Omor. Achitare.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 428/P/2003 din 13.05.2014  s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V.V., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat, prev. de art. 188 al. 1 N.C.pen. – 189 al. 1 lit. d N.C. pen.; şi tâlhărie calificată, prev. de art. 233 N.C.pen. – 234 al. 1 lit. a N.C.pen., cu aplic. art. 33 lit. a C.p. 1969, constând în aceea că: în după-amiaza zilei de 14.06.2003, în jurul orelor 16:00 – 16:30, s-a deplasat la locuinţa victimei M.C.G., situată în mun. Bacău, , cu scopul de a-i solicita o sumă de bani, a pătruns în incinta locuinţei cu acordul acesteia, după care, pe fondul unei discuţii în legătură cu suma de bani solicitată, i-a aplicat victimei în zona capului mai multe lovituri cu un ciocan pentru bătut şniţele, apoi i-a aplicat multiple lovituri cu un cuţit în zonele gâtului şi toracelui, cauzându-i victimei leziuni traumatice grave, care au condus la decesul acesteia, iar după uciderea victimei a sustras unele bunuri din locuinţa sa.

Cauza a fost înregistrată la Trib. Bc. 2439/110/2014  la data de 16.05.2014. 

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, au fost audiaţi; mama victimei M.F. – fila 30-31 vol.I instnaţă,  inculpatul – filele 49-52 , 219 vol.I instnaţă, , martorii: A.M.,  A.E. , ş.a.

Martorul C.D.C. a depus la dosar o serie de înscrisuri, acte medicale şi documente provenind de la locul său de muncă, filele 224-239 vol.I instanţă

Pentru martorii V.N., F.G., M.F., s-au depus la dosar certificatele de deces, astfel că nu au mai putut fi reaudiaţi la instanţa de judecată (fila 78 vol.I instanţă, file 107, 139  vol.II instanţă).

Din cei 60 de martori audiaţi pe parcursul urmării penale,  29 dintre ei nu s-au mai putut prezenta la instanţa de judecată. Din procesele verbale întocmite de agenţii procedurali pentru fiecare dintre martorii lipsă au rezultat situaţii care determină lipsa lor de la instanţa de judecată. Cei mai mulţi dintre ei s-au mutat, fie în alte localităţi din ţară, fie chiar în afara ţării, necunoscându-se în prezent domiciliile lor. Aceste procese verbale se regăsesc  în vol.I la filele: 124, 126, 128, 130, 268, 170, 172, 174, 177, 269, 272 şi la filele 46, 48, 50, 52, 54, 54, 56, 103, 141, 178, 180, 185, 224, 226, 228, , 237, , 266, 268, 278, 294 vol.II instanţă. Este vorba de martorii: A.C.L., ş.a. Pentru toţi aceşti martori, în baza dispoziţiilor art. 381 alin.7 C.pr.pen. s-a dispus citirea declaraţiilor pe care le-au dat la urmărirea penală: filele 261, 270-271, 312, 308, 282-283, , 314, 313, 272, , 284-286, 287-289, , 377, 303, 320-322, , 323-325, 379, 306, 338, 355, 351, 370, 317, 356, 362, 363, 361, 364.

Inculpatul V.V.,  în declaraţiile ce i-au fost luate pe parcursul urmării penale şi către instanţă, nu recunoaşte săvârşirea faptelor, nu recunoaşte faptul că ar fi comis vreuna dintre infracţiunile pentru care este cercetat, s-a considerat permanent că este nevinovat. Instanţa are în vedere şi declaraţiile pe care acest inculpat le-a dat pe parcursul urmăririi penale, unde regăsim  declaraţiile sale – 11 la număr - luate în intervalul 17.06.2003-06.11.2005, filele 152-190 dosar urmărire penală.

La data de 20.07.2005, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău solicită Tribunalului Bacău prin Referat arestarea preventivă a acestuia. Prin Încheierea de şedinţă din 21.07.2005 solicitarea a fost respinsă, rămânând definitivă la 26.07.2005 prin Încheierea nr. 113/26.07.2005 a Curţii de Apel Bacău. Inculpatul a fost reţinut pentru 24 de ore în ziua de 20.07.2005 ora 15,30 şi până la 21.07.2005 ora 15,30.

Actul de sesizare al instanţei , rechizitoriul reţine ca situaţie de fapt, că :

În cursul anului 2003, inculpatul V.V., în vârstă de 33 de ani la acea dată, era profesor la C.T.H.C. din mun. Bacău, şi locuia la domiciliul părinţilor săi, situat în mun. Bacău . În vederea completării veniturilor, inculpatul distribuia ziare şi întocmea abonamente, lucrând în cadrul SC A. SRL Bacău, societate care avea ca obiect de activitate curierat de presă şi întocmire de abonamente la ziare.

De asemenea, inculpatul era cunoscut drept un împătimit al jocurilor de noroc, în special ruletă, acesta jucând pe sume importante de bani, mult superioare veniturilor sale. De altfel, era cunoscut faptul că în acea perioadă inculpatul datora mari sume de bani, lei şi valută (aprox. 18000 – 20000 RON sau chiar mai mult), atât unor persoane fizice, cât şi unor bănci. Inculpatul obişnuia să joace la ruletă la cazinoul situat în incinta restaurantului „C.”, din mun. Bacău.

Victima M.C.G., în vârstă de 32 de ani la acea dată, lucra ca asistent medical în cadrul S.J., şi era cunoscută ca o persoană liniştită, retrasă, neimplicată în vreo situaţie conflictuală cu alte persoane, cu un mod de viaţă echilibrat, cu atât mai mult cu cât era suferindă de diabet zaharat.

Susnumita avea o relaţie cu numitul C.D., angajat în „L.S.” din Franţa, cu care era căsătorită religios, nu şi civil. În perioada 01-31.05.2003, numitul C.D. s-a aflat în ţară, fiind în concediu, şi a stat împreună cu concubina sa în apartamentul acesteia, situat în mun. Bacău.

Pe perioada cât C.D. era plecat din ţară, victima M.C.G. locuia singură în acelaşi apartament, nu primea în locuinţă persoane străine, iar de fiecare dată când cineva suna la uşă, verifica prin vizor. La data de 14.05.2003, victima a încheiat cu SC P.S.Bacău un contract având ca obiect instalarea unui sistem de alarmă în locuinţă, conectat la dispeceratul firmei de pază.

La data de 08.06.2003, victima M.C.G. a fost internată pentru o zi la S.J., cu diagnosticul: „avort incomplet 4-5 săptămâni; diabet insulino-dependent”.

Victima M.C.G. şi inculpatul V.V. s-au cunoscut în urmă cu mai mulţi ani, iar în a doua jumătate a anilor ’80 au avut o relaţie de prietenie, care a avut un caracter sporadic, respectiv în perioada în care inculpatul îşi satisfăcea stagiul militar, precum şi în toamna anului 1989, când inculpatul a fost admis la Facultate. De asemenea, cei doi au petrecut împreună Revelionul 1989 – 1990, după care relaţia de prietenie a încetat.

Ulterior, contactele dintre victimă şi inculpat au fost sporadice, cei doi fiind şi vecini de cartier. Cu toate acestea, au fost situaţii când inculpatul i-a solicitat victimei diverse sume de bani cu titlu de împrumut. Astfel, martora R.L. a declarat că anterior anului 1999, când M.C.G. lucra ca barman la barul „A.” din mun. Bacău, aceasta i-a relatat că i-a împrumutat o sumă de bani unui fost prieten din perioada când acesta îşi satisfăcea stagiul militar, iar acesta refuză să îi înapoieze banii. Victima nu i-a precizat prietenei sale nici un nume sau suma exactă de bani împrumutată. De asemenea, victima i-a mai relatat martorei faptul că respectiva persoană a mai contactat-o telefonic pentru a-i cere diverse sume de bani, dar aceasta a refuzat.

Coroborând declaraţia martorei cu celelalte date existente în dosar, se deduce faptul că victima M.C.G. făcea referire la inculpatul V.V..

În după-amiaza zilei de 14.06.2003, în jurul orelor 13:00 – 13:30, inculpatul V.V. s-a deplasat la sediul SC M.K. SRL Bacău, situat în mun. Bacău, aparţinând soţilor B.G. şi B.S., care era agenţie de turism şi care, până în luna iulie 2002, efectuase şi activităţi de schimb valutar.

Scopul deplasării inculpatului la sediul acestei societăţi era de a sustrage o sumă de bani, prin exercitarea de violenţe asupra soţilor B., acest aspect rezultând din următoarele considerente:

Inculpatul avea numeroase datorii băneşti la diverse persoane fizice sau instituţii bancare, iar o parte dintre creditori insistau ca acesta să restituie debitele restante. Astfel, nevoia inculpatului de a face rost imediat de bani a devenit din ce în ce mai stringentă, fapt ce l-a determinat să se deplaseze la sediul acestei societăţi, cunoscând şi faptul că deţinătorii acesteia efectuaseră în trecut şi activităţi de schimb valutar. Inculpatul nu deţinea sume de bani importante asupra sa, din considerentele expuse mai sus, astfel încât nu poate fi pusă în discuţie intenţia acestuia de a efectua un schimb valutar.

Odată ajuns în faţa sediului societăţii, inculpatul V.V. a constatat că acesta era închis, însă a observat că pe acelaşi afiş, pe care era trecut programul de lucru, erau notate trei numere de telefon , cu menţiunea de a fi apelate în caz de urgenţă.

După ce a luat cele trei numere de telefon, inculpatul s-a deplasat în direcţia X, la aceasta din urmă fiind situată şi locuinţa sa, iar pe drum a încercat să îi contacteze pe soţii B..

Astfel, la ora 13:42, inculpatul a contactat postul telefonic mobil, având nr. X , aparţinând martorei B.S., fără succes, deoarece era incomplet, apoi, folosind combinaţia specifică apelurilor telefonice cu număr ascuns, a apelat la ora 13:43 postul telefonic mobil cu nr. X, aparţinând martorului B.G. (s-a identificat în acest moment o convorbire de 5 secunde, dar martorul face referire la alte două convorbiri ulterioare, astfel încât este posibil ca atunci să se fi activat căsuţa vocală), iar la ora 13:49 postul telefonic fix având nr. X, aparţinând fam. B..

Înainte de ora 14:00, a ajuns în dreptul Complexului „Z.”, situat la intersecţia str., unde l-a observat pe colegul său de serviciu A.M., trecând cu autoturismul său. Inculpatul i-a făcut semn lui A.M. să oprească, iar acesta a oprit, inculpatul urcând în autoturism. Cei doi s-au deplasat cu autoturismul pe o distanţă foarte scurtă, până în dreptul blocului unde locuia A.M., după care s-au despărţit. La plecare, inculpatul i-a solicitat colegului său o cartelă R., lucru cu care acesta a fost de acord.

Din acest loc, inculpatul s-a deplasat la Oficiul Poştal nr. 6, situat în apropiere, pe str. S., nr. 25, unde de la postul telefonic public fix, având nr. X, i-a apelat din nou pe soţii B..

