Răspunderea contractuală în concurs cu răspunderea civilă delictuală, în cazul încheierii unui contract de prestări servicii silvice de pază a pădurilor, pentru o perioadă de un an.

Prin acţiunea civilă înregistrată la Judecătoria P, reclamantele FM şi GDM au chemat în judecată pârâţii Direcţia Silvică Pi, LM, Ocolul Silvic P, ŞS, IS, ID, RA, SC, OO, TG, Primăria Comunei M, FG, PM, MI şi MG, solicitând să se dispună obligarea pârâţilor să procedeze la încheierea contractului de prestări servicii silvice, pentru paza suprafeţei de pădure de 4.000 m.p., situată în comuna M, sat D, jud. A, pentru perioada 24 ianuarie 2007-24 ianuarie 2008, arătându-se că reclamanta FM  a plătit contravaloarea serviciului de pază silvică pârâţilor, conform chitanţelor depuse la dosar. S-a solicitat ca, în procesul-verbal de control întocmit de SC, să se specifice că cele 67 de buturi ce au fost găsite prin constatarea penală, din 18 mai 2007 şi 29 mai 2007, să fie consemnate în actul de inspecţie, pentru care pârâţii să fie obligaţi să îşi asume responsabilitatea contravalorii celor 67 de stejari tăiaţi ilegal din pădurea lor, din vina lor exclusivă Reclamantele au mai arătat că pârâţii nu au respectat atribuţiile de serviciu, că  procesul-verbal de preluare în pază a fost completat fără o inspecţie de fond, fiind semnat cu intenţia de a se completa ulterior alte date. S-a precizat că nici Direcţia Silvică nu şi-a făcut datoria faţă de proprietarii particulari, aceasta având obligaţia să îi anunţe cu 30 de zile înainte de expirarea ultimului contract de pază cu adrese scrise în vederea reactualizării acelui contract sau rezilierii lui. S-a mai solicitat ca pârâţii să fie obligaţi, în solidar, la plata unor despăgubiri pentru cei 67 stejari tăiaţi abuziv din pădurea lor, în perioada iunie 2004 până în prezent, identificarea reală a celor 67 de cioate rezultate prin tăierile stejarilor, fiind făcută pe 18 mai 2007 şi 29 mai 2007. Prin Sentinţa civilă nr…./12.09.2008, a Judecătoriei P. a fost respinsă acţiunea, ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantele, Tribunalul A, prin Decizia civilă nr…./06.04.2009, admiţând apelul, a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria P, pentru a fi administrate toate probele. Prin Sentinţa civilă nr…./06.02.2014, pronunţată de Judecătoria P, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamante reţinându-se că din titlul de proprietate nr…/04.09.2003 a rezultat că reclamantele sunt proprietarele suprafeţei de 4.000 m.p.-teren forestier, acestea fiind puse în posesia suprafeţei de teren forestier. S-a reţinut că pretinsul contract de prestări servicii silvice invocat de reclamante nu are număr de înregistrare, nu este datat şi nu este semnat de prestator, ori contractul presupune acordul de voinţă al părţilor contractante, neputând produce efecte juridice în situaţia în care nu a fost semnat decât de o singură parte. Au fost invocate dispoziţiile art.35 alin.1 din O.U.G. nr.139/2005, potrivit cărora ocoalele silvice şi actualii deţinători răspund de paza şi protecţia vegetaţiei forestiere de pe terenurile solicitate de foştii proprietari şi după punerea în posesie, până la formarea structurilor proprii de pază sau de administrare ori până la încheierea unor contracte de administrare şi pază cu un ocol silvic, dar nu mai târziu de 180 de zile de la data punerii în posesie, constatându-se că reclamanta FM a plătit suma de 21,42 lei, reprezentând contravaloare pază pădure. Instanţa a concluzionat că reclamantele nu au făcut dovada existenţei contractului de prestări servicii silvice, solicitarea acestora de a se constata valabilitatea contractului de pază pentru perioada 24.01.2007-24.01.2008, şi obligarea pârâţilor la asigurarea serviciului de pază a pădurii fiind inadmisibilă, în condiţiile în care orice contract îşi produce efecte pentru viitor, începând cu data realizării acordului de voinţă până la expirarea termenului stabilit de părţi. În ceea ce priveşte despăgubirile solicitate, instanţa a constatat că reclamantele nu au făcut dovada îndeplinirii tuturor condiţiilor prevăzute de dispoziţiile art.998-art.999 cod civil. Împotriva acestei sentinţe, s-a formulat recurs de reclamante. Prin Încheierea nr…./8.10.2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost admisă cererea de strămutare formulată de către recurentele reclamante şi s-a dispus strămutarea cauzei de la Tribunalul A, la Tribunalul C-S. Prin Decizia civilă nr. …/R/22.04.2015, s-a admis recursul formulat de reclamante, sentinţa fiind casată şi dosarul trimis pentru rejudecare la Judecătoria R., care prin Sentinţa civilă nr…./19.07.2016, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâţii la încheierea  contractului de prestări servicii  silvice pentru pădurea proprietatea reclamatelor, începând cu anul 2007 şi în continuare prelungirea acestuia până în anul 2011, fiind constatată existenţa şi valabilitatea contractului de prestări servicii  silvice pentru pădurea proprietatea reclamatelor începând cu anul 2007, până în anul 2011; au obligaţi pârâţii Direcţia Silvică Piteşti şi Ocolul Silvic Piteşti la încheierea unui nou contract de prestări servicii  silvice de pază  valabil începând cu anul 2011; a fost respinsă cererea privind acordarea despăgubirilor în  valoare de 4.368,15 lei.

