Infracţiunea de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 289 alin. 1 Cod Penal, rap. la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000. Achitare, in dubio pro reo.

Infracţiunea de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 289 alin. 1 Cod Penal, rap. la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000. Achitare, in dubio pro reo.

 R O M Â N I A

TRIBUNALUL BRAŞOV

- SECŢIA PENALĂ -

DOSAR NR. 905/62/2015

SENTINŢA  PENALĂ NR (…)

Şedinţa publică din data de (…) 

PREŞEDINTE (…) 

Grefier (…) 

Cu participare : PROCUROR : (…)  din cadrul Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra soluţionării cauzei penale privind pe inculpata BTN  trimisă în judecată în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunilor de: luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. 1 Cod Penal, rap. la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare ( 4 acte materiale), şi  abuz în serviciu în formă continuată, prev. de art. 297 alin. 1 Cod Penal, rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare ( 4  acte materiale),  ambele cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod Penal.

Dezbaterile în prezenta cauză au fost înregistrate conform art.369 cod procedură penală. 

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la pronunţare, se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare  este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care,

Dezbaterile în cauza penală de faţă au avut loc în şedinţa publică din data de 12.01.2016, când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunţarea cauzei pentru data de 26.01.2016, 02.02.2016 şi apoi pentru data de 09.02.2016.

TRIBUNALUL :

Deliberând asupra cauzei penale de faţă reţine următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov din data de 13.12.2015 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei BTN pentru infracţiunea de luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal (4 acte materiale) şi infracţiunea de abuz în serviciu, în formă continuată, prevăzut de art. 297 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal (4 acte materiale).

În rechizitoriu s-a reţinut în esenţă faptul că, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la data de 28.03.2014, ocupând funcţia de șef tren în cadrul S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A., inculpata, în mod direct şi pentru sine, a primit diferite sume de bani, în cuantum total de 60 lei, de la 4 călători frauduloşi şi, nu şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu referitoare la revizia legitimaţiilor de călătorie privind pe aceştia, în sensul că, a permis acestora călătoria cu mijloacele de transport pe calea ferată şi prin aceasta a cauzat o pagubă S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A., în cuantum total de 124 lei, constând în preţul legitimaţiilor de călătorie necesare a fi fost eliberate în tren, pentru distanţele respective de deplasare şi, obţinând pentru investigatorii călători frauduloşi avantajul patrimonial privind neplata costului călătoriei respective.

S-a arătat în rechizitoriu că, cei patru călători frauduloşi sunt investigatori cu identitate reală autorizaţi de procuror prin ordonanţele din datele de 06.02.2014 şi 18.02.2014, aceştia fiind lucrători operativi din cadrul poliţiei judiciare, respectiv: MA – ag. pr. Poliţia Staţiunii Poiana Braşov; GP – ag. pr. Secţia 4 Poliţie Braşov; CA – ag. pr. Secţia 3 Poliţie şi GR - ag. pr. Secţia 5 de Poliţie Braşov.

Se mai arată tot astfel că, la cererea procurorului, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Braşov a emis mandatul de supraveghere tehnică nr. 2/UP/06.02.2014, în baza încheierii nr. 3/UP/06.02.2014, pronunţată în dosarul nr. 570/62/2014 al acestei instanţe, prin care a încuviinţat, începând din data de 07.02.2014 până la data de 08.03.2014 inclusiv, supravegherea audio, video sau prin fotografiere, privind activităţile autorizate prin ordonanţa procurorului, dată în cauză la data de 06.02.2014, realizate de către investigatorii cu identitate reală, menţionaţi mai sus. Prin încheierea nr. 21/UP/07.03.2014, pronunţată în dosarul nr. 1214/62/2014 al aceleiaşi instanţe, s-a dispus prelungirea măsurii de supraveghere tehnică, pentru perioada 09.03.2014 – 07.04.2014, inclusiv.

Precizează procurorul că, măsura introducerii investigatorilor sub acoperire a fost luată în mod progresiv  şi în funcţie de datele cunoscute în fiecare moment procesual relevant, fără a se urmări în mod nejustificat vreo anume persoană, având iniţial ca temei de fapt existenţa unor indicii temeinice şi concrete constând în numărul mare de fapte similare de luare de mită depistate într-o anume perioadă de timp şi temeiurile soluţiilor pronunţate cu privire la acestea având motivarea principală a valorii mici a mitei, ajungându-se în final la reţinerea unor astfel de indicii privind descoperirea unui fenomen generalizat de corupţie în domeniul respectiv, cu implicarea mai multor persoane ocupând astfel de funcţii, inclusiv superioare, identificate de la începutul anchetei sau pe parcursul desfăşurării cercetărilor în cauză.

