Actiune in raspundere delictuala

Dosar nr. XXXXX/193/2015

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA BOTOŞANI - SECŢIA CIVILĂ

Şedinţa publică din data de xx.xx.xxxx

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE –

 GREFIER –

SENTINŢA CIVILĂ NR. XXXX 

Pe rol, judecata cauzei civile având ca obiect „acţiune în răspundere delictuală”, formulată de reclamantul Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş, în contradictoriu cu pârâta P. M. şi chematul în garanţie Casa Naţională de Asigurări de Sănătate prin Casa de Asigurări de Sănătate Botoşani.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de xx.xx.xxxx, situaţie consemnată în încheierea de şedinţă din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, şi când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunţarea succesiv pentru astăzi, când:

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă instanţa constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani la data de xx.xx.xxxx în dosarul nr. XXXXX/193/2015, reclamantul Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş a solicitat în contradictoriu cu pârâta P. M., să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 12.427,82 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate pârâtei, de care a beneficiat în cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş, în UPU SMURD, Secţia Neurochirurgie în perioada de xx.xx.xxxx-xx.xx.xxxx, cu dobândă legală de la data externării şi până la data plăţii efective. Cu cheltuieli de judecată.

A arătat reclamanta că, în fapt, pârâta P. M., prin conduita sa culpabilă, s-a autoaccidentat în data de xx.xx.xxxx aşa cum reiese din Ordonanţa de clasare din xx.xx.xxxx a Parchetului de pe lângă Judecătoria Năsăud. Ca urmare a accidentului din data de xx.xx.xxxx ,pârâta a fost internată în Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş, contravaloarea cheltuielilor de spitalizare fiind în sumă de 12.427,82 lei, conform decontului de cheltuieli. În dosarul nr. XXXX/P/2015, prin Ordonanţa de clasare din data de xx.xx.xxxx a Parchetului de pe lângă Judecătoria Năsăud, a fost clasată cauza, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, acţiunea civilă a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Tg. Mureş fiind lăsată nesoluţionată. Conform prevederilor art. 27 Cod procedură penală, persoana vătămată care nu s-a constituit parte civila în procesul penal poate să pornească acţiunea civilă în faţa instanţei civile.

Susţine reclamanta că i-a comunicat pârâtei notificarea nr. XXXXX din xx.xx.xxxx, fără rezultat însă. Conform art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane, precum şi daune sănătăţii propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate şi dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată. Reclamantul, în calitate de furnizor de servicii medicale care intră sub incidenţa prevederilor art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, are obligaţia raportării distincte către casa de asigurări de sănătate a serviciilor prestate persoanelor care au suferit vătămări corporale cauzate de terţi, şi, totodată, de restituire a sumelor decontate pentru cazurile respective, către Casa de Asigurări de Sănătate Mureş, pentru a se evita existenţa unei duble plăţi pentru serviciile medicale acordate persoanei vătămate. Obligaţia privind evidenţierea distinctă a cheltuielilor de spitalizare este reglementată şi de Hotărârea nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015.

A arătat reclamantul că este gestionar de fonduri publice, provenite din Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate sau de la bugetul de stat, alocate de către Ministerul Sănătăţii. Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş este o instituţie bugetară, finanţată atât din venituri proprii, adică pe baza serviciilor realizate, servicii facturate lunar de unitatea sanitară către Casa de Asigurări de Sănătate Mureş, cât şi de la bugetul de stat, pentru anumite servicii. Aşadar, are dreptul ce rezultă ex lege de recuperare a cheltuielilor de spitalizare ocazionate de îngrijirile medicale acordate persoanei vătămate ca urmare a faptei pârâtei, acestui drept fiindu-i corespunzătoare obligaţia corelativă a pârâtei de plată a respectivelor cheltuieli de spitalizare. Din prevederile legale invocate rezultă chiar obligaţia spitalului de recuperare a cheltuielilor de spitalizare solicitate şi de restituire a respectivelor sume către casa de asigurări de sănătate, spre a fi returnate în fondul bugetar de provenienţă, prin fapta pârâtei fiind vătămat interesul public.