Faţă de solicitarea reclamantelor privind constatarea existenţei şi a valabilităţii contractului de prestări servicii  silvice pentru pădurea proprie, începând cu anul 2007, precum şi obligarea pârâtelor Direcţia Silvică P şi Ocolul Silvic P să încheie un nou contract de prestări servicii valabil începând cu anul 2011, instanţa de fond a reţinut că potrivit Titlului de proprietate nr…/04.09.2003, procesului-verbal de punere în posesie nr../31.07.2003,  Raportului de expertiză efectuat în cauză  reclamantele sunt proprietarele suprafeţei de 4.000 m.p. teren forestier, înscris în amplasamentul silvic situat în comuna M, jud.A, UP III tarlaua 18, parcela 29, subparcela 29 B, constatându-se aplicabilitatea dispoziţiilor art. 1 şi art. 13-art.15 din Legea 26/1998, potrivit cărora pădurile, incluse în amenajamentele silvice constituie, indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier naţional, iar persoanele fizice, juridice şi instituţiile publice care beneficiază, sub raport economic, de efectele funcţiilor de protecţie ale pădurilor, au obligaţia să plătească unităţilor silvice contravaloarea acestor efecte iar Regia Naţională a Pădurilor prestează, la cerere, contra cost, servicii de specialitate în pădurile proprietate privată, ale altor deţinători, precum şi în vegetaţia forestieră din afara fondului forestier. Ca urmare, având în vedere situaţia de fapt în prezenta cauză, conform probelor administrate: chitanţă,  factură pe care se menţionează că plata făcută reprezintă contravaloarea serviciului de pază pădure şi un contract tipizat, semnat doar de una dintre reclamante, instanţa a reţinut că s-a încheiat un antecontract între reclamante şi pârâtele Direcţia Silvică P şi Ocolul Silvic P, respectiv un acord de voinţă, având ca obiect o prestaţie de a face, respectiv de a încheia contractul  de prestări servicii silvice, iar nerespectarea obligaţiei de către pârâte antrenează răspunderea contractuală a pârâtelor arătate. S-a reţinut de instanţa de fond că repararea prejudiciului reclamantelor, întemeiată pe această răspundere contractuală a pârâtelor, constă tocmai în obligativitatea pârâtelor de a încheia contractul de prestări servicii silvice de pază, începând cu anul 2007 şi în continuare prelungirea acestuia până în anul 2011, precum şi  constatarea existenţei şi valabilităţii contractului de prestări servicii  silvice pentru pădurea reclamatelor începând cu anul 2007, până în anul 2011. Cu privire la obligarea pârâtelor Direcţia Silvică P şi Ocolul Silvic P să încheie un nou contract de prestări servicii valabil începând cu anul 2011, instanţa a reţinut că, potrivit art. 10 şi art.13 Legea 46/2008, sunt obligatorii administrarea, precum şi asigurarea serviciilor silvice, după caz, la toate pădurile, indiferent de forma de proprietate, prin ocoale silvice. motiv pentru care  a admis şi acest capăt de cerere. În ceea ce priveşte cererea privind acordarea despăgubirilor estimate provizoriu la 400 lei, pentru 67 stejari tăiaţi în anul 2007 şi 72 lei pentru anul 2008, despăgubiri constatate ca având o valoare de 4368,15 lei, potrivit raportului de expertiză, pe temeiul răspunderii civile delictuale a pârâţilor, solicitând antrenarea răspunderii în solidar între pârâţi, instanţa a reţinut că răspunderea civilă delictuală, faţă de momentul realizării faptei ilicite anul 2007-2008, este prevăzută de art. 998-art.999 cod civil din 1864, respectiv răspunderea pentru fapte proprie pentru persoanele care aveau paza pădurii şi de art.1000 alin.3 cod civil, respectiv răspunderea comitenţilor pârâţi Direcţia Silvică P şi Ocolul Silvic P, pentru faptele prepuşilor săi , în solidar. S-a constat că, deoarece reclamantele au invocat