Suspendare executare act administrativ

Titlu: suspendare executare act administrativ

Domeniu asociat: cereri

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINŢA nr. 1579/2016

Şedinţa publică din 04 noiembrie 2016

Pe rol se află judecarea acţiunii promovată de reclamanta D., în contradictoriu cu pârâtele X şi Y, având ca obiect suspendare executare act administrativ.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns, pentru reclamantă, administrator B.A. asistat de avocat B.A., conform împuternicirii avocaţiale aflată la dosarul cauzei iar pentru pârâte a răspuns consilier juridic P.M., conform delegaţiei aflată la dosarul cauzei.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei că termenul a fost acordat pentru ca pârâta X să depună relaţiile solicitate de instanţă, sens în care, în dimineaţa şedinţei de judecată a depus răspunsul la cele solicitate de instanţă.

Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul apreciază cauza în stare de judecată şi pune în discuţie excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei X invocată prin întâmpinare şi acordă cuvântul pe această excepţie şi pe cererea de suspendare a executării actului administrativ.

Avocat B.A., pentru reclamantă, solicită respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei X invocată prin întâmpinare, apreciind că are calitatea de pârâtă în prezenta cauză, deoarece executarea silită se realizează de aceste organe fiscale iar soluţia pronunţată în prezenta cauză îi este opozabilă.

Pe fondul cauzei, apărătorul ales al reclamantei solicită suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-GJ…., întocmită ca urmare a Raportului de inspecţie fiscală nr. F-GJ …., încheiat în Târgu-Jiu, în data de 06.07.2015 de către inspectorii din cadrul Y, până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei, fiind îndeplinite condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 ca o măsură de protecţie cu privire la drepturile şi interesele contribuabilului şi de asemenea cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 278 Cod procedură fiscală.

În acest sens, apărătorul ales al reclamantei arată că cele patru condiţii prevăzute de lege în vederea suspendării executării actului administrativ sunt îndeplinite, şi anume procedura prealabilă precum şi plata cauţiunii şi de asemenea, cazul bine justificat şi paguba iminentă.

Cu privire la cazul bine justificat definit de art. 2 lit. d din Legea contenciosului administrativ, consideră că în speţă există o îndoială puternică asupra actului administrativ ce face obiectul cererii de suspendare care să poată să înfrângă caracterul său executoriu şi să ofere o protecţie adecvată împotriva arbitrariului şi discreționarului modalităţii în care acesta a fost întocmit.

Pentru aceste motive, consideră că există atât neconformităţi procedurale la îndeplinirea actului administrativ cât şi neconformităţi pe fondul problemei deduse procedurii contencioase.

În aceste condiţii a sesizat instanţa de judecată, invocând necompetenţa materială a organelor de inspecţie fiscală, întrucât potrivit Hotărârii de Guvern nr. 520 din 2013 coroborată cu OUG nr. 73/2013, toate atribuţiile direcţiilor judeţene au fost preluate de direcţiile regionale, motiv pentru care în speţă consideră că acest control ar fi trebuit efectuat de către organele regionale din Craiova, aspect care nu s-a întâmplat.

Mai mult decât atât, nu se poate face vorbire despre un transfer legislativ sau de o delegare de competenţe aşa cum este prevăzut de Ordinul 767/2016 iar sancţiunea cu privire la acest aspect este nulitatea conform art. 49 din Codul de procedură fiscală, fiind o condiţie care vizează ordinea publică.

De asemenea, apărătorul ales al reclamantei face referire şi la nerespectarea dreptului de acces la dosarul administrativ, în sensul că la efectuarea controlului s-au avut în vedere de către organele fiscale o serie de documente, având acces la o serie de informaţii care nu au constituit anexă la raportul de inspecţie fiscală, şi de care reclamanta nu are cunoştinţă.

Cu privire la nerespectarea dreptului la apărare, apărătorul ales al reclamantei face referire la art. 46 alin. 2 lit. j Cod procedură fiscală, şi anume dreptul la ascultare. În acest sens, arată că societatea reclamantă, în calitate de contribuabil nu a fost ascultat, nu a fost chemat de două ori pentru a-şi exprima punctul de vedere cu privire la situaţia de faţă şi mai mult decât atât, organul de inspecție fiscală a avut la dispoziţie o perioadă de timp îndelungată pentru a ajunge la o concluzie, această perioadă de timp de şase luni a angrenat calculul şi plata de obligaţii accesorii care fac obiectul unei decizii suplimentare, care în momentul de faţă face obiectul executării silite.

