Măsuri şi excepţii dispuse de către judecătorul de cameră preliminară. Contestaţie

Măsuri şi excepţii dispuse de către judecătorul de cameră preliminară. Contestaţie

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BRAŞOV

SECŢIA PENALĂ

Dosar nr. 16801/197/2016/a1

ÎNCHEIEREA NR.187/CONTESTAŢIE/CAMERĂ PRELIMINARĂ

Şedinţa camerei de consiliu din 28 Octombrie 2016

Completul compus din:

Judecător de cameră preliminară : (…)

Grefier (…)

Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov este reprezentat de procuror (…)

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra contestaţiei formulate de inculpatul contestator SA împotriva Încheierii din 15.09.2016 şi împotriva Încheierii din data de 23.09.2016 pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătorului Braşov, având ca obiect Contestaţie la măsuri şi excepţii dispuse de către judecătorul de cameră preliminară.

Dezbaterile în prezenta cauză au fost înregistrate conform dispoziţiilor art. 369 alin.1 Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în şedinţa camerei de consiliu, cu ocazia pronunţării, se constată lipsa părţilor.

Procedura este legal îndeplinită, părţile nefiind citate.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de 20 octombrie 2016, dată la care susţinerile părţilor au fost consemnate în încheierea acelei şedinţe. la acea dată, având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a se depune concluzii scrise, s-a amânat pronunţarea pentru data de azi când, în urma deliberării,

JUDECĂTORUL DE CAMERA PRELIMINARA

Deliberând asupra contestaţiei de faţă,

Constată că prin încheierea de şedinţă din data de 23.09.2016, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Braşov desemnat în dosarul penal nr.16801/197/2016/a1 în baza art. 346 alin. 4 şi 4 ind. 1 Cod procedură penală, luând act de faptul că prin încheierea din data de 15.09.2016 a exclus din ansamblul probator declaraţia dată în calitate de martor de domnul avocat T. I.D. (filele nr.57-60 dosar de urmărire penală), respingând, pe cale de consecinţă, restul solicitărilor formulate de inculpat, prin apărător, fapt de natură să releve, implicit, legalitatea sesizării instanţei, a administrării celorlalte probe şi a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul de urmărire penală nr.325/P/2016 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, a dispus începerea judecăţii în cauza privind pe inculpatul SA, pentru săvârşirea infracţiunii de „delapidare”, prev. de art.295 alin.1 Cod penal, rap. la art. 308 alin.1 Cod penal, cu aplic. art. 35 alin.1 Cod penal (3 acte materiale).

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul judecătoriei a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, emis în Dosarul de urmărire penală nr.325/P/2016, în data de 23.06.2016, înregistrat la această instanţă sub nr.16801/197/2016/a1, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului SA, pentru săvârşirea infracţiunii de „delapidare”, prev. de art. 295 alin.1 Cod penal, rap. la art. 308 alin.1 Cod penal, cu aplic. art. 35 alin.1 Cod penal (3 acte materiale).

Situaţia de fapt şi mijloacele de probă sunt menţionate în actul de sesizare.

 S-a constatat că inculpatul a formulat prin apărător cereri/excepţii în raport de obiectul camerei preliminare, solicitând, în esenţă  să se constate nulitatea relativă a urmăririi penale şi să se restituie, pe cale de consecinţă cauza, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, ca efect al încălcării dreptului la apărare al inculpatului prin ascultarea ca martor a apărătorului desemnat pe seama acestuia în cursul urmăririi penale, aspect de natură a genera, în opinia inculpatului, excluderea tuturor probelor administrate în faza urmăririi penale, respectiv, în subsidiar, să se înlăture din ansamblul probator declaraţia de martor a avocatului inculpatului, pentru că ar fi fost luată cu încălcarea regulilor incidente în materia ascultării avocatului în calitate de martor şi, implicit (având în vedere argumentele generale expuse în scris şi depuse la dosar cu privire la încălcarea dreptului la apărare) pentru că ar fi fost luată cu nerespectarea dreptului inculpatului de a-şi desemna un alt apărător.

Nu au fost formulate alte cereri/excepţii în raport de obiectul camerei preliminare. Nici din oficiu nu au fost invocate excepţii.

Cu referire la obiectul camerei preliminare, prin Încheierea din data de 15.09.2016, judecătorul de cameră preliminară, analizând actele întocmite în faza de urmărire penală, a constatat că până la momentul ascultării avocatului inculpatului în calitate de martor au fost respectate toate prevederile legale incidente acestei faze a procesului penal.

