Luare de mită. Lipsa scopului instituit de art. 254 al. 1 Cod penal

Luare de mită. Lipsa scopului instituit  de art. 254 al. 1 Cod penal. Folosirea banilor primiţi în alte scopuri decât cele personale. Consecinţe.

Existenţa dubiului  cu privire la pretinderea sau primirea de bani, respectiv  la titlul ilicit cu care  inculpatul ar fi primit aceste sume de la anumite persoane  impune adoptarea unei soluţii de  achitare  a inculpatului în temeiul art. 11 pct.2 lit. „a” raportat la art. 10 lit. „d” Cod procedură penală.

Secţia penală - Decizia penală nr. 10/A/22 ianuarie 2007

Prin sentinţa penală nr. 236/21.06.2006  inculpatul B.V. a fost condamnat la o pedeapsă  rezultantă de 3 ani  închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 254 al. 1 Cod penal cu art. 41  al. 2 Cod penal şi art. 215 al. 1 Cod  penal.

Determinându-se vinovăţia inculpatului în limitele infracţiunilor expuse,  prima instanţă  a reţinut  că inculpatul în calitatea sa de şef serviciu  Fond Funciar şi Registru agricol  în cadrul  Consiliului Local al oraşului Simeria, în baza  aceleiaşi rezoluţii infracţionale  şi la diferite intervale de timp a pretins şi a primit  diferite sume de bani în lei şi valută  de la mai multe persoane, promiţându-le  identificarea , încheierea şi concesionarea unor terenuri  din domeniul public sau privat al Consiliului Local Simeria în virtutea atribuţiilor de  serviciu ce-i reveneau.

De asemenea  a pretins şi primit  bani de la pârâta K.F.,  după ce a indus-o în eroare  că poate să-i rezolve un partaj imobiliar  care nu intra în atribuţiile sale de serviciu.

Împotriva  sentinţei a declarat apel inculpatul B.V., aducându-i critici pentru nelegalitate şi netemeinicie  solicitând  achitarea sa  de sub învinuirea  săvârşirii infracţiunii prevăzute de  art. 6 din Legea nr.78/2000 raportat la art. 254 al. 1 Cod penal  cu art. 41 al.2 Cod penal şi art. 215 al. 1 Cod penal.

Apelul este fondat.

Reţinând starea de fapt  conturată în urma tuturor probelor administrate- la fond şi în apel – se constată că în situaţiile în care s-a  probat  primirea sumelor de bani de la martori, scopul pentru care inculpatul  i-a încasat nu s-a dovedit a fi o însuşire în interes personal, ci pentru a rezolva, în limitele competenţei sale, solicitările martorilor.

Luându-se în considerare  depoziţia martorilor care afirmă că au remis  inculpatului bani sau bunuri, se apreciază că în cauză există un dubiu cu privire la privire la pretinderea sau primirea de bunuri de la unele persoane, respectiv la titlul ilicit cu care inculpatul ar fi primit acele bunuri, dubiu care profită inculpatului şi care justifică soluţia de achitare a sa, pe considerentul că în cauză nu s-a făcut dovada întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunilor de luare de mită şi înşelăciune.

Între părţi au avut loc relaţii care se circumscriu mai degrabă sferei raporturilor de drept civil şi tot pe această cale, martorii care se consideră prejudiciaţi îşi pot recupera eventualele sume, cu titlu de pretenţii.

Apelul a fost admis iar sentinţa atacată desfiinţată cu consecinţa  achitării inculpatului B.V. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu art. 254 al. 1 Cod penal şi a infracţiunii prevăzută de art. 215  al. 1 Cod penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. „a” raportat la art. 10 lit. „d” Cod procedură penală.

Domenii speta

Spete similare