Astfel, la ora 14:04, l-a apelat pe martorul B.G., la nr. X, căruia i-a solicitat să facă un schimb valutar, însă martorul i-a precizat că nu se află în localitate şi i-a dat inculpatului nr. de telefon complet al soţiei sale, respectiv X, cerându-i să o apeleze pe aceasta.

La ora 14:05, inculpatul a apelat-o pe B.S., la numărul menţionat mai sus, propunându-i efectuarea unui schimb valutar, însă martora l-a refuzat, spunându-i că nu mai efectuează operaţiuni de schimb valutar şi nici nu are bani pentru un schimb.

La ora 14:07, inculpatul l-a reapelat pe B.G., întrebându-l dacă nu se întoarce acasă în ziua următoare, însă martorul i-a răspuns că va lipsi aproximativ o săptămână.

După ora 15:00, inculpatul s-a deplasat la „C. C.”, situat în incinta Restaurantului „C.”, unde a jucat la ruletă, după care în jurul orei 15:45 a luat hotărârea de a se deplasa la locuinţa victimei M.C.G., situată în apropiere, cu intenţia de a-i solicita o sumă de bani, fiind dispus chiar să utilizeze forţa în acest sens.

În prealabil, inculpatul V.V. s-a deplasat la postul telefonic public fix situat în apropierea cazinoului, având nr. X, unde la ora 15:46 a apelat la Serviciul Informaţii, solicitând numărul de telefon fix al victimei, respectiv X, după care imediat a apelat şi acest din urmă număr, având loc o convorbire care a durat 26 de secunde.

Imediat după încheierea convorbirii telefonice, inculpatul s-a deplasat la locuinţa victimei, ajungând în acest loc înainte de ora 16:00 (traseul de la Restaurantul „C.” până la domiciliul victimei se parcurge în aprox. 7 minute, mers pe jos, lejer).

Inculpatul a pătruns în locuinţa victimei cu acordul acesteia, şi imediat, în bucătăria locuinţei a avut loc o discuţie contradictorie între cele două părţi, cu privire la solicitarea inculpatului de a-i fi remisă o sumă de bani. Urmare a refuzului victimei de a da curs solicitării inculpatului, acesta din urmă a luat un ciocan folosit la prepararea şniţelelor şi i-a aplicat victimei mai multe lovituri în zona capului, în special în zona cefei. Victima s-a prăbuşit la pământ, iar inculpatul a luat un cuţit de bucătărie, cu care a înjunghiat şi tăiat victima în zonele gâtului, feţei, membrelor superioare şi spatelui, abandonând cuţitul înfipt în spatele victimei.

Inculpatul a luat apoi din locuinţa victimei receptorul portabil al telefonului fix, , un încărcător de telefon mobil, un rucsac, o poşetă (nu s-a constatat dacă în interiorul acestora erau bunuri de valoare), ciocanul folosit la comiterea omorului şi nişte chei de la uşa de acces în apartament, după care a părăsit locul faptei.

După comiterea faptelor, inculpatul s-a deplasat la locuinţa părinţilor săi, unde nu se afla nicio altă persoană (părinţii săi erau plecaţi la ţară în jud. Bacău), unde la ora 16:41 a apelat-o de la postul telefonic fix cu nr. X pe concubina sa M.D.T., dom. în mun. Bacău, la postul telefonic cu nr. X. De aici, inculpatul s-a deplasat cu un taxi la locuinţa concubinei sale, unde a ajuns în jurul orei 17:00, după care cei doi au plecat în vizită la fam. N., unde au jucat rummy până în jurul orelor 22:00 – 22:30, după care inculpatul şi concubina sa au plecat la locuinţa acesteia din urmă, rămânând împreună până a doua zi dimineaţa.

În ziua de 15.06.2003, inculpatul V.V. a ieşit la picnic în zona H.M. împreună cu sora sa B.D., soţul acesteia B.G. şi mama sa, unde au rămas până în jurul orelor18:00 – 18:30.

Cadavrul victimei M.C.G. a fost descoperit la data de 15.06.2003, în următoarele împrejurări:

În cursul după-amiezii şi serii zilei de 14.06.2003, precum şi pe întregul curs al zilei de 15.06.2003, numitul C.D. a apelat-o telefonic din Franţa, în mod repetat, pe concubina sa, însă fără succes. Îngrijorat de faptul că victima nu îi răspunde la telefon şi crezând că aceasta a intrat în comă diabetică, l-a sunat pe naşul său A.E., pe care l-a întrebat dacă ştie ceva despre victimă. Numitul A.E. i-a răspuns că nu cunoaşte nimic despre aceasta, însă se va interesa în scurt timp. Martorul a luat legătura cu mama şi fratele victimei, fără a afla nimic relevant de la aceştia, după care s-a deplasat împreună cu numitul J.D. la domiciliul victimei, unde a sunat la uşă, însă nimeni nu i-a deschis, apoi a revenit la locuinţa sa.

Numitul A.E. l-a sunat pe C.D., căruia i-a spus că nu a reuşit să o contacteze pe M.C.G., după care a sunat la S.J., pentru a se interesa dacă victima este internată, apoi a sunat pe un vecin de-al victimei, pe numitul F.G., interesându-se de victimă. Acesta din urmă, împreună cu soţia sa, s-au dus la apartamentul victimei, nereuşind să o contacteze, dar au observat din afară, că în interiorul locuinţei victimei este aprinsă o lumină, după care l-a contactat pe A.E..

Acesta, crezând că numita M.C.G. a intrat în comă diabetică, a împrumutat o scară mobilă de la un vecin şi s-a deplasat împreună cu mama şi soţia sa la domiciliul victimei. Martorul a fixat scara în dreptul ferestrei de la bucătăria apartamentului victimei şi, întrucât nu a reuşit să deschidă geamul, cu ajutorul unui bolovan a spart geamul ferestrei şi a pătruns în interiorul locuinţei, tăindu-se la braţe în cioburile de la fereastră şi începând să sângereze.

Întrucât în bucătărie era întuneric, martorul A.E. nu a observat iniţial cadavrul victimei, ci abia după ce a ajuns în hol, unde lumina era aprinsă. În acel moment, el a strigat către persoanele aflate afară că victima este decedată, având un cuţit înfipt în spate, şi a încercat apoi să deschidă uşa, dar nu a reuşit să descuie decât yala de sus, deoarece pentru cea de jos nu a găsit cheile corespunzătoare. Între timp, martorul a adus modificări câmpului infracţiunii, deplasându-se la baie, unde s-a spălat de sânge şi a încercat să oprească hemoragia cu ajutorul unui prosop, iar apoi a răspuns la telefonul mobil al victimei la apelurile repetate ale lui C.D..

Între timp, la faţa locului a sosit un echipaj de poliţie care a procedat la spargerea uşii de acces în locuinţă, iar apoi a fost anunţată echipa operativă care a sosit la faţa locului. Victima M.C.G. a fost găsită în bucătărie, lângă fereastră, căzută cu faţa în jos şi având un cuţit înfipt în spate. Locuinţa nu prezenta urme de răvăşire, asupra victimei au fost găsite bijuterii, iar într-o haină aflată  într-un şifonier, în unul dintre dormitoare, a fost găsită suma de 200 de euro.

Din concluziile raportului de necropsie nr. 1938/07.07.2003, emis de SJML Bacău, rezultă că:

1. Moartea lui M.C.  a fost violentă.

 2. Ea s-a datorat pierderii masive acute de masă sanguină, în urma unui traumatism complex.

3. Victima prezenta două categorii de leziuni cu potenţial tanatogenerator, astfel:

 - plaga gâtului cu secţiunea pachetului vascular – imediat letală;

- fractură de bază de craniu gravă – letală în timp;

4. Cele două categorii de leziuni letale, precum şi multe altele, mai puţin grave, s-au produs prin lovire activă repetată cu cel puţin doi agenţi vulneranţi:

- unul de tip tăietor – înţepător (cuţit), cu o lamă de cel puţin 14 cm lungime şi maximum 8 cm lăţime;

- unul de tip contondent cu formă regulată (rotundă) şi suprafaţă cu desen geometric în relief (cel mai probabil un ciocan de şniţele metalic cu o parte rotundă prevăzută cu mici piramide pătrate şi o parte tăietor – despicătoare de tip secure cu lama de 8 cm).

5. Sunt prezente şi leziuni produse prin alt mecanism (lovire - strivire) la nivelul feţei, precum şi leziuni post-mortale produse prin obiect tăietor – înţepător.

6. Asupra succesiunii loviturilor putem face următoarele aprecieri: victima este lovită de mai multe ori cu ciocanul în cap, cade cu faţa în jos (îşi striveşte nasul şi buzele) şi în această poziţie mai este lovită în cap puternic de cel puţin două ori şi o dată (cu lama ciocanului) în spate. Agresorul abandonează ciocanul şi ia un cuţit (alt agresor?) cu care continuă să lovească victima în spate, apoi îi ridică capul şi loveşte în faţă, gât, membrele superioare până la deces şi după. În final îi infige adânc cuţitul în spate.

7. Există leziuni minore de apărare pasivă – produse numai cu ciocanul.

8. Asupra poziţiei relative victimă – agresor, apreciem că aproape în tot timpul agresiunii victima s-a aflat trântită la pământ cu faţa în jos, agresorul aflându-se în spatele ei.

9. Ţinând cont de modificările cadaverice, condiţiile atmosferice şi ora necropsiei, apreciem că decesul a survenit după miezul zilei de 14.06.2003, cel mai probabil în jurul orelor 7-8 seara.

10. În momentul decesului, sângele victimei conţinea 0,5 gr‰ alcool.

Fiind audiat cu privire la faptele reţinute în sarcina sa, inculpatul V.V. a declarat următoarele:

În dimineaţa zilei de 14.06.2003, în jurul orelor 04:30 – 05:00, a plecat de la locuinţa concubinei sale M.D.T., împreună cu fiul acesteia F.A., la sediul SC A. SRL, situat în mun. Bacău, , care are ca obiect de activitate curierat de presă şi încheiere de abonamente, de unde, după ce a luat ziarele, a mers în sectorul său de distribuţie, împărţind ziarele abonaţilor, această activitate încheind-o în jurul orei 09:30, după care a plecat singur la domiciliul său, ajungând în acest loc în jurul orei 10:00.

În jurul orei 12:30, inculpatul a plecat în oraş pentru a întocmi noi abonamente la ziare. În momentul în care a ajuns în faţa sediului C.C., s-a întâlnit cu numitul D.V., cu care a stat puţin de vorbă, după care şi-a continuat drumul, cu intenţia de a face noi abonamente. Întrucât nu a reuşit acest lucru, s-a deplasat la sediul C.P., unde l-a întrebat pe D.V. dacă nu doreşte să îşi facă abonament la ziar, însă a fost refuzat.