Cu privire la infracţiunea de luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod Penal s-a reţinut că inculpata, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, ocupând funcţia de şef tren în cadrul S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A. pe trenul IC 473 pe relaţia Bucureşti - Simeria - Bucureşti, în mod direct şi pentru sine, a primit în data de câte 15 lei de la călătorii frauduloşi MA, GP, CA şi GR în legătură cu neîndeplinirea actelor ce intră în îndatoririle sale de serviciu referitoare la revizia legitimaţiilor de călătorie privind pe aceştia:

În ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu, în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod Penal s-a reţinut faptul că, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, aflându-se în exercitarea funcţiei de şef tren în cadrul S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A., nu a îndeplinit actele referitoare la revizia legitimaţiilor de călătorie privind pe cei patru călători frauduloşi, costul unei legitimaţii fiind de 31 de lei şi a permis acestora călătoria cu mijloacele de transport pe calea ferată şi prin aceasta a cauzat o pagubă S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A., constând în preţul legitimaţiei de călătorie necesar a fi fost eliberată în tren pentru distanţa respectivă de deplasare şi obţinând pentru investigatorul călător fraudulos avantajul patrimonial privind neplata costului călătoriei respective.

Cu privire la stabilirea cuantumul prejudiciului produs în cazul faptelor de abuz în serviciu, s-au reţinut, cu privire la călătoria fiecărui călător fraudulos, datele necesare în acest sens, precum data şi ruta călătoriei, cu luarea în considerare a tarifului raportat la clasa de confort respectivă, pentru un bilet de călătorie cu taxare în tren (personal de tren având ca primă obligaţie în cazul depistării unui călător fraudulos aceea a manifestării intenţiei emiterii unui astfel de bilet cu taxare în tren – BTT).

Procurorul reţine că în cursul urmăririi penale, la data de 11.08.2014, inculpata a depus la dosarul cauzei un înscris constând în chitanţa diverse încasări, seria Bnda, nr. 1478951 din 28.03.2014, în valoare de 60 de lei, cu menţiunile „de la patru călători” şi „au călătorit la trenul 473 pe relaţia Braşov – Sinaia”, susţinând că astfel justifică suma de 60 de lei „pentru care mă găsesc în dosarul penal amintit”. Procurorul a considerat neîntemeiate apărările inculpatei în sensul că suma de bani necuvenită nu a fost însuşită de aceasta, ci depusă la casieria unităţii, considerând astfel în urma suplimentării probatoriului în cauză cu adresa nr. BC 2 1/7512/04.11.2014 a SNTFC  CFR Călători care precizează că respectiva chitanţă nu a fost emisă din gestiunea inculpatei şef tren BTN, ci din gestiunea conductorului de tren DIV, care a depus chitanţa la casele speciale ale CFR abia în data de 29.05.2014, la întoarcerea din turnus, de la trenul 1586, motiv pentru care s-a efectuat cercetarea evenimentului şi s-a reţinut că respectiva chitanţă nu a fost întocmită înainte de data de 29.05.2014 (cercetarea nefiind însă finalizată). Procurorul a motivat că înscrisul respectiv depus la dosarul cauzei de către inculpată a fost constituit pro causa, inculpata intenţionând prin această modalitate să justifice primirea sumei de bani de la călătorii frauduloşi în scopul de a fi absolvită de răspundere penală.

Mai reţine procurorul faptul că, primirea banilor de la călătorii frauduloşi fără remiterea, pe loc către aceştia, a legitimaţiilor de călătorie în tren, este neregulamentară, din acel moment sumele respective reprezentând plus în gestiune pentru personalul de tren, iar călătorii frauduloşi fiind sancţionabili pentru lipsa legitimaţiilor de călătorie. Mai mult, se arată că, referitor la gestiunea personalului de tren este necesar să existe o concordanţă continuă între biletele emise şi sumele de bani încasate pentru ele, în timp ce banii personali sunt menţionaţi distinct în carnetul de activitate la intrarea în serviciu, orice neregulă depistată în acest sens constituind abatere disciplinară. În cauză, inculpata, cu ocazia primirii banilor, nu numai că nu a remis niciun bilet călătorilor frauduloşi, dar nu a făcut nicio menţiune verbală în acest sens, astfel cum reiese din înregistrarea audio-video şi precizările acestor călători, aspect care apare în contradicţie vădită cu susţinerile acesteia. Se mai precizează că nu interesează destinaţia finală a sumei de bani primită de inculpată, că nu are relevanţă în cauză faptul că suma de bani a fost depusă la casieria unităţii, deoarece, în momentul primirii banilor de la călătorii frauduloşi fără eliberarea vreunui document şi permiţându-le continuarea călătoriei respective, inculpata şi-a însuşit întreaga sumă astfel primită în scopul unei anume conduite profesionale, destinaţia finală a sumelor primite, respectiv folosirea lor ulterioară în scop personal sau în interes de serviciu (pentru împlinirea vreunui plan de încasări sau alte asemenea), neavând importanţă sub aspectul existenţei infracţiunii de luare de mită, aceasta consumându-se în momentul primirii banilor în legătură cu neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu.