În ceea ce priveşte cazurile de restituire a cauzei la parchet, s-a reţinut că acestea sunt expres menţionate în Codul procedură penală:

- rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art.345 alin.(3), dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii;

- au fost excluse toate probele administrate în cursul urmăririi penale;

- procurorul solicită restituirea cauzei, în condiţiile art.345 alin.(3), ori nu răspunde în termenul prevăzut de aceleaşi dispoziţii.

În context, s-a reţinut că în speţă nu este aplicabil niciunul dintre cazurile prevăzute expres şi limitativ de lege pentru a se justifica o soluţie de restituire; rechizitoriul cuprinde datele referitoare la fapte, încadrarea juridică, profilul inculpatului, actele de urmărire penală efectuate, trimiterea în judecată şi cheltuielile judiciare; rechizitoriul nu conţine neregularităţi care să atragă imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii.

Cu referire la probele administrate înainte de momentul ascultării în calitate de martor a avocatului desemnat pe seama inculpatului pentru faza urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară nu a constatat existenţa vreunei nulităţi sau necesitatea înlăturării vreuneia dintre aceste probe. S-a reţinut că mijloacele de probă sunt valabile, probele fiind administrate în condiţiile legii procesual-penale în vigoare, menţionându-se că încetarea mandatului apărătorului inculpatului la momentul audierii acestuia în calitate de martor nu invalidează cu efect retroactiv actele de urmărire penale efectuate înaintea acestui moment, când, la solicitarea inculpatului, acestuia i-a fost asigurată asistenţă juridică în condiţiile legii. 

Referitor la criticile formulate în raport de imposibilitatea ascultării ca martor a avocatului inculpatului, judecătorul de cameră preliminară a considerat că ascultarea persoanei de referinţă în calitate de martor nu era interzisă de lege. S-a menţionat că aspectele cu privire la care persoana în discuţie a fost ascultată se referă la împrejurări pe care domnul avocat le-a cunoscut înainte de a deveni apărătorul inculpatului în dosarul de urmărire penală în care a fost emis rechizitoriul ce face obiectul analizei în prezenta cauză.

Singura problemă identificată de judecătorul de cameră preliminară a fost aceea referitoare la încălcarea dreptului la apărare al inculpatului la momentul ascultării domnului avocat ca martor, în condiţiile în care nu i s-a permis inculpatului să angajeze un alt apărător sau să exprime un acord cu privire la ascultarea martorului chiar în condiţiile lipsei acestei forme de apărare. Se reţine că nu există la dosar dovezi din care să rezulte că i s-ar fi adus la cunoştinţă inculpatului că avocatul său urmează a fi ascultat ca martor. S-a considerat că simpla menţiune din declaraţia martorului de la fila nr. 59 dosar de urmărire penală conform căreia s-a procedat de către organul de urmărire penală la contactarea telefonică a suspectului în vederea înştiinţării cu privire la audierea apărătorului în calitate de martor nu este suficientă pentru asigurarea exigenţelor referitoare la respectarea dreptului la apărare al suspectului/inculpatului, mai ales în contextul în care nu rezultă explicit că s-ar fi purtat o discuţie în acest sens în care suspectul să fi exprimat un acord, fie şi tacit, cu privire la administrarea acestei probe fără participarea unui alt avocat care să îi apere interesele.

În aceste condiţii, judecătorul de cameră preliminară a constat că, potrivit art. 102 alin. 2 Cod procedură penală, probele obţinute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal.

În raport de aceste prevederi şi de aspectele anterior relevate, judecătorul de cameră preliminară, constatând nelegala administrare a probei în discuţie, a dispus prin încheierea de referinţă excluderea din ansamblul probator a declaraţiei date în calitate de martor de domnul avocat Terţa Ioan Dumitru (filele nr. 57-60 dosar de urmărire penală).

Încheierea a fost comunicată Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov pentru a preciza, în termen de 5 zile de la comunicare, dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.

Prin adresa nr.325/P/2016, Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov a comunicat că menţine dispoziţia de trimitere în judecată.

În aceste condiţii, având în vedere dispoziţiile art. 346 alin. 4 şi 4 ind. 1 Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecăţii în cauza privind pe inculpatul SA, pentru săvârşirea infracţiunii de „delapidare”, prev. de art. 295 alin.1 Cod penal rap. la art. 308 alin.1 Cod penal, cu aplic. art. 35 alin.1 Cod penal (3 acte materiale).