răspunderea civilă delictuală, ceea ce presupune, în esenţă, o faptă ilicită  din partea pârâţilor, în lipsa unor raporturi contractuale, iar, în condiţiile în care instanţa a obligat pârâţii la încheierea contractelor,  această cerere a fost respinsă, ca neîntemeiat, deoarece instanţa nu poate modifica fundamentul pretenţiei reclamantelor, principiul disponibilităţii părţilor primând în această situaţie, reţinându-se că fapta ilicită cauzatoare de prejudicii în cazul răspunderii delictuale constă în încălcarea unei obligaţii legale, cu caracter general, care revine tuturor, respectiv obligaţia de a nu vătăma drepturile altuia prin fapte ilicite, spre deosebire de fapta ilicită din răspunderea contractuală când  este încălcată obligaţia contractuală existentă într-un contract preexistent faptei şi  valabil încheiat, iar în prezenta cauză obligaţia de pază izvorăşte din contract. 

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs pârâtul  Ş.S. şi reclamantele F.M. şi G.D.M., iar instanţa, analizând motivele de recurs invocate de către recurente, constată că recursurile promovate sunt neîntemeiate, analizându-se, cu prioritate, motivele şi probele referitoare la existenţa contractului de prestări servicii, având ca obiect paza pădurii proprietatea reclamantelor. S-a constatat, în acest sens, că, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse, între părţi s-a încheiat un contract de prestări servicii având ca obiect şi paza pădurii proprietatea reclamantelor, acest contract având natură consensuală, astfel că, pentru încheierea sa valabilă a fost a fost suficient acordul de voinţă, iar dovada încheierii contractului şi a obiectului lui s-a făcut prin chitanţa şi factura fiscală, din are rezultă că plata s-a făcut pentru serviciul de pază a pădurii, şa cum rezultă şi din probele testimoniale (permise datorită naturii de început de dovadă scrisă a chitanţei), conform art. 1197 din vechiul cod civil, din actul de control şi din procesul-verbal de preluare în pază. Dovada datei de început a contractului, în lipsa semnăturii prestatorului de pe contractul tipizat, este făcută de chitanţa emisă pentru plata parţială a contractului şi este data de 24.01.2007. Dovada duratei contractului, în lipsă de înscrisuri  şi probe directe, se face prin luarea în considerare a înscrisului invocat de reclamanţi (contractul tipizat semnat doar de către aceştia), înscris în care se arată termenul ca fiind de un an,. Instanţa a constatat că, între reclamante şi pârâtul Ocolul Silvic P, s-a încheiat un contract de prestări servicii, pe perioada de un an, între 24.01.2007 şi 24.01.2008, având ca obiect paza pădurii proprietatea reclamantelor şi că, în baza acestui contract s-a născut o răspundere contractuală, condiţionată de existenţa unui prejudiciu şi analizând existenţa acestui prejudiciu, instanţa a constatat că din raportul de expertiză a rezultat că din pădurea reclamantelor au fost tăiaţi ilegal un număr de 63 de arbori. Având în vedere procesul verbal de preluare în pază, la momentul începerii contractului de prestări servicii (24.01.2007), aceste cioate existau, concluzia fiind  aceea că arborii au fost tăiaţi în perioada 24.01.2008-12.04.2016,. Instanţa a mai reţinut şi faptul că, între data de 09.04.2009 (Nota de constatare nr. 543/09.04.2009) şi data finalizării expertizei, au fost tăiaţi ilegal un număr de 15 arbori, rezultând că, în perioada 24.01.2007-09.04.2009, au fost tăiaţi ilegal un număr 48 de arbori. Astfel, instanţa, având în vedere concluzia expertizei, conform căreia este imposibil de determinat vechimea cioatelor,  constată că nu se poate stabili perioada exactă în care au fost tăiaţi aceşti arbori, respectiv perioada 