În cursul urmăririi penale s-a administrat următorul material probatoriu: actele premergătoare cuprinse în procesul – verbal al procurorului din data de 08.06.2011; declaraţiile martorilor RSA (din 05.11.2012), SM (din 23.07.2012), TI (din 18.10.2012) și procesul –verbal privind consemnarea declaraţiei investigatorului sub acoperire cu numele atribuit ME (din 05.07.2012); procesele-verbale din data de 28.03.2014 25.03.2014 ale investigatorilor, CA, GR, GP și MA; procesul-verbal din data de 03.04.2014 privind redarea situaţiei reţinute în mediul ambiental din data de 28.03.2014; procesul-verbal din data de 06.04.2014 privind identificarea făptuitoarei BTN; procesul-verbal din data de 05.04.2014 privind stabilirea costului legitimaţiei de călătorie în tren pentru rutele de interes în cauză; înscrisurile comunicate de S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A – Sucursala de Transport Feroviar de Călători Bucureşti – Serviciul juridic, cu adresa nr. BC 1 .1/1/911/24.06.2014 (fişa postului, sancţiuni disciplinare aplicate inculpatei etc.); alte înscrisuri.

Prin încheierea de cameră preliminară din data de 15.04.2015 s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 471P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov privind pe inculpata BTN, a legalităţii administrării probelor şi legalitatea efectuării actelor procurorului şi s-a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpata BTN.

Cercetarea judecătorească

Inculpata nu a solicitat urmarea procedurii simplificate și a consimţit a da declaraţii în cauză. De asemenea, inculpata a susţinut în esenţă neloialitatea administrării probaţiunii şi s-a considerat nevinovată de faptele care i se impută.

În declaraţia sa, inculpata a arătat că a fost abordată pe peron de către o singură persoană care a rugat - o să o lase să urce în tren pentru că trebuie să meargă la o petrecere şi a afirmat că nu are bani. Inculpata a reclamat faptul că a fost pusă într-o situaţie emoţională ( generată de faptul că fata care a rugat-o să o lase să meargă la Sinaia semăna cu prietena fiului ei care a decedat), care a determinat-o să o lase să urce în tren. A arătat inculpata că, în tren, mai înainte de Predeal a constatat că ea nu era singură, că erau de fapt patru fete. Aceasta a mai arătat că i-a atras atenţia fetei asupra faptului că doar pe ea a fost de acord să o lase şi le-a cerut să-şi pregătească banii de bilet, fetele au scos câte 15 lei fiecare supunându-i că nu au bani mai mulţi. În continuare inculpata a menţionat că a discutat cu colegul său Dumitriu Vasile şi au hotărât să tăie chitanţă pe suma strânsă de 60 de lei, chitanţă cu menţiunea „ diverse încasări”, pentru că, suma era mai mică decât costul legitimaţiilor de călătorie emise în tren pentru distanţa Braşov Sinaia. Inculpata a declarat că intenţia lor a fost aceea de a tăia chitanţă şi apoi de a le coborî pe fete la Predeal, însă acest lucru nu s-a întâmplat pentru că fetele au insistat să le lase să meargă până la Sinaia spunând că nu au alţi bani şi nu o să mai poată ajunge cu altceva până la Sinaia, iar inculpata a cedat rugăminţilor acestora.

În ce priveşte faptul că suma de 60 de lei a fost înscrisă într-o chitanţă din tipizatul aflat în gestiunea colegului, conductor de tren, DIV, inculpata a arătat că, fiind o echipă se ajutau reciproc pentru a realiza, lunar, încasări în tren, până la nivelul impus de angajator.

În cursul judecăţii, instanţa a procedat la audierea investigatorilor cu identitate reală în condiţiile art. 148 al 8 Cod procedură penală şi la audierea martorului DIV, conductorul de tren din a cărui gestiune a fost emisă chitanţa diverse încasări (CDI) nr. 1478951 datată 28.03.2014.

În declaraţia sa, martorul DIV a expus modul în care s-au petrecut evenimentele în data de 28.03.2014 dar şi care erau circumstanţele în care îşi desfăşurau activitatea. Astfel, martorul a arătat că a însoţit-o pe BTN în turul pentru revizia legitimaţiilor de călătorie, au ajuns în vagonul în care erau cele patru fete, iar inculpata a iniţiat o discuţie cu acestea în cadrul căreia le-a cerut banii pentru bilete ori actele de identitate, însă acestea au spus că nu au acte şi nici bani mai mulţi rugându-se de inculpată să fie lăsate să meargă până la Sinaia. Hotărârea de a tăia chitanţă din tipizatul CDI aflat în gestiunea sa a fost motivată de faptul că avea încasări mult sub limita impusă de angajator.