Din acest loc, inculpatul s-a deplasat către domiciliul său, mergând pe str. X, iar când a ajuns în faţa Complexului „Z.”, situat la intersecţia acestei străzi cu str. X, l-a observat pe colegul său A.M., aflat la volanul autoturismului său, şi i-a făcut semn să oprească. Inculpatul a urcat în autoturism, iar cei doi s-au deplasat până în faţa blocului unde locuieşte A.M., unde au coborât din maşină. La despărţire, inculpatul i-a cerut colegului său o cartelă telefonică R., lucru cu care A.M. a fost de acord. Inculpatul V.V. şi-a motivat gestul de a-i cere colegului său o cartelă de telefon public, cu toate că poseda un telefon mobil cu abonament şi se afla în apropierea locuinţei sale, unde deţinea un telefon fix, prin faptul că deja costul convorbirilor pe care le efectuase până atunci erau foarte mari.

În continuare, inculpatul a declarat că după ce a obţinut de la colegul său cartela de telefon public, s-a deplasat în dreptul sediului OP unde de la postul telefonic public situat în acel loc, a încercat, în jurul orei 14:00, să îl apeleze pe şeful său de la societatea de distribuţie a presei, numitul D.D., pe telefonul mobil al acestuia, însă nu a reuşit, deoarece destinatarul apelului se afla în afara ariei de acoperire. Ulterior, inculpatul a revenit asupra acestui amănunt, arătând că nu l-a putut contacta pe şeful său, întrucât în telefon se auzea un bâzâit.

După încercarea eşuată de a-l contacta pe şeful său, inculpatul a fost abordat de un bărbat necunoscut, care i-a solicitat cartela telefonică, contra cost, pentru a da un telefon. Inculpatul a fost de acord şi i-a dat acelei persoane cartela telefonică, aceasta din urmă efectuând două apeluri telefonice scurte. Inculpatul a declarat că nu a observat ce numere de telefon a format respectivul cetăţean şi nu a auzit nici conţinutul discuţiilor, deoarece a stat la o distanţă de aprox. 5 m de acesta.

Inculpatul V.V. a precizat că după încheierea convorbirilor, cetăţeanul în cauză i-a adus la cunoştinţă faptul că pe cartelă a mai rămas un credit de aproximativ 200-400 lei vechi şi i-a oferit suma de 10.000 lei vechi, drept plată pentru cele două convorbiri, însă inculpatul a refuzat să primească banii. Deoarece creditul rămas pe cartelă era foarte scăzut, cartela a rămas în posesia acelei persoane necunoscute.

Din dreptul OP nr. 6, inculpatul s-a deplasat la domiciliul său, unde a rămas până în dreptul orelor 15:00 – 15:30, când a plecat din nou pentru a face noi abonamente la ziare, menţionând că a încheiat un abonament unei doamne .

Din acest loc, inculpatul s-a deplasat la C. „C.”, unde a jucat la ruletă suma de 200.000 lei vechi, timp de 15-20 de minute, pe care a pierdut-o, după care a luat un taxi, staţionat în zona P.C., şi s-a deplasat direct la locuinţa concubinei sale M.D.T., unde a ajuns în jurul orei 16:30.

În acest loc, inculpatul a rămas aproximativ 15 minute, după care, împreună cu concubina sa, l-au căutat pe fiul acesteia, pentru a-i lăsa cheile apartamentului, apoi au cumpărat bere şi s-au deplasat la locuinţa soţilor N., pentru a juca rummy, rămânând până în jurul orei 22:30.

După ce a plecat de la locuinţa soţilor N. împreună cu concubina sa, inculpatul a rămas peste noapte la locuinţa acesteia, după care, în dimineaţa zilei de 15.06.2003, în jurul orei 09:00, a plecat la locuinţa sa, iar de aici, a plecat la picnic în zona H.M. împreună cu sora sa B.D., cumnatul său B.G. şi cu mama sa V.M., unde au rămas până în jurul orei 18:00, când au revenit la domiciliu, deoarece începuse să plouă.

De la domiciliul său, inculpatul a plecat la locuinţa surorii sale, unde a jucat rummy până în jurul orei 22:30, după care s-a întors la locuinţa sa, pe care a părăsit-o a doua zi dimineaţă, când şi-a reluat activitatea de distribuire a ziarelor.

Inculpatul a negat categoric faptul că i-a contactat telefonic pe soţii B. şi pe victima M.C.G., precum şi faptul că s-a deplasat la locuinţa acesteia din urmă.

Fiind audiat, numitul B.G., cumnatul inculpatului V.V., a declarat că abonamentul aparţine societăţii sale, însă l-a cedat spre folosinţă cumnatului său, care achită şi costurile abonamentului. Totodată, acesta a precizat că nu cunoaşte cui aparţin cele trei numere de telefon, nu îi cunoaşte pe soţii B. şi nu a apelat aceste numere.

Fiind chestionat cu privire la cele trei numere de telefon, inculpatul a declarat că nu-şi explică prezenţa acestor numere în agenda telefonului său, la rubrica „apeluri efectuate”, că nu a apelat aceste numere, deşi tot el susţine că în ziua de 14.06.2003 telefonul său mobil a fost în permanenţă asupra sa, neîmprumutându-l niciunei alte persoane. De asemenea, inculpatul a declarat că are cunoştinţă despre modul de apelare cu număr ascuns, respectiv utilizarea combinaţiei în faţa numărului apelat.

Cele trei apeluri menţionate mai sus au fost descoperite şi în agenda telefonului mobil al inculpatului la rubrica „registru apeluri efectuate”, cu ocazia verificării agendei acestuia, ca urmare a depistării inculpatului la data de 17.06.2003 şi supunerii acestuia unei percheziţii corporale.

Din adresa R. nr. 214/34 din 25.06.2003, rezultă că numărul şi seria cartelei telefonice cu care în ziua de 14.06.2003, de la postul public cu nr. X, situat în str. 9 Mai 28 – Union, s-a apelat postul telefonic cu nr. X – M.C. (tatăl victimei M.C.G. şi fostul proprietar al apartamentului unde locuia victima) este 20/267.413. De asemenea, prin aceeaşi adresă s-au comunicat valoarea iniţială a creditului (80.000 lei vechi), precum şi lista posturilor telefonice de la care s-a apelat (adresă, număr de telefon), a posturilor telefonice apelate (număr, titularii identificaţi, adresele acestora), a datelor şi orelor convorbirilor, a duratei acestora, precum şi a creditului rămas.

Rezultă aşadar, că inculpatul V.V., aflat la postul telefonic susmenţionat, situat în dreptul Cazinoului „C.”, unde se deplasase pentru a juca la ruletă, a apelat mai întâi la serviciul de informaţii al R., de unde a solicitat numărul de telefon fix al victimei, apoi a apelat-o pe victimă. Printre altele, considerăm că inculpatul a apelat-o pe victimă pe telefonul fix al acesteia, şi pentru a verifica dacă ea se afla la domiciliu în acel moment.

Din conţinutul aceleiaşi adrese a R., mai rezultă că la data de 14.06.2003, creditul existent pe cartelă a fost de 28.700 lei vechi, iar cel din momentul emiterii adresei era de 200 lei vechi.

Observăm că în lista convorbirilor menţionată mai sus, nu se regăseşte nici un număr de telefon, mobil sau fix, aparţinând numitului D.D., şeful inculpatului de la firma de distribuţie a presei, deşi inculpatul a declarat că a încercat să îl sune pe acesta pe telefonul mobil, de la postul telefonic fix de la O.P. 6, folosind cartela împrumutată de la A.M.. De altfel, în declaraţia sa, martorul D.D. a negat că ar fi fost sunat de către inculpat în după-amiaza zilei de 14.06.2003.

Prin adresa R. nr. 214/32 din 25.06.2003, au fost transmise organelor judiciare listele conţinând apelurile primite şi formate de la postul telefonic cu nr. X, titular M.V., tatăl numitei M.D.T., concubina inculpatului, aceasta fiind şi utilizatoarea postului telefonic fix susmenţionat.

Din conţinutul uneia dintre liste, rezultă că în data de 14.06.2003, ora 16:41, la acest număr s-a primit un apel de la numărul fix X (titular V.N., tatăl inculpatului ) are a durat 10 secunde.

Acelaşi aspect rezultă şi din lista trimisă organelor judiciare prin adresa R. nr. 214/36 din 26.06.2003, referitoare la apelurile formate în data de 14.06.2003 de la postul telefonic cu nr. X.

Rezultă, aşadar, că după comiterea faptelor, inculpatul s-a întors la locuinţa sa, de unde a apelat-o pe concubina sa, după care a plecat la locuinţa acesteia. Astfel, nu poate fi reţinută susţinerea inculpatului că a plecat de la Cazinoul „C.” cu un taxi direct la locuinţa concubinei sale, fără a mai merge, mai întâi, acasă. Acest aspect corespunde A.ui cu atât mai mult cu cât inculpatul a declarat că în ziua de 14.06.2003 nu s-a mai aflat nimeni la locuinţa sa, părinţii săi fiind plecaţi la ţară în jud. Bacău.

Prin adresa R. nr. 214/17 din 16.06.2003, au fost transmise organelor judiciare listele conţinând apelurile primite şi formate de la postul telefonic cu nr. X, titular M.C., tatăl victimei M.C.G., aceasta fiind şi utilizatoarea postului telefonic fix susmenţionat.

Din conţinutul uneia dintre liste, rezultă că în data de 14.06.2003, ora 15:46, la acest număr s-a primit un apel de la numărul fix X, aparţinând unui post public de exterior cu cartelă, convorbirea având o durată de 27 sec. După cum s-a menţionat anterior, este vorba despre postul public de la care inculpatul a apelat victima, înainte de a sosi în locuinţa acesteia. Chiar dacă sunt unele mici inexactităţi cu privire la ora apelului şi durata convorbirii, acestea nu sunt de natură a contrazice realitatea faptului că inculpatul a sunat-o în prealabil pe victimă pe telefonul fix al acesteia, înainte de a o ucide.

În apărarea sa, inculpatul a mai afirmat că în după-amiaza zilei de 14.06.2003, în jurul orelor 15:00 – 15:30, a plecat de la locuinţa sa, pentru a face noi abonamente la ziare, menţionând că a făcut un astfel de abonament unei doamne .

Aceasta a fost identificată în persoana numitei I.S., care a declarat că în ziua de 14.06.2003 a făcut un abonament la ziarul „M.B.”, pentru o perioadă de 3 luni, achitându-i lui V.V., pe care îl cunoştea din vedere, deoarece acesta îi aducea dimineaţa ziarele, suma de 240.000 lei vechi, însă abonamentul a fost făcut în jurul orelor 13:30 – 14:00, iar nu în jurul orelor 15:30 – 16:00, aşa cum a afirmat inculpatul.

Fiind reaudiată în anul 2008, martora a mai declarat că la aproximativ două luni după comiterea faptei, inculpatul V.V. a venit la locuinţa sa şi i-a cerut să îl împrumute cu suma de 2.000.000 lei vechi, însă martora l-a refuzat, iar de atunci nu l-a mai văzut pe inculpat.

