Cameara preliminara, regularitatea actului de sesizare, contestatie

CAMEARA PRELIMINARA, regularitatea actului de sesizare, contestatie

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BRAŞOV

SECŢIA PENALĂ

Dosar nr. 1782/197/2016/a1

ÎNCHEIEREA NR.41/CONTESTAŢIE/CAMERĂ PRELIMINARĂ

Şedinţa Camerei de Consiliu din data de 17.03.2016

JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ: (…)

GREFIER:  (…)

Cu participarea procurorului: – (…) din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov

Pe rol fiind soluţionarea contestaţiilor formulate de către contestatorii inculpaţi CN şi PMA împotriva încheierii pronunţate la data de 01.03.2016 de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Braşov în dosarul penal nr. 1782/197/2016/a1.

Dezbaterile în cauza de faţă s-au desfăşurat în conformitate cu dispoziţiile art. 369  Cod procedură penală, în sensul că toate afirmaţiile, întrebările şi susţinerile celor prezenţi, inclusiv cele ale preşedintelui completului de judecată au fost înregistrate prin mijloace tehnice.

La apelul nominal făcut în şedinţa camerei de consiliu se prezintă:

-contestatorul inculpat CN (din Penitenciarul Codlea) şi asistat de apărător ales, avocat BMG

-contestatorul inculpat PMA (din Penitenciarul Codlea) şi asistat de apărător ales, avocat BMG

-inculpatul DRR, personal şi asistat de apărător ales, avocat CB

-inculpatul CDT, personal şi asistat de apărător din oficiu, avocat B.L.

-inculpata DMC, personal

-inculpata MA, personal

-inculpata CAS, personal

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

În baza art. 318 Cod procedură penală instanţa  procedează la identificarea:

-inculpatului DRR (…)

-inculpatului CDT (…)

-inculpata DMC (…);

-inculpata MA (…)

-inculpata CAS (….)

Instanţa procedează la identificarea contestatorilor inculpaţi CN (…), PM (…) şi le învederează acestora motivul prezenţei la acest termen de judecată.

Nemaifiind cereri de formulat, judecătorul de cameră preliminară acordă cuvântul asupra contestaţiilor formulate in cauză.

Apărătorul ales al contestatorilor inculpaţi CN şi PMA, avocat BMG, solicită în temeiul art. 346 al. 3 Cod procedură penală admiterea contestaţiei formulate.

Arată că inculpaţii au solicitat înlăturarea tuturor probelor obţinute în baza mandatelor de supraveghere întrucât aceştia nu au cunoscut motivaţia interceptărilor tehnice din acea perioadă, cine a solicitat supravegherea, conţinutul acestora, dacă se făcea referire la persoana celor doi inculpaţi precum şi cine a efectuat această activitate de supraveghere. Precizează că inculpaţii consideră că actul de sesizare al instanţei de judecată nu corespunde cu cerinţele art. 328 Cod procedură penală, în sensul că nu li s-a permis ascultarea interceptărilor, nu li s-a pus la dispoziţie copii ale tuturor suporturilor optice cu interceptările din dosarul de urmărire penală, iar descrierea faptei (în opinia acestora) nu s-a făcut punctual şi amănunţit în cuprinsul actului de sesizare al instanţei de judecată. De asemenea, precizează că rechizitorul conţine formulări generice în legătură cu infracţiunea imputată. Având în vedere toate aceste aspecte, consideră că fapta de proxenetism ar trebui probată prin descrierea certă şi amănunţită a probelor.

Reprezentanta Ministerului Public, solicită respingerea contestaţiilor formulate în cauză de către inculpaţii CN şi PMA, menţinerea încheierii atacate aceasta fiind legală şi temeinică.

Constată că aspectele învederate de inculpaţi (în scris şi oral) sunt în general aceleaşi, atât în faţa judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Braşov cât şi în prezenta contestaţie. Din considerentele încheierii atacate, apreciază că s-a răspuns în mod punctual cu privire la excepţiile invocate şi care au fost în mod temeinic înlăturate.