Totodată, reclamanta a solicitat să se dea eficienţă art. 55 din Codul de procedură fiscală, a solicitat să se efectueze o expertiză şi cercetare la faţa locului dar acest lucru nu s-a întâmplat.

Cu privire la modul de întocmire al raportului de inspecţie încheiat în urma controlului, apărătorul ales al reclamantei consideră că ar fi trebuit să se aibă în vedere o răspundere subiectivă, şi anume să se aibă în vedere intenţia pe care a avut-o societatea reclamantă în momentul în care a înregistrat aceste facturi. A depus la dosarul cauzei o serie de facturi, pentru a dovedi faptul că toate operaţiunile contabile sunt reale şi corecte şi de altfel nici organele fiscale nu contestă existenţa mărfurilor în stoc. În apărare face referire şi la Directiva Curţii de Justiţie a Uniunii Europene 2006/2012, motiv pentru are solicită să se aibă în vedere faptul că s-a statuat că un contribuabil trebuie protejat şi ar fi inechitabil ca o decizie de impunere emisă în aceste condiţii să producă efecte iar contribuabilul de bună credinţă trebuie să obţină protecţie adecvată din partea organelor jurisdicţionale.

În ceea ce priveşte cea de-a patra condiţie, prejudiciul iminent reiese din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv cele douăsprezece cereri de demisie ale unora dintre angajaţii societăţii reclamante, creându-se efectul bulgărelui de zăpadă, întrucât aceşti angajaţi au cunoştinţă de faptul că au fost blocate conturile societăţii. De asemenea la dosarul cauzei au fost depuse o serie de contracte de achiziţii utilaje care au fost cumpărate în rate iar în momentul de faţă nu se mai pot achita de reclamantă aceste rate.

Avocat B.A., în apărare, arată că buna credinţă a reclamantei o dovedeşte cu certificatul de atestare fiscală din care reiese că până în momentul de faţă nu s-a mai aflat în această situaţie, iar obligațiile fiscale au fost achitate la zi, motiv pentru care consideră că decizia de impunere este abuzivă, solicitând anularea acesteia, fără cheltuieli de judecată. În dovedire depune dovada îndeplinirii procedurii prealabile şi practică judiciară, constând în sentinţa civilă nr. 190 din 30 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, în dosarul nr. 471/44/2015, sentinţa civilă nr. 2313 din 20 iulie 2016, pronunţată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. 2214/117/2016 şi sentinţa civilă nr. 45 din 03 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. 1153/33/2015.

Consilier juridic P.A., pentru pârâte, solicită admiterea excepţiei, motivând faptul că actele administrativ fiscale contestate de reclamantă nu sunt emise de X.

Pe fondul cauzei, pârâta solicită respingerea cererii de suspendare a executări actului administrativ aşa cum a fost formulată.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, la data de …………. sub nr. ……, reclamanta D. a chemat în judecată pârâtele X şi Y, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-GJ …., întocmite ca urmare a Raportului de inspecţie fiscală nr. F-GJ …, încheiat în TJ, în data de ….. de către inspectorii din cadrul Y, până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în fapt, în perioada 13.01.2016-08.07.2016 societatea reclamantă a făcut obiectul unei inspecţii fiscale, iar perioada vizată a fost 01.04.2014 - 30.09.2015.

La finalizarea acestei inspecţii, prin Raportul de inspecţie fiscală nr. F-GJ …. şi prin Decizia de impunere nr. F-GJ …., organele de inspecţie fiscală au făcut cunoscut reclamantei că ar datora obligaţii fiscale principale, impozit pe profit şi TVA, după cum urmează: suma de 167.825 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar şi suma de 358.014 lei reprezentând TVA suplimentară.

În acest sens, reclamanta arată că împotriva Raportului de inspecţie fiscală, încheiat de către intimată şi împotriva Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare stabilite cu ocazia inspecţiei fiscale, întocmite ca urmare a Raportului de inspecţie de inspecţie fiscală nr. F-GJ ….., s-a formulat contestaţie, trimisă prin poştă, în data de 26.08.2016.

Prin această contestaţie, reclamanta a solicitat anularea în parte a Raportului de inspecţie fiscală menţionat, precum şi anularea în parte a Deciziei de impunere nr. F-GJ ….., iar pe cale de consecinţă să se constate că nu se impune stabilirea impozitului pe profit suplimentar în cuantum de 167.825 lei şi totodată că nu se impune colectarea TVA suplimentar în cuantum de 358.014 lei, prezenta contestaţie aflându-se în procedura prealabilă.