În apărarea inculpatului ar putea avea loc unele discuţii cu privire la neconcordanţa dintre intervalele orare în care ar fi decedat victima M.C.G., respectiv cel rezultat din anchetă (orele 16:00 – 16:30) şi cel menţionat în raportul de necropsie (orele 19:00 – 20:00).

Analizând atât teoria, cât şi practica medico-legală, se constată că la determinarea orei decesului unei victime se au în vedere multipli factori (instalarea semnelor reale ale morţii, modificările cadaverice, locul unde se află cadavrul, condiţii ambientale etc.). De asemenea, unii dintre aceşti factori sunt direct influenţaţi de alţi factori (de ex., modificările cadaverice variază de la organism la organism şi depind de condiţiile ambientale în care se află cadavrul, de alte condiţii de natură biologică – corpolenţa cadavrului, preexistenţa unor boli etc.).

Aşadar, ţinând cont de aceste condiţii, gradul de relativitate în determinarea orei producerii decesului creşte foarte mult, odată cu trecerea timpului. În cazul de faţă, până în momentul efectuării necropsiei (luni, 16.06.2003, aproximativ la orele 10-11) trecuseră aproximativ 40 de ore, indiferent că victima decedase sâmbătă la orele 16:00 sau 20:00, interval în care cadavrul a stat atât într-un mediu cald, în locuinţă, cât şi într-un mediu rece (frigiderul de la morgă).

Astfel, pronunţarea de către medicul legist a opiniei că decesul victimei ar fi survenit în cursul orelor 19:00 – 20:00, nu este de natură a exclude şi alte variante privitoare la ora decesului, dacă datele din anchetă converg în acest sens. De altfel, observăm că în prezent, medicii legişti evită să se pronunţe în rapoartele de necropsie pe care le întocmesc, cu privire la ora producerii decesului, tocmai datorită gradului de relativitate foarte ridicat. Chiar şi cu privire la ziua decesului, medicii legişti folosesc, de regulă, expresia „moartea poate data din....”, iar nu „moartea datează din...”, lăsând, astfel, posibilitatea coroborării concluziilor medico-legale cu celelalte probe rezultate din anchetă.

Pentru reţinerea acestei situaţii de fapt s-a avut în vedere probatoriul administrat în această fază procesuală, respectiv: - procese-verbale de cercetare la faţa locului; schiţa locului faptei; planşe foto; înscrisuri diverse; mijloace materiale de probă; concluzii preliminare necropsie; documente comunicate de SC O. SA şi SC R. SA cu privire la diverse convorbiri telefonice; raport de necropsie; raport medico-legal privind leziunile suferite de martorul A.E.; rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică: de analiză a firelor de păr; serologice; de detecţie psihologică a comportamentului simulat; rapoarte de expertiză biocriminalistică ADN; foaia de observaţie clinică generală a victimei M.C.G. (cu privire la pierderea sarcinii); procese-verbale: de depistare; de efectuare a unor experimente judiciare (cu schiţă pentru unul dintre ele); de ridicare a bijuteriilor de pe cadavrul victimei; de investigare a anumitor elemente ale anchetei; de prezentare pentru recunoaştere după voce; de percheziţie corporală şi de verificare a agendei telefonice a inculpatului; de efectuare a percheziţiei domiciliare;de ridicare de bunuri; de prelevare de probe biologice; examinare psihologică inculpat; declaraţii parte civilă M.F.; declaraţii martori: A.E., A.M., ş.a.  procese-verbale de redare de convorbiri şi comunicări telefonice interceptate şi înregistrate; declaraţii inculpat V.V..

Aşa după cum am indicat mai sus, acest probatoriu a fost reluat,  şi readministrat , atât cât s-a putut,  pe parcursul cercetării judecătoreşti prin reaudierea  mamei  victimei M.F. – fila 30-31 vol.I instnaţă,  inculpatul – filele  49-52 , 219 vol.I instnaţă, a martorilor : A.M.,  A.E. ş.a.

Martorul C.D. a depus la dosar o serie de înscrisuri, acte medicale şi documente provenind de la locul său de muncă, filele 224-239 vol.I instanţă

Pentru martorii V.N., F.G., M.F., s-au depus la dosar certificatele de deces, astfel că nu au mai putut fi reaudiaţi la instanţa de judecată (fila 78 vol.I instanţă, filel 107, 139  vol.II instanţă).

Din cei 60 de martori audiaţi pe parcursul urmării penale,  29 dintre ei nu s-au mai putut prezenta la instanţa de judecată. Din procesele verbale întocmite de agenţii procedurali pentru fiecare dintre martorii lipsă au rezultat situaţii care determină lipsa lor de la instanţa de judecată. Cei mai mulţi dintre ei s-au mutat, fie în alte localităţi din ţară, fie chiar în afara ţării, necunoscându-se în prezent domiciliile lor. Aceste procese verbale se regăsesc  în vol.I la filele: 124, 126, 128, 130, 268, 170, 172, 174, 177, 269, 272 şi la filele 46, 48, 50, 52, 54, 54, 56, 103, 141, 178, 180, 185, 224, 226, 228, , 237, , 266, 268, 278, 294 vol.II instanţă. Este vorba de martorii: A.C.L., ş.a.. Pentru toţi aceşti martori, în baza dispoziţiilor art. 381 alin.7 C.pr.pen. s-a dispus citirea declaraţiilor pe care le-au dat la urmărirea penală: filele 261, 270-271, 312, 308, 282-283, , 314, 313, 272, , 284-286, 287-289, , 377, 303, 320-322, , 323-325, 379, 306, 338, 355, 351, 370, 317, 356, 362, 363, 361, 364.

Apărătorii aleşi pentru inculpatul V.V. au solicitat instanţei achitarea sa în baza dispoziţiilor  art 16 alin 1 lit c Ncp. Inculpatul nu este vinovat de ce este acuzat, nu s-a dovedit că el a fost autorul. Nu se poate baza pe poligraf  la momentul unei acuzaţii, nu poate fi folosit ca probă. Nici un martor nu i-a văzut împreună pe inculpat şi pe victimă. Recunoaşterea dlui B. este neconcludentă. Singurul fapt oarecum concludent este faptul că de pe cartelă s-a dat un telefon la victimă.

La orele 19-20 se arată în necropsie că a fost omorul, când inculpatul era în altă parte, însă procurorii au spus că putea fi şi altă oră. Nu s-a audiat nici un expert cu privire la expertiză. Indiciile nu stau în picioare, mulţi martori au spus că l-au împrumutat, dar nu a spus nimeni că împrumutase sume mari. Arată că se face vorbire de tâlhărie, însă nu lipseşte nici un bun. Apreciază că ancheta trebuia să fie mai completă, în apartament se găsea ADN al unui bărbat străin. Victima nu consuma alcool însă a ieşit alcoolemie mare, aceasta avea diabet şi nu consuma alcool.

Martora P. arată că era într-o stare de teamă, tresărea, a instalat alarmă. Victima se temea de ceva, aceste lucruri nu au fost analizate. Nu a întrebat nimeni ce vorbea jumătate de oră cu M.P. la telefon, nu a fost audiat C.D..

V. avea bani la el din abonamente, putea lua acei bani nu să omoare o persoană.

Mai este o persoană carte a fost la înmormântare şi apoi găsit omorât.

Inculpatul era mai mic fizic decât victima.

Nu avea cum să omoare pe cineva, să şteargă cuţitul şi să  joace apoi rummy liniştit.

De asemenea au apreciat că rechizitoriul nu este convingător. Procurorul a demonstrat că inculpatul avea un viciu, asta nu înseamnă că era un infractor. Se reţine că fapta a fost săvârşită între 16-16,30, însă există o necropsie în care se arată că decesul a survenit între 19-20.

Procurorul a contrazis medicul legist, care are anumite date care sunt ferme. O persoană lovită cu cuţitul şi un ciocan de şniţele nu mai putea supravieţui 4 ore.

Procurorul a ajuns la concluzia că fapta a fost săvârşită între 16.30-16,00.

Inculpatul avea alibi între orele 19-20 şi de aceea s-a stabilit că s-a comis fapta între 15,30-16,00. Arată că s-a reţinut infracţiunea de omor şi tâlhărie, însă a dispărut ciocanul de şniţele, un telefon fix, partea mobilă, o poşetă şi un geamantan, dacă era vorba de tâlhărie lua banii şi bijuteriile pe care le purta victima. Victima nu consuma alcool, avea diabet. S-a stabilit o alcoolemie de 0,55 %o. Era însărcinată iar pe 08.06 a făcut un avort, soţul său nu ştia că a întreţinut relaţii cu altcineva, este o crimă pasională. Exista o persoană cu care victima vorbea la ora 12 noaptea, 3 nopţi la rând, probabil avea o relaţie, a rămas însărcinată şi îi era frică de persoana respectivă.

Loviturile date arată că este o crimă pasională. Pe cuţitul din spatele ei nu era nicio amprentă. Dacă s-a luat ciocanul de şniţele, de ce nu s-a luat şi cuţitul. Sunt multe elemente care nu se leagă, cu siguranţă nu este o crimă pentru tâlhărie.

S-a constatat că baza telefonului avea urme de sânge , ADN ul nu aparţinea nici victimei , nici inculpatului şi nici taximetristului.

Testul poligraf este neconcludent, se arată că a minţit la întrebarea dacă a ucis-o pe G., dar a spus A. la întrebarea, dacă a minţit, până atunci, răspuns, Nu.

Reprezentantul Ministerului Public spune că omorul s-a petrecut între 15,30-16,00, specialistul IML arată că a fost la 19-20. Nu este logic să ai lumina aprinsă la 15-,30-16,00 vara, doar dacă s-a întâmplat la 19-20.

Inculpatul era profesor de istorie, avea al doilea job, avea bani din încasări la el, nu era logic să meargă să omoare pe cineva, să tâlhărească, putea lua banii din încasări.

Tâlhăria nu are nici un sens, s-a introdus şi această infracţiune pentru a arăta că nu are bani şi de aceea a comis fapta.

 A primit în plic două ordonanţe una de scoatere  de sub urmărirea penală şi una de infirmare.

Primul procuror a impus soluţia, a impus trimiterea în judecată pentru că nimeni nu dorea acest dosar. Procurorul care a primit dosarul a trebuit să trimită în judecată fără a se administra alte probe sau a se avea în vedere cele anterioare. Trebuiau extinse cercetările, crima putea fi săvârşită de o femeie, nici un martor nu a văzut inculpatul. Acesta a intrat în colimator şi s-a mers pe ideea asta.

Arată că inculpatul ar fi putut vorbi cu victima, însă până la crimă e o cale lungă. Nu se poate merge pe prezumţii. Dacă se potrivesc câteva piese nu se poate forţa să se potrivească toate.

Nu poate fi sunată o persoană, după 15 ani să îi ceară bani şi apoi să nu i-a banii sau bijuteriile. Dacă avea stăpânire de sine avea tot timpul, dacă nu, greşea şi se pierdea.

Au depus şi concluzii scrise, în care au solicitat achitarea mea în baza art. 16, alin. 1 lit. c NCPP. Nu este vinovat de cele petrecute.