Relativ la faza procesuală în care ne aflăm, devolutivă fiind, prin prisma analizării atât a excepţiilor ce pot fi invocate de către inculpaţi cât şi din oficiu, apreciază că se pune la acest moment punerea în discuţie a incidenţei deciziei Curţii Constituţionale cu privire la legalitatea şi constituţionalitatea dispoziţiilor art. 142 teza finală. Precizează că în cauză, a constatat că în cadrul dosarului de urmărire penală, ulterior încheierii şi emiterii mandatului de interceptare, procurorul de caz a întocmit o ordonanţă de delegare a organului de poliţie pentru punerea în executare a mandatului de interceptare iniţial precum şi a celor ulterioare, cu concursul tehnic al direcţiei de operaţiuni speciale, parte a organului poliţienesc, faţă de care decizia Curţii Constituţionale nu afirmă că s-ar afla în contradicţie cu legea fundamentală, nefiind vorba despre un mandat de supraveghere pus în executare de un alt organ specializat.

Pentru inculpatul CDT, avocatul din oficiu B. L., solicită admiterea contestaţiilor formulate de către inculpaţii CN şi PM, pentru motivele invocate în scris.

Inculpata CAS, arată că lasă la aprecierea instanţei soluţionarea contestaţiei.

Inculpata MA, arată că lasă la aprecierea instanţei soluţionarea contestaţiei.

Inculpata DMC, arată că este de acord cu susţinerile doamnei avocat BL.

Inculpatul CN, având ultimul cuvânt, susţine că a fost arestat abuziv. Precizează că nu are cunoştinţă despre activitatea pe care o desfăşura concubina acestuia şi că nu a beneficiat de banii pe care aceasta îi câştiga. Arată că a executat în penitenciar o pedeapsă cu închisoarea de 7 ani. Menţionează că este arestat de 3 luni şi că este bolnav. Arată că nu poate recunoaşte ceva ce nu a făcut. Solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu.

Inculpatul PMA, având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii formulate de către apărătorul ales al acestuia.

JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ

Constată că prin încheierea din 01.03.2016 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Braşov în dosarul penal nr. 1782/197/2016/a1  au fost respinse în baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală  cererile şi excepţiile invocate de inculpaţi şi  în baza art. 346 alin. 2 Cod procedură penală a fost  constatată legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 9453/P/2015 emis în 01.02.2016 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

DRR, aflat sub control judiciar, cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 213 alin. 1 Cod Penal,

CN, cercetat în stare de arest preventiv sub aspectul săvârşirii infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 213 alin. 1 Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod Penal,

PMA, cercetat în stare de arest preventiv sub aspectul săvârşirii infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 213 alin. 1 Cod Penal,

CDT, aflat sub control judiciar, cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 213 alin. 1 Cod Penal,

CAS, cercetată în stare de libertate sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. şi ped. de art. 273 alin. 1 Cod penal,

MA, cercetată în stare de libertate sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. şi ped. de art. 273 alin. 1 Cod penal, şi

DMC, cercetată în stare de libertate sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. şi ped. de art. 273 alin. 1 Cod penal.

Totodată a fost constatată şi legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii.

Pentru a dispune astfel judecătorul de cameră preliminară din cadrul judecătoriei a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 9453/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov au fost trimişi în judecată inculpaţii DRR, cercetat sub aspectul infracţiunii de proxenetism; CN, cercetat sub aspectul infracţiunii de proxenetism; PMA, cercetat sub aspectul infracţiunii de proxenetism; CDT, cercetat sub aspectul infracţiunii de proxenetism; CAS, cercetată în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. şi ped. de art. 273 alin. 1 Cod penal; MA, cercetată în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. şi ped. de art. 273 alin. 1 Cod penal; DMC, cercetată în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. şi ped. de art. 273 alin. 1 Cod penal.

