, în temeiul dispoziţiilor art. 341 alin.6 lit.b Cod procedură penală s-au admis plângerile petenţilor M.D, Ş.C.I. şi V.N. împotriva ordonanţei procurorului din 24 ianuarie 2014 dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad şi respectiv ordonanţei din 19 februarie 2014 dată de prim procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, pe care le desfiinţează şi trimite cauza la procuror pentru a completa urmărirea penală.

În considerentele încheierii susmenţionate s-a reţinut că, din dosarul de cercetare penală, nu rezultă existenţa unui probatoriu complet şi cert care să dovedească vinovăţia celor doi petenţi – M.D. şi Ş.C.I., dispunându - se completarea urmăririi penale prin efectuarea unei confruntări între autorul plângerii şi persoanele indicate ca făptuitori, se va identifica martorul indicat în plângere cu numele „Petru” şi se va audia, precum şi audierea oricărei alte persoane care are cunoştinţă despre circumstanţele săvârşirii faptei penale şi administrarea orice alte probe necesare aflării adevărului.

Prin ordonanţa procurorului din 14 iulie 2014 dată în dosarul nr. 3832/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, în temeiul dispoziţiilor art. 63 alin.1 şi 3 Noul Cod procedură penală rap. la art. 56 alin.5 Noul Cod procedură penală şi art. 37 Noul Cod procedură penală, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara.

Din ansamblul materialului probatoriu administrat atât în faza de urmărire penală şi anume – plângere penală partea vătămată V.N., certificat medico - legal, înscrisuri, declaraţie parte vătămată, declaraţiile martorilor H.D., M.I., D.Ş., ordonanţa procurorului din 24 ianuarie  2014  dată în dosarul nr. 3832/P/2013, ordonanţa prim procurorului din 19 februarie 2014 dată în dosarul nr. 159/II/2/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, încheierea penală nr. 175 din 12 mai 2014 a judecătorului de Cameră Preliminară din cadrul Judecătoriei Arad, declaraţiile inculpaţilor, cât şi în faţa instanţei, în mod nemijlocit, în condiţii de oralitate şi contradictorialitate, respectiv – declaraţia părţii vătămate /parte civilă V.N., declaraţiile martorilor M.I., H.D., D.Ş., declaraţiile inculpaţilor, înscrisuri, instanţa reţine următoarea :

Stare de fapt.

În ziua de 16 mai 2012 în jurul orelor 16, inculpaţii Ş.C.I. – plutonier major în cadrul Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Arad, aflându-se în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, i-a însoţit pe inculpatul M.D. – inspector piscicol ANPA şi martorul D.Ş. – reprezentant AGVPS Arad, într-o acţiune pe linia combaterii braconajului piscicol pe râul Mureş. Ajungând în zona C., pe malul râului Mureş, inculpaţii au văzut două persoane care pescuiau şi s-au îndreptat spre aceştia. În timp ce se apropiau de cei doi pescari, una dintre persoane a rămas pe loc respectiv martorul M.I. iar cealaltă persoană a părăsit locul, îndreptându-se spre o zonă unde se aflau sălcii şi noroi. Văzând acest fapt, inculpatul Ş.C.I. a strigat „jandarmeria” şi s-a deplasat spre această persoană, iar inculpatul M.D. a rămas lângă martorul M.I., împreună cu care s-au deplasat spre autoturismul lângă care se afla martorul D.. În zona mlăştinoasă cu sălcii, inculpatul Ş.C.I. l-a prins pe partea vătămată V.N. şi l-a condus spre autoturism. În momentul în care au ajuns la autoturism, inculpatul Ş. şi partea vătămată erau murdari cu noroi pe haine, iar acesta din urmă a afirmat că a fost lovit de inculpatul Ş., dar nu prezenta urme de lovituri. După ce partea vătămată şi martorul M. au prezentat actele, inculpaţii şi martorul D. au părăsit zona. În jurul orelor 20, partea vătămată V.N. l-a sunat pe martorul H.D., căruia i-a spus că a fost bătut de un jandarm (inculpatul Ş.), la instigarea inculpatului M.  şi după aproximativ o oră, cei doi s-au întâlnit pe raza municipiului Arad, fiind prezent şi martorul M.. Cu această ocazie, martorul H. a constatat că hainele părţii vătămate V. erau murdare de noroi şi acesta acuza dureri în zona urechii stângi, la braţ şi la picior, iar a doua zi l-a însoţit la medicul legist.

