Dare de mită

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 657/P/2015 din 21.12.2015 s-a dispus  trimiterea în judecată în stare de libertate a inc. D.M.R. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 289 al. 1 C.p. raportat la art.6 din Legea 78/2000 și la art.7, lit. c din Legea 78/2000, constând în aceea că  la 25 august 2015, în jurul orei 18,30, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu conferite de lege și evidențiate în fișa postului, a pretins de la martorul denunțător, H.I., suma de 200 de lei, din care a primit de la acesta suma de 100 de lei, pentru a nu își îndeplini atribuțiile de serviciu, constând în constatarea și sancționarea unor contravenții prevăzute de OUG 195/2002. și C.A.I. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 289 al. 1 C.p. raportat la art.6 din Legea 78/2000 și la art.7, lit. c din Legea 78/2000, constând în aceea că la 25 august 2015, în jurul orei 18,30, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu conferite de lege și evidențiate în fișa postului, a primit de la martorul denunțător, H.I., suma de 100 de lei pentru a nu își îndeplini atribuțiile de serviciu, constând în constatarea și sancționarea unor contravenții prevăzute de OUG 195/2002.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Bacău la nr. 4354/110/2015 la data de 21.12.2015.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi  inculpaţii: C.A.I., D.M.C. fila 11-14, 80  martorii:  H.I., B.A.D., F.M., D.G., D.B. fila 54-63.

În apărare inculpatul C.A.I. prin apărătorii  aleşi au depus la dosar xerocopia , primită de A.C. la 30.05.2013, fila 15.

Au solicitat ca probe în apărare: emiterea unei adrese către Sc T. SRL prin care să comunice dacă martorul denunţător H.I. avea calitatea de salariat al societăţii la data de 25.08.2015 şi în caz afirmativ să înainteze contractul de muncă al acestuia şi fişa postului, a se solicita de la Sc T. foile de parcurs din data de 25.08.2016 ( sau alte documente ale societăţii care să ateste cele solicitate), pentru microbuzul M. cu nr de înmatriculare .... din data de 25.08.2015 din care să rezulte ora plecării în cursa a microbuzului precum şi ora ajungerii pe ruta de retur Adjud -Bacău, să fie înaintate satele tahografului pentru microbuzul menţionat în condiţiile în care există. Emiterea unei adrese către IPJ Bacău prin care să fie comunicate:  buletinul posturilor în extras din data de 25.08.2016- document menţionat la capitolul mijloace de probă, din rechizitoriu dar care nu se regăseşte în dosarul de urmărire penală, cazierele rutiere ale martorilor denunţători H.I. şi D.B., având în vedere afirmaţiile martorului H. că a mai fost oprit de poliţia rutieră, procesele de contravenţie menţionate în rapoartele de activitate ale agenţilor, respectiv procesul-verbal de contravenţie seria/nr ....(raport C.), procesul-verbal de contravenţie seria/nr ... ( raport D.), procesul-verbal de contravenţie seria/nr ...( raport C.) precum şi înregistrările video aferente acestor procese -verbale de contravenţie. Aceste înscrisuri au fost ataşate la dosarul cauzei, aflându-se la filele 33-53.

Apărătorul ales al inculpatului D.M.C. a solicitat, în apărare emiterea de adrese la locul de muncă al martorului D.B., adresă către O. pentru a verifica apelurile telefonice între cei doi soţi D., adresă la Poliţia Rutieră pentru comunicarea de informaţii vizând indicativul autoturismului de serviciu, în ziua de 25.08.2015, şi procesul-verbal, adresă către S.A. pentru a preciza dacă a fost înregistrat denunţul  lui D.B. în perioada 25.08.22015-10.09.2015. Au fost ataşate informaţiile cerute la filele 72-80, 112-118, 127-128. La ultimul termen de judecată s-a ataşat  un extras electronic vizând situaţia lucrărilor ce se desfăşurau în perioada supusă analizei dosarului, pe str. Xdin municipiul Bacău (fila- 141).

De la IPJ –  a fost ataşat şi un CD conţinând înregistrarea video din data de 25.08.2016 provenită din aparatul radar montat pe autoturismul de serviciu şi pe care au lucrat în acea zi cei doi inculpaţi.

Apărătorii aleşi pentru inc. C., au depus la dosar Ordonanţa de clasa, urmare a dispoziţiei de disjungere, pentru efectuarea în continuare de cercetări sub aspectul bănuielii comiterii de alte infracţiuni de luare de mită,  dată iniţial în rechizitoriul nr. 657/2015 şi care face obiectul cauzei pendinte.

În virtutea rolului activ,în baza dispoziţiilor art.376 alin.4 C.pr.pen. instanţa, din materialul probator acumulat până atunci precum şi  din  urma informaţiilor furnizate de inculpatul D., la ultima sa audiere din data de 07.04.2015, a dispus audierea în calitate de martori a şefului ierarhic al acestuia, d-l N.A., B.M.G. şi B.C.. De asemenea a dispus ataşarea listingului telefonic în ceea ce priveşte apelurile telefonice trimise/primite de inc. D. pentru ziua de 25.08.2015, de la O.. Aceşti trei martori au fost audiaţi în zilele de 12.05.2016 (fila 108), 09.06.2016 (filele 122-123). De asemenea s-au ataşat convorbirile telefonice efectuate în cursul zile de 25.08.2015 de către inc. D., filele 98-106.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

I. LATURA PENALĂ

1. În fapt : 

Inculpatul D.M.R. este angajat al IJP începând cu data de 28.09.1996, având gradul profesional de agent șef de poliție. Inculpatul, C.A.I. este angajat al IJP începând cu data de 01.12.2005, având gradul profesional de agent șef de poliție.

 Astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei  , la data de 25 august 2015 cei doi inculpați au fost de serviciu în schimbul doi. Inculpatul D.M.R. a  preluat la ora 14,00 autoturismul dotat cu aparat radar,  și l-a predat la ora 22,00 . Întrucât semnăturile inculpatului  D.M.R. apar în documentul intitulat ” foia de parcurs din data de 25 august atât la rubricile referitoare la ora plecării și ora sosirii în și din  schimb, cât și la rubrica privitoare la  rulajul efectuat de autovehicul, rezultă cu certitudine că autovehiculul a fost condus de către acesta.

Echipajul format din cei doi agenți a avut ca traseu următoarele străzi din intravilanul municipiului Bacău : strada E., ( orele 14,00-15,00), C.M., C. ( orele 15,00-17,00 ), U. ( orele 17,00-18,00 ), str. G. ( orele 18,00-19,00 ), C.M. ( orele 19,00-20,00 ), C.M. ( 20,00 – 21,00 ), și B.U. ( 21,00-22,00 ).

Potrivit Raportului de activitate zilnică, la 25 august 2015, în intervalul 14,00-22,00, agentul șef  D.M., a parcurs un itinerariu în zona din nord a municipiului Bacău, în intervalul 14:00-18:00 a ”soluționat” o  ”tamponare” în Bacău între ”două autotiruri”, a efectuat activități de ”patrulare, îndrumare, control trafic rutier” și a aplicat șase amenzi contravenționale, dintre care prima la ora 18,33 .

De asemenea, potrivit Raportului de activitate zilnică, la 25 august 2015, în intervalul 14,00-22,00, agentul principal D.M., a parcurs un itinerariu pe ” raza municipiului Bacău”, a desfășurat activități de patrulare, dirijare și control trafic rutier și a aplicat  șase amenzi contravenționale. Lipsește din Raportul de activitate al agentului C.A.I., mențiunea participării în intervalul 14,00-18,00 la ”soluționarea” unui accident , respectiv tamponarea dintre două autotiruri.

La data de 25 august 2015, la o oră care nu poate fi stabilită cu precizie, dar situată în jurul orei 18,30, autoturismul, în care se aflau cei doi inculpați, a oprit în zona intersecției dintre străzile A.P. și D. din mun. Bacău, sesizând comiterea unei contravenții, respectiv faptul că martorul denunțător, H.I., conducătorul microbuzului marca M., parcase neregulamentar pe contrasens. Autoturismul poliției a venit dinspre strada Ş., a trecut pe lângă microbuzul parcat neregulamentar, a întors în intersecția din apropiere și a parcat pe celălalt sens, în dreptul microbuzului.

Martorul denunțător H.I., este angajat al SC T. SRL în funcția de conducător auto, transportând salariații acestei societăți la începutul și sfârșitul programului de muncă, din municipiul Bacău în municipiul Adjud. La întoarcere, arată martorul că ajunge în Bacău de obicei în jurul orei 18,00 și se deplasează până la capătul liniei, respectiv în comuna L., județ Bacău.