În cuprinsul actului de sesizare, cu privire la inculpatul DRR, s-a reţinut că în perioada septembrie 2015 – prezent acesta ar fi determinat şi înlesnit practicarea prostituţiei de către numita CAS şi a obţinut foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei de către aceasta. Cu privire la inculpatul C s-a reţinut că în perioada noiembrie 2015 – prezent acesta ar fi determinat şi înlesnit practicarea prostituţiei de către numita DCM, fiind cel care o transporta în locaţiile unde ea desfăşura această activitate şi a obţinut foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei de către aceasta. În ceea ce îl priveşte pe inculpatul PMA s-a reţinut că în perioada octombrie 2015 – prezent acesta ar fi determinat şi înlesnit practicarea prostituţiei de către numita MA şi a obţinut foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei de către aceasta. În ceea ce îl priveşte pe inculpatul CDT s-a reţinut că în perioada septembrie 2015 – prezent acesta ar fi determinat şi înlesnit practicarea prostituţiei de către numitele MA şi CAS prin postarea în mediul online a unor anunţuri referitoare la oferirea de servicii sexuale contra cost de către cele două, obţinând în acest fel foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei de către aceasta. De asemenea, inculpatul ar fi pus la dispoziţia acestora locuinţa sa din str Egretei nr.18, bl.B16, ap. 40 în vederea practicării prostituţiei.

Situaţia de fapt mai sus menţionată se susţine cu următoarele mijloace de probă: declaraţiile martorilor MA, CAS şi DMC, declaraţiile suspecţilor PMA şi CDT, procesele-verbale de redare a convorbirilor,  procesele-verbale de consemnare a rezultatului investigaţiilor, procesele-verbale de redare a activităţilor de supraveghere video, procesele-verbale de percheziţie domiciliară.

Inculpatii PMA şi CN, prin avocat, au invocat cereri şi excepţii, solicitând restituirea dosarului la parchet în vederea refacerii urmăririi penale. Astfel, inculpaţii au arătat că:

a)nu li s-a permis ascultarea interceptărilor;

b)nu le-au fost puse la dispoziţie copii ale tuturor interceptărilor din dosarul de urmărire penală;

c)nu s-a efectuat confruntarea inculpaţilor cu numitele AR, MA, CAS;

d)descrierea faptei nu este făcută punctual şi amănunţit în cuprinsul actului de sesizare;

e)disjungerea cauzei inculpaţilor faţă de ceilalţi inculpaţi din dosar.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul instanţei de fond a constată că aspectele invocate de inculpaţii C şi P nu sunt de natură a conduce la excluderea vreuneia din probe şi nici nu sunt de natură a atrage nulitatea actului de sesizare a instanţei.

Astfel, în ceea ce priveşte posibilitatea inculpaţilor de a asculta toate interceptările şi de a consulta întregul material de urmărire penală, instanţa constată că la dosarul cauzei nu există o cerere expresă formulată de inculpat sau de avocat în acest sens, neexistând vreo obligaţie în sarcina organelor de urmărire penală de comunicare din oficiu a materialului probator. În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 94 Cod procedură penală care reglementează dreptul avocatului părţilor şi al subiecţilor procesuali principali de a solicita consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal.

În ceea ce priveşte faptul că organele de urmărire penală nu au administrat anumite mijloace de probă (confruntarea inculpaţilor cu numitele AR, MA, CAS), judecătorul  de cameră preliminară a învederat că, potrivit art. 342 Cod procedură penală obiectul camerei preliminare constă în verificarea competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. S-a apreciat că această excepţie nu se circumscrie parametrilor de analiză a camerei preliminare întrucât oportunitatea administrării anumitor mijloacelor de probă nu ţine de legalitatea administrării probelor. Judecătorul de cameră preliminară nu poate evalua decât legalitatea actelor de urmărire penală îndeplinite în cauză,  nu şi  eventualele omisiuni ale organelor de urmărire. S-a precizat că, în faza cercetării judecătoreşti, inculpatul va putea solicita administrarea probelor a căror lipsă o invocă. Pe de altă parte, oportunitatea administrării anumitor mijloace de probă deopotrivă nu face obiectul analizei.

În ceea ce priveşte mijloacele de probă obţinute în cursul urmăririi penale în baza mandatelor de supraveghere tehnică, judecătorul a reţinut că acestea au fost obţinute cu respectarea prevederilor legale.