Împotriva acestor dispoziții în termenul legal inculpatul a formulat contestație, a solicitat desfiinţarea încheierii din 23.09.2016 dar şi a încheierii anterioare, în baza art.282 alin.2 CPP să se constate nulitatea relativă a urmăririi penale pentru încălcarea dispoziţiilor art.10 CPP, să se înlăture toate probele administrate întrucât s-ar fi încălcat dreptul la apărare al suspectului, cu consecinţa restituirii cauzei la parchet în temeiul art.346 alin.3 CPP. În dezvoltarea motivelor de contestaţie inculpatul a reiterat susţinerile de la judecătorie cu menţiunea că dl avocat Terţa Ioan Dumitru a cărui declaraţie de martor a fost exclusă avea delegaţie gratuită emisă de Baroul Braşov.

Contestația nu este întemeiată, urmând a fi respinsă.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, emis în Dosarul de urmărire penală nr.325/P/2016, în data de 23.06.2016, înregistrat la această instanţă sub nr. 16801/197/2016/a1, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului SA, pentru săvârşirea infracţiunii de „delapidare”, prev. de art.295 alin.1 Cod penal, rap. la art.308 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.35 alin.1 Cod penal (3 acte materiale).

Reanalizând excepţiile invocate de inculpat şi reiterate prin contestaţie se constată că acestea sunt neîntemeiate.

Art.346 alin.3 din C.proc.pen. prevede situaţiile în care judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet, neadministrarea probelor solicitate neputând fi încadrată în niciuna din cele trei ipoteze. Astfel prima ipoteză avută în vedere de legiuitor se referă la situaţia în care rechizitoriul este neregulamentar întocmit, dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii  obiectului sau limitelor judecăţii, ceea ce nu poate fi pus în discuţie. A doua  ipoteză este aceea în care judecătorul a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale, iar a treia este cea în care procurorul solicită restituirea  cauzei în condiţiile art.345 alin. 3 sau nu răspunde după ce încheierea dată de judecător în condiţiile alin. 2 al art. 345 a fost comunicată parchetului.

Potrivit art.345 alin.2 din C.proc.pen., eventualele neregularităţi constatate de judecătorul de cameră preliminară ale actului de sesizare sunt analizate prin raportare la prevederile art.280 -282 din C.proc.pen., ce reglementează regimul nulităţilor. Astfel, nulitatea absolută este atrasă în situaţiile expres şi limitativ prevăzute de art.281 alin.1, iar susţinerile inculpatului nu se referă la vreuna din aceste situaţii,eventual poate fi pusă în discuţie doar nulitatea relativă, care poate avea  drept consecinţă anularea actului numai dacă s-a adus vreo vătămare drepturilor părţilor, vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului.

Potrivit art.345 alin.2 din C.proc.pen., eventualele neregularităţi constatate de judecătorul de cameră preliminară ale actului de sesizare sunt analizate prin raportare la prevederile art. 280 -282 din C.proc.pen din C.proc.pen., ce reglementează regimul nulităţilor. Astfel, nulitatea absolută este atrasă în situaţiile expres şi limitativ prevăzute de art.281 alin.1, iar susţinerile inculpatului nu se referă la vreuna din aceste situaţii. În toate celelalte cazuri, poate fi pusă în discuţie doar nulitatea relativă, care poate avea  drept consecinţă anularea actului numai dacă s-a adus vreo vătămare drepturilor părţilor, vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului

În mod corect prin încheierea din 15.09.2016 - definitivă, constatând nelegala administrare a probei cu martorul avocat T. I. D., în legătură cu împrejurări pe care domnul avocat le-a cunoscut înainte de a deveni apărătorul inculpatului în dosarul de urmărire penală în care a fost emis rechizitoriul ce face obiectul analizei în prezenta cauză, judecătorul de la prima instanță a dispus excluderea din ansamblul probator a declaraţiei. Mijloacele de probă anterior administrate de organul de urmărire penală sunt valabile, probele fiind administrate în condiţiile legii procesual-penale în vigoare. Încetarea mandatului apărătorului inculpatului la momentul audierii acestuia în calitate de martor nu invalidează cu efect retroactiv actele de urmărire penale efectuate înaintea acestui moment, când, la solicitarea inculpatului, acestuia i-a fost asigurată asistenţă juridică în condiţiile legii,legea procesual penală nereglementând efectul retroactiv al constatării nulității relative a unui act procesual.