Este trimis în judecată în baza unor probe ilegale, insuficiente şi care nu îmi demonstrează vinovăţia.

Probele folosite împotriva sa sunt : poligraful, martori, adrese de la firmele de la telefonie mobilă, necropsia, procese-verbale, recunoaşterea martorilor B. a vocii.

Poligraful nu poate fi folosit ca mijloc de probă, neoferind un grad suficient de certitudine. Oricum, rezultatele poligrafului sunt contradictorii.

A arătat încă de la camera preliminară cum marii specialişti, care trăiesc din poligraf îşi însuşesc din literatura ştiinţifică adagiul „nu poţi acuza un om pe baza poligrafului, dar e mai bine decât să dai cu banul". Dnul prof. T.B. explica în „A.” că se cutremură la gândul că soarta unor oameni, fie ei şi talibani, poate sta în culoarea unor beculeţe.

Dar în cazul său, nici măcar nu vorbim de un raport de expertiză concludent. Experţii contactaţi de ei au refuzat să reanalizeze poligraful pentru că întrebările au fost prost puse (ar fi trebuit întrebat direct dacă este vinovat de omor sau nu), datorită lipsei marcării limitelor de timp pe grafic (dacă nu ştiu exact când s-a pus întrebarea nu pot verifica unde anume există sau nu o modificare) dar în principal datorită răspunsurilor contradictorii.

Într-adevăr, nu e nevoie de un expert să ne spună că dacă ai minţit când ai răspuns la întrebarea referitoare la plasarea în casa victimei şi ai spus A. când ai fost întrebat dacă ai minţit înainte şi tu ai spus nu, trebuie măcar refăcută expertiza ! Dar în niciun caz nu poţi să trimiţi un om la închisoare practic pe tot restul vieţii pentru aşa ceva !

Listingurile telefoanelor într-adevăr au fost singurele indicii care au aruncat un grad de suspiciune asupra sa, pentru că de pe o cartelă pe care a folosit-o, s-a dat un telefon la victimă.

Nu a putut explica acest lucru până acum. Este posibil să fi fost o coincidenţă, există posibilitatea ca R. să fi trimis adrese greşite, este posibilitatea ca cineva să îi fi înscenat. Totuşi, chiar în cel mai rău caz, un simplu telefon în ziua respectivă nu înseamnă că a omorât pe cineva !

Nu s-a mers deloc totuşi pe identificarea dnului. M.P., de la postul telefonic al căruia s-au dat multe telefoane lungi, chiar în timpul nopţii ! Ce este mai suspect, un telefon de câteva secunde sau convorbirile lungi, nocturne ?!

Necropsia este o probă indubitabilă care nu doar că aruncă dubii asupra acuzării dar chiar îi demonstrează nevinovăţia !

Această expertiză arată în mod clar ora morţii între orele 19-20, iar procurorul trece peste această concluzie avizată a expertului nu solicitând un supliment la expertiză sau audiindu-l, astfel încât să demonstreze că expertul iniţial s-a înşelat ci apreciind după cum consideră dumnealui că ora decesului ar fi putut fi 16.30. Faptul că procurorul se erijează într-un expert tehnic, în condiţiile în care avea 11 ani la dispoziţie să găsească un expert care să îi demonstreze bănuielile ştiinţifice arată clar faptul că nu există probe în acuzare !

Procurorul consideră că din anchetă rezultă că ora crimei ar fi 16.30. Este de observat şi logica prin care s-a ajuns la această oră din anchetă, pentru că nu există vreo probă care să indice această oră. Nu există vecini care au auzit zgomote, alarme care au sunat. Nu se întreabă nimeni de ce era lumina aprinsă într-o casă absolut luminoasă, într-o zi cu cer senin! Ora 16.30 rezultă din anchetă nu datorită vreunei probe, ci că pur şi simplu la acea oră este singura perioadă din zi în care nu eram cu cineva, în care nu aveam alibi ! Procese-verbale nu îl plasează în niciun fel la faţa locului.

.Recunoaşterea vocii a fost făcută de domnul B. din înregistrări. Nici dacă era o somitate în materia analizei audio, domnul B. nu putea să stabilească indubitabil că vocea înregistrată este aceaşi cu vocea bărbatului care, cu câteva zile înainte, a vorbit cu dumnealui cât să întrebe dacă este la serviciu sau nu ! Aceasta cu atât mai mult cu cât era deja prezentat ca suspect, la momentul când s-a tăcut identificarea !

Analizele ADN îl disculpă total .

Nu doar că nu s-a găsit ADN-ul său în casa victimei (cum nu s-au găsit nici amprente nici orice altă probă) dar s-a găsit ADN de bărbat străin, neidentificat .

Indiciile care au dus la suspectarea sa nu sunt relevante. S-a pornit de la prezumţia

Din probe (martori) s-a dovedit, lucru recunoscut, că avea mai multe datorii, dar sume mici, la diferite persoane fizice. Datoria cea mai mare o avea la dna S.D., care a arătat, atunci când a fost audiată, faptul că i-a restituit toţi banii.

Pentru ca o persoană cum este el, cu studii superioare, calm, neagresiv, să ajungă la crimă se presupune că ar fi fost nevoie de o presiune fantastică. Ori, nimeni nu a arătat că ar fi avut datorii mari şi nici că m-aş fi împrumutat de la cămătari sau de la alte persoane care ar fi pus mare presiune pe el.

Este de-a dreptul stupid să presupui că o persoană nu ar putea să înfrunte un datornic cum ar fi dna S.D. dar, pentru a-i plăti o datorie, s-ar deda la tâlhărie şi omor !

Nici tâlhăria nu se confirmă, având în vedere faptul că asupra victimei s-au găsit bijuteriile iar în casă s-au găsit 200 de euro (pag. 6 rechizitoriu). Cum s-ar explica faptul că  ar fi avut răbdarea să cureţe de amprente cuţitul, să ascundă arma crimei, să ia receptorul telefonului care era stropit cu sânge şi totuşi nu a luat bijuteriile şi banii ?

 Nu s-au avut în vedere situaţii extrem de importante, care în mod normal duc la concluzia clară că  nu este vinovat.

Din păcate, ancheta deficitară a dus la nepedepsirea vinovatului. Organele de anchetă l-au etichetat pe el criminal de la bun început şi apoi nu au mai studiat nicio altă pistă. După 11 ani, dnul. Procuror Iancu, care a efectuat ancheta, a audiat martorii şi toţi subiecţii procesuali, a dispus scoaterea  de sub urmărire penală dar a fost trimis în judecată de un magistrat care nu a audiat nemijlocit niciun martor, nu a luat nicio declaraţie, nu a administrat direct nicio probă .

Este, totuşi, grav faptul că nu s-au urmărit indicii şi situaţii care puteau duce la găsirea adevăratului criminal, care se pare că va rămâne liber .

In apartament nu s-a găsit nicio urmă a faptului că ar fi fost acolo. In schimb s-au

găsit urme biologice reprezentând ADN al unui bărbat străin.

Nu s-au elucidat circumstanţele faptului că victima era însărcinată. Acest lucru a

fost ascuns, soţul Dumneaei negând această sarcină, chiar dacă există dovezi clare medicale

în acest sens.

Nu s-a analizat de ce era alcool în sângele victimei care nu ar fi băut niciodată,

fiind bolnavă.

Nu s-a analizat de ce era într-o stare de teamă, arătată în mod clar de martorul P.

I., care a arătat că în ultimele zile de viată era foarte agitată, tresărea de câte ori se auzea ceva, dormea alături de două cuţite foarte mari, pe noptieră. De asemenea, tot Dumneaei a solicitat ca sistemul de alarmă să aibă buton de panică la breloc. Tot martorul P. I. a arătat faptul că victima a solicitat inclusiv schimbarea uşii de acces în apartament din motive de siguranţă. De ce era atât de înspăimântată G. ? In niciun caz nu are nicio legătură cu el!

Dacă expertul care a făcut necropsia s-a înşelat şi crima s-a petrecut la 16.30, nu se

explică de ce era lumina aprinsă, într-o cameră în care toţi martorii spun că era luminoasă

(datele oficiale meteorologice pentru 14.06.2003 : cer senin, temp. 20-26 grade, vizibilitate

10 km).

Dovezile arată că în ziua respectivă avea bani încasaţi din abonamente. Era mai

simplu să îşi însuşesc acei bani decât să omoare pe cineva !

O persoană din anturajul G., L.B. a fost găsit ucis la

câteva luni după această crimă.

Referitor la investigaţia Parchetului, însăşi mama victimei, o femeie care nu l-a văzut de când era copil, spune că nu s-a consemnat ceea ce a declarat, că nu îşi însuşeşte această declaraţie ! Este extrem de greu de înţeles de ce s-au audiat zeci de persoane dar nu a fost audiat C.D., care a fost de faţă la descoperirea cadavrului. De asemenea, nici M.P. nu a fost audiat, care avea convorbiri lungi cu victima la ore de noapte.

Nu este o persoană agresivă, nu avea aşa de mare nevoie de bani, modul de operare nu este conform firii sale.

Este o persoană cu studii superioare, calmă, fără măcar o amendă pentru fapte de agresiune. Parchetul caută explicaţia că ar fi fost disperat de faptul că aveam foarte multe datorii drept urmare am recurs la tâlhărie.

Totuşi, nu ar fi logic ca el să ucidă la disperare, să nu iau bunurile victimei. Nu e logic că a curăţat cuţitul de amprente şi apoi a căutat cheia de la apartament şi a încuiat. Apoi, a mers să joc rummy liniştit, iar partenerii săi de joc nu au văzut nimic în neregulă cu el, niciun semn de agitare.

Toate aceste lucruri duc la concluzia clară că a fost acuzat pe nedrept astfel încât singura soluţie corectă este achitarea sa în baza art. 16, alin. 1, lit. c, NCPP.

Instanţa împărtăşeşte  apărările formulate, bazându-se pe următoarele argumente:

Principalul mijloc de probă al învinuiri adusă prin rechizitoriu, este acel listing telefonic, faptul că inculpatul ar fi sunat victima în acea zi,că era un împătimit jucător la ruletă şi că din nevoie de bani ar fi comis infracţiunile indicate. Că inculpatul ar fi avut o atitudine oscilantă, în declaraţiile pe care le-a dat la urmărirea penală,  că rezultatul testului poligraf ar fi dat răspunsuri negative, relevând atitudinea nesinceră a acestuia.

Prin Ordonanţa nr. 428/P/2003 procurorul de caz dispune punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpatului la data de 20.07.2005, după doi ani de la data comiterii faptei. 

Sunt emise ordonanţe ale procurorului de interceptare a convorbirilor telefonice în intervalul 20.06.2003-19.07.2003, filele 491-609 vol.II urm.pen. Din lecturarea acestor procese-verbale de redare în scris a conţinutul convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu diverse persoane, se înţelege uşor că inculpatul este supus unui stres , unor ameninţări cu moartea, adresate atât  lui cât şi a familiei sale. Disperarea sa este mare, împingându-l la întocmirea acelei scrisori către mass-media  în care îşi exprimă nevinovăţia, condoleanţe către familia îndoliată şi chiar transmite ideea unui act suicidar, filele 457-459 vol.II urm.pen.