Sub aspectul faptului că rechizitoriul conţine formulări generice, fapta nefiind descrisă punctual şi amănunţit, judecătorul a arătat că, în procedura Camerei Preliminare, este chemat să analizeze regularitatea actului de sesizare prin prisma îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 328 Cod procedură penală. Astfel, s-a constatat că rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov cuprinde date cu privire la faptele şi persoanele pentru care s-a efectuat urmărirea penală şi cuprinde în mod corespunzător menţiunile prevăzute la art. 286 alin. (2), datele privitoare la fapta reţinută în sarcina inculpaţilor şi încadrarea juridică a acesteia, probele şi mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, menţiunile prevăzute la art. 330 şi 331, dispoziţia de trimitere în judecată, precum şi alte menţiuni necesare pentru soluţionarea cauzei. Rechizitoriul este verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când a fost întocmit de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior.

În concluzie, s-a apreciat că cele indicate de procuror apar ca suficiente pentru a permite stabilirea obiectului judecăţii sub aspectul persoanei şi al faptei.

În continuare, analizând din oficiu actele întocmite în faza de urmărire penală, s-a  constatat că au fost respectate toate prevederile legale în materie. Cu privire la actul de sesizare al instanţei, acesta cuprinde datele referitoare la fapte, încadrarea juridică, la profilul moral şi de personalitate al inculpaţilor, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată şi cheltuielile judiciare. În același timp s-a constatat că a fost respectată obligaţia impusă de art. 328 alin. 1 Cod procedură penală privind verificarea sub aspectul temeiniciei și a legalității rechizitoriului de către procurorul ierarhic superior.

În raport cu cele mai sus menţionate, în temeiul art. 346 alin. 2 Cod procedură penală judecătorul de cameră preliminară din cadrul judecătoriei a constatat legalitatea rechizitoriului nr. 9453/P/2015 emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, fiind respectate dispoziţiile art. 328 Cod procedură penală, a administrării probelor, respectiv audierea inculpaţilor şi martorilor, cu respectarea dispoziţiilor art. 107-110 şi 114-124 din acelaşi cod, precum şi actelor de urmărire penală.

Împotriva acestei încheieri au formulat contestaţie inculpaţii CN şi PMA. În motivarea contestaţiei au fost reluate susţinerile formulate în faţa judecătorul de cameră preliminară din cadrul judecătoriei.

Analizând încheierea atacată în raport cu criticile formulate judecătorul de cameră preliminară din cadrul tribunalului reţine  următoarele:

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul judecătoriei a răspuns punctual criticilor formulate în susţinerea cererii de restituire a cauzei la Parchet şi în cadrul contestaţiei inculpaţii nu au invocat argumente noi care să le susţină cererile şi excepţiile.

Astfel cum s-a arătat în încheierea contestată rechizitoriul cuprinde descrieri ale conduitelor fiecăruia dintre cei doi inculpaţi care în opinia procurorului de caz întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată fiecare inculpat. Astfel în sarcina inculpatului  PMA se reţine prin rechizitoriu comiterea infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 213 al. 1 Cod penal care ar consta, potrivit descrierii realizate la secţiunea „În fapt” în aceea că fiind implicat într-o relaţie de concubinaj cu numita MA, a  determinat-o să continue practicarea prostituţiei pe calea Feldioarei, dar şi în locaţii închiriate sau puse la dispoziţie de CTD şi a înlesnit această activitate.

Astfel i se impută inculpatului că a exercitat presiuni asupra concubinei sale folosind injurii şi ameninţări cu acte de violenţă pentru a o determina să obţină sume de bani necesare pentru acoperirea unor datorii personale, dar şi pentru asigurarea traiului zilnic. În acest scop o îndemna să se deplaseze  la locurile unde practica prostituţia în perioade cu trafic aglomerat. Inculpatul a înlesnit activitatea de practicare a prostituţiei de către concubina sa prin solicitarea serviciilor lui CDT, care a postat în mediul on-line, pe diverse site-uri de profil a unor anunţuri cu caracter erotic, în scopul atragerii clienţilor pentru serviciile sexuale oferite de MA. Inculpatului i se impută că pentru a-şi asigura veniturile a însoţit-o pe concubina sa la în data de 07.12.2015 în municipiul Buzău pentru a practica prostituţia. În rechizitoriu se reţine că sumele de bani obţinute de MA din practicarea prostituţiei reprezentau venituri comune ale celor doi concubini, în condiţiile în care inculpatul nu avea un loc de muncă şi nici alte surse licite de venituri.