 La 25 august a.c., în jurul orei 18,30, martorul, H.I., arată că a  parcat într-o stație de autobuz situată pe strada A.P. din municipiul Bacău, pentru ca una dintre cele două pasagere pe care le transporta în acel moment, B.A.D., să poată să își cumpere medicamente de la o farmacie din apropiere. În scurt timp, H.I. a observat în oglinda retrovizoare  un autobuz care intenționa să oprească în stație și care nu ar fi avut loc suficient pentru această manevră din cauza faptului că stația era ocupată de microbuz. În acel moment, H.I. a luat decizia să părăsească stația și să parcheze într-un loc din imediata vecinătate a acesteia unde să o aștepte pe B.A.D. până când aceasta va ieși din farmacie. Prima dată a încercat să parcheze lângă stație pe același sens de deplasare, însă nu a putut să efectueze această manevră, iar atunci, întrucât singurul loc liber unde putea parca se afla pe contrasens, după intersecția cu strada D. din imediata apropiere a stației de autobuz, a luat decizia să traversesze intersecția, să încalce linia continuă din zonă și să parcheze microbuzul în locul pe care îl observase liber.

Astfel cum arată conducătorul auto, martorul denunțător H.I., polițistul din dreapta, respectiv agentul principal de poliție C. A.I.  ( așa cum am arătat anterior, din înscrisurile cauzei, rezultă că la volan s-a aflat agentul șef, D.M.R. ) a coborât și s-a deplasat la microbuz, comunicându-i șoferului faptul că a oprit neregulamentar și că are luminile de drum ( faza scurtă ) aprinse și în consecință,  i-a cerut permisul de conducere, certificatul de înmatriculare și cartea de identitate a autovehiculului.

Agentul principal de poliție C. A.I. i-a solicitat conducătorului auto să îl urmeze la mașina de poliție, unde a început să se pregătească pentru a scrie un proces – verbal de sancționare contravențională.

În acest moment, martorul H.I., aflat în zona portierei din dreapta față a autovehiculului de poliție, le-a explicat polițiștilor că a fost nevoit să oprească neregulamentar și să încalce astfel regulile de circulație și le-a cerut să nu aplice sancțiunea suspendării dreptului de a conduce.

Martorul denunțător a arătat în declarația sa că a avut reprezentarea faptului că încălcarea marcajului longitudinal continuu ar atrage în mod obligatoriu sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, situație care ar fi dus la pierderea locului de muncă, aspect care însă nu corespundea realității. Fapta martorului denunțător de a încălca marcajul longitudinal continuu înainte de a se  opri pe sensul contra direcției de deplasare într-un loc de parcare pe care îl găsise liber, constituie contravenție și se sancționează cu amendă din clasa a-2-a de sancțiuni, potrivit art.100,al.1 pct. 3 din OUG 195/2002. De asemenea, fapta aceleiași persoane de a opri neregulamentar, pe contrasens, constituie, de asemenea contravenție, și se sancționează cu amendă și aplicarea unui număr de două puncte de penalizare, potrivit dispozițiilor art.108,al.1 lit.a pct.8 din OUG 195/2002.

În acel moment, a intervenit lucrătorul de poliție aflat la volan, respectiv agentul șef de poliție D.M.R., care i-a comunicat martorului că au fost anunțați de către un superior, care le-a cerut să aplice măsurile legale care se impuneau și că au venit special din cartierul G., pentru a constata și să sancționa contravenția.

Inculpatul D.M.R. a sesizat momentul de confuzie și spaimă în care se afla martorul denunțător și l-a amplificat intenționat cu intenția de a obține bani în legătură cu neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Astfel,  mai întâi i-a spus martorului că se va ”odihni 90 de zile”, moment în care, martorul, întărindu-și convingerea falsă că își va pierde locul de muncă, i-a rugat pe ambii lucrători de poliție să nu aplice sancțiunea suspendării dreptului de a conduce. Atunci inculpatul D.M.R. a exploatat situația evidentă de vulnerabilitate a martorului denunțător, pretinzând bani în forma unei solicitări voalate, făcând pe un ton mai scăzut remarca ”putem mânca o friptură”, din care martorul denunțător a înțeles că trebuie să dea o sumă de bani.

La început, martorul  denunțător a scos din portofel o bancnotă de 100 de lei și a așezat-o în palmă, pe interiorul portierei din dreapta autovehiculului de poliție care avea geamul coborât. Observând acest gest, D.M.R. i-a cerut conducătorului auto să aducă asigurarea, din această solicitare reieșind că pretinde  o sumă suplimentară.

Martorul denunțător H.I. s-a întors la microbuz, a luat asigurarea, iar în interiorul acesteia a pus bancnota de 100 lei și a adăugat din portofel o altă bancnotă tot de 100 de lei, după care s-a întors la autovehiculul de poliție tot în zona portierei din dreapta și i-a înmânat agentului șef de poliție D.M.R. asigurarea, în interiorul căreia se afla suma de 200 lei.

Inculpatul D.M.R., după ce a luat asigurarea, a scuturat-o deasupra consolei dintre scaune, iar cele două bancnote au căzut în acel loc.

Inculpatul C. A.I. i-a returnat martorului permisul de conducere, certificatul de înmatriculare și cartea de identitate, iar inculpatul D.M.R., i-a returnat martorului asigurarea.

Înainte de a pleca, martorul H.I. a auzit cum cei doi polițiști discutau despre faptul că urmau să spună superiorului care i-a trimis în acea zonă că nu au găsit nici un microbuz la locul indicat.

Martorul H.I., după ce a revenit la microbuz a spus celor două pasagere despre incident.

 Martora D.  G. a declarat că H.I. i-ar fi spus că ”…polițistul a vrut să îi rețină permisul de conducere și a zis că i-a dat 200 de lei polițistului care i-a cerut actele ca să nu îi rețină permisul de conducere”. De asemenea, aceeași martoră declară că ”..la microbuz a revenit colega mea, B.A., iar H.I. a discutat ceva cu aceasta. Deoarece ocupam un loc în spatele microbuzului, nu am auzit discuția respectivă și nu pot relata ce au discutat cei doi. După aceasta, H.I. și-a continuat deplasarea spre Ş., iar când a plecat din locul respectiv am văzut că mașina de poliție avea indicativul 140 pe zona din partea stânga – spate a autoturismului, iar în autoturism se aflau un număr de doi polițiști.”

Acest aspect, esențial pentru identificarea inculpaților, indicativul X al autovehiculului de poliție, este confirmat fără echivoc prin declarația martorului denunțător D.B. soțul martorei D.G.. Astfel, acesta arată că în după amiaza zilei de 25 august 2015 a fost sunat de către soția sa care i-a relatat despre faptul că microbuzul în care se afla oprise în zona străzii A.P. din municipiul Bacău și că șoferul fusese contolat de către un echipaj de poliție care îi adusese la cunoștință că este posibil să i se ridice permisul de conducere în vederea suspendării. De asemenea, martorul declară că soția sa a auzit cum H.I. povestit că a dat 200 de lei polițiștilor și că în acest fel nu a mai fot sancționat. Martorul declară ”..am aflat că echipajul de poliție se afla într-o autospecială marca X, pe care a observat-o la plecarea de pe loc. Ulterior, am întrebat la ofițerul de serviciu și am aflat că ar fi fost de serviciu sau planificat în serviciu pe respectiva autospecială un anume polițist pe nume C..”.

Faptul că D.B. vorbise la telefon cu soția sa înainte de a ajunge la domiciliul din L. este confirmat și în declarația de martor a lui H.I. din 16 decembrie 2015 în care, la întrebarea procurorului, acesta a răspuns următoarele : ” Când a coborât în L., a fost întâmpinată de soțul ei care știa deja cele întâmplate, iar din aceasta eu am tras concluzia că vorbise la telefonul mobil cu soțul ei cât timp eu eram la mașina de poliție și reținuse probabil date cu privire la această mașină, întrucât nu a mai vorbit pe drum la telefon cu nimeni, iar singura  ipoteză era că soțul aflase de cele întâmplate dintr-o discuție purtată în timp ce eram lângă polițiști.”