Susţine reclamantul că în cauză este vorba despre o formă specială de răspundere civilă delictuală a pârâtei, reglementată de Legea nr. 95/2006. Pârâta, prin fapta sa culpabilă, a cauzat un prejudiciu reclamantului, prejudiciu reprezentat de cheltuielile ocazionate de îngrijirile medicale acordate persoanei vătămate, conform disp. art. 1357 şi 1359 Cod civil. Este vorba despre un prejudiciu patrimonial, cert, care nu a fost reparat încă, pârâta neprocedând la achitarea de bunăvoie a debitului datorat şi nici la achitarea acestuia în urma notificării sale. Pârâta a săvârşit o faptă ilicită, unul dintre efectele acesteia fiind provocarea unor efecte negative asupra sănătăţii persoanei vătămate, ceea ce a impus acordarea de îngrijiri medicale acesteia. S-a provocat astfel, ca şi efect final, o pagubă reclamantei, prin angajarea unor cheltuieli care, în lipsa faptei ilicite, nu s-ar fi impus a fi efectuate. Există raport de cauzalitate dintre fapta ilicită si prejudiciu, întrucât patrimoniul reclamantului a avut de suferit prin fapta săvârşită de pârâtă.

A subliniat reclamantul că cererea de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale aferente cheltuielilor de spitalizate se întemeiază pe prevederile art. 1489 alin. 1 şi art. 1535 Cod civil, precum şi pe doctrina şi practica judiciară. Obligaţia pârâtei de achitare a dobânzii legale aferentă cheltuielilor de spitalizare pentru persoana vătămată rezultă din chiar obligaţia legală instituită de art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006. În speţă fiind vorba despre o obligaţie legală, dobânda legală curge de drept din momentul în care se naşte obligaţia de achitare a debitului principal, aceasta fiind data externării persoanei vătămate din spital. Obligaţia pârâtei rezultă ex lege, nefiind astfel necesară niciun fel de notificare. Pârâta avea cunoştinţă despre obligaţia care-i incumba de a achita suma reprezentând cheltuieli de spitalizare, odată ce aceasta era prevăzută într-un act normativ opozabil şi aplicabil erga omnes şi care se afla deja în vigoare din anul 2006.

În drept, s-au invocat disp. art. 27 Cod procedură penală, art. 194 -195 şi art. 411 alin. 1 pct. 2, teza a II-a Cod procedură civilă; art. 1357, art. 1489 alin. 1 şi art. 1535 şi art. 1359 Cod civil; art. 2 alin. 9, art. 34, art. 93, art. 165 alin. 1, art. 171 alin. 4, art. 188 alin. 1, art. 189 alin. 1, art. 2 alin. 9, art. 93 şi art. 313 alin. 1, teza I şi II şi alin. 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare; art. 78 alin. 1 din Legea nr. 500/2002, privind finanţele publice, art. 1 alin. 6 din Constituţia României; art. 30 alin. 1 din OUG 80/2013.

În dovedire s-au depus la dosar înscrisuri, printre care decontul pentru costul spitalizării pentru persoana vătămată, copia Ordonanţei de clasare din xx.xx.xxxx a Parchetului de pe lângă Judecătoria Năsăud, notificarea nr. XXXXX din xx.xx.xxxx.

Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare, în data de xx.xx.xxxx, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi nefondată şi a cererii de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată. În aceeaşi dată, pârâta a formulat cerere de chemare în garanţie a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate prin Casa de Asigurări de Sănătate Botoşani, solicitând instanţei obligarea acesteia din urmă la plata sumei solicitată de reclamantă.