În sarcina inculpatului CN se reţine prin rechizitoriu comiterea infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 213 al. 1 Cod penal care ar consta, potrivit descrierii realizate la secţiunea „În fapt” în aceea că fiind implicat într-o relaţie de concubinaj cu numita DMC, a înlesnit practicarea de către aceasta din urmă a prostituţiei în apropierea restaurantului Hanul din Ardeal, conducând-o cu autoturismul până la locul unde practica prostituţia, vizitând-o pe parcursul zilei şi preluând-o la finalizarea activităţii. Se reţine în rechizitoriu că numita DM îl informa pe inculpat cu privire la fiecare client şi suma de bani câştigată şi că inculpatul îi oferea protecţie rămânând în apropierea locului în care DM se prostitua, avertizând-o atunci când se apropiau echipajele de poliţie sau jandarmi şi  apărând-o de alte prostituate care îi puteau atrage pe eventualii săi clienţi  sau de potenţialii clienţi agresivi. Se reţine în actul de sesizare a instanţei că inculpatul nu este salariat şi nu este în căutarea unui loc de muncă.

Având în vedere aceste elemente de fapt prezentate în rechizitoriu concluzia judecătorului de cameră preliminară din cadrul instanţei de fond în sensul că actul de sesizare a instanţei cuprinde suficiente date pentru delimitarea limitelor judecăţii sub aspectului obiectului şi al persoanelor vizate de acuzaţi. Descrierea faptelor astfel cum este realizată permite inculpaţilor să cunoască activităţile ce li se impută şi să îşi formuleze apărările, astfel încât susţinerea din contestaţie în sensul că „descrierea faptei nu se face punctual” şi că rechizitoriul cuprinde formulări generice este lipsită de temei.

În ceea ce priveşte critica vizând imposibilitatea luării la cunoştinţă de actele dosarului de urmărire penală şi faptul nu i-au fost comunicate copii ale mediilor de stocare  informatice ce conţin redarea interceptărilor telefonice realizate în baza mandatelor de supraveghere tehnică emise de judecătorul de drepturi şi libertăţi,  în mod just s-a arătat în încheierea contestată că nu au fost formulate cereri scrise în faza de urmărire penală pentru studiul dosarului care să fi fost respinse şi că în lipsa unor solicitări din partea inculpaţilor sau avocaţilor acestora nu există obligaţia organelor de cercetare penală de  comunicare a copiilor după actele procedurale sau mijloacele de probă din oficiu. Inculpaţii au posibilitatea de a solicita studierea dosarului, posibilitate ce poată fi exercitată  pe toată perioada derulării cercetării judecătoreşti şi posibilitatea de a solicita şi obţine copii ale înscrisurilor din dosarul de urmărire penală şi ale DVD-urilor care conţin înregistrările convorbirilor telefonice ce constituie probe în dosar; în altă ordine de idei  verificarea temeiniciei acuzaţiilor nu constituie obiectul procedurii de cameră preliminară, măsura în care acuzaţiile formulate au suport în probatoriul administrat urmând a fi stabilită prin hotărârea ce va fi pronunţată asupra fondului cauzei, după desfăşurarea cercetării judecătoreşti. De asemenea nu cad sub cenzura judecătorului de cameră preliminară aspectele care ţin de neepuizarea probatoriului pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, acest aspect urmând a fi avut în vedere de instanţa de judecată, potrivit art. 374 al. 5, 6  Cod procedură penală în următoarea etapă procesuală.

Faptul că inculpaţii sunt trimişi în judecată în cadrul aceluiaşi dosar penal nu este de natură să le afecteze dreptul la apărare, fiecare inculpat având posibilitatea  de a se apăra în raport cu faptele ce îi sunt imputate.

