Actiune în constatare.Inadmisibilitatea acțiunii prin care se solicită constatarea prestării muncii în condiții speciale.

Dosar nr...R O M Â N I A TRIBUNALUL DOLJ SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE SENTINŢA  Nr. 3994/2016 Şedinţa publică de la 14 Decembrie 2016

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:Prin cererea formulata la data de 13.07.2016 si înregistrata la instanţă sub nr. 5732/ 63/2016, reclamantul DZ a solicitat instanței ca, in contradictoriu cu paratul P... P... C..., sa constate că începând cu data de 15.01.2003 si pana in prezent, si-a desfășurat activitatea in condiții speciale de munca, potrivit HG 1025/2001 si sa oblige paratul sa elibereze o adeverință in acest sens.In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat ca in perioada 15.01.2003 până în prezent a avut funcția de maistru şi a beneficiat de încadrare in grupa I de munca, însă ulterior anului 2001 nu a beneficiat de încadrarea in condiții speciale.A precizat ca alți salariați ai paratului, funcționari publici, beneficiază de încadrare, însă nu si reclamanta, cu toate ca beneficiază de un spor de risc de 30% si își desfășoară activitatea in condiții grele si vătămătoare.In drept, a invocat HG 1025/2003.In scop probator a depus, în copie: C.I., carnet de muncă, stat de plata pe mai 2016.In cauza a formulat întâmpinare parata, care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata.In motivare, parata a arătat ca ulterior datei de 01.04.2001, încadrarea unui salariat in condiții speciale se putea face doar cu respectarea prevederilor HG 1025/2003.Astfel, ținând seama ca activitatea desfășurata de reclamanta nu se circumscrie prevederilor legale care reglementează încadrarea in categoria locurilor de munca in condiții speciale, acțiunea reclamantului este neîntemeiata.In scop probator a depus, în copie, decizia zilnică a Directorului unităţii nr. 54/17.03.2016 pentru ziua de 18.03.2016.Pârâta a depus, la data de 13.12.2016, note de sedinta, prin care arată că nu a urmat procedura prevazuta de HG nr. 1025/2012, deoarece activitatea desfăsurată de personalul civil angajat în cadrul instituţiei nu se circumscrie prevederilor legale care reglementează încadrarea persoanelor în categoria locurilor de muncă desfasurate în conditii speciale, după cum rezultă si din adresa emisă de MJ-Directia Generală a Penitenciarelor nr. 99143/ 14.01.2002.A invocat Decizia nr. 12/2016 a ÎCCJ şi a solicitat respingerea actiunii ca inadmisibilă.Instanța a pus in discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii. Analizând excepția invocata, Tribunalul retine următoarele:In speță, reclamantul este angajat la P... P... C..., ca personal civil contractual, începând cu data de 15.01.2003.Reclamantul susține că alți salariați ai pârâtei, funcționari publici, beneficiază de încadrarea in condiții speciale, solicitând ca instanța sa facă încadrarea activității sale, prin similitudine, având in vedere condițiile concrete in care si-a desfășurat activitatea.În domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale, încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, speciale și alte condiții se realizează pe baza criteriilor și metodologiei de încadrare prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1294/2001 privind stabilirea locurilor de muncă și a activităților cu condiții deosebite, condiții speciale și alte condiții, specifice pentru cadrele militare în activitate, cu modificările ulterioare și de Hotărârea Guvernului nr. 1822/2004 privind stabilirea locurilor de muncă și activităților cu condiții deosebite, speciale și alte condiții, specifice pentru polițiști, cu modificările ulterioare.