A învederat pârâta că nu poate fi obligată la plata cheltuielilor solicitate în cauză, întrucât are calitatea de asigurat şi, în temeiul Legii 95/2006, beneficiază de asistenţă medicală gratuită pentru un pachet de bază. Potrivit practicii judiciare, Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate va suporta toate cheltuielile şi va deconta spitalului toate costurile medicale realizate. Faptul că pârâta a necesitat îngrijiri medicale în cadrul spitalului ca urmare unei accidentări nu exclude automat serviciile medicale primite din sfera celor incluse în pachetul de bază asigurat. Sub acest aspect nu este relevantă cauza bolii sau a lezării sănătăţii, ci afecţiunea şi tipul îngrijirilor medicale necesare. Dacă medicul stabileşte că asiguratul necesită consultaţie, diagnosticare, tratament medical sau chirurgical de natura celor incluse în pachetul de bază, acestea urmează a fi acordate de spital şi decontate, chiar dacă starea pacientului a fost determinată de un accident, agresiune sau alte situaţii justificate, cu atât mai mult în cazul unei urgenţe medicale. A subliniat pârâta că, potrivit Legii 95/2006, contractul de furnizare de servicii medicale al spitalului public cu casa de asigurări sociale de sănătate reprezintă sursa principală a veniturilor în cadrul bugetului de venituri şi cheltuieli şi se negociază de manager cu conducerea CAS, în funcţie de indicatorii stabiliţi în contractul – cadru de furnizare de servicii medicale.

Susţine pârâta că  nu este dat caracterul ilicit al faptei, care să justifice angajarea răspunderii pârâtei. Prin ordonanţa de clasare s-a avut în vedere că fapta nu e prevăzută de legea penală. Conform art. 28 din Codul de procedură penală, hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o. Acest principiu nu este aplicabil şi în cazul ordonanţelor, motiv pentru care ordonanţa de clasare nu are autoritate de lucru judecat. Este neîntemeiat cuantumul prejudiciului şi dobânda pretinsă, întrucât la momentul externării nu i s-a adus la cunoştinţă acest decont. Astfel, decontul respectiv de cheltuieli are valoarea unui act juridic unilateral, fără a avea valoare probantă, în lipsa unei dovezi certe că i s-a comunicat. Nu este real că nu ar fi dat curs notificării reclamantei, având în vedere că la data de xx.xx.xxxx i-a transmis acesteia cuponul de pensie şi copie după cardul de sănătate, pentru dovedirea calităţii de asigurat.

A solicitat pârâta ca, în situaţia în care instanţa va considera cererea ca fiind întemeiată, să dispună chemarea în garanţie a Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate Botoşani, care să fie obligată la plata sumei solicitate, în virtutea calităţii sale de asigurat.

În drept, s-au invocat disp. Legii 95/2006.

În dovedire, pârâta a depus la dosar înscrisuri.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, şi respingerea apărărilor pârâtei din întâmpinare. A arătat că pârâta susţine în mod eronat că, întrucât are calitatea de asigurat, este exclusă orice posibilitate de obligare a sa la plata unor servicii medicale incluse în asigurarea de bază. Potrivit art. 313 al. 1 din Legea 95/2006, persoanele care prin fapta lor aduc daune sănătăţii altei persoane, precum şi daune sănătăţii propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată. Din Ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Năsăud din dosarul nr. XXXX/P/2015 rezultă că, în urma cercetărilor efectuate la data de xx.xx.xxxx, s-a stabilit că numita P. E. a sărit din tren după plecarea acestuia din staţia de cale ferată Năsăud. Prejudiciul cauzat furnizorului de serviciu medicale s-a datorat culpei pârâtei, care are obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale. Potrivit Ordinului Ministrului Sănătăţii şi al preşedintelui CNAS nr. 388/186/2015 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2015 a HG. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a contractului – cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015, pe anul 2015 s-a stabilit un tarif pe caz ponderat de 1850 lei. Suma decontată de CAS Mureş pentru serviciile medicale acordate pârâtei a fost de 3706,66 lei. Aşa cum reiese din decontul de cheltuieli şi din fişa de calcul, cheltuielile efective suportate de spital şi calculate conform art. 3 al. 1 din Ordinul 1100/2005 au fost în cuantum de 12.427,82 lei. În mod contrar susţinerilor pârâtei, în cauză sunt îndeplinite cumulativ condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a acesteia.