La data de 20.06.2003, inculpatul îşi dă acordul pentru examinare cu testul poligraf. Potrivit Raportului de Constatare Tehnico-Ştiinţifică privind detecţia psihologică a comportamentului simulat (ataşat la ds. de urm.pen. filele 208-213) în concluziile acestuia se arată că „Au fost evidenţiate  modificări ale stresului emoţional semnificativ, caracteristice indiciilor comportamentului simulat”. Sunt menţionate cele 12 întrebări puse inculpatului, precum şi răspunsurile acestuia. Cele încercuite cu pix de culoare verde, respectiv la întrebările 4, 6, 7, 9, 11 se constată modificări ale  stresului emoţional. Sunt întrebările care vizează situaţia de fapt: „Pe 14.06.2003 ai sunat-o pe M. G.? Tu ai omorât-o pe M. G.?, Declaraţiile date la Poliţie cu privire la numerele de telefon sunt adevărate?, În după amiaza zilei de 14.06.2003 ai fost acasă la M. G.? Şi Este adevărat că pe 14.06.2003 ai dat unei persoane necunoscute cartele primită de la A.?” Acestea sunt întrebările apreciate de d-l Ofiţer Psiholog T.I., ca fiind nesincere. Ultima întrebare, cu caracter de concluzie, nr. 12:  „Ai spus A. la toate aceste întrebări?” Răspunsul a fost „DA”, şi apreciat ca fiind sincer. Apărarea se întreabă cum este posibil ca răspunzând mincinos la întrebările anterioare, întrebarea finală , care înglobează sinceritatea/nesinceritatea acestuia să fie sinceră? În mod normal, logic ar fi trebuit ca la întrebarea finală 12, răspunsul să fie apreciat ca fiind mincinos, pentru că dacă am răspuns nesincer la cinci întrebări răspunsul final nu poate fi sincer. Dacă răspunsul final este sincer, înseamnă că şi cele şase răspunsuri anterioare au fost sincere.

Cu privire la examinarea  inculpatului cu testul poligraf  (filele 208-210 dosar urmărire penală)– ale căror concluzii sunt defavorabile, în sensul că s-au înregistrat modificări ale stresului emoţional ceea ce echivalează cu relatări neadevărate, instanţa reţine că aceste examinări s-au făcut cu nerespectarea „Normelor Metodologice de folosire a testului poligraf întrucât supunerea unei persoane la o astfel de examinare se face în condiţii depline de sănătate fizică şi psihică înainte de a fi audiat în dosar, înainte de a şti persoana în cauză în asupra ei planează vreo bănuială de comitere a faptei. Ori, testul  s-a efectuat în ziua de 20.06.2003 ,  când el deja fusese audiat în zilele de 17.06.2003, 18.06.2003 şi 20.06.2003 (filele 164-178 vol.I ds. urm.pen.).  Ori examinarea unei persoane cu testul poligraf se face în condiţii de deplină linişte, relaxare, şi calm, pentru a nu se înregistra modificări emoţionale.

 Despre depoziţiile de martori, putem spune că nimeni nu a putut crede că acest inculpat a fost capabil să comită astfel de fapte, începând cu mama victimei şi terminând cu vecinii sau colegii de serviciu, sau chiar cetăţeni străini (anonima ataşată la fila 461 vol.II urmpen.).

 Concluziile Raportului de constatare medico-legală întocmit de S.M.L. Bacău, la data de 17.07.2003, prezintă concluziile sale, ca fiind:

- moartea lui M. G. a fost violentă

- ea s-a datorat pierderii masive acute de masă sanguină în urma unui traumatism complet.

- Victima prezenta două categorii de leziuni cu potenţial tanatogenerator astfel:- plaga gâtului cu secţiunea pachetului vascular- imediat letală,

- fractură de bază de craniu gravă- letală în timp.

- cele două categorii de leziuni letale precum şi multe altele mai puţin grave s-au produs prin lovire activă repetată cu cel puţin 2 agenţi vulneranţi- unul de timp tăietor-înţepător ( cuţit) cu o lamă de cel puţin 14 cm lungime şi maximum 8 cm lăţime; - unul de tip contondent cu formă regulată ( rotundă) şi suprafaţa cu desen geometric în relief( cel mai probabil un cuţit de şniţele metalic cu o  parte  rotundă prevăzută cu mici piramide pătrate şi o parte tăietor- despicătoare de tip secure cu lama de 8 cm.

- sunt prezente şi leziuni produse prin alt mecanism( lovire-strivire)la nivelul feţei precum şi leziuni post-mortale produse prin obiect- tăietor-înţepător

- asupra succesiunii loviturilor se pot face următoarele aprecieri: Victima este lovită de mai multe ori cu ciocanul în cap, cade cu faţa în jos ( îşi striveşte nasul şi buzele) şi în această poziţie mai este lovită în cap puternic de cel puţin două ori şi odată ( cu lama cuţitului) în spate. Agresorul abandonează ciocanul şi ia un cuţit ( alt agresor?) cu care continuă să lovească victima în spate, apoi îi ridică capul şi loveşte în faţă, gât membrele superioare până la deces, şi după. În final îi înfige adânc cuţitul în spate.

- există leziuni minore de apărare pasivă- produse numai cu ciocanul.

- asupra poziţiei relative victimă agresor  se apreciază că aproape în tot timpul agresiunii victima s-a aflat trântită la pământ cu faţa în jos, agresorul aflându-se în spatele ei .

- ţinând cont de modificările cadaverice, condiţiile atmosferice şi ora necropsiei se apreciază că decesul a survenit după miezul zilei de 14.06.2003 cel mai probabil în jurul orelor 7-8 seara.

- în momentul decesului sângele victimei conţinea 0,5 gr %o alcool.

Apărarea a avansat ideea unui omor pasional, bazându-se pe faptul că în ziua de 08.06.2003, victima ar fi avut  o intervenţie chirurgicală, un avort, ce denotă existenţa unei sarcini de 4-5 săptămâni. Instanţa are în vedere că la 01.05.2003, (xerocopia paşaportului cu viza de intrare-ieşire în România, fila 257 ds. urm.-pen.), concubinul acesteia C.D.C. a venit în ţară, ceea ce se suprapune cronologic cu durata sarcinii. Astfel, este puţin probabil ca tatăl copilului să fi fost altcineva.

Din probele  puse la dispoziţia expertului, fire de păr aparţinând victimei şi depozit subunghial, urme de sânge, s-a întocmit Raportul de constatare medico-legal (filele 199-200). S-a stabilit că  depozit subunghial ridicat de la cadavrul numitei M. G., urme de sânge uman ce aparţin grupei sanguine 0 I şi că depozitul subunghial ridicat de la V.V. nu s-au evidenţiat urme de sânge uman.

Au fost supuse examinării medico-legale obiectele de îmbrăcăminte aparţinând inculpatului, precum şi altele ridicate din apartamentul victimei : cămaşă, pantaloni, adidaşi. Raportul de constatare ştiinţifică întocmit nu prezintă categoric faptul că vreuna dintre urmele găsite în apartament şi supuse examinării faptul că ar aparţine inculpatului. Grupa sanguină O.I care aparţinea victimei precum şi grupa sanguină B.III (aceasta din urmă nu este grupa sanguină a inculpatului) sunt cele identificate pe mijloacele de probă examinate, expertiza ridicată este ataşată la urmărirea penala filele 203-206.

Urmele de sânge găsite pe suportul telefonului fix, de pe cuţit, fire de păr,  şi toate cele supuse analizei, denumite „microurme biologice” au fost şi ele examinate de specialist.  Concluzia acestuia a fost că „Profilul genetic al ADN-ului extras din proba de referinţă recoltată de la numitul V.  V. nu este identic şi nu s-a regăsit în cele obţinute din urmele sau microurmele biologice  genotipate”.

Un cuţit a făcut obiectul unei examen ADN de către I.N.M.L., în concluziile căreia se arată că „a fost pus în evidenţă un profil ADN parţial (incomplet) aparţinând unei persoane de sex feminin” (fila 244  dosar urmărire penală).

Adresa R. SA nr. 214/34 din 23.06.2003 (fila 403 ds. urm.pen.vol.II)  indică faptul că în ziua de 14.06.2003, prin folosirea cartelei telefonice 20/267413 s-au efectuat opt apeluri telefonice, ultimul dintre acestea fiind la ora 15:46 către postul telefonic X abonat fiind M.C. (tatăl victimei). Despre această cartelă inculpatul declară a fost înmânată pentru scurt timp unui cetăţean care a dorit să utilizeze postul de telefon fix de pe strada S., Oficiul Poştal PTTR . Acest fapt nu a putut fi probat nici de inculpat, dar nu a putut fi dovedit  de organele de urmărire penală că nu ar fi adevărat.

Tot de la R. parvine un tabel cu apelurile telefonice primite de abonata M. G. în intervalul 15.05.2003-15.06.2003.  Între acestea se remarcă patru apeluri venite din partea naşei –A.S., zece apeluri  provenite de la părinţi sau frate, trei apeluri probabil de la mama concubinului său – C.L., trei apeluri de la M.P., alte trei apeluri venite de la un telefon public, cu cartelă şi ultimul de pe listă de la telefonul public în ziua de 14.06.2003 ora 15,43.Din toată această listă doar ultimul nr. este cel provenit de la inculpat! Apărarea se întreabă de ce nu este cunoscut acest M.P.? Ce convorbiri puteau avea ei în miez de noapte la ora  22h şi 25 min. în ziua de 29.05.2003 sau la ora 23 şi 28 min. în noaptea de 27.05.2003? Constatăm că acesta nu a fost audiat la urmărirea penală, iar la instanţa de judecată, depoziţia sa nu oferă concret nimic asupra situaţie de fapt (fila 9 vol.III ds. instanţă). În respectivul tabel există alte numeroase apeluri telefonice. De ce acesta din urmă ar prezenta un interes deosebit?

În ziua de 14.06.2003, la ora 15.45 , susţine actul de sesizare al instanţei că inculpatul a sunat-o pe victimă, că potrivit traseului făcut prin reconstituirea acestuia (filele 433-441 vol.II urm.pen.)ar fi fost necesare doar şapte minute pentru a străbate traseul şi că apoi în 30 de minute între 16.00-16,30 s-a deplasat la locuinţa victimei M.C.G., cu scopul de a-i solicita o sumă de bani, a pătruns în incinta locuinţei cu acordul acesteia, după care, pe fondul unei discuţii în legătură cu suma de bani solicitată, i-a aplicat victimei în zona capului mai multe lovituri cu un ciocan pentru bătut şniţele, apoi i-a aplicat multiple lovituri cu un cuţit în zonele gâtului şi toracelui, cauzându-i victimei leziuni traumatice grave, care au condus la decesul acesteia, iar după uciderea victimei a sustras unele bunuri din locuinţa sa.