Potrivit certificatului medico –legal nr. 382/A2 din 18 mai 2012 eliberat de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Arad, la examinarea medico- legală din 17 mai 2012, partea vătămată V..N. prezenta următoarele leziuni traumatice : - mastoidian stânga echimoză violaceu palidă neomogenă de 3/2 cm pe fond discret tumefiat; - pe faţa externă a braţului stâng în 1/3 superioară şi medie, echimoză violacee neomogenă de 7/5 cm, pe fond discret tumefiat; - pe faţa dorsală a degetului III mâna dreaptă, falangă proximală, echimoză violacee neomogenă de 3/2 cm, pe fond discret tumefiat. Acuză dureri la nivelul pavilionului urechii stângi şi a conductului auditiv extern.

În urma controlului de specialitate recomandat, s-a stabilit că partea vătămată prezintă diagnosticul – otită traumatică stânga, afirmativ agresiune, timpanul stâng cu desen vascular accentuat, aspirat, triunghiul luminos amputat, fără perforaţie timpanică, afirmativ – acufene, hipoacuzie urechea stângă iar în urma audiogramei s-a stabilit pentru urechea dreaptă – traumă sonoră, nu are legătură cu traumatismul şi pentru urechea stângă – hipoacuzie mixtă, predominant neurosenzorială stângă, posibil legat de traumatism.

Prin înscrisul medical susmenţionat s-a concluzionat că, leziunile traumatice descrise au putut fi produse prin lovire cu sau de un corp dur şi necesită 5-6 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii.

Analiza probelor.

Conform art. 8 din Codul de procedură penală, organele judiciare au obligaţia de a desfăşura urmărirea penală şi judecata cu respectarea garanţiilor procesuale şi a drepturilor părţilor şi ale subiecţilor procesuali, astfel încât să fie constatate la timp şi în mod complet  faptele care constituie infracţiuni, nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, iar orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit legii, într-un termen rezonabil.

Dreptul la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil îşi are principala reglementare în art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi în legislaţia naţională a fost prevăzut în art. 21 alin.3 din Constituţia României. 

Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor şi libertăţilor acesteia, la prevenirea infracţiunilor precum şi la educarea cetăţenilor în spiritul legii. Pentru aceasta, procesul penal se desfăşoară atât în faza de urmărire penală cât şi în cursul judecăţii, potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege.

În desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului.

Legea obligă organele judiciare să asigure pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei precum şi cu privire la persoana inculpatului, să strângă şi să administreze probe atât în favoarea cât şi în defavoarea acestuia, să respecte dreptul la apărare garantat de stat părţilor şi subiecţilor procesuali principali din procesul penal.

În Codul de procedură penală, prezumţia de nevinovăţie este înscrisă între principiile procesului penal, în art.4 statuându-se că „orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă.”

Înfăptuirea justiţiei penale nu poate fi concepută fără deplina cunoaştere a adevărului cu privire la cauza penală care face obiectul procesului penal, adică a adevărului asupra existenţei sau inexistenţei faptei imputate şi asupra nevinovăţiei sau vinovăţiei persoanei inculpate, precum şi asupra tuturor împrejurărilor care servesc la punerea în lumină a acestui adevăr. Adevărul, în orice domeniu al activităţii umane, nu se relevă spontan nici chiar în momentul în care o faptă este săvârşită, el trebuie totdeauna să fie descoperit şi dovedit, sub toate aspectele sale, numai în felul acesta se poate considera că adevărul a fost aflat.

Se poate considera că adevărul a fost aflat într-o cauză penală doar atunci când nu există nici un dubiu că între situaţia de fapt, aşa cum s-a petrecut aceasta în materialitatea ei şi concluziile la care au ajuns autorităţile judiciare, pe baza probelor directe şi indirecte administrate, există concordanţă deplină.

În doctrină s-a apreciat că adevărul judiciar, adică cel la care ajung organele judiciare cu privire la acţiunea penală, este echivalentul adevărului obiectiv, dacă obiectul probaţiunii este corect delimitat(în sensul că în cauză se dovedesc exact acele împrejurări faptice care urmează a fi relevate), dacă probele sunt de bună calitate(adică lămuresc realităţile aşa cum sunt ele fără a le distorsiona) şi dacă operaţiunea de apreciere a probelor se face corect de către organele judiciare. 

Toate aceste cerinţe sunt argumente pentru transformarea concepţiei asupra prezumţiei de nevinovăţie, dintr-o simplă regulă, garanţie a unor drepturi fundamentale, într-un drept distinct al fiecărei persoane, de a fi tratată ca nevinovată până la stabilirea vinovăţiei  printr-o hotărâre penală definitivă.