Martora, B.A.D. a declarat că  ”..l-am întrebat ce s-a întâmplat și acesta mi-a răspuns ”Am luat două sute”.Eu am înțeles faptul că a luat o amendă de 200 lei deoarece a încălcat vreo regulă de circulație din cauza mea, când l-am rugat să oprească în stația de autobuz. H.I. și-a continuat traseul pe direcția strada Ş.-C.M., iar în acest timp eu am văzut că este supărat și i-am dat suma de 100 de lei constând într-o bancnotă de 100 de lei, deoarece mă simțeam vinovată pentru acest incident, iar acesta a primit-o la insistențele mele, refuzând această sumă de bani inițial. (…) După câteva zile eu am auzit că numitul H.I. nu a fost sancționat la regimul rutier în ziua de 25.08.2015, iar polițistul i-a cerut suma de 200 de lei cu titlu de mită pentru a nu lua măsurile legale împotriva acestuia. ”

Din coroborarea depozițiilor testimoniale, rezultă fără nici o îndoială că membrii echipajului de poliție care au oprit în dreptul microbuzului condus de către H.I. și care au primit de la acesta suma totală de 200 de lei, sunt inculpații, D.M.R. și C. A.I.. Aceștia nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor, însă poziția lor procesuală este în totală contradicție cu ansamblul materialului probator și, ca atare, nu poate servi la aflarea adevărului în cauză.

Martorul denunțător nu îi poate recunoaște pe cei doi inculpați, însă acest fapt nu este de natură a avea o importanță semnificativă în sensul exonerării acestora de la  răspunderea penală, atâta timp cât întreg probatoriul administrat impune concluzia certă că aceștia se fac vinovați de comiterea infracțiunilor. De altfel, susținerea martorului denunțător potrivit căreia s-ar fi concentrat exclusiv asupra situației sale și deloc asupra persoanelor polițiștilor  poate fi veridică, dată fiind starea de tensiune autoindusă în care se găsea inițial, menținută, augmentată și exploatată pe parcurs de către inculpatul D.M.R., în vederea ușurării săvârșirii infracțiunii.

 De asemenea, faptul că în Raportul de activitate al inculpatului D.M.R., apare mențiunea aplicării unei amenzi la ora 18,33, nu poate impune concluzia obligatorie că nu este persoana care a pretins suma de 200 de lei și a primit suma de 100 de lei de la martorul denunțător. Toate persoanele  audiate nu au putut indica cu precizie ora comiterii infracțiunilor. Astfel, martorul H.I. a indicat cu aproximație ora 18,30, la fel și toți ceilalți martori care au făcut referire la acest aspect. În declarația din 16.12.2015, H.I. arată că de obicei intră în muncipiul Bacău la ora 18,00 după care ajunge la capătul liniei în L. și se deplasează la domiciliul din comuna C., unde microbuzul rămâne peste noapte. Nici una dintre persoane nu poate preciza ora precisă a intervenției echipajului de poliție, acest lucru fiind de altfel imposibil în orice situație similară, în absența unor elemente exterioare obictive la care persoanele interogate să se poată raporta cu certitudine ( de exemplul începutul sau sfârșitul programului de lucru, începerea oficială a unei manifestații artistice, etc). De asemenea, nu există nici certitudinea înserării corecte în procesul verbal a orei întocmirii sau constatării contraveției de către inculpatul D.M.R.. Este cert însă că echipajul aflat în autovehicolul X. a pretins și primit suma de 200 lei, posibil înainte, posibil după ora 18,30, formula corectă în funcție de care urmează a se raporta activitățile infracționale descrise în prezentul rechizitoriu, fiind cea indicată în denunțul martorului H.I. și anume ” în jurul orei 18,30”.

Cu referire la participația fiecărui inculpat, se vor reține următoarele, pornind de la depoziția martorului denunțător H.I., singura probă directă care poate clarifica și stabili acțiunile fiecăruia dintre inculpați :

Inculpatul D.M.R., este cel care a invocat o pretinsă intervenție a unuia dintre superiorii agenților de poliție care le-ar fi cerut sancționarea martorului denunțător, observând locul unde parcase acesta microbuzul,  spunându-i martorului că au venit special pentru a constatata contravenția din cartierul G., unde s-ar fi aflat în momentul în care au fost anunțați de către respectivul superior. De asemenea, tot inculpatul i-a spus martorului că se va ” odihni 90 de zile”. În momentul  în care martorul a insistat să nu se aplice sancțiunea suspendării, inculpatul D.M.R. a  făcut pe un  ton mai scăzut remarca ”putem mânca o friptură”. De asemenea, după ce același agent a observat că H.I. le-a oferit suma de 100 de lei, a solicitat asigurarea autovehiculului. Tot agentul D.M.R. a primit ulterior asigurarea, a scuturat-o deasupra consolei autovehicolului, în zona dintre  scaune, iar după ce cele două bancnote de 100 de lei au căzut în acel loc, i-a dat-o înapoi martorului. Toate aceste activități ale inculpatului sunt specifice elementului material al infracțiunii de luare de mită în formele pretinderii și primiri de sume de bani în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.

Situaţia de fapt rezultă din probatoriul administrat la urmărirea penală declarații martorilor denunțători H.I. și D.B., precum și declarațiile martorilor, B.A.D. și D. G.  ; înscrisuri, respectiv raporturile de activitate ale agenților de poliție D.M.R. și C. A.I. din ziua de 25 august; încrisuri, respectiv fișele posului agenților de poliție D.M.R. și C. A.I.; procesul- verbal privind analiza documentului înaintat de către Poliția municipiului Bacău atașat adresei nr. 57.507 din 17.12.2015 intitulat ”Buletinul posturilor din data de 25 august 2015”; declaraţiile dte în caitate de isuspecți și de inculpațim de către D.M.R. și C. A.I. +  probatoriul administrat pe parcursul cercetării judecătoreşti cercetării judecătoreşti când au fost audiaţi  inculpaţii: C.A.I., D.M.C. fila 11-14, 80  martorii:  H.I., B.A.D.,  F.M., D.G., D.B. fila 54-63.

În apărare inculpatul C.A.I. prin apărătorii  aleşi au depus la dosar xerocopia , primită de Ag.pr. A.C. la 30.05.2013, fila 15.

Au solicitat ca probe în apărare emiterea unei adrese către Sc T. SRL prin care să comunice dacă martorul denunţător H.I. avea calitatea de salariat al societăţii la data de 25.08.2015 şi în caz afirmativ să înainteze contractul de muncă al acestuia şi fişa postului, a se solicita de la Sc T. foile de parcurs din data de 25.08.2016 ( sau alte documente ale societăţii care să ateste cele solicitate), pentru microbuzul M. cu nr de înmatriculare .... din data de 25.08.2015 din care să rezulte ora plecării în cursa a microbuzului precum şi ora ajungerii pe ruta de retur Adjud -Bacău, să fie înaintate satele tahografului pentru microbuzul menţionat în condiţiile în care există. Emiterea unei adrese către IPJ Bacău prin care să fie comunicate:  buletinul posturilor în extras din data de 25.08.2016- document menţionat la capitolul mijloace de probă, din rechizitoriu dar care nu se regăseşte în dosarul de urmărire penală, cazierele rutiere ale martorilor denunţători H.I. şi D.B., având în vedere afirmaţiile martorului H. că a mai fost oprit de poliţia rutieră, procesele de contravenţie menţionate în rapoartele de activitate ale agenţilor, respectiv procesul-verbal de contravenţie seria/nr ....(raport C.), procesul-verbal de contravenţie seria/nr ... ( raport D.), procesul-verbal de contravenţie seria/nr ...( raport C.) precum şi înregistrările video aferente acestor procese -verbale de contravenţie. Aceste înscrisuri au fost ataşate la dosarul cauzei, aflându-se la filele 33-53.

Apărătorul ales al inculpatului D.M.C. a solicitat, în apărare emiterea de adrese la locul de muncă al martorului D.B., , adresă către O. pentru a verifica apelurile telefonice între cei doi soţi D., , adresă la Poliţia Rutieră pentru comunicarea de informaţii vizând indicativul autoturismului de serviciu, în ziua de 25.08.2015, şi procesul-verbal, adresă către S.A. pentru a preciza dacă a fost înregistrat denunţul  lui D.B. în perioada 25.08.22015-10.09.2015. Au fost ataşate informaţiile cerute la filele 72-80, 112-118, 127-128. La ultimul termen de judecată s-a ataşat  un extras electronic vizând situaţia lucrărilor ce se desfăşurau în perioada supusă analizei dosarului, pe str. Xdin municipiul Bacău (fila 141).

De la IPJ – Poliţia municipiul Bacău a fost ataşat şi un CD conţinând înregistrarea video din data de 25.08.2016 provenită din aparatul radar montat pe autoturismul de serviciu şi pe care au lucrat în acea zi cei doi inculpaţi.