În data de xx.xx.xxxx, reclamantul a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanţie, prin care a solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată şi a reiterat susţinerile anterioare. A arătat că, întrucât cererea de chemare în garanţie nu i s-a comunicat odată cu întâmpinarea, potrivit art. 73 al. 3 din Codul de procedură civilă, rezultă că nu a fost depusă în termenul legal. A mai arătat că cererea de chemare în garanţie este inadmisibilă, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de disp. art. 72 al. 1 din Codul de procedură civilă. Pe fond, a mai arătat reclamantul că nu are niciun raport juridic cu chemata în garanţie, decontarea serviciilor furnizate pacienţilor fiind făcută de CAS Mureş.

Chemata în garanţie Casa de Asigurări de Sănătate Botoşani a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondată a cererii de chemare în garanţie. Potrivit art. 8 al. 2 din HG 400/2014, CAS a decontat reclamantului sumele facturate, reprezentând cheltuieli ocazionate de asistenţa medicală acordată persoanelor agresate sau care au suferit accidente rutiere. Reclamantul avea obligaţia de a le recupera de la persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane şi de a le restitui la CAS Botoşani. Pârâta susţine eronat că, având calitatea de asigurat, este exclusă orice posibilitate de obligare a sa la plata unor servicii incluse în asigurarea de bază. Prejudiciul cauzat reclamantului s-a datorat culpei pârâtei, care, chiar dacă are calitatea de asigurat, potrivit art. 313 al. 1 din Legea 95/2006, are obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale. În cauză sunt îndeplinite toate condiţiile angajării răspunderii civile delictuale a pârâtei.

Prin încheierea pronunţată în data de xx.xx.xxxx, instanţa a admis în principiu cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta P. M..

Pentru justa soluţionare a cauzei s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt si de drept:

Din Ordonanţa  dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud în dosarul XXXX/P/2015 în data de xx.xx.xxxx, rezultă că la data de xx.xx.xxxx parata a suferit o accidentare în Staţia de Cale Ferată din Năsăud  datorată deciziei personale de a sări din tren după ce acesta s-a pus în mişcare. Această situatie de fapt este sustinută de către reclamant si recunoscută de către parata prin  întâmpinare şi cererea de chemare în garanţie.

Reclamantul Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş a dovedit prin fisele de calcul al costului de spitalizare de la filele 15-19 contravaloarea serviciilor medicale prestate paratei în perioada xx.xx.xxxx-xx.xx.xxxx, 12427,82 lei.

 Parata a dovedit prin cuponul de pensie de la fila 29 că este pensionară şi beneficiază de o pensie de 460 de lei pentru pierderea totatală a capacităţii de muncă.

 Cererea a fost  întemeiată pe  disp. art. 27 Cod procedură penală, art. 194 -195 şi art. 411 alin. 1 pct. 2, teza a II-a Cod procedură civilă; art. 1357, art. 1489 alin. 1 şi art. 1535 şi art. 1359 Cod civil; art. 2 alin. 9, art. 34, art. 93, art. 165 alin. 1, art. 171 alin. 4, art. 188 alin. 1, art. 189 alin. 1, art. 2 alin. 9, art. 93 şi art. 313 alin. 1, teza I şi II şi alin. 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare; art. 78 alin. 1 din Legea nr. 500/2002, privind finanţele publice, art. 1 alin. 6 din Constituţia României; art. 30 alin. 1 din OUG 80/2013.

În prezenta cauza nu este incident art. 27 din Codul de procedură penala, neinvocându-se ca temei al rapunderii o infractiune sau o fapta prevăzută de legea penala.