Despre modul în care a procedat ulterior emiterii chitanţei, martorul arată că a pus suma de bani în exemplarul 2 al chitanţei şi originalul s-a întors şi l-a pus pe masa fetelor. Martorul a arătat de asemenea că, a uitat să depună la casierie suma de bani, care a rămas în geantă şi pe care a descoperit-o abia când a mai emis o chitanţă pentru bagaj voluminos şi apoi a depus-o la casierie. Martorul a precizat că de obicei se întâlneau cu situaţii în care călătorii fără bilet lăsau legitimaţiile de călătorie/ chitanţele de plată în tren pe măsuţe, că nu apelau la serviciile poliţiei TF întrucât deseori s-a întâmplat ca echipajele să fie plecate din staţie şi nu îşi permiteau să întârzie trenul datorită rangului acestuia.

Investigatorii cu identitate reală audiaţi în condiţiile art. 148 al 8 Cod procedură penală au arătat în declaraţiile lor următoarele:

GP a arătat că, au abordat-o pe inculpata BTN pe peron, în gara Braşov şi au rugat-o să le lase să meargă până la Sinaia spunându-i că nu au banii necesari pentru călătorie, iar inculpata le-a indicat un vagon. Despre împrejurările în care au acţionat, martora arată că nu îşi aminteşte dacă, la momentul abordării inculpatei, investigatorii formau un grup compact sau nu ori care dintre investigatori a discutat cu inculpata sau dacă au discutat toate patru, dar a precizat că, de regulă, acţionau toate patru. A mai arătat martora faptul că, la puţin timp după ce trenul s-a pus în mişcare, inculpata a venit însoţită de colegul ei, că fiecare dintre cele patru au pus pe una din mese câte 15 lei, că inculpata a luat toţi banii şi i-a băgat în buzunar dar nu a tăiat bilete, precum şi că, nu a fost nicio discuţie relativ la faptul că ar trebui să aştepte emiterea legitimaţiilor de călătorie. Martora a declarat că inculpata nu a cerut bani dar, din modul în care s-au comportat atât ea cât şi colegul ei au înţeles că trebuie să dea bani.

Celelalte martore MA, S (fostă G) R şi CA nu au relevat aspecte în plus, declaraţiile lor sunt asemănătoare, niciuna nu îşi reaminteşte care dintre ele au abordat-o pe inculpată, arătând doar cum acţionau de obicei, faptul că ele conveneau anterior asupra sumei de bani pe care o ofereau, nu îşi reamintesc să fi fost vreo discuţie între inculpată şi colegul ei, după cum nu ştiu dacă banii au fost remişi de către inculpată colegului său. În ce priveşte modalitatea şi momentul în care au încheiat procesele verbale de consemnare a activităţii desfăşurate, martorele au arătat că încheiau procesele verbale de obicei seara la încheierea programului sau cel târziu în dimineaţa zilei următoare dacă activitatea se termina noaptea târziu.

În cursul cercetării judecătoreşti s-a solicitat părţii civile SNTFC CFR Călători Bucureşti Staţia Griviţa a comunica instructajele care au stat la baza instruirii personalului în cadrul Şcolii personalului, iar cu adresa nr. 8363/10.06.2015 instituţia a comunicat planul de instructaj profesional periodic şi fişa individuală de instruire profesională teoretică a inculpatei BTN, toate acestea în raport de apărarea formulată de inculpată în sensul că a procedat în modalitatea în care li s-a cerut la instructajele periodice. De asemenea s-a solicitat unităţii amintite a comunica numele şefului de tură din perioada de referinţă pentru personalul de tren pe trenul IC 470 relaţia Simeria Bucureşti, în scopul de a verifica apărarea inculpatei relativ la faptul că, de regulă nu erau controlate imprimatele la staţia de formare de către aceştia. SNTFC CFR Călători Bucureşti nu a comunicat însă datele solicitate ci, a comunicat datele de identificare ale persoanelor care au ocupat funcţia de şef de tren în perioada de referinţă, prin aceasta arătând că nu existau şefi de tură la staţia de formare a trenului, Staţia Griviţa. 

Examinând cauza în raport de actele dosarului şi probele administrate în cauză instanţa reţine următoarele:

Persoanele din cadrul S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A. care ocupă funcţii de conductor tren şi şef tren, au atribuţii de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, potrivit art. 4 şi 5 din H.G. nr. 203/1994 pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele privind transporturile pe căile ferate române, republicată.

Inculpata BTN a îndeplinit în cadrul SNTFC CFR Călători Bucureşti Staţia Griviţa funcţia de şef de tren şi în perioada de referinţă, a alcătuit partida trenului IC 473 pe relaţia Bucureşti - Simeria şi retur. Potrivit fişei postului (f 111-114 dup), aceasta avea ca  atribuţii principale, să trateze călătorii constataţi în tren fără legitimaţii de călătorie sau cu legitimaţie de călătorie incompletă, să verifice identitatea titularilor de legitimaţii nominale, să verifice legitimaţiile de călătorie să fie valabile la trenul, clasa şi data respectivă, să facă revizia legitimaţiilor de călătorie imediat după plecarea trenului din staţia de formare sau staţia din parcurs, să patruleze permanent prin sectorul său de activitate pentru a verifica şi trata toţi călătorii care urcă în tren din toate punctele prevăzute cu oprirea trenului şi pentru a sesiza cu uşurinţă pătrunderea în sector a unui călător fraudulos provenind din sectoarele adiacente deservite de ceilalţi conductori, să solicite sprijin organelor de poliţie din tren sau la prima staţie cu post de poliţie TF pentru identificarea călătorilor ce trebuie trataţi pentru nereguli de la normele de transport şi să se preocupe permanent de creşterea veniturilor la calea ferată, iar pentru orice neregulă, precum afluenţa de călători, greutăţi întâmpinate în colaborarea cu organele de poliţie TF referitoare la predarea călătorilor frauduloşi care nu pot fi identificaţi, face raport de eveniment şi îl înaintează spre înregistrare şefului de tură de la comanda proprie sau din parcurs.