Art. 3 alin.1 din HG 1294/2001 prevede că: (1) Personalul civil care lucrează în condițiile de muncă sau activitățile prevăzute la art. 20 din Legea nr. 19/2000 beneficiază de încadrarea în condiții speciale de muncă în vederea pensionării. (2) Procedura de stabilire a salariaților civili care lucrează în condițiile prevăzute la alin. (1) va fi reglementată printr-un protocol încheiat între Ministerul Muncii şi Solidarității Sociale și instituțiile prevăzute la art. 1. (3) Locurile de muncă în condiții deosebite, în sensul art. 19 din Legea nr. 19/2000, în care lucrează personalul civil din instituțiile prevăzute la art. 1 din prezenta hotărâre, se stabilesc prin ordin al conducătorilor acestora, cu respectarea criteriilor și metodologiei prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, cu modificările și completările ulterioare, cu avizul structurilor proprii cu atribuții de inspecție a muncii, potrivit prevederilor legale.” Prin HG nr. 1294/2001 au fost definite locurile de muncă și activitățile cu condiții deosebite, condiții speciale și alte condiții specifice pentru alte cadre militare și s-a reținut că procedura de stabilire a salariaților civili care lucrează în condițiile prevăzute de alin.1 va fi reglementată printr-un protocol încheiat între Ministerul Muncii şi Solidarității Sociale și instituțiile prevăzute de alin.1.In speță, din actele dosarului, nu rezulta încheierea unui astfel de protocol in ce privește locul de munca unde reclamantul si-a desfășurat activitatea.De asemenea, se retine ca reclamantul, salariat civil al P... P... C..., nu face parte din categoria personalului civil încadrat în condiții speciale prevăzut de fostul art. 20 din Legea 19/ 2000 (actualul art.30 din Legea nr.263/2010), astfel că determinarea altor locuri de muncă în condiţii speciale decât cele enumerate poate fi stabilită numai prin lege, potrivit art.3 alin.2 din HG nr.1294/2001.In baza acestei hotărâri a fost adoptata Legea 226/2006 privind încadrarea unor locuri de munca în condiții speciale începând cu data de 01.04.2001, unitatea parata – Penitenciarul Pelendava Craiova nefiind prevăzută.Termenul de 30.06.2005 pentru reevaluarea locurilor de munca prevăzut in HG 2280/2004 pentru modificarea HG 1025/2003 nu a fost prelungit.Încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, în sensul art.19 din Legea nr. 19/2000, respectiv în condiții speciale, conform art.20(2) din aceeași lege, s-a făcut începând cu data de 1 aprilie 2001 prin lege, în virtutea competenței constituționale stabilite în favoarea legislativului de a edicta acte normative cu putere obligatorie, iar metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor şi locurilor de muncă în condiții deosebite şi speciale au fost prevăzute prin acte normative emise de puterea executivă în aplicarea legii, conform art.107 din Constituția României şi art.19(2-4) art.20(3) din Legea pensiilor nr.19/2000.Astfel, prin HG nr. 261/2001 și apoi HG nr.1025/2003 s-au reglementat criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, respectiv speciale.

Ambele acte normative impun parcurgerea cronologică a mai multor etape de verificări, depunerea unor documente și elaborarea unor avize de către organele special și expres constituite în scopul îndeplinirii acestei proceduri.

Instanța nu poate substitui întreaga metodologie prevăzută prin actul normativ în competența altor organe, constatând încadrarea activității reclamantei in condiții speciale prin hotărâre, cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.Sub un prim aspect, Tribunalul constată că actele normative citate în cele ce preced stabilesc clar, precis și fără echivoc procedura de urmat pentru obținerea avizului de îndeplinire a criteriilor de încadrare în condiții deosebite/speciale în scopul înscrierii locurilor de muncă respective în Anexa 2 a Legii nr. 226/2006. Sindicatul reprezentativ, ca reprezentant al salariaților sau responsabilul cu protecția muncii, avea dreptul de depune sesizare la ITM în cazul refuzului angajatorului de a declanșa procedura prevăzută de HG nr. 1025/2003, de a formula plângere la Ministerul Muncii în cazul în care angajatorul nu a primit avizul de încadrare în condiții speciale conform art. 12 (1) din acest act normativ, iar împotriva deciziei date de Ministerele Muncii şi Sănătății art. 12 (3) prevede dreptul la contestație în fața instanței judecătorești competente. În cauză, nu s-a făcut dovada că reclamanula, prin sindicatul reprezentativ, sau prin reprezentantul cu protecția muncii, a sesizat Inspectoratului Teritorial de Muncă competent despre refuzul societății angajatoare de a declanșa şi parcurge procedura de încadrare a locului sau de muncă în condiții speciale, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 2 alin. lit.a din HG nr. 1025/2003, unul din criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă speciale este încadrarea acestor locuri de muncă în grupa I de muncă anterior datei de 1 aprilie 2001.