Apărătorii aleşi pentru inc. C., au depus la dosar Ordonanţa de clasa nr. 837/P/2015 din 22.06.2016 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău filele 131-136(în două exemplare), urmare a dispoziţiei de disjungere, pentru efectuarea în continuare de cercetări sub aspectul bănuielii comiterii de alte infracţiuni de luare de mită,  dată iniţial în rechizitoriul nr. 657/2015 şi care face obiectul cauzei pendinte.

În virtutea rolului activ,în baza dispoziţiilor art. 376 alin.4 C.pr.pen. instanţa, din materialul probator acumulat până atunci precum şi  din  urma informaţiilor furnizate de inculpatul D., la ultima sa audiere din data de 07.04.2015, a dispus audierea în calitate de martori a şefului ierarhic al acestuia, d-l N.A., B.M.G. şi B.C.. De asemenea a dispus ataşarea listingului telefonic în ceea ce priveşte apelurile telefonice trimise/primite de inc. D. pentru ziua de 25.08.2015, de la O.. Aceşti trei martori au fost audiaţi în zilele de 12.05.2016 (fila 108), 09.06.2016 (filele 122-123). De asemenea s-au ataşat convorbirile telefonice efectuate în cursul zile de 25.08.2015 de către inc. D., filele 98-106.

Apărătorul ales pentru inculpatul D. M.R. a solicitat achitarea întrucât fapta nu există, subsidiar art 16 lit c Cpp fapta nu a fost săvârşită de inculpaţi. A apreciat că dosarul a fost instrumentat în mod defectuos. A fost necesar ca instanţa să efectueze multe adrese pentru a lămuri mai multe aspecte. În continuare există acel dubiu care profită inculpatului şi care nu a fost înlăturat. Nu este o situaţie din care să rezulte data şi ora la care s-a săvârşit fapta. A fost comunicat un CD de la locul de muncă pentru D. în care se arată  momentul în care au dat sancţiuni. Sunt la dosar mai multe procese- verbale, se reţine că fapta s-ar fi săvârşit în jurul orei 18,30. În momentul 18,06 când s-a dat prima sancţiune erau pe C.M. şi veneau de pe C.R. unde a avut loc o tamponare. Fapta de contravenţie a fost verificată, aplicată sancţiunea, nu a fost contestată, se poate verifica înregistrarea radarului. De la 18,06 la 18,30 nu s-a făcut dovada că s-au deplasat pe str A.P.. Au plecat pe str E. cu F. şi la 18,33 erau pe C.M.. La acea vreme str X era în reparaţii, nu aveau timp să îl sancţioneze să îi dea proces-verbal şi apoi să fie în cealaltă locaţie să dea sancţiunea. Apreciază că martorul H. nu ar trebui să fie martor. Există un denunţ din 04.09 al lui D., organele de cercetare ştiau deja de faptele de corupţi  iar H. trebuia să aibă altă calitate nu aceea de martor. Cercetările se finalizează numai pentru infracţiunea de luare de mită şi se trimite în judecată, pentru dare de mită nu se mai întâmplă nimic. Martorul H. arată că D. vorbea la telefon, însă nu există nicio convorbire până la 19,12.

Martora H. arată că ajunge acasă în jur de 18,10-18,20 , iar acum a stat doar 5 minute la farmacie. Ea a arătat că nu a vorbit cu nimeni de H., însă a vorbit cu martora D. care i-a spus că soţul va face plângere. În prima declaraţie a arătat că a formulat plângere în aceeaşi zi, apoi la o săptămână. Este posibil ca H. să fi fost sancţionat însă de alţi poliţişti. A arătat că martorul D. avea o problemă cu inculpatul C.. Inculpaţii au mai fost sub supraveghere şi nu au greşit. Aceştia doar s-au prezent la serviciu şi au făcut ce scrie în fişa postului. Probele nu demonstrează o certitudine a faptelor şi a persoanelor care au comis. Martorii sunt persoane puţin credibile, H. nu îi poate recunoaşte. Probele nu au formulat convingeri asupra vinovăţiei. Nu s-a probat despre ce persoană e vorba, ce oră. Inculpatul are 3 copii, a avut o comportare ireproşabilă. A solicitat achitarea, va depune concluzii scrise. În concluziile scrise a precizat că menţine în totalitate concluziile orale din momentul dezbaterilor finale, iar prin prezenta, doresc să punctez unele aspecte pe care le apreciez ca fiind importante:

- calitatea de denunţător a lui H.I. este cel puţin discutabilă. Urmare a discuţiilor pe care le-am făcut la ultimele două termene, trebuia ca dl. H. să fie trimis în judecată pentru dare de mită, şi atunci poate şi-ar fi amintit mai multe. Ori această poziţie de martor îi este foarte comodă, sens în care îşi permite să se joace cu libertatea şi chiar viaţa lui.

- Culmea este faptul că, acest denunţător nu poate să spună cu certitudine că se aflam în maşina de poliţie care susţine că a fost implicată în  povestea lui. Spun acest lucru deoarece, cu trecerea timpului, denunţătorul nu a făcut decât să nuanţeze şi mai mult declaraţia iniţială, astfel că s-a ajuns în situaţia să avem două declaraţii date în cadrul urmăririi penale şi cea din instanţă, care cuprind aspecte total diferite, găsind totuşi o singură chestiune constanţă, şi anume faptul că nu poate să precizeze dacă mă cunoaşte. Totuşi vorbim de un mare dubiu care se accentuează şi mai tare deoarece acest domn precizează ca era vorba despre doi poliţişti tineri.

Aceşti martori mint în mod intenţionat, atât martora D. care spune că la momentul când H. a avut acel incident în trafic, soţul său era acasă, aspect confirmat şi de martorul H., însă înscrisul venit de la Poliţia TF, arată în mod clar faptul că dl. D.B. nu era acasă în acea seară, fiind de serviciu. Asa fiind, se începe cu minciuna şi martorii o ţin tot aşa.

Martora B. arată la urmărirea penală că nu a ştiut de problema lui H. până nu a fost chemată de poliţie, când la instanţă arată că la câteva zile a vorbit cu d-na D. care i-a spus ce a păţit H. şi că va fi chemată la Poliţie. Deci, când spun adevărul aceşti martori.

Nu discutăm despre faptul că sunt doar probe indirecte, dar pot fi ele în măsură a convinge instanţa că se face vinovat de faptele pentru care sunt trimis în judecată?

Solicită a se observa depoziţia martorului F. care vă prezintă situaţia de fapt din ziua de 25.08.2015, martor credibil care poate fi verificat prin acele procese verbale întocmite de către echipajul de poliţie compus din mine şi C., pentru că ele nu sunt trucate, acest aspect rezultând chiar din CD-ul cu înregistrarea de pe aparatul Radar, care înregistrează inclusiv ora.

Martorele nu se hotărăsc dacă au văzut sau nu echipajul de poliţie, maşina, indicativul sau dacă era unul sau doi poliţişti. Astfel, H. spune că erau doi poliţişti, pe când B. la urmărirea penală a afirmat că a văzut un singur poliţist în maşina poliţiei şi nu poate afirma dacă mai era vreunul. Doamna B. pare mai credibilă decât d-na D., care a pus la cale tot acest circ împreună cu justiţiarul său soţ. Mai mult decât atât, doamna B. a stat în partea din faţă a maşinii, deci avea vizibilitate mai bună decât D. care a văzut printre perdeluţele opace!! Mai mult, doamna B. venea de la Farmacie deci a trecut chiar pe lângă echipajul de poliţie, având posibilitatea ca după H., să ofere cele mai multe detalii.

Toate aceste dubii, fac imposibilă răsturnarea prezumţiei de vinovăţie, motiv pentru care solicită achitarea sa.

Pentru inculpatul C.A.I., apărătorii aleşi au solicitat achitarea inculpatului întrucât fapta nu există, în subsidiar arată că nu a fost săvârşită de inculpat.  Inculpaţii beneficiază de prezumţia de nevinovăţie. Parchetul reţine ca dată 25.08 iar ca oră 18,30. Potrivit aparatului tahograf între 18,14-18,25 este singura pauză a maşinii martorului. Inculpaţii au întocmit procese-verbale la 18,06; 18,33; 18,45, fizic nu puteau fi la locul indicat de H.. Martorul F. a mers cu poliţiştii pe C.M. care l-au aşteptat şi l-au dus pe E. unde au ajuns la 18,20, nu puteau ajunge înapoi pe A.P.. Versiunea Parchetului care preia versiunea martorului denunţător şi a unei persoane care nu a fost acolo nu este concludentă.