Din fişa postului rezultă că la prezentarea la serviciu, şeful de tren semnează condica de prezenţă numai după ce este verificat de şeful de tură de la comanda personalului de tren privind starea şi ţinuta, rechizitele şi imprimatele din dotare, suma de bani personali declarată şi menţionarea acesteia în condica şi carnetul de activitate, verificarea cu fiola alcoolscop sau aparatul Well şi existenţa autorizaţiilor de lucru. Sumele de bani găsite în plus şi neînscrise în carnetul de activitate se fac venit la SNTFC cu CDI (V.15).

Inculpata este acuzată, în prezenta cauză, că nu şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu în sensul că, nu a emis legitimaţii de călătorie pentru patru călători frauduloşi, investigatori cu identitate reală, autorizaţi de procuror a comite fapte similare laturii obiective a unor infracţiuni de corupţie, precum şi infracţiuni de dare de mită respectiv să promită, să ofere sau după caz să dea bani sau alte foloase funcţionarilor respectivi.

De asemenea, este acuzată de faptul că a primit pentru sine şi în scopul încălcării atribuţiilor de serviciu suma de câte 15 lei de la fiecare dintre investigatorii autorizaţi.

Sub aspectul laturii obiective, la infracţiunea de luare de mită una dintre variantele sub care se poate prezenta elementul material constă într-o acţiune de primire de bani sau alte foloase necuvenite. A primi înseamnă a lua în posesie. Primirea implică o dare corelativă şi prin urmare iniţiativa aparţine mituitorului. Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea de luare de mită se comite cu intenţie directă sau indirectă. Mobilul este de regulă dorinţa subiectului activ de a obţine câştiguri ilicite.

În ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu aceasta ocroteşte relaţiile sociale privitoare la buna desfăşurare şi realizare a activităţii de serviciu în mod cinstit şi corect, precum şi relaţiile sociale privind apărarea cetăţenilor împotriva abuzurilor funcţionarilor publici. Elementul material al laturii obiective se manifestă fie printr-o inacţiune-neîndeplinirea unui act, fie printr-o acţiune- îndeplinirea defectuoasă a unui act. Activităţile incriminate comisive sau omisive  trebuie comise în cadrul atribuţiilor de serviciu care decurg din contractul de muncă şi sunt incluse în fişa postului.

Sub aspectul laturii subiective se poate comite cu aceeaşi formă de vinovăţie ca şi luarea de mită respectiv intenţie directă sau indirectă făptuitorul prevăzând că acţiunea/inacţiunea săvârşită aduce atingere intereselor legale ale unei persoane şi urmăreşte şi acceptă realizarea acestui rezultat, întrucât săvârşirea faptei din culpă întruneşte elementele constitutive ale neglijenţei în serviciu.

Încadrarea juridică a faptelor de care este acuzată inculpata nu comportă discuţii sub aspectul subiectului activ sau pasiv, al calităţii inculpatei de funcţionar public în sensul legii penale, ori al săvârşirii activităţilor incriminate în cadrul atribuţiilor de serviciu.

Discuţii comportă însă probaţiunea care s-a efectuat în prezenta cauză şi care nu conduce la concluzia, dincolo de orice îndoială, a vinovăţiei inculpatei.

Probele pe care se bazează acuzarea sunt procesele verbale în care investigatorii autorizaţi cu identitate reală au consemnat rezultatul activităţii din data de 28.03.2014, imaginile video reprezentând înregistrarea autorizată a activităţii investigatorilor din data de 28.03.2014 pe trenul IC 470 şi înscrisuri constând în fişa postului,deciziile de sancţionare administrativă a inculpatei şi copia dosarului de cercetare administrativă a martorului DIV, matca chitanţei diverse încasări seria Bnda nr.1478951 datată 28.03.2014 şi depusă la casieria RTFC Bucureşti Staţia Griviţa în 29.05.2014.

Ceilalţi martori la care face referire rechizitoriul constituie probe indirecte, care susţin teza unui comportament notoriu al angajaţilor societăţii persoană vătămată.