Probele trebuie să fie concludente şi utile, ceea ce presupune necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.

Relativ la aprecierea probelor se impune a se reţine că aceasta este o operaţiune finală a activităţii de probaţiune care permite instanţei să determine măsura în care probele reflectă adevărul. Prin aprecierea tuturor probelor administrate în ansamblul lor, instanţa îşi formează convingerea cu privire la temeinicia sau netemeinicia învinuirii, cu privire la măsura în care prezumţia de nevinovăţie a fost sau nu înlăturată prin probe certe de vinovăţie, dacă se impune sau nu achitarea inculpatului pentru faptele deduse judecăţii.

Înfăptuirea justiţiei penale cere ca instanţa să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunţă, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta dedusă judecăţii).

Procedând la analizarea probatoriului administrat se constată că partea vătămată V.N. în plângerea penală formulată la data de 29 iunie 2012, a arătat că, aflându-se în zona sălciilor, a fost lovit de inculpatul Ş. peste urechea stângă şi cu un baston, până când a căzut, fără a fi prezente alte persoane şi apoi ajungând lângă autoturism a fost lovit de acelaşi inculpat, de mai multe ori, la instigarea inculpatului M., în special cu bocancii în zona gleznelor. În declaraţia dată în faţa procurorului militar, la data de 22 aprilie 2013, partea vătămată menţine plângerea şi arată că incidentul are la bază situaţia tensionată existentă între membrii asociaţiei de pescari din care face parte şi conducerea ANPA, unde inculpatul M. are calitatea de inspector pe zona de vest.

La data de 15 octombrie 2013 prin declaraţia de la fila 20 – dosar u.p., partea vătămată V. N. a precizat că, în zona sălciilor, a fost lovit peste urechea stângă de către inculpatul Ş., lovitură în urma căreia a căzut în noroi,  iar după ce au ajuns lângă autoturism, unde se aflau inculpatul M., martorii D. şi M., acest inculpat l-a lovit cu picioarele (bocancii) peste tibie, cu pumnii în cap şi cu un baston telescopic peste mână, la instigarea inculpatului M. care spunea „Dă-i, dă-i ! Ăsta-i ăla cu procesul”.

Cu ocazia audierii în faţa instanţei, partea vătămată V. a susţinut că a fost lovit în mlaştină de inculpatul Ş. peste ureche, a căzut în noroi şi după ce a fost dus forţat la autoturism, inculpatul Ş., în prezenţa inculpatului M. şi a martorilor M. şi D., i-a aplicat lovituri cu bastonul şi cu picioarele peste mâini şi picioare. Totodată, a arătat că, nu l-a auzit pe inculpatul M. instigând în mod direct pe inculpatul Ş. la agresarea sa şi instigarea inculpatului M., la care a făcut referire în declaraţiile anterioare, probabil a auzit-o de la martorul M..

La data de 18 iulie 2013, prin declaraţie olografă, martorul M.I. a arătat că l-a însoţit pe inculpatul M. la autoturism, pentru a prezenta actele, era prezent şi martorul D., loc în care au ajuns inculpatul Ş. şi partea vătămată, aceasta din urmă era murdar cu noroi pe haine şi a spus că a fost bătut de jandarm. De asemenea, martorul a menţionat că inculpatul M. i-a spus inculpatului Ş. că partea vătămată este „cel cu procesul” iar acesta „a dat de pământ cu partea vătămată” şi l-a lovit cu bocancii şi cu un baston telescopic de mai multe ori, în timp ce inculpatul M. zicea „dă-i, dă-i”. 

Martorul M.I. în declaraţia dată la data de 15 octombrie 2013 a arătat că după ce a ajuns la autoturism împreună cu inculpatul M., fiind prezent şi martorul D., la locul respectiv au ajuns partea vătămată V. şi inculpatul Ş., moment în care partea vătămată a afirmat că a fost bătut de acest inculpat, era murdar cu noroi pe haine, cei doi inculpaţi s-au retras şi apoi inculpatul Ş. l-a lovit pe partea vătămată cu bocancii în picioare, cu un baston şi cu pumnii în zona urechii, la instigarea inculpatului M. care spunea „Dă-i, dă-i, acesta-i ăla cu procesul”.