Inscripţionarea maşinilor nu se face acolo unde au zis martorii. Fapta nu a fost săvârşită de inculpaţi. Faptul că nu i-a putut identifica arată că nu este acea persoană. solicită achitarea în baza art 16 lit a Cp sau 16 lit a Cp. Trebuie avute în vedere persoana martorului denunţător şi credibilitatea acestuia.

Versiunea martorului denunţător a fost preluată fără rezerve fără nicio verificare. Niciunul dintre martori nu pot identifica inculpatul, niciunul dintre martori nu a simţit pretinderea de mită. H. a arătat că a vorbit de faţă cu toată lumea, martora D.G. arată că a vorbit doar ea, aceasta nu avea cum să observe indicativul maşinii. Martorul D. nu a avut intenţii bune.

Nu pot fi condamnaţi inculpaţii în condiţiile în care este vorba de declaraţia unui martor care a vorbit cu alţi martori. A solicitat achitarea.

Au depus şi concluzii scrise în care au solicitat pronunţarea unei soluţii de achitare a inculpatului C. A.I., in principal pe temeiul prevăzut de art. 16, alin. 1, litera a C.P.P. - fapta nu exista - iar in subsidiar pe considerentul prevăzut in art. 16, alin. 1, litera c C.P.P. - fapta nu a fost săvârşita de către acesta.

Considera ca din întreg materialul probator administrat atat in faza de urmărire penala cat si in faza ce cercetare judecătoreasca nu a fost demonstrata fara umbra de dubiu existenta in cauza a unei fapte prevăzute de legea penala si cu atat mai puţin identificarea unei persoane care sa fi săvârşit o astfel de fapta.

Au solicitat sa aveţi in vedere in principal prezumţia de nevinovăţie - singura prezumţie acceptata in cadrul procesului penal - precum si adevărul rezultat din probele administrate in cauza si coroborarea acestora, incapabile sa răstoarne aceasta prezumţie.

Astfel, versiunea avansata de către acuzare reprezintă o preluare generoasa a susţinerilor martorului denunţător H., susţineri care nu prezintă o situaţie de fapt consistenta raportat atat la declaraţiile successive date de către acesta cat si la coroborarea declaraţiilor sale cu declaraţiile celorlalţi martori din cauza. De altfel, probele administrate in apărare in faza cercetării judecătoreşti contrazic afirmaţiile rechizitoriului, dovada a lejeritatii in adminstrarea probatoriului care susţine soluţia de trimitere in judecata. Instanţa a considerat in faza cercetării judecătoreşti necesara adminstrarea de probe din oficiu, in încercarea de a stabili situaţia de fapt, sancţionând astfel acuzarea penru lipsa de diligenta probatorie in verificarea versiunii martorului denunţător H.

Desi atat incupatul C. cat si inculpatul D. au negat inca din faza de urmărire penala cele afirmate de către rechizitoriu, probând in fata instanţei de judecata cu probe tehnice cat si prin declaraţii de martor cele întâmplate in intervalul 18,00 - 19,00 al zilei de 25.08.2015, trebuie analizata versiunea avansata de către acuzare si capacitatea sa de a răsturna prezumţia de nevinovăţie atat sub aspectul dovedirii faptei cat si a identificării pretinşilor autori ai acesteia.

Inca de la inceput trebuie avut in vedere particularităţi ale prezentei cauze ce au relevanta pe taram probatoriu.

In primul rand, au solicitat sa aveţi in vedere prezenta in cauza a "martorului denunţător" - nu unul ci doi in prezenta cauza - noţiune ambigua prin paradoxul procedural creat.

In literatura de specialitate se conturează ideea ca, denunţătorul insusi trebuie sa-si dovedească denunţul - ca act de sesizare penala, el neputand fi dovada propriilor afirmaţii. (H.D., R.R. "Reflecţii cu privire la calitatea procesuala a denuntatoruluF Dreptul nr. 10/2011; F.R., C.R. "Consideraţii referitoare la cumularea calităţilor de denunţător si martor"). Se porneşte de la observaţia ca denunţătorul este „ indiscutabil interesat in a da declaraţii care sa confirme denunţul, acuzaţiile formulate prin acesta" (T. C.R., B. C.R. - Probele in procesul penal. Aspecte teroretice si jurisprudenta in materie, Editura Universul Juridic, Buc. 2006, p. 79).

Din acest motiv, interpretarea acestei probe impune coroborarea stricta cu alte elemente obiective ale cauzei, depoziţia martorului denunţător creând suspiciuni justificate atat sub aspectul obiectivitătii si sincerităţii martorului. Astfel se evita situaţia in care denunţătorul ar fi propriul sau martor, in sprijinirirea acuzaţiilor formulate de el prin denunţ, mai ales cand acesta are un rol in desfăşurarea evenimentelor. Va solicitam de asemenea sa aveţi in vedere si concluziile Opiniei exprimata de Prof. univ. dr. G.A., Director ştiinţific onorific al Institutului de Cercetări Juridice al Academiei Romane, Preşedintele Asociaţiei Romane de Drept Penal, care, la 10 septembrie 2012, făcea următoarea observaţie : „ Avem indoieli asupra justeţii procedeului folosit de organele de ancheta de a transforma un posibil invinuit in martor, spre a-l determina sa formuleze acuzaţii la adresa inculpaţilor. De asemenea, nu credem ca merita încrederea acordata acestor asa zisi martori, preocupaţi sa-si acopere propriile ilegalităţi decât sa exprime adevărul".

Or, in cauza, afirmaţiile denunţătorului H. trebuie cenzurate sub aspectul credibilităţii lor, in condiţiile in care acesta, in prezenta cauza, a afirmat ca ar fi dat mita, a devenit apoi denunţător, apoi martor si in final, beneficiar al unei soluţii de clasare pe clauza de nepedepsire.

In al doilea rand, au solicitat sa aveţi in vedere raţionamentul pe care se bazează acuzarea. Astfel, situaţia de fapt stabilita prin rechizitoriu ca temei al trimiterii in judecata o consitituie in principal declaraţia martorului H.. Spunem acest lucru, deoarece ceilalţi martori din prezenta cauza nu au observat elemente materiale obiective ale infracţiunii de dare/luare de mita si tot ceea ce cunosc, au aflat de la martorul H. in cadrul unei presupuse discuţii. Cu atat mai mult, martorul denunţător D.B. ar fi aflat de la soţia sa detalii ale cauzei, fiind deci un martor terţiar.

Este cert insa faptul ca, nici in faza de urmărire penala si nici in faza de judecata nici unul dintre martorii audiaţi (incluzandu-1 aici pe H.) nu au fost in măsura sa identifice pesoanele cărora sa-ar fi dat mita si nici nu au observat nemijlocit elemente materiale obiective (pretindere, primire, s.a) specifice infracţiunii de luare de mita.

In lipsa acestor elemente, acuzaţia se sprijină pe o presupusa "discuţie despre mita" pe care ar fi purtat-o martorul H., discuţie asupra existentei căreia avem semne de întrebare. De pilda, in legătura cu persoanele presupus a fi fost de fata, martorul H. pretinde in toate cele patru declaraţii date in cauza ca discuţia ar fi avut loc in prezenta ambelor martore - D. si B.. Cu toate acestea, martora B. afirma ca nu a rămas dupa presupusa discuţie cu reprezentarea ca şoferul ar fi dat mita, ci doar ca ar fi fost amendat.

Considera ca martora D.G. nu prezintă credibilitate pentru ca, desi aflata pe scaunul din spate, aude pretinsa discuţie despre mita dar nu aude discuţia dintre B. si şofer cu privire la suma de 100 de lei pe care aceasta i-ar fi returnat-o si nici nu vede remiterea acestei sume, desi banii ar fi fost pusi pe bordul maşinii (declaraţie instanţa H., fi. 55 verso). La fel, afirmaţia martorei cum ca ar fi observat indicativul maşinii in care se aflau agenţii de politie este pusa la indoiala chiar de declaraţia martorei B., care afirma in declaraţia data la instanţa ca ea ar fi avut vizibilitate mai buna decât D. pentru a observa maşina de politie si ca microbuzul in care se aflau, avea la acel moment perdelele trase - de culoare gri - si nu crede ca prin ele se vedea in exterior. Martora D., de altfel, nici nu a putut indica in mod corect unde este situat indicativul pe maşinile de Politie tip X..