Rechizitoriu (pag.13,)  ţine să argumenteze că nu ar fi corectă ora decesului, aşa cum se redă în Raportul de necropsie (orele 19-20) ci orele 16.00. Apreciem că medicul de specialitate a luat  în considerare toţi factorii care impun calcularea orei decesului, motiv pentru care nu considerăm suficient de argumentată schimbarea orei decesului, aşa cum se reţine în rechizitoriu.

Aşadar, rechizitoriu susţine că în jurul orelor 16,00, inculpatul apare la locuinţa victimei, aceasta îi deschide uşa, îl pofteşte în interior, servesc chiar câte o cafea fiecare în bucătărie, el îi solicită un împrumut în bani şi fiindcă este refuzat, îi aplică peste 20 de lovituri cu ciocanul de bătut şniţele şi cu cuţitul luat din suportul aflat la faţa locului îi mai aplică câteva lovituri la spate, în timp ce se afla trântită cu faţa în jos, lăsându-i cuţitul înfipt în spate. Umblă apoi prin apartament, şi „culege” chiar obiectele care conţin sau poartă urmele infracţiunii, cu deplină stăpânire de sine, pentru ca apoi să părăsească nestingherit apartamentul închizând uşa cu cheia. TOATE ACESTEA ÎN 3O DE MINUTE.

Există un proces - verbal de recunoaştere întocmit la data de 03.07.2003 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău în care martorii B.G. şi B.S. recunosc vocea inculpatului din convorbirile telefonice efectuate în ziua de 14.06.2003. Ce valoare probantă are acest proces-verbal? Se poate susţine prin aceasta că inculpatul a comis prezentul omor, atâta vreme cât în apartamentul victimei nu a fost descoperite urme ADN aparţinând inculpatului?. Da, se prea poate ca inculpatul că fi vorbit în acea zi cu cei doi martori. S-ar putea proba lipsa de sinceritate a inculpatului. El nu a recunoscut aceste convorbirile .Poate sunt aceleaşi convorbiri despre care inculpatul spune că le-ar fi avut cetăţeanul străin căruia i-a înmânat pentru scurt timp cartele telefonică în folosinţă?!

Una dintre încadrările în drept ale infracţiunilor comise în ziua de 14.06.2003, a fost şi tâlhărie. Despre ce deposedare poate fi vorba când asupra victimei au fost găsite toate obiectele de valoare (bijuterii: lanţ, brăţară, verighetă), obiecte prevăzute în procesul-verbal întocmit cu ocazia efectuării necropsiei (fila 444 vol.II ds. urm.pen.). În schimb se constată lipsa din apartamentul victimei a următoarelor obiecte: telefonul mobil Panasonic, încărcător de mobil, un rucsac, o poşetă roşie, o geantă negru cu roşu de dimensiuni 50/30 (probabil conţinând actele de stare civilă ale victimei), ciocanul de şniţel folosit la comiterea omorului precum şi cheile apartamentului. Se poate lesne deduce că toate acestea conţin urme ale infracţiunii (telefonul mobil, ciocanul de şniţele) sau care au folosit  făptuitorului ( actele de stare civilă, cheile apartamentului).

Martora P. M., verişoara victimei, (declaraţie fila 193-194 vol.II urm.pen.)  susţine în declaraţiile sale că victima, în ultimele luni avea o temere o spaimă continuă: „Mi s-a părut a fi neliniştită”,verişoara cu care a locuit împreună în acelaşi apartament până la apariţia concubinului C.D..  Aşa se explică probabil montarea sistemului de alarmă la uşa de acces, în ziua de 14.05.2003 (contract de presări servicii nr. 646/ 14.05.2003, încheiat între SC P.S.şi M. G. (filele 466-470 vol.II urm.pen.). Probabil, din acelaşi motiv în fotografiile făcute la faţa locului în dormitor, pe noptiere se văd două cuţite puse la îndemână, lângă pat, pag. 49 şi 50 vol.I ds. urm.pen. Se pare că aceste metode de apărare (ţinerea cuţitelor la îndemână şi montarea sistemului de alarmă) nu au fost suficiente în apărarea sa de vreme de rezultatul letal s-a produs. Sistemul de alarmă nu funcţiona, făptuitorul a pătruns în apartament în linişte, ori cu acordul proprietarei, şi tot în linişte l-a şi părăsit.

Susţine apărarea că pătrunderea în apartament s-a făcut pe timp de noapte, întrucât au fost găsite aprinse luminile şi televizorul funcţionând. Cum se justifică atunci atacul din miezul zilei, ora 16-16,30, când în luna iunie e plină zi la acea oră? De ce funcţiona televizorul ? Se prea poate ca să fi vizionat ceva victima înainte de pătrunderea făptuitorului în apartament. 

Ancheta penală a demarat cu denunţul formulat de A.M. la data de 15.06.2003, urmat de cercetarea la faţa locului. S-a întocmit procesul-verbal (filele 23-30 ds. urm.pen.) şi s-au efectuat fotografii (planşe foto, filele 34-84).

La data de 17.07.2013, procurorul de caz, emite Ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală, motivat de faptul că „În timpul cercetărilor penale s-a stabilit faptul că V.V. nu este autorul omorului a cărui victimă este M. G.”, pag. 8 ds. urm.pen.

Prin Ordonanţa din 16.12.2013 prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău infimă din oficiu Ordonanţa anterioară de Scoatere de sub urmărire penală şi dispune reluarea urmăririi penale în cauză, fiind repartizat dosarul procurorului criminalist. În motivarea acestei ordonanţe, se insistă pe atitudinea nesinceră a inculpatului, pe faptul că el neagă apelurile telefonice avute cu soţii B., de la firma M.K., că aceştia ar fi recunoscut vocea inculpatului, că ar fi avut împrumuturi consistente în bani la colegii de serviciu şi că rezultatul testului poligraf este unul care relevă o atitudine nesinceră.

Instanţa a examinat toate aceste probe transmise prin mijloacele de probă. Am arătat de ce rezultatul testului poligraf nu are relevanţă în cauză. Am arătat că existenţa apelurilor telefonice, a convorbirilor telefonice cu soţii B. nu pot conduce la concluzia uciderii lui M. G., de vreme ce toate analizele medicale, expertizele ADN efectuate nu redau prezenţa inculpatului în apartament, că data morţii nu este cea indicată de rechizitoriu (16-16,30) ci cea prevăzută în Raportul de necropsie (19.00-20.), că nu se justifică prezenţa luminii aprinse la ora 16 în apartament.

Singurul act procedural pe care îl mai efectuează procurorul de caz, după repartizare, a fost cea de schimbare a încadrării juridice, având în vedre intervenirea noilor dispoziţii procesual şi procedural penale la 01.02.2014. Astfel, la data de 19.03.2014, se dispune schimbarea încadrării juridice din art. 174-176 lit.d C.pen. 1968, art. 211 alin.2 ind.1 lit.c C.pen. 1968 cu aplicarea art. 33 lit.a C.pen. 1968 în  art. 188 alin.1 C.pen.- art.189 alin.1 lit.d C.pen., art. 233 C.pen.- art.234  alin.1 lit.a C.pen. cu art. 33 lit.a C.pen.1969. Urmează apoi întocmirea rechizitoriului la data de 13.05.2014.

Argumentele expuse în motivarea rechizitoriului au fost avute în vedere şi la momentul Scoaterii de sub urmărire penală, (17.07.2013) de vreme ce nu s-a mai efectuat nici o probă în cauză. Cum pot aceleaşi mijloace de probă să conducă la soluţii diametral opuse.? Motivarea şi suspiciunile să acest inculpat ar fi comis faptele, expuse în Ordonanţa de infirmare din oficiu, (16.12.2013) nu au fost confirmate prin alte mijloace probatorii., După infirmarea din oficiu, nu s-a produs nici o probă nouă  care să confirme că el este autorul faptelor.

După cum am arătat mai sus, depoziţiile de martori nu sunt contradictorii- nici unul dintre ei nu l-a crezut în stare să comită asemenea faptă. Inculpatul a fost în preajma lor – prietenă, fiul acesteia, colegi de serviciu( F.A., soţii N.). Raportul de expertiză medico-legală – însoţite de planşele foto - relevă doar semnele de violenţă constate pe corpul victimei, presupunerea modului cum s-au putut produce, data probabilă a morţii, fără a putea produce vreo probă legat de autorul faptei.

S-a redat mai sus cronologia tuturor actelor procedurale efectuate pe parcursul urmăririi penale pentru a evidenţia faptul că toate mijloacele de probă acumulate pe parcursul urmării penale nu contrazic, nu înlătură primele concluzii ale Raportului de Expertiză întocmit de SML Bacău întocmit la  17.07.2003. Toate actele medicale noi, expertize ADN, asupra diferitelor obiecte de îmbrăcăminte, aparţinând inculpatului sau adunate din apartament , sunt avizări, confirmări ale acesteia, fondate de mai multe păreri ale specialiştilor. Nu se confirmă pătrunderea inculpatului în apartament, şi uciderea prietenei şi vecinii sale , G. M.

Toate aceste argumente, bazate pe mijloacele de probă administrate în cele două faze ale procesului penale, până în prezent – urmărire penală şi cercetare judecătorească pe fondul cauzei – sunt de natură să convingă instanţa de faptul că prezumţia de nevinovăţie a acestui inculpat nu a fost desfiinţată, nu a fost demontată. 

Prezumţia de nevinovăţie decurge din cerinţa ca nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, constituind o garanţie că în lipsa probelor de vinovăţie aceasta nu poate fi trimisă în judecată şi condamnată.

Raţiunea acestei prezumţii se bazează pe faptul că nu toate acuzările sunt adevă¬rate, dovadă că atâtea procese se termină cu achitare sau înainte de judecată cu neurmărire sau scoatere de sub urmărire. (...) Deci cum ar putea fi considerat cineva vinovat, pe baza acuzaţiei, înainte de a se şti dacă aceasta este adevărată, dovedită? Ori, chiar acuzarea îşi propune ca să dovedească existenţa infracţiunii şi vinovăţia inculpatului, şi tot restul procesului este cercetarea şi constatarea acestor chestiuni; şi abia apoi hotărârea penală cuprinde concluzia în această privinţă. Deci cum ar putea fi considerat vinovat inculpatul atâta timp cât se cercetează vinovăţia lui, şi judecata încă nu s-a pronunţat? Şi o judecată dreaptă, imparţială, nu ar putea porni la desfăşurarea procesului penal, cu ideea preconcepută asupra vinovăţiei inculpatului.

În doctrină s-a arătat că şi în situaţia în care în adâncul sufletului lor judecătorii ar fi convinşi de vinovăţia inculpatului, trebuie să rămână deschişi la posibilitatea schimbării opiniei ca urmare a analizei tuturor probelor administrate. Judecătorilor le este interzis să facă ori să spună ceva, înainte de pronunţarea hotărârii, de natură a sugera că inculpaţii au fost deja condamnaţi. Problematica vinovăţiei sau nevinovăţiei persoanei acuzate de săvârşirea unei infracţiuni, ce reprezintă esenţa procedurii, trebuie să rămână deschisă, chiar dacă probele administrate împotriva acuzatului par a fi covârşitoare.