Audiat în faţa instanţei, martorul M. a afirmat că nu a văzut ca inculpatul Ş. să-l lovească pe partea vătămată în zona mlaştinei, iar când cei doi au ajuns la autoturism nu a văzut urme de lovituri asupra părţii vătămate, doar reproşul acestuia adresat inculpatului Ş. privind lovirea sa. În continuare, acest martor a relatat, că în locul respectiv, inculpatul Ş. a aplicat lovituri cu palma peste cap, cu un baston telescopic peste mână şi cu picioarele asupra părţii vătămate, agresiune care a durat 2-3 minute dar nu a intervenit în ajutorul prietenului său.În acest timp, inculpatul M. îi spunea inculpatului Ş. „ dă-i, dă-i, acesta-i acela cu procesul”.

În cauză a fost audiat martorul H.D., a căror declaraţii date în faza de urmărire penală, la 18 iulie 2013 şi respectiv 15 octombrie 2013, au confirmat faptul că, partea vătămată în jurul orelor 20, l-a informat telefonic despre incidentul avut, respectiv faptul că a fost bătut în timp ce se afla la pescuit şi după aproximativ o oră, s-au întâlnit şi a constatat că partea vătămată avea urechea stângă roşie, acuza dureri la braţ şi picior şi nu auzea .

Aceleaşi aspecte le-a relatat acest martor şi cu ocazia audierii în faţa instanţei, respectiv faptul că partea vătămată i-a relatat că în zona mlaştinei a fost lovit de inculpatul Ş. cu palma peste urechea stângă, la care acuza dureri când s-au întâlnit, apoi agresiunea a continuat lângă autoturism, în prezenţa martorilor M. şi D. şi a inculpatului M., care îl instiga pe jandarm. În seara zile respective, când s-au întâlnit, conform susţinerilor acestui martor, partea vătămată acuza dureri şi la mâna stângă şi la piciorul drept, astfel că a doua zi a însoţit pe V.N. la medicul legist pentru obţinerea certificatului medico- legal şi ulterior, Asociaţia Judeţeană a Pescarilor Sportivi Arad, a cărui preşedinte este martorul H., i-a angajat un avocat.

Un alt martor audiat în cauză, martor ocular al celui de al doilea moment al incidentului ce face obiectul prezentului dosar, este D.Ş., care a arătat în faţa instanţei că, era împreună cu inculpatul M. şi martorul M. lângă autoturism în momentul în care au ajuns în locul respectiv partea vătămată V şi inculpatul Ş., observând că ambii erau murdari cu noroi pe haine, partea vătămată nu acuza dureri şi nu a spus că a fost lovită de acest din urmă inculpat. De asemenea, martorul D. a precizat că în acel loc (lângă autoturism), partea vătămată nu a fost lovită de inculpatul Ş. şi nu l-a auzit pe inculpatul M.  instigând la acte de agresiune.

În vederea aflării adevărului instanţa de judecată este obligată, potrivit art.5 Cod procedură penală, să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, aprecierea fiecărei probe făcându-se conform art.103 Cod procedură penală, în urma examinării  tuturor probelor administrate.

Referitor la probe, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că pentru aprecierea elementelor de fapt ea se bazează pe principiul probei „dincolo de orice îndoială rezonabilă”, dar adaugă că o asemenea probă poate rezulta dintr-un ansamblu de indicii sau de prezumţii necontestate, suficient de grave, precise şi concordante ; în plus, poate fi avut în vedere comportamentul părţilor în timpul aprecierii probelor( cauza Orhan c/v Turcia / hotărârea din 18 iunie 2002).

În raport de înscrisurile depuse la dosar ( filele 33- 37, 39-40, 109- 112 dosar u.p., fila 31- 37 dosar Judecătoria Arad) instanţă remarcă existenţa unui conflict între partea vătămată V.N., martorii M.I. H.D., pe de o parte şi inculpatul M., pe de altă parte, împrejurare faţă de care urmează ca declaraţiile celor doi martori anterior menţionaţi să fie apreciate ca fiind subiective, urmând a fi avute în vedere în măsura în care se coroborează cu alte probe administrate în cauză.

Aşadar, sintetizând cele reţinute anterior, tribunalul constată că incidentul ce face obiectul prezentului dosar este constituit din două momente: cel situat în zona mlaştinei, lângă sălcii şi cel situat lângă autoturism.