247.01.2007-24.01.2008 (caz în care pârâta Direcţia Silvică A ar răspunde pentru repararea prejudiciului) sau perioada 24.01.2008-09.04.2009 (perioadă în care nu a existat un contract de prestări  servicii iar pârâta nu ar răspunde pentru repararea prejudiciului în baza răspunderii civile contractuale). Pentru aceste considerente, întrucât există posibilitatea ca aceşti arbori să fi fost tăiaţi în perioada 24.01.2008-09.04.2009, (perioadă în care nu a mai fost asigurată paza pădurii), instanţa a constatat că este neîntemeiat petitul având  ca obiect  repararea  prejudiciului în baza răspunderii civile contractuale. Cu privire la existenţa unei răspunderi delictuale, invocate de către reclamante, ca şi temei al obligării pârâţilor la repararea prejudiciului constând în contravaloarea celor 63 de arbori, instanţa constată că lipseşte o condiţie impusă de art. 998 din vechiul cod civil, aceea a existenţei unei fapte ilicite. Astfel, pentru reţinerea unei fapte ilicite este necesar să se constate că Ocolul Silvic avea obligaţia legală şi a refuzat nejustificat încheierea unui contract de prestări servicii silvice cu reclamantele. S-au invocat dispoziţiile art. 10 din Legea 46/2008, instanţa reţinând că, având în vedere că poate exista un refuz justificat al ocolului silvic, (motivat de lipsa calităţii de proprietar al petentului, de natura vegetaţiei de pe teren, etc.), consideră că este necesar a se stabili (anterior constatării neîndeplinirii obligaţiei de a încheia contractul) refuzul nejustificat de a încheia contractul, natura acestui refuz determinând caracterul licit sau ilicit al faptei, condiţie cerută de art. 998 vechiul vod civil. Această constatare, pentru a produce efecte cu privire la determinarea caracterului ilicit al faptei poate fi  făcută doar printr-o hotărâre judecătorească, pronunţată ca urmare a unei acţiuni, având ca obiect obligarea ocolului silvic să încheie contractul de prestări servicii. De la data formulării  acestei acţiuni, în cazul în care este admisă, direcţia silvică, în numele ocolului silvic, ar putea fi obligată,  pentru prejudiciul produs proprietarului pădurii. Cu privire la petitul având ca obiect repararea unui prejudiciu indirect, determinat de neefectuarea tăierilor de îngrijire, instanţa a constatat că este neîntemeiat arătându-s că repararea acestui prejudiciu s-ar putea face de către pârâţi doar în situaţia în care, în sarcina lor, s-ar constata existenţa obligaţiei de  efectuare a tăierilor de îngrijire. Întrucât contractul de prestări servicii  (în care se găseşte  această obligaţie) nu a fost semnat de către pârâtul Ocolul Silvic P şi din nici un alt început de dovadă scrisă nu rezultă că, convenţia dintre părţi cuprinde şi această obligaţie, instanţa nu a putut reţine existenţa acesteia în sarcina pârâţilor. Cu privire la petitul  având ca obiect constatare că între reclamante şi ocolul silvic s-a încheiat un contract  de prestări servicii, din data de 24.01.2007 şi până în prezent, instanţa constată că este neîntemeiat, pentru considerentele arătate anterior,  cu ocazia  constatării perioadei  contractului ca fiind 24.01.2007-24.01.2008. Cu privire la petitul având ca obiect  obligarea pârâtelor Direcţia Silvică A şi Ocolul Silvic P la încheierea  unui contract de prestări servicii silvice cu reclamantele, începând cu anul 2011, instanţa a constatat că este neîntemeiat, întrucât instituirea în sarcina  unei persoane fizice sau juridice a unei obligaţii  de a face se poate dispune doar pentru viitor, nu şi pentru trecut. În plus,  în cazul unui contract ce are ca  obiect prestaţii  succesive, în cazul în care acesta s-ar încheia pentru trecut ar fi lipsit  de obiect.

Domenii speta

Spete similare