 O persoană nu poate fi condamnată numai pentru că face parte din aceeaşi categorie profesională şi de aceea activitatea acesteia trebuia amănunţit cercetată pentru a nu fi nici un dubiu asupra faptului că îşi crease un obicei de a acţiona în modul în care a făcut-o la acţiunea investigatorilor.

Modalitatea de investigare utilizată de procuror în prezenta cauză este permisă de noua lege procesual penală, întrucât este de natură să releve comiterea de fapte, întrucât altă modalitate de investigare nu există sau alte probe sunt greu sau foarte greu de administrat. Legiuitorul a instituit însă şi o garanţie că metoda de investigare nu va fi folosită pentru a provoca comiterea de fapte penale, stipulând în art.103 al 2,3 Cod procedură penală că o soluţie de condamnare nu se poate întemeia în mod determinant pe declaraţiile investigatorilor.

Este de subliniat faptul că procese verbale întocmite de investigatori, nu reprezintă o probă suplimentară faţă de declaraţiile acestor martori protejaţi, ci acestea reprezintă modalitatea în care investigatorul, care a fost autorizat chiar de procuror să efectueze acele investigaţii, relatează activităţile la care a participat.

Faţă de faptul că aceşti investigatori, au participat la mai multe activităţi ce aveau ca obiect identificarea angajaţilor SNTFC CFR care îşi încălcau atribuţiile de serviciu şi care luau mită, pentru a putea identifica o situaţie de notorietate despre care se susţine că ar crea pierderi majore societăţii persoană vătămată, instanţa a procedat la audierea acestora, în condiţiile art.148 alin 8 Cod procedură penală, considerând că, erau cei mai în măsură a descrie în amănunt fapta, să justifice de ce imaginile înregistrate în mediul ambiental surprind numai momentul oferirii sumelor de bani şi nu şi activitatea inculpatei anterior şi ulterior acestui moment.

Aşa cum am arătat mai sus, martorul Dumitriu a relatat starea de fapt, diferit de modul în care s-a reţinut în actul de sesizare al instanţei, făcând vorbire de o discuţie care a avut loc între inculpata Baumann şi investigatori în cadrul căreia inculpata a reproşat persoanei care a abordat-o pe peron faptul că doar acesteia a fost de acord să îi permită călătoria la Sinaia şi nu şi celorlalte  trei persoane, cărora le-a cerut banii pentru emiterea biletelor în tren. A menţionat martorul că persoanele au afirmat că nu au bani şi nici acte de identitate şi au afirmat că în situaţia în care le vor coborî din tren nu mai pot ajunge la Sinaia. A mai arătat martorul că împreună cu inculpata s-au retras şi au discutat ce aveau de făcut în condiţiile date, şi au hotărât a consemna suma primită într-o chitanţă diverse încasări, din tipizatul aflat în gestiunea sa pentru că, dintre ei doi el era cel cu încasările cele mai mici.

Declaraţia martorului se coroborează cu declaraţia inculpatei şi nu există nici un motiv pentru a considera că este subiectivă şi s-ar impune înlăturarea atâta vreme cât nu există dovada contrară.

Instanţa reţine că, în materia infracţiunilor de corupţie probaţiunea trebuie să fie de natură a nu încălca echitatea  procedurii. Infracţiunile de corupţie sunt greu sau dificil de probat având în vedere că acestea implică de regulă doi autori distincţi a două infracţiuni diferite - dare şi luare de mită - persoane, care, de regulă nu au interesul să divulge fapta, când folosul este transmis pentru un lucru nelegal. Faptele sunt petrecute în unele cazuri în timp îndelungat, trebuie reconstituite, intervenind şi problematica valorii probatorii a declaraţiilor martorilor, care în această materie sunt de regulă probe indirecte, iar împrejurările dovedite cu aceste depoziţii sunt fapte probatorii, şi nu fapte principale.

Din principiul prezumţiei de nevinovăţie rezultă că interpretarea probelor în materie penală se raportează la standardul „in dubio pro reo”, ceea ce implică şi condiţia certitudinii, a convingerii certe a vinovăţiei. Totodată, administrarea echitabilă a probelor, ca parte a dreptului la un proces echitabil, ocupă un loc preeminent într-o societate democratică şi nu poate fi sacrificată în favoarea eficienţei luptei împotriva corupţiei.

Una dintre metodele de investigare a infracţiunilor de corupţie este utilizarea investigatorilor sub acoperire sau cu identitate reală şi a colaboratorilor. Legea reglementează şi o procedură de simulare a comportamentului infracţional constând în promiterea, oferirea sau, după caz darea de bani sau alte foloase unui funcţionar, în condiţiile prevăzute la art. 289 Cod penal procedură în scopul neîndeplinirii/îndeplinirii defectuoase de către acesta a atribuţiilor de serviciu, care este supusă autorizaţiei procurorului şi care în prezenta cauză respectă criteriile de legalitate aspect analizat cu ocazia examenului de legalitate în camera preliminară.