Totodată, atât timp cat exista o procedură accesibilă, clară şi care oferă garanții de contestare într-o instanță de judecată, dată prin voința legii în competența funcțională a altor organe decât cele ale autorității judecătorești, prin pronunțarea unei hotărâri in sensul celei solicitate de reclamanta, instanța ar comite un exces de putere prin care ar consfinții cu valoare legală, substituindu-se întregii metodologii reglementate de puterea executivă, că reclamanta a desfășurat activitate încadrata in condiții speciale, cu toate ca, în realitate Anexele 1 şi 2 din Legea nr. 226/2006 nu ii conferă acest drept.Nu in ultimul rând, Tribunalul retine că, prin Decizia nr. 13/2015 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă în Dosarul nr. 8235/117/2013 ICCJ a analizat, in ceea ce privește modul de interpretare si aplicare a prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările şi completările ulterioare, dacă este admisibilă constatarea pe cale judiciară a prestării muncii în condiții speciale, în cazul în care la nivelul angajatorului s-a efectuat procedura prealabilă conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003, cu modificările şi completările ulterioare, însă aceasta nu a vizat meseria/ funcția exercitată de reclamant. ICCJ a reținut ca, intr-o primă orientare jurisprudențială, majoritară, s-a reținut că nu se poate constata, pe cale judiciară, prestarea muncii în condiţii speciale nici chiar în cazul în care angajatorul a urmat procedura prevăzută de Hotărârea Guvernului nr. 1.025/ 2003, cu modificările şi completările ulterioare, însă aceasta nu a vizat meseria/funcţia exercitată de reclamant, în acest sens pronunţându-se Curtea de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Galaţi, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Timişoara, Curtea de Apel Ploieşti, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Craiova şi Curtea de Apel Cluj. Cererea de pronunțare a unei hotărâri prealabile a fost respinsa ca inadmisibila, ICCJ apreciind ca nu este întrunita condiția noutății problemei supuse analizei.A reținut instanța supremă că la nivelul instanțelor judecătorești exista o jurisprudența bogata, unanima, ”hotărârile judecătorești aflate la dosar cuprinzând, în proporție covârșitoare, pentru aceleași rațiuni de interpretare a legii, soluția respingerii acțiunilor prin care se solicită constatarea prestării muncii în condiții speciale, chiar si în cazul în care la nivelul angajatorului s-a efectuat procedura prealabilă conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003, cu modificările şi completările ulterioare, însă aceasta nu a vizat meseria/funcția exercitată de reclamant.”Înalta Curte a precizat ca, ”in cazul analizat, titularul sesizării solicită interpretarea unor dispoziții legale în scopul determinării măsurii în care instanța poate să constate prestarea muncii în condiții speciale, în cazul în care la nivelul angajatorului s-a efectuat procedura prealabilă prevăzută de Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, cu modificările și completările ulterioare, pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale, însă aceasta nu a vizat meseria/funcția exercitată de reclamant.Chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită şi-a clarificat înțelesul în practica judiciară, așa cum rezultă din examinarea hotărârilor judecătorești puse la dispoziție de instanțele naționale, acestea aplicând de o bună perioadă de timp normele de drept în discuție, stabilindu-le, într-o majoritate covârșitoare, aceeași interpretare, respectiv, a respingerii cererilor reclamanților, ca inadmisibile.Totodată, prin Decizia nr. 12/2016, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii si a stabilit că ,,în interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 19 din Lg. nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, art. 29 alin. 1 din Lg. nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările si completările ulterioare, raportate la art. 2 alin. 2, art. 3, art. 4, art. 11, art. 12, art. 15, art. 16 şi art. 18 din HG nr. 261/2001 privind criteriile si metodologia de încadrare a locurilor de muncă în conditii deosebite, cu modificările si completările ulterioare, respectiv art. 1-art.4, art.7-art.9, art.13 alin. 4 şi art. 131 din HG nr. 246/2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, cu modificările si completările ulterioare, nu este deschisă calea unei actiuni în constatare de drept comun a condiţiilor deosebite de muncă în care angajaţii si-au desfăsurat activitatea după data de 1 aprilie 2001 şi nici a actiunii în obligare a angajatorilor la încadrarea locurilor de muncă în aceste conditii, atunci când acestia din urmă nu au obtinut sau, după caz, nu au reînnoit avizele pentru încadrarea locurilor de muncă în aceste conditii." Așadar, atâta vreme cat reclamantul – salariat civil al paratei, nu face parte din categoriile de salariați care lucrează în condițiile de muncă sau activitățile prevăzute la art. 20 din Legea nr. 19/2000 (actualul art. 30 din Legea 263/2010) nu poate susține ca beneficiază de drept de încadrarea în condiții speciale de muncă în vederea pensionării. Așa fiind, si având in vedere ca, in speță, nu a fost urmata procedura pentru încadrarea locului de munca al reclamantei in condiții speciale, Tribunalul urmează sa admită excepția invocată si sa respingă primul capăt de cerere ca inadmisibil.

Cel de-al doilea petit, având caracter accesoriu, va fi respins ca neîntemeiata, având in vedere respingerea capătului de cerere principal.Se va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea şi considerentele prezente.

Domenii speta

Spete similare