Referitor la pretinsa agresiune a părţii vătămate de către inculpatul Ş., în zona mlaştinei, prin aplicarea de lovituri în zona urechii stângi, instanţa reţine că în locul respectiv erau prezente doar cele două persoane (partea vătămată şi inculpatul Ş.), declaraţiile părţii vătămate sunt contradictorii iar certificatul medico – legal stabileşte existenţa unor afecţiuni la urechea stângă cu menţiunea evazivă “posibil legat de traumatism”, fără o enunţare clară, cu valoare certă, în acest sens. Pe de altă parte, inculpatul Ş. neagă o acţiune de agresare a părţii vătămate, iar ceilalţi martori – M, H. sunt martori indirecţi, care au luat la cunoştinţă despre acest fapt, de la partea vătămată, fără a constata direct, personal şi a căror declaraţii apreciate ca fiind subiective, nu se coroborează cu alte probe. 

În acest context, instanţa apreciază că doar declaraţia părţii vătămate V.N., în lipsa coroborării cu alte probe ale cauzei, nu pot fundamenta convingerea clară, neechivocă, fără nici un dubiu, de vinovăţie a inculpatului Ş. sub acest aspect.

Cu privire la cel de al doilea moment al incidentului, respectiv cel de lângă autoturismul cu care s-au deplasat cei doi inculpaţi şi martorul D., instanţa constată că declaraţiile părţii vătămate şi ale martorului M. sunt contradictorii – amintind despre lovituri aplicate de inculpatul Ş., asupra picioarelor părţii vătămate, cu bocancii ori, în certificatul medico - legal eliberat nu sunt descrise leziuni în zona picioarelor. De asemenea, martorul M., într-o declaraţie relatează că inculpatul Ş. l-a trântit pe partea vătămată la pământ şi l-a lovit cu picioarele şi cu un baston pentru ca ulterior, să nu facă aceste precizări, în condiţiile în care nici partea vătămată nu a reclamat că a fost trântită la pământ, în zona autoturismului. De remarcat este faptul că, în condiţiile în care era prezent la agresiunea exercitată asupra părţii vătămate, martorul M.r, nu a intervenit în vreun fel, asistând pasiv la întreaga scenă, ceea ce pare greu de crezut.

Pe de altă parte, inculpaţii Ş. şi M. precum şi martorul D. (martor ocular) neagă existenţa unei acţiuni violente exercitate asupra părţii vătămate.

Având în vedere că, la pronunţarea unei condamnări, instanţa trebuie să-şi întemeieze convingerea vinovăţiei inculpatului pe bază de probe sigure, certe şi întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive, lăsând loc unei nesiguranţe în privinţa vinovăţiei inculpatului Ş., se impune  a se da  eficienţă regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului” (in dubio pro reo).

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.D., instanţa reţine că, în faza de urmărire penală, partea vătămată a susţinut că acest inculpat, îl îndemna pe inculpatul Ş. să-l agreseze, în locul de lângă autoturism, spunându-i „ dă-i, dă-i, ăsta-i ăla cu procesul”, pentru ca în declaraţia dată în faţa instanţei, partea vătămată să revină afirmând că nu l-a auzit pe inculpatul M., instigând în mod direct la săvârşirea unei infracţiuni, iar afirmaţiile făcute în acest sens, le-a auzit de la martorul M..

Singura persoană care susţine că inculpatul M. adresa îndemnuri  inculpatului Ş., în agresarea părţii vătămate, este martorul M., a cărei declaraţie apreciată ca fiind subiectivă, nu se coroborează cu alte probe, în condiţiile în care cei doi inculpaţi neagă acest fapt, împrejurare confirmată de martorul D., prezent la locul pretinsei infracţiuni.

Aşadar, instanţa apreciază că infracţiunea de instigare la purtare abuzivă reţinută în sarcina inculpatului M., nu există.

Încadrarea juridică.

Inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunilor de purtate abuzivă prevăzută de art. 296 alin.2 Cod penal şi respectiv instigare la purtare abuzivă prevăzută de art. 47 Cod penal rap. la art. 296 alin.2 Cod penal, fapta fiind comisă la 16 mai 2012, astfel că urmează a se analiza incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 5 Cod penal privind legea penală mai favorabilă.

Prin regimul sancţionator, legea nouă este mai favorabilă, pentru faptele încadrabile în forma simplă şi în forma agravată, atunci când fapta constă în ameninţare şi respectiv, în lovire sau alte violenţe ce au produs doar suferinţe fizice. Pentru faptele încadrabile în forma agravată ce se realizează prin lovire ori alte violenţe ce au produs leziuni traumatice sau o afectare a sănătăţii unei persoane, care au necesitat pentru vindecare cel mult 90 zile de îngrijiri medicale, legea veche este mai favorabilă.