Însă, cu toate că dosarul se află încă în procedura prealabilă de contestare a acestor acte administrativ fiscale, pârâta Y a dispus trecerea la executarea silită a debitului în sumă totală de 167.825 lei impozit pe profit stabilit suplimentar şi TVA suplimentar în sumă de 358.014 lei.

Raportat la evidenţa contabilă şi documentele justificative, reclamanta nu datorează integral sumele suplimentare stabilite la bugetul statului cu titlu de impozit pe profit suplimentar, aferent perioadei ….., astfel că nu datorează nici majorările de întârziere sau penalităţile de întârziere.

Astfel, în mod greşit Y a reţinut că şi-ar fi majorat nejustificat pierderea fiscală pentru perioada vizată reprezentând cheltuielile cu materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar şi servicii aprovizionate de la şase diverşi furnizori (PAS, RBCRRP, RC, ATM şi PLD) şi că a dedus nejustificat impozitul pe profit şi TVA-ul în sume menţionate, existând suspiciunea asupra realităţii tranzacţiilor derulate cu societatea comercială emitentă.

Însă, în realitate, raporturile contractuale cu furnizorii s-au derulat în mod real şi legal, iar operaţiunile au fost înregistrate în evidenţele contabile ale societăţii reclamante.

În toata perioada reverificată de inspectorii fiscali societatea reclamanta a calculat, înregistrat, declarat şi virat în mod corect bugetului consolidat al statului toate sumele reprezentând TVA, aferente operaţiunilor comerciale descrise mai sus.

În concluzie, reclamanta consideră că în mod greşit s-a apreciat de către Y că există activităţi fictive în raporturile cu furnizorii menţionaţi (PAS, RBCRRP, RC, ATM şi PLD), toate activităţile fiind în mod corect şi legal realizate, aşa cum rezultă şi din documentele justificative existente în contabilitatea societăţii reclamante.

În atare situaţie, reclamanta învederează faptul că societăţii reclamante nu-i sunt opozabile în nici un fel relaţiile comerciale pe care societăţile furnizoare le-au avut de-a lungul timpului cu partenerii lor contractuali, aceştia fiind terţi faţă de aceste raporturi comerciale.

Cât timp reclamanta şi-a îndeplinit toate obligaţiile contractuale şi legale raportate la relaţiile contractuale cu societăţile menţionate, nu poate fi sancţionată pentru eventuale nereguli din contabilitatea altor societari.

A susţinut că intimata nu a răsturnat în nici un fel prezumţia de bună credinţă a sa în derularea raporturilor comerciale privind achiziţiile de bunuri şi servicii, reclamanta necunoscând vreodată că operaţiunile invocate ca temei pentru dreptul de deducere ar fi nereale.

Din punct de vedere contabil, facturile fiscale la care s-a făcut referire în RIF şi care privesc în mod nemijlocit relaţiile cu terţii furnizori întrunesc condiţiile prevăzute de lege pentru a fi înregistrată în contabilitatea unei societăţi comerciale.

Astfel, facturile fiscale menţionate corespund modelului de factură prevăzut de art. 319 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, având completate denumirea, adresa şi Codul fiscal ale furnizorului şi ale beneficiarului, data emiterii, denumirea bunurilor livrate, cantităţile, preţul unitar şi suma taxei pe valoarea adăugată.

Ca atare, aceste facturi fiscale care au generat prezentul litigiu au fost înregistrate în contabilitate cu respectarea principiilor contabilităţii şi a planului de conturi sintetice şi analitice.

Executarea de către intimata a sumelor de bani contestate de reclamantă pune efectiv societatea în imposibilitatea obiectivă de a-şi desfăşura activitatea, de a efectua plăţile ce se impun zi de zi, de a-şi plăti angajaţii şi creditele aflate în derulare, aceste aspecte urmând a atrage riscul iminent de insolvenţă şi trecerea în şomaj a angajaţilor.