Potrivit art. 313 LEGEA  Nr. 95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătăţii

(1) Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane, precum şi daune sănătăţii propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate şi dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată.

(2) Furnizorii de servicii care acordă asistenţa medicală prevăzută la alin. (1) realizează o evidenţă distinctă a acestor cazuri şi au obligaţia să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relaţie contractuală această evidenţă, în vederea decontării, precum şi cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective.

Art. 15 din HG 400/2014 priveste numai prejudiciile cauzate asiguratului de alte persoane. 

Art. 230 din lege stabileşte că: asiguraţii beneficiază de pachetul de servicii de bază în caz de boală sau de accident, din prima zi de îmbolnăvire sau de la data accidentului şi până la vindecare, în condiţiile stabilite de prezenta lege, de contractul-cadru şi normele sale de aplicare. Şi aceste dispozitii legale trebuie să producă efecte în cazul de fata, în caz contrar dreptul asiguratului  la asistenta medicala în caz de accident ar fi unul iluzoriu.

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiţii: să existe o faptă ilicită săvârşită de o persoană determinată, această faptă să fi cauzat un prejudiciu altei persoane, fapta să fi fost săvârşită cu vinovăţie, iar între fapta ilicită şi prejudiciul rezultat să existe legătură de cauzalitate. 

 În situatia de fata nu s-a dovedit săvârşirea unei fapte ilicite. Parata a luat decizia gresita de coborî din tren dupa acesta s-a pus în mişcare şi s-a accidentat. Textul art. 313 din Legea 95/2006 trebuie corelat cu dispozitiile din materie penala privitoare la savarsirea de fapte penale din culpă prin care se produc vatamari atat altei persoane cat şi propriei persoane, în exprimarea legii: faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane, precum şi daune sănătăţii propriei persoane, din culpă.  Daca textul de lege se aplică asa cum pretinde reclamantul atunci nu se poate face distinctie între fapta imputata paratei care ia decizia gresita de a sari din tren când acesta se pune în miscare pentru ca are senzatia ca s-a urcat în alt tren decat cel cu care voia să călătorească şi fapta persoanei care provoacă  daune sănătăţii propriei persoane printr-o alimentatie nesănătoasă, expunerea la frig, lipsa activităţii fizice, fumează, munceste pana la epuizare, alunecă pe gheaţă etc.

Pentru aceste considerente instanţa retine că în cauză nu sunt incidente dispozitiile art. 313 din Legea 95/2006 invocate de pârâtă şi va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Cererea de chemare în garanţie formulată de parata P. M. în contradictoriu cu chematul în garanţie Casa Naţională de Asigurări de Sănătate prin Casa de Asigurări de Sănătate Botoşani, cu sediul în mun. Botoşani, B-dul Mihai Eminescu nr. 52, jud. Botoşani va fi respinsă ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

 ÎN NUMELE LEGII,

 H O T Ă R Ă Ş T E:

Respinge cererea având ca obiect „acţiune în răspundere delictuală”, formulată de reclamantul Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş, cu sediul în loc. Târgu Mureş, str. Gheorghe Marinescu nr. 50, judeţul Mureş, CUI 4323209, reprezentat de manager dr. Puiac Ion Claudiu, în contradictoriu cu pârâta P. M., cu domiciliul în loc. Botoşani, str. X nr. Y, sc. Z, ap. T, judeţul Botoşani, CNP XXXXXXXXXXXXX ca neîntemeiată.

Respinge cererea de chemare în garanţie formulată de parata P. M. în contradictoriu cu chematul în garanţie Casa Naţională de Asigurări de Sănătate prin Casa de Asigurări de Sănătate Botoşani, cu sediul în mun. Botoşani, B-dul Mihai Eminescu nr. 52, jud. Botoşani.

Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare ce se va depune la Judecătoria Botoşani.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei în data de xx.xx.xxxx.

PREŞEDINTE,  GREFIER,

Domenii speta

Spete similare