Suspectul sau inculpatul nu este obligat să îşi dovedească nevinovăţia, putând uza de dreptul la tăcere. Sarcina probei incumbă organelor de urmărire penală, care sunt obligate să administreze probele necesare pentru dovedirea, dincolo de orice dubiu rezonabil, a existenţei faptei, a elementelor constitutive ale infracţiunii, sub aspect subiectiv şi obiectiv, precum şi a lipsei vreunui impediment la punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale, prevăzut de art. 10 C.proc.pen.

Nevinovăţia nu trebuie, aşadar, înţeleasă numai ca neîndeplinirea condiţiilor privind latura subiectivă a infracţiunii (mens rea), ci ca absenţa vreuneia dintre trăsăturile esenţiale ale infracţiunii prevăzute de art. 15 C.pen.

Astfel, prezumţia de nevinovăţie permite a se restabili un anumit echilibru între acuzator şi acuzat. 

În faza de urmărire penală, organele de urmărire penală au obligaţia, potrivit art. 285 şi art.306  C.proc.pen., de a strânge probele necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, în scopul aflării A.ui şi lămuririi cauzei sub toate aspectele. Organele de urmărire penală trebuie să administreze probele atât în favoarea, cât şi în defavoarea învinuitului sau inculpatului, chiar dacă acesta recunoaşte săvârşirea infracţiunii.

De asemenea, potrivit art. 327 C.proc.pen., procurorul dispune trimiterea în judecată a inculpatului, când din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, a fost săvârşită de inculpat şi că acesta răspunde penal, în cazul în care constată că au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea A.ui, că urmărirea penală este completă, existând probele necesare şi legal administrate.

Instanţa sesizată de către procuror procedează la administrarea probatoriului în faza cercetării judecătoreşti în scopul lămuririi cauzei sub toate aspectele. Potrivit art. 349 C.proc.pen., instanţa de judecată îşi exercită atribuţiile în mod activ, în vederea aflării A.ui şi a realizării rolului educativ al judecăţii şi îşi formează convingerea pe baza probelor administrate în cauză. Potrivit art. 396 alin. (2) C.proc.pen., instanţa poate pronunţa condamnarea în situaţia în care constată din toate probatoriile administrate în cauză că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.

 În doctrină şi în practica judiciară s-a arătat că prezumţia de nevinovăţie poate fi înlăturată numai prin administrarea de probe care să stabilească cu certitudine vino¬văţia. Prezumţia nu este înlăturată în caz de îndoială cu privire la stabilirea situaţiei de fapt, care profită învinuitului sau inculpatului (in dubio pro reo). Există îndoială doar atunci când din coroborarea tuturor probelor nu se poate reţine cu certitudine nici vinovăţia, nici nevinovăţia celui în cauză. In acest caz, îndoiala care rămâne este echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăţie ce conduce la achitarea inculpatului de către instanţă sau la scoaterea de sub urmărire penală dispusă de către procuror.

În cazul când există probe de vinovăţie, învinuitul sau inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie, putând solicita administrarea de probe în apărare, în plus, sarcina probei aparţine învinuitului sau inculpatului care invocă o cauză ce înlătură caracterul penal al faptei, ce fusese anterior dovedită de către organele de urmărire penală (spre exemplu, iresponsabilitatea, beţia involuntară completă, legitima apărare), fără ca în acest fel să existe o încălcare a prevederilor art. 6 parag. 2 din Convenţia europeană.

Având în vedere că, la pronunţarea unei, condamnări,  instanţa trebuie să-şi înte¬meieze convingerea vinovăţiei inculpatului pe  bază de probe sigure, certe şi întrucât în cauza probele în acuzare  nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranţe în privinţa vinovăţiei inculpatului, se impune a se da eficienţă regulii potrivit căreia «orice îndoială este în favoarea inculpatului» (in dubio pro red).

Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în care principiul aflării A.ui, consacrat în art. 5 C.proc.pen., se regăseşte în materia probaţiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care  dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei celui acuzat conţin o informaţie îndoielnică tocmai cu privire la vinovăţia făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autorităţile judecătoreşti penale nu-şi pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine şi, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăţiei acuzatului şi să-l achite.

Înainte de a fi o problemă de drept, regula in „dubio pro reo” este o problemă de fapt. Înfăptuirea justiţiei penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunţă pe probabilitate  ci pe"certitudinea dobândită pe bază de probe decisive,complete, sigure în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii).

Numai aşa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii) este, fără echivoc, cea pe care o înfăţişează realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii) este fără echivoc, cea pe care o înfăţişează  realitatea construită ideologic cu ajutorul probelor.

Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur şi simplu nu există, şi totuşi îndoiala persistă în ce priveşte vinovăţia, atunci îndoiala este «echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăţie» şi deci inculpatul trebuie achitat.

Orice persoană aflată în cadrul procesului penal, indiferent de faza procesuală, beneficiază de respectarea dreptului la prezumţia de nevinovăţie până la pronunţarea unei hotărâri penale definitive prin care se stabileşte vinovăţia sa („quilibet praesumitur bonus, usque dum probatur contrarhim"), indiferent dacă această hotărâre este de con¬damnare, de achitare (pentru că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni) sau de încetare a procesului penal (de exemplu, ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale, amnistiei sau a existenţei unei cauze de nepedepsire). Rezultă, aşadar, că prezumţia de nevinovăţie nu este o prezumţie absolută, ci una relativă, care poate fi răsturnată prin probe certe de vinovăţie a inculpatului.. ci supune dezbaterii părţilor şi procurorului în condiţii de publicitate şi de contradictorialitate încadrarea juridică, în scopul efectuării unei apărări efective de către inculpat cu privire la toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei.

După pronunţarea  unei hotărâri definitive de achitare, nevinovăţia unei persoane devine din prezumţie o certitudine opozabilă „erga omnes” astfel încât se poate considera că acest drept garantat de Constituţie şi de art. 6 parag. 2 din Convenţia europeană este încălcat, dacă în declaraţiile sau actele publice emise de organele de urmărire penală sau de alte autorităţi publice sau judiciare se sugerează sau se afirmă explicit că în cauză ar fi trebuit să fie pronunţată o hotărâre de condamnare sau se repune în discuţie nevinovăţia.

Pentru toate aceste argumente, singura soluţie legală şi temeinică în această cauză, în opinia instanţei nu este decât achitarea inculpatului V.V., întemeiată pe dispoziţiile  art. 396 alin.5 C.pr.pen. raportat la art. 17 alin.2  C.pr.pen. cu aplicarea art. 16 lit.c C.pr.pen.,  întrucât nu există probe că inculpatul a săvârşit infracţiunea.

Problema de drept ce se impune este schimbarea încadrării juridice, având în vedre că la data întocmirii rechizitoriului, exist opinia „instituţiilor autonome”, un melange între instituţiile vechiului cod penal şi cele noi întrate în vigoare la 01.02.2014. Ori Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 265/2014 (Monitorul Oficial nr. 372/20.05.5014) a stabilit că prin  aplicarea acestei instituţii contravine dispoziţiilor constituţionale prev. de art. 1 alin.4 privind separaţia şi echilibrul puterilor în stat, ale art. 61 alin.1 privind rolul Parlamentului. Apreciem aşadar, ca fiind corectă încadrarea juridică sub imperiul căreia s-a urmărirea penală,  s-a pus în mişcare acţiunea penală, ca fiind art. 174-176 lit.d C.pen. 1968, art. 211 alin.2 ind.1 lit.c C.pen.1968 cu aplicarea art. 33 lit.a C.pen. 1968.

Pentru aceste din urmă infracţiuni urmează a fi dispusă achitarea inculpatului V.V., în temeiul art. 17 alin.2 C.pr.pen. rap. la art. 16 lit.c C.pr.pen. întrucât nu există probe că inculpatul a comis infracţiunile

În baza art 162 alin 3 Cpp. Urmează a se dispune păstrarea mijloacelor materiale de probă aflate la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bacău şi consemnate în  registrul de corpuri delicte  din 16.05.2014 la nr. 18,  până la data rămânerii definitive a hotărârii, după care se va dispune distrugerea/restituirea. Cele care conţin sau poartă urme ale comiterii infracţiunii (pete de sânge, depozite subunghiale, etc.) urmează a fi distruse la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, iar celelalte (obiecte de îmbrăcăminte, agende, înscrisuri) se pot restitui inculpatului, la solicitarea acestuia, tot după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 25 alin.5  C.pr.pen. raportat la art. 397 alin.5 C.pr.pen. instanţa va constata că nu există constituire de parte civilă în cauză.

De asemenea, vom constat că  inculpatul a avut apărători aleşi.

Urmare a soluţiei de achitare dispuse, cheltuielile judiciare avansate de stat în cei 13 ani de anchetă, (11 ani la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi doi ani la Tribunalul Bacău)vor rămâne în sarcina statului, potrivit dispoziţiilor art.275 C.pr.pen. 

În temeiul art.275 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, fiind  singura variantă , având în vedere soluţia de achitare ce s-a dispus.

Instanţa, în temeiul art. 386 C.pr.pen. admite cererea de schimbarea încadrării juridice solicitată de procuror, pentru inculpatul V.V., din art. 188 alin.1 C.pen.- art.189 alin.1 lit.d C.pen., art. 233 C.pen.- art.234  alin.1 lit.a C.pen. cu art. 33 lit.a C.pen.1969, în art. 174-176 lit.d C.pen. 1968, art. 211 alin.2 ind.1 lit.c C.pen.1968 cu aplicarea art. 33 lit.a C.pen. 1968 şi în consecinţă:

În temeiul art. 396 alin.5 C.pr.pen. raportat la art. 17 alin.2  C.pr.pen. cu aplicarea art. 16 lit.c C.pr.pen. achită pe inculpatul  V.V., pentru săvârşirea infracţiunilor de  „omor calificat” prev. de art.174-176 lit.d C.pen. 1968., şi „tâlhărie calificată”, prev. de art. art. 211 alin.2 ind.1 lit.c C.pen.1968 cu aplicarea art. 33 lit.a C.pen. 1968,  întrucât nu există probe că inculpatul a săvârşit infracţiunile.

În baza art 162 alin 3 Cpp dispune păstrarea mijloacelor materiale de probă aflate la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bacău şi consemnate în  registrul de corpuri delicte  din 16.05.2014 la nr. 18,  până la data rămânerii definitive a hotărârii, după care se va dispune distrugerea/restituirea.

 În temeiul art. 25 alin.5  C.pr.pen. raportat la art. 397 alin.5 C.pr.pen. instanţa constată că nu există constituire de parte civilă în cauză.

Constată că inculpatul a avut apărători aleşi.

În temeiul art.275 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Domenii speta

Spete similare