La fel, nu poate fi crezut martorul H.I., şofer profesionist oprit de mai multe ori de politia rutiera. In legătura cu evenimentele zilei de 25.08.2015, martorii au declarat ca drumul Adjud - Bacău durează cea 1 ora si 20 de minute (martora B.) sau 1 ora si 30 - 40 minute (martorul D.B.) si ca pe langa acest drum şoferul obişnuieşte sa conducă angajaţii pana acasă (6 sau 8 colegi). Simpla observare a acestui interval orar ar face improbabila prezenta lui H. pe str. A.P. in jurul orei de 18,30. Consideram ca martorul denunţător nu are o poziţie sincera si prin faptul ca in foaia de parcurs a acestuia nu consemnează la sfârşitul zilei ca ar fi trecut pe str. A.P., fiind consemnat traseul de retur : U. -X- L. - C.. De asemenea, desi tahograful arata ca a condus pana la ora 19,27 si pe foaia de parcurs consemnează ca a parcat la orele 19,00. Martorul pretinde de asemenea ca ar fi avut impresia ca permisul urmează sa ii fie suspendat pe 90 de zile, doar pentru a reveni in fata instanţei si sa afirme ca politia nu 1-a văzut călcând linia continua (fi. 56, dosar fond) si deci nu exista un astfel de pericol.

Mai mult, martorul pretinde, la fel ca si martora D.G. (fi. 61 dosar fond) -afirmaţia fiind preluata si de rechizitoriu - ca la finalul cursei ar fi avut o discuţie cu martorul D.B., dupa telefonul primit de acesta de la soţia sa. O simpla adresa la solicitarea apărării a infirmat insa aceasta afirmaţie a martorilor, D.B. fiind de serviciu in seara in cauza.

De asemenea, desi retine amănunţit ziua de 25.08.2015, martorul H. nu retine ca a fost amendat de politia rutiera chiar in ziua ce a urmat pretinsului incident, in 26.08.2015, conform procesului verbal ataşat la dosar. Toate aceste contradicţii si inexactităţi la care se adaugă faptul ca martorul nu a depus denunţul imediat si este beneficiarul unei clauze de nepedepsire fac ca acest martor sa nu fie unul credibil in susţinerea acuzaţiei.

Nu considera credibil nici pe martorul D.B., care in calitatea sa de poliţist a formulat un denunţ împotriva propriilor colegi dupa o investigaţie sumara din care, inca de la inceput, a aflat numele de C. desi maşina fusese preluata in acea zi de către inculpatul D. (fi. 41 dosar up). Desi a acreditat in faza de urmărire penala ideea ca a aflat despre incident de la un telefon al soţiei aflata in microbuz, in declaraţia data in faza de cercetare judecătoreasca martorul D. afirma ca nu a discutat la telefon cu soţia despre o pretinsa mita, ci doar despre faptul ca şoferul a fost oprit in trafic de un echipaj de politie.

In ceea ce priveşte poziţia inculpatului C. - ca si cea a inculpatului D., de altfel -acesta si-a demonstrat nevinovăţia. Procesele verbale întocmite la orele 18,06 (pentru o contravenţie săvârşita la 18,01) pe C.M. si cel întocmit la 18,35 (pentru o contravenţie săvârşita la 18,33) pe C.M., înregistrările video aferente (probe tehnice) si declaraţia martorului F.M. la care se adaugă si durata necesara întocmirii proceselor verbale si durata drumurilor făcute de la un loc la altul, justifica pe deplin versiunea nevinovăţiei inculpatului C.. Intervalele orare si locurile corespunzătoare rapoartelor zilnice a celor doi inculpaţi se impun a fi coroborate cu evidenta tahograf de pe maşina condusa de H.I. din care rezulta ca in intervalul orar 18,14 min - 18,25 min., maşina s-a aflat staţionata corespunzător modului "lucru".

In condiţiile in care suntem obligaţi sa verificam ambele versiuni reieşite din cercetarea judecătoreasca, se poate observa ca versiunea martorului H. este necredibila, ca urmare a faptului ca echipajul de politie nu s-ar fi putut afla in locul in care martorul pretinde ca s-a săvârşit fapta in intervalul 18,14 - 18,25. In acelesi timp, vesiunea prezentata de inculpat este credibila si susţinuta de probele administrate in cauza, cu referire in special la declaraţia martorului F.M. si rapoartele zilnice de activitate ale inculpaţilor. Astfel, daca la aproximativ 5 minute scurse de la 18,06 - cand incepe agentul constatator sa scrie procesul verbal - echipajul de politie ar fi inceput deplasarea către str. E., este posibil ca aceştia sa ajungă acolo la 18,20 - 18,25, si apoi, sa se deplaseze pe C.M., unde sa constate la ora 18,33 contravenţia indicata in raport.

Nu in ultimul rand, au solicitat sa aveţi in vedere si înscrisurile depuse la dosar de către acesta precum si declaraţiile superiorilor din care rezulta ca a avut o activitate profesionala fara reproş si ordonanţa de clasare ce atesta ca in urma cercetărilor intreprinse nu au existat fapte de corupţie săvârşite de către inculpat.

Cu privire la temeiul subsidiar de achitare, prevăzut de art. 16, alin. 1, litera c C.P.P. având in vedere ca nicio persoana din cele audiate (inclusiv martorul H.) nu a putut identifica presupuşii făptuitori, socotesc ca acest dubiu trebuie sa profite inculpaţilor, si acest principiu sa-1 coroboraţi cu restul probelor administrate in apărare si sa aveţi in vedere indoiala generate de declaraţiile martorilor acuzării.

Instanţa nu poate reţine apărarea formulată având în vedere toate declaraţiile pe care le-au dat inculpaţii pe parcursul urmăririi penale şi la instanţa de judecată, 

Cu privire la calitatea de denunţător al martorului H.I.,, de faptul că acesta ar fi trebuit trimis în judecată pentru infracţiunea de dare de mită, instanţa are în vedere ordonanţele procurorului. Prima din 11.09.2015  prin carte s-a început urmărirea penală pentru două infracţiuni de luare de mită (fila 7 ds. urm.pen.) şi o infracţiune de dare de mită . Cei patru: H.I., D.B., D.G. şi B.A. au fost audiaţi în calitate de martori (filele 12-28 ds. urm.pen.).

La data de 14.12.2015, procurorul emite ordonanţa de efectuare în continuare a urmăririi penale faţă de suspecţii D.M.C. şi C. A., dobândind în acest moment calitatea de suspect, declaraţiile lor fiind ataşate de filele 61, 66 ds. urm.pen. Şi H.I., este audiat după această dată, însă tot în calitate de martor la 16.12.2015.

Urmează ca la 17.12.2015 să fie emisă Ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale faţă de cei doi D. M. şi C. A.., moment la care devin inculpaţi, şi dau declaraţii în cauză, filele 76 şi  81 ds. urm.pen.

La 21.12.2015 este emis rechizitoriul  nr. 657/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, fiind trimişi în judecată cei doi inculpaţi, şi totodată dispunându-se clasare pentru infracţiunea de „luare de mită”, prev. de art. 290 alin 3 C.pen. Aşadar clasarea a vizat fapta, situaţia „în rem” şi nu persoana H.I., el având pe tot parcursul desfăşurării urmării penale calitatea de martor, nici de suspect  nici de inculpat.

Cu privire la faptul că denunţătorul nu a recunoscut, nu a reţinut fizionomia celor doi agenţi de poliţie din ziua de 25.08.2015 şi care l-au amendat, instanţa are în vedere toate înscrisurile depuse la dosar, provenite de la locul de muncă al inculpaţilor, şi din care rezultă, fără nici un fel de dubiu că de serviciu în ziua respectivă, pe traseul indicat,în intervalul orar arătat, era numai  şi numai echipajul format din poliţiştii D. M. R. şi C.A.I.: declarații martorilor denunțători H.I. și D.B., precum și declarațiile martorilor, B.A.D. și D. G.  ; înscrisuri, respectiv raporturile de activitate ale agenților de poliție D.M.R. și C. A.I. din ziua de 25 august; încrisuri, respectiv fișele posului agenților de poliție D.M.R. și C. A.I.; procesul- verbal privind analiza documentului înaintat de către Poliția municipiului Bacău atașat adresei .