A mai menționat faptul că societatea reclamantă D are cheltuieli fixe lunare, astfel, salarii nete, …….-50.796; contribuţii firma - 15.653; contribuţii salariaţi - 18.580; linie de credit AB 3M% p.a.; linie de credit IB 5.5 % p.a.; contract de leasing financiar nr….. - 272,34 eur/luna - 1.208,67; contract de leasing financiar n.r……. - 257.72 eur/luna - 1.167,47; contract plată în rate ….. - 1366,95 eur - 6.082,93; contract plată în rate ….; contract plată în rate …..- 1602,51 eur - 7.131,17; contract plată în rate …..- 1092,28 eur - 4.860,65; contract plată în rate …..- 5171,02 eur - 23.011,04; chirie lunară 7500 eur - 33.429 lei; utilităţi, aprox. - 5.000 lei; furnizori neachitați la 31.08.2016 - 1.493.276,85, rezultând un total de 1.665.322,2 lei.

Evident că neplata cu promptitudine a oricăror sume dintre cele descrise mai sus ar conduce la imposibilitatea desfăşurării activităţilor societăţii D ca şi societate comercială iar suplimentarea cifrelor de mai sus cu încă 525.839 lei (suma stabilită eronat prin Raportul de inspecţie fiscală nr. F-GJ …….) şi prin Decizia de impunere nr. F-GJ …..şi care ar fi trebuit achitată până în data de 20 august 2016, ar duce la incapacitate de plată şi apoi insolvenţă.

Având în vedere că sumele reţinute de pârâtă ca debit suplimentar nu sunt certe şi că a contestat în termen aceste acte administrativ fiscale, instanţa urmând să aprecieze cuantumul cauţiunii pentru soluţionarea prezentei cereri de suspendare.

În apărare, reclamanta consideră că în prezenta cauză sunt îndeplinite condiţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, după cum urmează: (1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.  În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nici o formalitate.

(2) Instanţa soluţionează cererea de suspendare, de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor.

Astfel, reclamanta arată că se află în prezenţa unui caz bine justificat, iar suspendarea provizorie se justifică pentru prevenirea unei pagube iminente.

Aşa cum a mai arătat, paguba iminentă la care este supusă reclamanta este reprezentată de imposibilitatea desfăşurării activităţii prin neplata facturilor scadente, lipsa disponibilităţilor pentru achitarea salariilor angajaţilor, fiind evident că prejudiciul material viitor şi previzibil pe care societatea reclamanta îl va suferi, va fi greu sau chiar imposibil de reparat.

În ceea ce priveşte condiţia cazului bine justificat, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi contestaţia împotriva actelor administrativ-fiscale, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură actele contestate de aceasta.

Astfel, înscrisurile depuse în apărare la dosar, sunt de natură a crea acea îndoială serioasă.

Din interpretarea coroborata a prevederilor Legii nr. 554/2004 rezultă că pentru suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerinţa iniţierii procedurii de anulare a actului administrativ este necesar a fi întrunite cumulativ alte două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită.

În cauza de faţă, măsura provizorie solicitată de reclamantă se justifică prin existenţa în cauză a unor cazuri bine justificate, ca împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actelor administrativ-fiscale contestate, astfel cum se prevede în art. 2 alin. 1 lit. t) din Legea nr.554/2004. Această aparenţă de nelegalitate creează o îndoială în ceea ce priveşte actele contestate şi a căror legalitate nu a fost încă pe deplin confirmată.

Reclamanta dovedeşte şi îndeplinirea celei de-a doua condiţii legale pentru măsura de suspendare solicitată, dat fiind producerea unei pagube în patrimoniul societăţii reclamante ca efect al blocării tuturor conturilor bancare ale societăţii.

Raportat la această definiţie legală dată pagubei iminente şi la faptul că reclamanta trebuie să plătească o sumă importantă de bani, iar legalitatea actelor administrative contestate este pusă la îndoială, reclamanta apreciază că punerea în executare a acestora afectează activitatea reclamantei.

Prezenta cerere de suspendare provizorie întruneşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, fiind vorba despre o măsură provizorie, vremelnică, luată pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara în alt mod.

Totodată, reclamanta învederează instanţei că se va conforma întocmai dispoziţiilor art. 215 alin. 2 Cod procedură fiscală care reglementează cuantumul cauţiunii pentru soluţionarea cererilor de suspendare a executării actelor administrativ-fiscale.

Referitor la condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actelor administrative, se constată că actele administrativ-fiscale se bucură de prezumţia de legalitate, fiind executorii din oficiu, suspendarea executării fiind o măsură de excepţie, care nu se poate aplica decât dacă sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Conform acestui text, suspendarea unui act administrativ se poate dispune numai în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după îndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

De altfel, art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 prevede că reprezintă un caz bine justificat orice împrejurare legată de starea de fapt şi drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionarii societăţii reclamante.