Aşa fiind, instanţa constată că legea penală mai favorabilă în speţă, este Codul penal anterior, astfel că urmează să schimbe încadrarea juridică pentru inculpatul Ş.C.I. din art. 296 alin.2 Cod penal în art. 250 alin.3 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal şi pentru inculpatul M.D. din infracţiunea prevăzută de art. 47 Cod penal rap. la art. 296 alin.2 Cod penal, în infracţiunea prevăzută de art. 25 Cod penal anterior rap. la art. 250 alin.3 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal.

Pornind de la aceste considerente, instanţa în dispoziţiilor art. 396 alin. 5 Cod procedură penală rap. la 10 lit.c Cod procedură penală îl va achita pe inculpatul Ş.C.I., pentru infracţiunea de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin.3 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu din art. 296 alin.2 Cod penal .

În temeiul dispoziţiilor art. 396 alin.5 Cod procedură penală rap. la art. 10 lit.a Cod procedură penală va achita pe inculpatul M.D., pentru infracţiunea de instigare la purtarea abuzivă prevăzută de art. 25 Cod penal rap. la art. 250 alin.3 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu din art. 47 Cod penal rap. la art. 296 alin.2 Cod penal.

Acţiunea civilă.

În faţa instanţei partea vătămată V.N. s-a constituit parte civilă cu suma de 198 lei – despăgubiri materiale constând în : - 80 lei audiograma şi consult ORL; - 40 lei cost certificat medico- legal; - 78 lei medicamente; şi suma de 10000 lei daune morale, solicitând actualizarea despăgubirilor cu dobânda legală şi indicele de inflaţie de la data săvârşirii faptei şi până la achitarea prejudiciului.

În motivarea acţiunii civile exercitate, s-a arătat că, în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1357 Cod civil, privind răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie şi despăgubirile materiale solicitate sunt dovedite cu înscrisurile depuse la dosar.În privinţa daunelor morale pretinse, s-a arătat că raportat la traumele fizice şi psihice la care a fost supusă partea vătămată ca urmare a infracţiunii săvârşite de inculpaţi, suma solicitată reprezintă o indemnizaţie echitabilă pentru acoperirea prejudiciului moral suferit.

În raport de soluţionarea acţiunii penale, instanţa în baza art. 397 Cod procedură penală rap. la art. 25 alin. 1 Cod procedură penală, va respinge acţiunea civilă exercitată de partea vătămată/parte civilă V.N..

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel procurorul şi persoana vătămată (parte civilă) V.N..

Pe latura penală ambii apelanţi au solicitat, în esenţă, condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunile care fac obiectul trimiterii în judecată, apreciind că materialul probator administrat confirmă săvârşirea faptelor şi vinovăţia acestora.

Sub aspectul laturii civile (susţinută de partea civilă V.N.) s-a solicitat admiterea pretenţiilor civile astfel cum au fost indicate în constituirea de parte civilă.

Prin decizia penală nr. 1606 din 27 decembrie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, în baza art. 421 pct. 1) lit. b) Cod procedură penală s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi persoana vătămată (şi parte civilă) V.N. împotriva Sentinţei penale nr. 302/09.09.2016 pronunţată de Tribunalul Arad, Secţia penală.

Menţine sentinţa apelată.

În considerentele deciziei instanţei de apel s-au reţinut următoarele :

Analiza materialului probator relevant, menţionat în rechizitoriu şi readministrat cu ocazia cercetării judecătoreşti, nu confirmă starea de fapt expusă de acuzare (în situaţia inculpatului M.D.) şi este insuficient pentru răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie (în cazul inculpatului Ş.C.I.).

În acest context, soluţiile de achitare adoptate de prima instanţă, întemeiate pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a) Cod procedură penală (inculpatul M.D.) şi art. 16 alin. (1) lit. c) Cod procedură penală (inculpatul Ş.C.I.) sunt temeinice şi legale.

În paragrafele următoare vor fi analizate şi evaluate, atât individual cât şi coroborat, mijloacele de probă invocate în susţinerea acuzării precum şi mijloacele de probă prezentate de apărare.

Certificatul medico – legal nr. 382/A2 din 18.05.2012 eliberat de SJML Arad (f. 11 dup) – la examinarea medico – legală a persoanei vătămate V.N. din data de 17.05.2012 au fost observate 3 echimoze (vânătăi) localizate: în zona stângă a gâtului (mastoidian stânga) unde vânătaia avea dimensiunea de 3/2 cm, pe faţa externă a braţului stâng în treimea superioară şi medie unde vânătaia avea dimensiunea de 7/5 cm, pe faţa dorsală a degetului III mâna dreaptă unde vânătaia avea dimensiunea de 3/2 cm.