Instanţa constată că în cadrul contestaţiei nu au fost formulate critici vizând legalitatea probelor obţinute prin punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică şi nici nu au fost criticate încheierile judecătorului de drepturi şi libertăţi prin care au fost autorizate măsurile de supraveghere tehnică.

Inculpatul CN a arătat că, în condiţiile în care organele de cercetare penală s-au sesizat din oficiu cu privire la infracţiunile ce i-au fost reţinute în sarcină pe baza informaţiilor rezultate din punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică nr. 61 din 16.04.2015 emis de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Braşov,  nu cunoaşte motivaţia avută în vedere  la dispunerea măsurii de supraveghere tehnică, nu ştie dacă respectiva încuviinţare este în legătură cu persoana sa, cine a realizat activitatea de supraveghere, localizare şi redactare a materialului provenit din supraveghere.

În legătură cu acest aspect judecătorul de cameră preliminară din cadrul tribunalului  reţine că potrivit art. 142 al. 5 Cod procedură penală „datele rezultate din măsurile de supraveghere tehnică pot fi folosite şi în altă cauză penală, dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informaţii concludente şi utile privitoare la pregătirea ori săvârşirea unei alte infracţiuni dintre cele prevăzute la art. 139 alin. 2)”.

În speţă datele rezultate din punerea în executare a unui mandat de supraveghere tehnică emis în alt dosar de urmărire penală au fost utilizate nu ca probe în prezenta cauză, ci ca indicii care au atras sesizarea din oficiu a organelor de cercetare şi ca indicii în baza cărora au fost încuviinţate măsurile de supraveghere tehnică în prezenta cauză. Judecătorul de cameră preliminară din cadrul tribunalului nu se poate pronunţa cu privire la legalitatea încheierii dispuse într-un alt dosar penal, iar inculpaţii nu au criticat încheierile din dosarul de urmărire penală din această cauză.

Potrivit art. 292 Cod procedură penală organul de urmărire penală se sesizează din oficiu dacă află că s-a săvârşit o infracţiune pe orice altă cale decât cele prevăzute de art. 289 – 291 (plângere, denunţ, sesizări făcute de persoane cu funcţii de conducere şi de alte persoane) şi încheie un proces verbal în acest sens. Legea procesual penală nu impune existenţa unor condiţii de formă pe care trebuie să le îndeplinească împrejurările sau actele din care organul de urmărire penală îşi extrage informaţiile pe baza cărora se sesizează din oficiu; există, evident, condiţia ca aceste informaţii să nu fie obţinute prin încălcarea legii, însă în cazul de faţă nu există date sau indicii că s-ar fi încălcat vreo dispoziţie legală. Prevederile art. 142 al. 5 Cod procedură penală permit ca datele rezultate din punerea în executare a unui mandat de supraveghere tehnică să fie utilizate, chiar în contextul în care mandatul nu l-a vizat pe cel în legătură cu care s-a constatat ulterior că există indicii că ar fi implicat în comiterea altei fapte penale. Anumite măsuri de supraveghere tehnică, prin natura lor implică o afectare a vieţii private şi a altor persoane decât cele vizate de supraveghere: în mod evident o convorbire telefonică este purtată între două persoane, din care există posibilitatea ca doar una să  fie supusă măsurii de supraveghere prevăzută de art. 138 al. 1 lit. a Cod procedură penală. Dacă încheierea în baza căreia a fost emis mandatul de supraveghere tehnică nr. 61/16.04.2015 de către judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Braşov nu îl privea pe inculpatul CN, acest aspect nu influenţează legalitatea mandatului de supraveghere şi nici legalitatea utilizării în acest dosar penal a informaţiilor obţinute în baza acestui mandat.