Utilizarea acestor tehnici speciale de investigaţie nu sunt incompatibile cu dreptul la un proces echitabil, însă utilizarea acestor tehnici ascunse trebuie să aibă limite clare, pentru a nu provoca săvârşirea faptelor în scopul obţinerii probelor.

De altfel, art. 101 alin. 3 Cod procedură penală interzice organelor judiciare penale sau altor persoane care acţionează pentru acestea să provoace o persoană să săvârşească ori să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii de probe." Sintagma „a determina” presupune o instigare la comiterea infracţiunii (îndemn, încurajare, în sensul reglementării formei de participaţie a instigării prevăzute de art. 47 Cod penal ), dar considerăm că intră sub incidenţa textului de lege de mai sus şi provocarea sub forma vicleniei, înşelăciunii, în urma căreia persoanei i se sugerează într-un mod neechivoc săvârşirea unei infracţiuni.

Se comite o instigare ori de câte ori organele de urmărire penală nu se limitează la a cerceta în mod pasiv activitatea infracţională, ci exercită o asemenea influenţă asupra persoanei vizate, încât să determine săvârşirea unei fapte penale care, fără aceasta intervenţie nu ar fi fost săvârşită, cu scopul de a constata o infracţiune, respectiv de a obţine probe şi de a declanşa urmărirea penală.

Reţinem atitudinea investigatorilor ca fiind una provocatoare în prezenta cauză întrucât situaţia presupus infracţională tinde să fie probată tocmai prin acţiunea investigatorilor respectiv solicitarea emanând de la chiar persoanele ce aveau sarcina de a descoperi infracţiunea, dar şi pentru că lipseşte orice indiciu că fapta ar fi fost săvârşită fără această intervenţie.

Astfel, aşa cum am afirmat, inculpata a arătat că a fost abordată de o singură persoană care a impresionat-o nu pentru că ar fi avut un anume comportament ci, datorită amprentei pe care o lăsase asupra sa un eveniment trist şi marcant din viaţa sa. Nici una dintre martorele investigatori nu a putut preciza care dintre ele a vorbit cu inculpata pe peron şi nici dacă s-au comportat astfel încât să fie evident că sunt împreună, ci au relatat aspecte cu titlu general, făcând referire cum se desfăşurau activităţile de investigare „de obicei”.

Chiar dacă poate fi înţeles faptul că după doi ani de zile în condiţiile în care acţiunile se desfăşoară zilnic şi vizează mai multe persoane, amintirea unui anume eveniment nu mai este atât de proaspătă, subliniind faptul că, fiecare activitate are specificul ei şi fiecare persoană investigată are modul propriu de reacţie constatăm că, ar fi trebuit ca procesele verbale încheiate de investigatori, la încheierea activităţii, să fie mult mai amănunţite şi însoţite de imagini care să nu lase loc de îndoială. 

În aceeaşi ordine de idei, cu toate că legea permite folosirea acestei metode de investigare şi un judecător a autorizat supravegherea activităţilor inculpatei în mediul ambiental, comportamentul provocator al investigatorului nu este permis. Astfel, investigatorii ar fi trebuit să nu abordeze inculpata pe peron ci să urce în tren întrucât erau autorizaţi să comită contravenţii şi să supravegheze activitatea personalului de tren potrivit autorizaţiei, iar la solicitarea membrilor personalului de tren de a prezenta biletele să procedeze potrivit autorizaţiei respectiv să ofere bani.

Inculpata şi martorul D au arătat în ce situaţie a fost pusă inculpata şi subliniem faptul că acuzarea nu a făcut proba contrară, aceea de a se fi pusă în situaţia de nu putea acţiona potrivit atribuţiilor sale de serviciu respectiv de a încheia procese verbale de contravenţie întrucât călătorii frauduloşi au afirmat că nu posedă acte de identitate, lipsa de eficienţă a coborârii persoanelor în proxima staţie, pentru că oricum călătoria acestora se încheia acolo, faptul că a trebuit să decidă între a apela la sprijinul poliţiei TF din proxima staţie, caz în care s-ar fi putut ca echipajul să nu fie la sediul din staţie ci pe teren, iar trenul cu rang înalt ar fi fost întârziat nejustificat ceea ce oricum ar fi însemnat sancţiune administrativă şi soluţia aleasă de a consemna suma de bani, oferită de investigatori, într-o chitanţă diverse încasări, chiar din gestiunea colegului conductor de tren.

Referitor la acest aspect, instanţa constată că probele administrate în cauză nu au relevat o altă stare de fapt decât cea reţinută. Faptul că în raportul său, casierul de la Staţia Griviţa primind chitanţa diverse încasări în discuţie, a menţionat că „am contat CDI 1478951 cu data de 29.05.2014 pentru a putea scoate corect raportul” nu înseamnă că DIV a întocmit chitanţa ulterior şi a antedatat-o. Dacă s-ar fi făcut controlul imprimatelor la plecarea din staţie tipizatul CDI ar fi trebuit să poarte ştampila şefului de tură/ personalului din conducerea staţiei. Afirmaţiile făcute de persoanele din conducerea staţiei cu ocazia cercetării administrative cu atât mai mult cu cât aceasta nu a fost finalizată nu au decât valoarea unor indicii relativ la o eventuală încălcare a atribuţiilor de serviciu.