După efectuarea unui examen de specialitate ORL s-a menţionat suplimentar diagnosticul de otită traumatică stângă (fără perforaţie timpanică), afirmativ agresiune.

În urma audiogramei efectuată la urechea stângă se menţionează – hipoacuzie mixtă, predominant neurosenzorială stângă, posibil legat de traumatism.

În urma audiogramei efectuată la urechea dreaptă se menţionează – traumă sonoră, nu are legătură cu traumatismul.

În final se concluzionează că leziunile traumatice descrise au putut fi produse prin lovire cu sau de corp dur; ele pot data din 16.05.2012 şi necesită 5 – 6 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii.

Din simpla comparaţie a leziunilor constatate medico – legal cu modalitatea în care persoana vătămată şi martorul ocular M.I. relatează pretinsa agresiune exercitată de jandarm (inculpatul Ş.C.I.) asupra persoanei vătămate rezultă contradicţii evidente care pun sub semnul îndoielii atât credibilitatea declaraţiilor persoanei vătămate cât şi a declaraţiilor martorului ocular:

•Persoana vătămată afirmă (f. 20 dup) că în timp ce se afla printre sălcii cu scopul de a-şi satisface nevoile fiziologice (având undiţa cu el) a fost lovit puternic în zona urechii stângi de către jandarm şi a căzut la pământ în noroi. După ce a fost condus dintre sălcii la locul unde se afla inspectorul ANPA (inculpatul M.D.), jandarmul (inculpatul Ş.C.I.) l-a lovit cu picioarele (încălţate cu bocanci) în tibie, cu pumnul în cap şi cu un baston telescopic peste mână şi spate.

•Martorul M.I. susţine (f. 31 verso dup) că după ce persoana vătămată a fost adusă lângă maşina organelor de control, jandarmul l-a lovit cu bocancii în picioare pe V. şi cu pumnul în zona urechii, dând cu el de pământ.

•În primul rând se observă o primă contradicţie între declaraţia persoanei vătămate şi a martorului M.I. (ambele declaraţii fiind date în aceeaşi zi -15.10.2013): persoana vătămată susţine că lovitura cu pumnul în zona urechii stângi i-a fost aplicată doar atunci când se afla între sălcii (unde s-a aflat doar ea şi jandarmul) în timp ce martorul M.I. afirmă că a văzut o astfel de lovitură atunci când persoana vătămată se afla lângă maşina organelor de control.

•O lovitură puternică cu pumnul în zona feţei (urechea stângă) care a avut ca efect căderea imediată la pământ a persoanei vătămate (după cum susţine aceasta) ar fi provocat leziuni vizibile la nivelul locului de impact, uşor decelabile de orice persoană, cu atât mai mult de către medicul legist. Or, la examinarea directă a persoanei vătămate, examinare care a avut loc a doua zi de la incident, au fost observate doar leziuni superficiale la nivelul gâtului, braţului stâng şi a degetului III de la mâna dreaptă.

•În plus, nu au fost constatate leziuni care să corespundă celorlalte acte de violenţă descrise de persoana vătămată şi martor (lovituri repetate şi puternice la nivelul tibiei – aplicate cu picioarele încălţate cu bocanci; lovituri cu pumnul în capul persoanei vătămate; lovituri cu bastonul telescopic aplicate pe spatele persoanei vătămate).

•În concluzie, actele de o violenţă extremă descrise de persoana vătămată şi martor nu se coroborează cu aspectele constatate în actul medico – legal.

Pe de altă parte, modalitatea în care cei doi inculpaţi prezintă desfăşurarea evenimentelor este credibilă şi se coroborează, în mare măsură, cu datele din certificatul medico – legal.

Astfel, prezenţa inculpaţilor la locul respectiv era motivată de calitatea oficială a acestora (inculpatul M.D. era inspector ANPA iar coinculpatul Ş.C.I. era jandarm în cadrul IJJ Arad), ambii făcând parte, alături de martorul D.Ş., dintr-o echipă mixtă de control având ca obiectiv combaterea pescuitului ilegal.

Or, în momentul în care maşina în care se găseau inculpaţii a ajuns (pe dâlmă) în raza de observaţie a persoanei vătămate şi a martorului M.I. s-a întâmplat următorul lucru: martorul M.I. a rămas pe loc, însă persoana vătămată s-a îndreptat spre o zonă ascunsă vederii (cu sălcii) având asupra sa undiţa.