În prezenta cauză în faza de urmărire penală, prin încheierile nr. 183/29.09.2015, nr. 189/06.10.2015, nr. 206/23.10.2015, nr. 215/02.11.2015, nr. 228/17.11.2015, nr. 231/20.11.2015, nr. 234/25.11.2015 şi nr. 237 din 27.11.2015 au fost încuviinţate măsuri de supraveghere tehnică pentru punerea în executare a cărora au fost emise mandatele nr. 174/29.09.2015, nr. 178/06.10.2015, nr. 191/23.10.2015,  nr. 197/02.11.2015, nr. 201/17.11.2015, nr. 203/20.11.2015, nr. 205 din 25.11.2015, nr. 207/27.11.2015.

Procesele verbale de redare a activităţilor supravegheate în baza acestor mandate au fost întocmite de inspector TM şi agent principal MC, ambii din cadrul Biroului de investigaţii criminale din cadrul Poliţiei Municipiului Braşov.

La momentul emiterii şi punerii în executare a mandatelor nu fusese pronunţată şi cu atât mai puţin  publicată în Monitorul Oficial decizia nr. 51/16.02.2016 a Curţii Constituţionale prin care s-a constatat că sintagma „ori de alte organe specializate ale statului” din cuprinsul art. 142 al. 1 Cod procedură penală este neconstituţională. Cu alte cuvinte, mandatele de supraveghere tehnică au fost emise şi puse în executare în baza unor prevederi legale care se bucurau de prezumţia de legalitate şi constituţionalitate. Implicarea altor organe specializate ale statului (decât cele de cercetare penală sau lucrători specializaţi din cadrul poliţiei în punerea în executare a mandatelor) nu a afectat, în opinia judecătorul de cameră preliminară din cadrul tribunalului, în nici un mod drepturile fundamentale ale inculpaţilor, câtă vreme nu există nicio probă din care să rezulte că informaţii care privesc viaţa privată a acestora, sau a altor persoane, au fost stocate, manipulate, utilizate în alte scopuri decât ca probe în dosarul penal, de către organele specializate respective. Împrejurarea că aparatura necesară realizării interceptărilor convorbirilor telefonice sau altor comunicări realizate de inculpaţi aparţine unui alt organ al statului şi că implementarea datelor necesare realizării supravegherii tehnice în aparatura respectivă a fost realizată cu participarea altor organe specializate ale statului nu este de natura a afecta legalitatea probelor astfel obţinute şi nici de a crea prejudicii de orice altă natură inculpaţilor, câtă vreme informaţiile astfel interceptate au fost direcţionate către Biroul de investigaţii criminale din cadrul Poliţiei Municipiului Braşov, care le-a recepţionat şi redat în procesele verbale utilizate în dosarul de urmărire penală, ca probe. 

Nu au fost invocate vătămări concrete ale drepturilor inculpaţilor rezultate din vicii ale actelor de urmărire penală, astfel încât judecătorul de cameră preliminară din cadrul tribunalului nu constată incidenţa vreunui caz de nulitate relativă. Nu s-au invocat motive de nulitate absolută şi nici din oficiu nu se constată nulitatea vreunui act de urmărire penală sau a vreunei probe.

În concluzie se constată că nu sunt fondate contestaţiile formulate de inculpaţi, acestea urmând a fi respinse în baza art. 4251 al. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.

În baza art. 272 al. 1 Cod procedură penală onorariul avocatului din oficiu BL, de 230 lei, stabilit potrivit art. 5 al. 1 lit. c din Protocolul încheiat între Ministerul Justiţiei şi UNBR, se va include în cheltuielile judiciare şi se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

În baza art. 275 al. 2, 4 cod procedură penală fiecare contestator-inculpat va fi obligat să plătească statului câte 220  lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge ca nefondate contestaţiile formulate de inculpaţii CN şi PM împotriva  încheierii pronunţate la data de 01.03.2016 de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Braşov în dosarul penal nr. 1782/197/2016/a1, încheiere pe care o menţine.

În baza art. 272 al. 1 Cod procedură penală onorariul avocatului din oficiu BL, de 230 lei se include în cheltuielile judiciare şi se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.

În baza art. 275 al. 2, 4 cod procedură penală obligă fiecare contestator-inculpat să plătească statului câte 220  lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa Camerei de Consiliu din 17.03.2016.

JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ GREFIER

Domenii speta

Spete similare