Satisfacerea exigenţelor art.6, paragraful 1 din CEDO, în sensul dreptului la un proces echitabil, paragraful 3 litera a, în sensul că orice acuzat are, în special, dreptul să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa şi paragraful 3 litera b, în sensul dreptului la apărare, presupune o descriere adecvată în actele procesuale și în rechizitoriu a naturii şi cauzei acuzaţiei ce i se aduce, determinarea precisă a persoanei şi a faptei, pe ce probe este bazată acuzaţia, încadrarea juridică a fiecărei fapte şi persoane, exigențe care au fost satisfăcute în prezenta cauză, în condiţiile în care inculpatul nu a formulat după încetarea mandatului avocatului din oficiu ca urmare a audierii ca martor cereri de amânare pentru angajare apărător ales,sau readministrare a probatoriului sau a altor probe utile şi concludente, neputându-şi invoca propria culpă.

Dreptul la un proces echitabil, aşa cum arată şi termenul, se referă la procesul penal privit ca un întreg, şi nu la o etapă a acestuia. Chiar dacă am aprecia că, pe parcursul urmăririi penale, ar fi avut loc o încălcare care poate fi apreciată ca inechitate, dreptul la un proces echitabil suferă o atingere  doar dacă ea nu este îndreptată pe parcursul aceluiaşi proces penal ori nu mai poate fi îndreptată, pentru că numai astfel atingerea dreptului la un proces echitabil devine efectivă, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză. Potrivit dispoziţiilor art.374 alin.9 CPP inculpatul  poate cere administrarea de probe  utile şi concludente şi în cursul cercetării judecătoreşti,  neimpunându-se restituirea cauzei la procuror.

Susţinerea inculpatului în sensul că i-a fost nesocotit dreptul la apărare efectivă va fi respinsă ca neîntemeiată întrucât i-au fost aduse la cunoştinţă care sunt acuzaţiile concrete care i se aduc ,drepturile şi obligaţiile prevăzute de art.108, art.83, art.10  din C.proc.pen, respectiv  toate fapta pentru care a fost cercetat şi încadrarea juridică dată acesteia şi dreptul de a nu face nicio declaraţie.

Procurorul a menționat expres în rechizitoriu ce texte legale apreciază a fi încălcate de către inculpat, are sunt probele ce conturează în viziunea acuzării vinovăția acestora, iar judecătorul de cameră preliminară nu evaluează necesitatea sau oportunitatea administrării altor probe, nici temeinicia sau netemeinicia trimiterii în judecată, neavând posibilitatea de a valida acuzaţiile formulate de procuror, ci doar legalitatea probelor deja administrate în cursul urmăririi penale, în cadrul unui „filtru de legalitate”.

Ulterior, în faza de judecată, instanţa administrează probele în condiţii de publicitate şi de contradictorialitate, evaluând probatoriul administrat cu privire la temeinicia sau nu a acuzaţiei penale formulată de procuror împotriva inculpatului, în vederea pronunţării unei hotărâri judecătoreşti legale şi temeinice.

În raport cu cele mai sus menţionate judecătorul de cameră preliminară din cadrul tribunalului constată  în temeiul art.347 rap la art.346 alin.(2) C.proc.pen. că în mod judicios judecătorul de cameră preliminară de la judecătorie în baza art.346 alin.1, 2 C.proc.pen. a constatat (după excluderea din ansamblul probator declaraţia dată în calitate de martor de domnul avocat T. I. D. in baza art. 345 alin. 3 Cod procedură penală, raportat la art. 102 alin.2 Cod procedură penală) legalitatea sesizării instanţei, a efectuării actelor de urmărire penală ,a respins implicit cererea de restituire a cauzei şi a dispus începerea judecăţii.

În concluzie, dispozițiile judecătorului de camera preliminara din cadrul instanței de fond sunt legale și temeinice, ca atare vor fi menținute și contestația formulată în cauză va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge contestația formulată de către inculpatul SA  împotriva Încheierii de ședință  din data de 23.09.2016 dată de  judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Braşov  în dosarul penal nr. 16801/197/2016/a1.

În  baza  art  275  al  2  CPP obligă  contestatorul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în şedinţa camerei de consiliu,azi data de 28.10.2016.

Domenii speta

Spete similare