Prin urmare nu ne aflăm faţa vreunui dubiu. Ba mai mult, apărarea a ataşat  la dosar un CD în care sunt prezentaţi cei doi, în ziua de 25.08.2015, în intervalul orar 18,02,-18,45. Aceste imagini se coroborează cu înscrisurile de la dosar, respectiv procesele verbale de amendare ce le-au aplica cei doi poliţişti – filele 37-39 ds. instanţă, şi cu declaraţia martorului H.I..  Despere acuzaţiile formulate de apărătorii aleşi ai inculpaţilor faţă de declaraţiile martorilor D.G., D.B., B.A., despre  aşa zise controverse rezultate din declaraţiile ce le-au dat de-a lungul urmăririi penale, faţă de aspectul fizic al poliţiştilor, ( faptul că au indicat ca fiind tineri, că nu li s-a văzut faţa),  faţă de poziţia indicativului pe maşina de poliţie, (pe capotă, pe portieră), despre unele amănunte vizând faptul că au observat sau din maşina condusă de H.I., prin perdeluţă, pe lângă perdeluţă, de pe scaunul din faţă, de pe cel din spate, şi alte asemenea „inadvertenţe minuscule”, instanţa urmează a le respinge întrucât din înscrisurile oficiale aflate la dosare rezultă fără nici un dubiu care a fost traseul acestui echipaj al poliţiei, din cine a fost format: declarații martorilor denunțători H.I. și D.B., precum și declarațiile martorilor, B.A.D. și D. G.  ; înscrisuri, respectiv raporturile de activitate ale agenților de poliție D.M.R. și C. A.I. din ziua de 25 august; încrisuri, respectiv fișele posului agenților de poliție D.M.R. și C. A.I.; procesul- verbal privind analiza documentului înaintat de către Poliția municipiului Bacău atașat adresei .

 Variaţiile de declaraţii ale martorilor s-ar putea datora faptului că acestea  nu au fost suficient  de atente la acel moment, nu au înregistrat toate amănuntele, pentru faptul că totul s-a petrecut în foarte puţin timp, şi fără ca cele două martore B.A. şi D.G. să acorde atenţie incidentului.

Cu privire la depoziţia martorului în apărare F., prezentat la instanţă de către inculpaţi, reţinem că acesta declarat ceea ce a ştiut, depoziţia sa situându-se în intervalul orar, 18,02,-18,45, situaţie de fapt care se întrepătrunde cu „evenimentul H.I.”, moment la care martorul F. nu era de faţă.

Apărarea scoate în evidenţa probitatea morală a martorului H.I., a faptului că a mai fost anterior amendat de poliţie, şi după data de 25.08.2015, că nu poate fi luată în considerare situaţia de fapt expusă de el în plângere, situaţie de fapt care face obiectul dosarului de faţă. Instanţa are în vedere şi aceste aspecte vizând comportarea sa, de amenzile contravenţionale primite de-a lungul carierei sale de şofer de profesionist însă „incidentul” din 25.08.2015 relatat de el apreciem că este pe deplin dovedit cu înscrisurile oficiale aflate la dosar.

Este adevărat faptul că urmărirea penală a avut oarecare deficienţe în materie de probatorii, lucru care a fost remediat pe parcursul cercetării judecătoreşti, instanţa, în virtutea rolului activ a admis toate probatoriile în apărare cerute de inculpaţi, precum şi probe dispuse din oficiu.

Martorul H. declară că la momentul opririi sale, poliţistul care se afla la volan ar fi declarat că şeful lor l-a văzut pe  şofer parcând neregulamentar şi că din acest motiv sunt nevoiţi să-l sancţioneze neregulamentar. Apoi după finalizarea „anchetei”, martorul i-a auzit vorbind între ei despre ce urmează să-i spună şefului lor în privinţa şoferului, despre faptul că nu a mai fost amendat. Cei doi s-ar fi sfătuit să-i spună că „nu l-au mai găsit la faţa locului”. Din oficiu, instanţa a efectuat demersuri, fiind aduşi în vederea audierii cei doi superiori ai inculpaţilor: B.M., N. şi B.C.. Din declaraţiile lor rezultă evident faptul că nu l-au văzut pe conducătorul auto cu încălcarea regulamentului, de pe C.M. tocmai pe str. A.P.. Nu l-au văzut deloc fiindcă la ora aceea nu au fost la faţa locului. Se pare că a fost „o sperietură” pentru a crea impresia că inculpaţii sunt nevoiţi a-l amenda pe şofer, spre a se supune ordinului şefului (declaraţii filele 108, 122-123). De asemenea cu titlu de circumstanţiere, superiorii inculpaţilor au declarat că nu cunosc despre inculpaţi lucruri rele sau excepţionale (în sens pozitiv) sunt nişte elemente  medii (fila 124).

Astfel, în declaraţia pe care a dat-o în faţa instanţei, martorul H.I., răspunde la întrebarea instanţei despre starea motorului, dacă era pornit sau oprit în timpul discuţiei cu poliţiştii, acesta afirmă că .” Cât am vorbit cu echipajul de poliţie , maşina avea motorul pornit, în timpul acesta tahograful  arată <ciocănele>, dacă nu apeşi pe şofer 1”. La cererea apărării s-au ataşat la dosar  foile de parcurs din data de 25.08.2015 (sau alte documente ale societăţii care să ateste cele solicitate), pentru microbuzul M. cu nr de înmatriculare .... din data de 25.08.2015 din care să rezulte ora plecării în cursă a microbuzului precum şi ora ajungerii pe ruta de retur Adjud -Bacău, precum şi  să fie înaintate datele tahografului pentru microbuzul menţionat .... în condiţiile în care există. Toate acestea au fost ataşate dosarului la filele 42-52.

La fila 43 se găseşte ataşată xerocopia unui document intitulat „Activităţi conducători auto”, pentru H.I. din data de 25.08.2015, începând cu ora  03.00 la  03.00. Între intervalul orar 17.14-18.14 a condus. Acest lucru corespunde cu declaraţiile pe care lea- dat el , susţinând că a plecat din Adjud „ În jur de 17-17,10” (fila 55 verso ds. instanţă).Pe acelaşi document, următoarea poziţie, de la ora 18.14 la 18,25 este înregistrat „LUCRU”,  în dreptul său un indiciu, o „iconiţă” reprezentând două „ciocănele”. Acest lucru coincide cu declaraţia pe care a dat-o martorul înainte şi unde afirma că în timpul discuţiei cu cei doi poliţişti, motorul era pornit, iar tahograful înregistrează <CIOCĂNELE>.Cu alte cuvinte tot evenimentul, toată situaţia de fapt s-a petrecut pe strada A.P. din mun.Bacău, în intervalul orar 18,14-18,25.

Prin acel CD ataşat dosarului s-a încercat a se demonstra că la ora 18,02 echipajul s-a aflat pe C.M., ulterior pe la ora 18,33  s-a oprit pe C.M. unde într-adevăr a amendat autoturismul X  (potrivit procesului verbal de contravenţie ataşat la fila 38 ds. fond). Ulterior este redat un alt traseu parcurs de echipaj la data de 25.08.2015, ora 18.45. NU se specifică nimic despre etapa 18,02-1833, pe unde şi ce activităţi au desfăşurat cei doi inculpaţi. Potrivit înscrisului de la dosar, rezultă clar că între 18.14-18,25 a fost oprit H.I. şi s-a desfăşurat incidentul care face obiectul dosarului de faţă. Nu prezintă relevanţă faptul că in zile respective strada X din mun.Bacău se afla în reparaţie, atâta vreme cât se putea circula pe un singur fir şi pentru faptul că pornind sistemele acustice şi vizuale echipajul putea să se deplaseze cu uşurinţă. De pe strada A.P., pe alt traseu, spre satul L., spre stânga spre M., ar fi putu ajunge în max. 7 min. pe C.M., unde la 18,33 au aplicat acea amendă. Din vizionare se deduce clar direcţia de mers iniţială, către intrarea în mun. Bacău, spre Podul M. şi văzând autoturismul X - echipajul întoarce în îl opreşte pentru control.

Aşadar, pentru toate argumentele expuse, instanţa apreciază să solicitările de achitare cerute pe temeiurile dispoziţiilor art. 16 lit.a şi c C.pr.pen. nu pot fi promite , probatoriul a avut puterea să răstoarne prezumţia de nevinovăţie.

2. Î n drept

Fapta inculpatului D.M.R., care la 25 august 2015, în jurul orei 18,30, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu conferite de lege și evidențiate în fișa postului, a pretins de la martorul denunțător, H.I., suma de 200 de lei din care a primit de la acesta suma de 100 de lei, pentru a nu își îndeplini atribuțiile de serviciu, constând în constatarea și sancționarea unor contravenții prevăzute de OUG 195/2002, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, faptă prev. și pe. de art.289,al.1 Cod penal raportat la art.6 și 7 lit. c din Legea 78/2000, şi pentru care urmează a fi angajată răspunderea penală.