Analiza abuzului în serviciu de care este acuzată aceasta trebuie să pornească în primul rând de la fişa postului fără să ignorăm însă circumstanţele în care s-au produs evenimentele.

Procurorul a menţionat în rechizitoriu faptul inculpata, cu ocazia primirii banilor, nu numai că nu a remis niciun bilet călătorilor frauduloşi (fapt explicat atât de inculpată cât şi martor prin aceea că fetele au afirmat că nu au bani), dar nu a făcut nicio menţiune verbală în acest sens, şi se afirmă că aceste aspecte rezultă din înregistrarea audio-video şi precizările acestor călători. Înregistrarea audio-video nu este însă de natură să susţină acuzarea întrucât durează doar 27 de secunde şi surprinde doar momentul în care inculpata primeşte suma de bani şi o bagă în buzunar sau geantă. Este greu de crezut că nu a avut loc nici măcar o discuţie între investigatori şi membri personalului de tren, ori care ar fi fost aceasta ea trebuia surprinsă, după cum trebuia surprins momentul anterior al abordării pe peron şi apoi cel ulterior pentru a surprinde comportamentul inculpatei. Mai mult se constată că procesele verbale încheiate de investigatori consemnează doar faptul că inculpata a fost abordată pe peron şi că la momentul la care a sosit însoţită de coleg i s-au înmânat câte 15 lei. Astfel, planează dubiul asupra faptului dacă inculpata sau colegul ei au remis originalul chitanţei martorilor.

Se arată în rechizitoriu că  primirea banilor de la călătorii frauduloşi fără remiterea, pe loc către aceştia, a legitimaţiilor de călătorie în tren, este neregulamentară, din acel moment sumele respective reprezentând plus în gestiune pentru personalul de tren, iar călătorii frauduloşi fiind sancţionabili pentru lipsa legitimaţiilor de călătorie. Mai mult, se arată că, referitor la gestiunea personalului de tren este necesar să existe o concordanţă continuă între biletele emise şi sumele de bani încasate pentru ele, în timp ce banii personali sunt menţionaţi distinct în carnetul de activitate la intrarea în serviciu, orice neregulă depistată în acest sens constituind abatere disciplinară.

Instanţa observă însă că potrivit fişei postului sumele de bani găsite în plus (la controlul care se presupune că se face la ieşirea din tură) şi neînscrise în carnetul de activitate se fac venit la SNTFC cu CDI (V.15). Astfel, reţinând că modul în care au acţionat investigatorii a fost de natură a provoca inculpata şi a o pune în situaţia de nu putea alege decât tăierea unei chitanţe CDI, singura soluţie ce se poate adopta în prezenta cauză este aceea a achitării în temeiul art 16 alin 1 lit c Cod procedură penală.

Pentru adoptarea acestei soluţii pledează şi faptul că nu există în cauză nici un indiciu din care să rezulte că, în alte situaţii similare ca cea creată de investigatori, inculpata a acţionat la fel. S-au comunicat de către angajator, la cererea procurorului deciziile de sancţionarea disciplinară şi se constată că, în afară de decizia nr.S1/1785/18.06.2013 prin care se constată că în 25.05.2013 nu a depistat şi tratat un călător fără bilet pe trenul 1748 urcat în staţia Goleşti pentru staţia Tiu şi decizia nr. S1/1702/05.06.2013 potrivit căreia sancţiunea s-a aplicat ca urmare a faptului că nu a făcut revizia legitimaţiilor de călătorie, restul deciziilor de sancţionare - 8 în perioada 2011-2013 sunt emise pentru faptul că inculpata nu a realizat plafonul de încasări impus de angajator. De aici şi până la a considera că inculpata a încasat pentru sine sume de bani, pentru că aşa se proceda în general ori că şi inculpata adopta acelaşi comportament notoriu al „naşilor de tren”, apare ca fiind excesiv.

Ca urmare a soluţiei adoptată cu privire la latura penală a cauzei, acţiunea civilă formulată de SNTFC CFR Călători Bucureşti va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În baza 396 alin 5 Cod procedură penală raportat la art 16 alin 1 lit c Cod procedură penală achită inculpata BTN (cu datele personale) sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 289 alin. 1 Cod Penal, rap. la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod Penal (4 acte materiale) şi abuz în serviciu, în formă continuată, prev. de art. 297 alin. 1 Cod Penal, rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod Penal (4 acte materiale), ambele cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod Penal.

În baza art 397 Cod procedură penală respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă SNTCF – CFR Călători SA Sucursala de Transport Feroviar de Călători București.

În baza art.275 alin 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare sunt suportate de stat.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în ședință publică azi 09.02.2016

 PREŞEDINTE GREFIER

 (…)(…)

Domenii speta

Spete similare