Un astfel de comportament suspect (care releva o încercare de ascundere şi distrugere a monturii ilegale de pe instrumentul de pescuit) a justificat deplasarea jandarmului la locul unde se afla persoana vătămată şi aducerea acesteia la maşina cu care venise echipajul de control, în vederea identificării, a verificării susţinerilor acesteia şi constatării eventualei fapte ilicite.

La întâlnirea care a avut loc între sălcii nu a fost prezent nimeni în afară de persoana vătămată şi de inculpat (care neagă că ar fi exercitat acte de violenţă asupra persoanei vătămate şi care beneficiază de prezumţia de nevinovăţie).

În paragrafele anterioare au fost prezentate argumentele referitoare la lipsa de credibilitate a afirmaţiei persoanei vătămate în sensul că, între sălcii, a fost lovită puternic cu pumnul de jandarm în zona urechii stângi – acesta fiind singurul act de violenţă pe care persoana vătămată îl menţionează că ar fi avut loc acolo (între sălcii – f. 20 dup, f. 37 dosar fond).

În acest context, se impune concluzia că prezumţia de nevinovăţie nu a fost răsturnată, materialul probator administrat neavând aptitudinea să înfrângă prezumţia menţionată.

Referitor la inculpatul M.D., acesta a fost acuzat că după ce persoana vătămată a fost adusă de jandarm lângă maşina organelor de control s-ar fi adresat jandarmului cu expresia „Dă-i, dă-i! Acesta-i acela cu procesul”,  expresie care în opinia acuzării ar fi avut ca efect determinarea (convingerea) jandarmului să reia agresiunea supra persoanei vătămate (agresiune manifestată prin lovituri cu bocancii în tibia persoanei vătămate, cu pumnul în cap şi cu bastonul telescopic pe spate).

După cum s-a argumentat anterior, pretinsele acte de violenţă extremă relatate de persoana vătămată şi martorul M.I. că ar fi avut loc lângă maşina echipajului de control sunt infirmate de datele expuse în certificatul medico – legal şi de contradicţiile evidenţiate.

Prin urmare, instanţa de apel pleacă de la premisa că nu au fost exercitate acte de violenţă lângă maşina echipei de control. În acest context devine irelevant dacă inculpatul M.D. a uzat de expresia menţionată, cât timp nu a avut vreun efect asupra jandarmului.

În plus, este de menţionat că în faţa instanţei de fond persoana vătămată a fost chestionată explicit de procuror şi de avocatul inculpaţilor (f. 37 verso) în legătură cu rolul inculpatului M. iar persoana vătămată a precizat: „Nu l-am auzit pe inculpatul M. instigându-l în mod direct pe inculpatul Ş. dar mi-am pus întrebarea de ce acesta din urmă a început să mă lovească din senin”; „lângă maşină l-am auzit pe inculpatul M. spunând vezi că acesta este cel cu care am avut eu proces”.

Prin urmare, însăşi persoana vătămată, interogată în condiţii de contradictorialitate şi asistată de avocatul ales, recunoaşte în faţa instanţei că nu a existat o instigare a jandarmului din partea coinculpatului M. şi că expresia folosită de coinculpat nu a fost cea pretinsă de acuzare (Dă-i, dă-i….). Prin urmare, fapta reţinută în sarcina inculpatului M. nu există.

În final, trebuie făcute câteva observaţii în relaţie cu două mijloace de probă invocate de acuzare: testările poligraf şi declaraţia martorului H.D..

Rezultatele testărilor poligraf nu pot fundamenta singure o soluţie de condamnare, fiind necesar să existe alte mijloace de probă care să confirme ipoteza săvârşirii unei infracţiuni. Or, în cazul de faţă, concluziile evaluării comportamentului simulat nu pot fi coroborate cu alte mijloace de probă credibile.

Martorul H.D. nu a fost prezent la incident (aspectele i-au fost relatate de persoana vătămată) şi se află în vădită relaţie de duşmănie cu inculpatul M. (concluzie ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar, din plângerea prealabilă – f. 6 dup, declaraţia persoanei vătămate, f. 17 dup, declaraţia martorului H.D., f. 52 verso dosar fond) având un interes personal şi direct în a obţine condamnarea inculpatului şi înlăturarea acestuia din funcţia de inspector ANPA. În acest context, susţinerile acestuia nu pot fi avute în vedere la stabilirea situaţiei de fapt.

În raport de soluţiile de achitare şi temeiurile în baza cărora au fost dispuse, în mod corect acţiunea civilă a fost respinsă ca nefondată.

Domenii speta