Fapta inculpatului C. A.I.,  care la 25 august 2015, în jurul orei 18,30, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu conferite de lege și evidențiate în fișa postului, a primit de la martorul denunțător, H.I., suma de 100 de lei pentru a nu își îndeplini atribuțiile de serviciu, constând în constatarea și sancționarea unor contravenții prevăzute de OUG 195/2002, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, faptă prev. și pe. de art.289,al.1 Cod penal raportat la art.6 și 7 lit. c din Legea 78/2000, şi pentru care urmează a fi angajată răspunderea penală.

Având în vedere suma mică de bani pe care a primit-o fiecare dintre inculpaţi, câte 100 lei, urmează să reţinem în favoarea lor dispoziţiile art. 75 alin.2  lit.b C.pen. cu titlu de circumstanţă atenuantă. Limita de pedeapsă urmează a fi majorată cu o treime întrucât aşa este prevăzut în mod obligatoriu de art. 6 din Legea nr. 78/2000, pentru ca apoi, prin aplicarea circumstanţei atenuante, limita minimă sa fie din nou coborâtă cu 1/3, potrivit art. 76 alin.1 C.pne. Astfel se ajunge la o limită minimă a pedepsei de 3 ani închisoare.

La individualizarea pedepsei vor fi avute în vedere criteriile generale prev. de art. 74 C.pen.

Privitor la persoana şi conduita inculpatului D. M.R. se reţine că este căsătorit, are trei  copii minori,  are studii superioare,  stagiul militar satisfăcut, a fost agent şef de poliţie la  – B.R. , nu a mai fost condamnat. Din extrasul de cazier judiciar, reţinem că a mai făcut obiectul unei anchete sub aspectul comiterii infracţiunii de „”neglijenţă în serviciu”, prev. de art. 249 C.pen. 1969, la data de de 24.05.2012 când Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău a emis Ordonanţa nr. 5724/P/2011 şi când i-a fost aplicată o amendă administrativă de 200 lei în  baza art. 18 ind.1 cu art. 91 lit.c C.pen.1969.

Referitor la persoana şi conduita inculpatului C.A.I. se reţine că este căsătorit, are un copil minor, are studii superioare, stagiul militar nesatisfăcut, a fost agent şef de poliţie la Poliţia municipiului Bacău – B.R. , nu a mai fost condamnat. Dar, din extrasul de cazier judiciar, reţinem că a mai făcut obiectul unor anchete sub aspectul comiterii infracţiunilor de „luare de mită”  prev. de art. 254 C.pen. 1969, şi „corupţie”, pre. de art 7 din Legea nr. 78/2000, la data de de 18.12.2012 şi 03.02.2014  când Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a emis Ordonanţa nr. 862/P/2012 şi 559/P/2013 şi când i-a fost aplicată o amendă administrativă de câte 700 lei şi respectiv. 1000  în  baza art. 18 ind.1 cu art. 91 lit.c C.pen.1969. De asemenea, a suferit şi o condamnare în străinătate  la confiscare pentru falsificarea de documente publice sau administrative conform art 477,482 C.P 2 luni 20 zile închisoare pentru falsificarea de documente publice sau administrative de către o persoană fizică cf art 477,482 Cp prin sentinţa penală din 19.03.2008 dosar 3388/2007 a Tribunalului Court of Busto Arsizio- Suboffice of Gallarate din Italia definitivă la 17.09.2008.

Aşadar, cel puţin pentru inculpatul C., constatăm că acesta nu este la prima abatere, a mai avut contact cu legea penală, pentru acelaşi gen de infracţiuni. Cu toate că a depus la dosar o xerocopie a unei „diplome de integritate” obţinută în cursul anului 2013, următorul an a „obţinut”  acest art.18 ind.1 C.pen.1969 în mai puţin de  un an de „integritate”.

Art. 71 cod penal , astfel cum a fost modificat prin legea nr. 278/2006, prevede că drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. „a-c „se interzic de drept  în cazul condamnării la  pedeapsa închisorii sau a detenţiunii pe viaţă, este de observat că potrivit art. 11 alin. 2 şi art. 20 alin. 2 din Constituţie, tratatele ratificate  de Parlament fac parte din dreptul intern şi au prioritate atunci când privesc drepturile omului şi sunt mai favorabile decât legile interne. Or, interdicţia absolută de a vota, impusă persoanelor condamnate , contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeană  a Drepturilor Omului prin hotărârea din 30 martie 2004 în cauza Hirst contra Marea Britanie . Indiferent de durata pedepsei şi de natura infracţiunii care a atras-o , nu se justifică  excluderea persoanei condamnate din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interdicţia votului şi scopul pedepsei, acela de a prevenii săvârşirea de noi infracţiuni şi de a asigura reinserţia socială a infractorilor .În consecinţă  inculpatului  i se va  interzice numai drepturile prevăzute de art. 66 lit.a,b,d,g C.pen., în condiţiile art.  cod penal, potrivit art.65 C.pen., pentru fiecare dintre inculpaţi.

Urmează, obligatoriu a-i aplica fiecărui  inc. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. . 66 lit.a,b,d,g C.pen., în condiţiile art.  cod penal, potrivit art.65 C.pen.,

Sub aspectul modalităţii executării pedepsei, tribunalul apreciază că fiecare inculpat poate beneficia de o suspendare a executării pedepsei sub supraveghere, în noua sa reglementare prevăzută de art. 91 C.pen., pe durata termenului de încercare de trei ani. 

Pe durata termenului de încercare, inculpatul va fi supus unor  măsuri de supraveghere, aşa cum sunt ele indicate de art.  93 C.pen, să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bacău, la datele fixate de acesta;să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile,  să comunice schimbarea locului de muncă să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen. urmează a  impune inculpaţilor obligaţia de a  nu părăsi teritoriul României fără acordul instanţei.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen.,pe parcursul termenului de supraveghere, inculpaţii  vor presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul  Primăriei mun. Bacău, jud. Bacău pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. se va  atrage atenţia fiecărui inculpat asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

Urmează ca în conformitate cu dispoziţiile art. 112 lit.d C.pen. raportat la art. 289 alin.3 C.pen. să fie confiscată  de la fiecare inculpat câte 100 lei, bani obţinuţi în urma comiterii infracţiunii.

Vom con stata că inculpaţii au  avut apărători aleşi.

Fiind în culpă procesuală, urmează ca fiecare  inculpatul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat, atât pe parcursul urmării penale cât şi în faza de cercetare judecătorească, potrivit art. 274 alin.2,4 C.pr.pen. Instanţa,

I. 1.În temeiul  art.289 alin.1  C.pen.,rap. la 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 7 lit.c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75 alin.2 lit.b C.pr.pen.şi art. art.76 alin.1 C.pen. pentru săvârşirea infracţiunii de „luare de mită” condamnă pe inculpatul  D. M. R. la pedeapsa de 3 (trei)  închisoare şi  2 (doi) pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi g) C. pen.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) ,d) şi g)  C. pen. interzice inculpatului  D.M.C. , ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a alege, de a exercita profesia  de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe  şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

 În baza art. 91 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi stabileşte un termen de supraveghere de 3 (trei) ani conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. obligă inculpatul  D.M.C. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

 a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bacău, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

 În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen. impune inculpatului D.M.C. să execute următoarea obligaţie: să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanţei.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul  Primăriei mun.Bacău, jud.Bacău pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. atrage atenţia inculpatului D.M.C. asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

II. 1.În temeiul  art.289 alin.1  C.pen.,rap. la 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 7 lit.c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75 alin.2 lit.b C.pr.pen.şi art. art.76 alin.1 C.pen. pentru săvârşirea infracţiunii de „luare de mită” condamnă pe inculpatul C.A.I. la pedeapsa de 3 (trei)  închisoare şi  2 (doi) pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi g) C. pen.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) ,d) şi g)  C. pen. interzice inculpatului  C.A.I., ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a alege, de a exercita profesia  de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe  şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

 În baza art. 91 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi stabileşte un termen de supraveghere de 3 (trei) ani conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. obligă inculpatul  C.A.I. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

 a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bacău, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

 În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen. impune inculpatului C.A.I. să execute următoarea obligaţie: să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanţei.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul  Primăriei mun.Bacău, jud.Bacău pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. atrage atenţia inculpatului C.A.I. asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 112 lit.d din Codul penal şi art. 289 alin.3 C.pen.  dispune confiscarea de la fiecare inculpat  a câte 100 lei.

Constată că inculpaţii au avut apărători aleşi. 

În temeiul art. 274 alin.2,4  C.pr.pen. obligă pe fiecare inculpat la plata a câte 300 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă în care s-au inclus şi cheltuielile efectuate pe parcursul urmării penale în valoare de 200 lei.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Domenii speta

Spete similare