Prin înscrisurile anexate prezentei cereri, reclamanta dovedeşte existenţa unui caz bine justificat, în sensul dispoziţiilor art. 14 şi art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Fără a antama fondul dreptului dedus judecăţii, trebuie observat că aparenţa dreptului este în favoarea reclamantei, deoarece sumele reţinute în sarcina acesteia vizează pe de o parte, cheltuieli considerate deductibile de către reclamantă, organele fiscale apreciind greşit că aceste cheltuieli ar fi nedeductibile, iar pe de altă parte, există suficiente active ale acestei societăţi care să acopere sumele în litigiu dacă, teoretic, ar fi respinsă pe fond contestaţia.

Astfel, reclamanta consideră că soluţia suspendării actelor administrative, până la soluţionarea contestaţiei îndreptată împotriva actelor administrative-fiscale se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie corespunzătoare, măsură care poate fi luată de autoritatea jurisdicțională, conform Recomandărilor R89/8 şi 16/2003 ale Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei, fără a se aduce atingere principiului executării din oficiu a deciziilor autorităţilor administrative.

Ţinându-se seama de considerentele de ordin legal şi de situaţia de fapt pe care a probat-o, de circumstanţele cauzei şi de recomandările Comitetului de Miniştri, pentru a evita excesul de putere din partea autorităţii fiscale, a apreciat reclamanta că executarea actelor administrative emise de pârâtă este de natură a crea pagube serioase societăţii reclamante, care pot avea consecinţe grave în patrimoniul acesteia.

Pentru toate aceste considerente, reclamanta apreciază că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, solicitând admiterea cererii de suspendare.

În dovedirea cererii, reclamanta depune, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, Raportul de inspecţie fiscală nr. F-GJ ….. împreună cu anexele la acesta; Decizia de impunere nr. F-GJ …..; somaţia şi titlul executoriu emis în dosarul de executare nr. ….. împreună cu dovada de comunicare; bilanţul reclamantei la data de ….. împreună cu recipisa de depunere; statul de plată luna iulie 2016 împreună cu recapitulaţia de viramente salarii; act adiţional nr. ….. pentru linie de credit la AB, pentru suma de 450.000 lei; contractul pentru linie de credit la IB SA, pentru suma de 450,000 lei; contract leasing financiar nr. …../…; contract cu plata în rate nr. …./02.08.2016; contractul cu plata în rate nr. …../…; contractul cu plata în rate nr. …../…; contract cu plata în rate nr. ……/….; contract leasing financiar nr. …../…; contract cu plata în rate nr. ……/….; contract de închiriere; copii facturi de utilităţi; balanţă furnizori de achitat la data de ……; centralizator datorii lunare;

În drept, reclamanta îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În temeiul dispoziţiilor art. 205 Cod procedură civilă, pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj în nume propriu şi pentru X a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii promovată de reclamanta D..

Prin întâmpinarea formulată, pârâtele au invocat, pe cale de excepţie, lipsa calităţii procesuale pasive a X.

Astfel, în prezentul litigiu nu s-a atacat un act emis de către X, astfel că aceasta nu poate fi parte în raportul juridic dedus judecăţii şi de aceea nu există motive pentru a se pronunţa o hotărâre judecătorească în contradictoriu cu X.

Pe fondul cauzei, pârâtele consideră că cererea formulată de reclamantă nu este întemeiată, sus-numita nedemonstrând îndeplinirea condiţiilor legale prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Potrivit acestui text de lege, „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond”.

În cauza dedusă judecăţii, pârâtele arată că reclamanta nu face dovada că a formulat plângere prealabilă împotriva celor două acte administrativ-fiscale, acţiunea fiind introdusă direct la instanţa judecătorească, nefiind îndeplinite astfel condiţiile art. 14, alin. (1) coroborat cu prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Totodată, pârâtele arată că reclamanta nu dovedeşte îndeplinirea celor două condiţii prevăzute cumulativ de textul de lege, în sensul de („în cazuri bine justificate şi pentru a preveni producerea unei pagube iminente”).

Cele două noţiuni sunt definite de Legea nr. 554/2004, astfel că art. 2, alin. 1, lit. t defineşte noţiunea de cazuri bine justificate ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar art. 2, alin. 1, lit. ş defineşte noţiunea de pagubă iminentă ca fiind acel prejudiciu material, viitor şi previzibil...

Condiţiile prevăzute de art. 14, prin tonul lor restrictiv-imperativ, denotă caracterul de excepţie al măsurii suspendării executării actului administrativ fiscal, presupunând, aşadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existenţa „unui caz bine justificat” şi a „iminenţei producerii pagubei”.

Astfel, precizează pârâtele, cele două condiţii prevăzute de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 nu se consideră a fi însă îndeplinite prin invocarea unor simple argumente ce tind să demonstreze aparenţa de nelegalitate a actului administrativ fiscal a cărei executare se solicită a fi suspendată şi posibilitatea producerii unei pagube iminente.

Actele administrativ fiscale, în speţă, Decizia de impunere nr. F-GJ …… şi Raportul de inspecţie fiscală nr. F-GJ …….., se bucură de prezumţia de legalitate, care, la rândul său, se bazează pe prezumţia de autenticitate şi veridicitate, de unde decurge că a nu executa un act administrativ fiscal emis în baza legii echivalează cu a nu executa legea.

Principiul legalităţii actului administrativ fiscal presupune, pe de o parte, autorităţile administrative să nu încalce legea, iar pe de altă parte, ca deciziile să se întemeieze pe lege, respectarea acestor exigenţe trebuind să fie în mod activ asigurată.

Pentru admiterea acestei cereri, apreciază pârâtele, este necesar ca reclamanta să facă dovada existenţei unor împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt în măsură să producă instanţei o îndoială serioasă asupra legalităţii actelor administrative a căror suspendare se cere.

Or, faptul că în sarcina reclamantei au fost stabilite obligaţii fiscale de către Y nu sunt de natură să creeze o îndoială asupra legalităţii actului administrativ întocmit.

Mai mult, jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în această materie, (relevată, de ex. prin deciziile nr. 550/2009, nr. 3322/2009, nr.3543/2009, nr. 4027/2009, nr. 4169/2009) este în sensul că nu orice dubiu în privinţa legalităţii unui act administrativ este apt să conducă la concluzia că se află în prezenţa unui caz bine justificat. Prezumţia de legalitate pe care îşi fondează actul administrativ caracterul său executoriu poate fi înlăturată numai pentru îndoieli serioase, determinate, spre exemplu, de nemotivarea actului, de emiterea de către un organ necompetent, de întemeierea acestuia pe texte legale abrogate, neconstituţionale, ori în mod evident inaplicabile, etc.

În ceea ce priveşte producerea unei pagube iminente, pârâtele arată că aceasta trebuie să fie o consecinţă a executării (adică executarea prin modul în care este efectuată se realizează cu încălcarea dispoziţiilor legale, având ca efect prejudicierea debitorului) şi nu însăşi executarea actului administrativ fiscal atacat, în caz contrar s-ar ajunge la concluzia că cerinţa referitoare la iminenţa producerii unei pagube este presupusă în majoritatea cazurilor executării unui act administrativ fiscal, ceea ce ar contraveni caracterului de excepţie al instituţiei suspendării actelor administrative fiscale, astfel cum aceasta este reglementată de Legea nr. 554/2004, cu completările şi modificările ulterioare (decizia nr.4748/16.12.2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).

Executarea unei obligaţii fiscale care a fost stabilită printr-un act administrativ fiscal care se bucură de prezumţia de legalitate nu poate constitui prin ea însăşi o pagubă. Într-adevăr din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului (decizia nr.2537/13.05.2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).

Potrivit art. 152 alin.2 coroborat cu art.226 alin.4 din Legea nr.207/2015, privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu completările şi modificările ulterioare, actul constatator şi decizia referitoare la obligaţiile de plată constituie titluri executorii, corect şi legal întocmite care justifică declanşarea şi efectuarea executării silite.

Totodată, pârâtele precizează că practica constantă a CA s-a format în sensul respingerii unor cauze ce priveau anularea unor acte administrativ-fiscale (decizii de impunere) privind taxele şi impozitele suplimentare stabilite de organele fiscale, act administrativ ce se solicita a fi suspendat în prezenta cauză.

Astfel, pârâtele invocă ca practică judiciară sentinţa civilă nr.1949/09.10.2009 pronunţată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr.5331/95/2009, rămasă definitivă prin decizia Curţii de Apel Craiova nr. 91/19.01.2010, decizia nr. 90/19.01.2010 CA pronunţata în dosarul nr.5303/95/2009, prin care s-a admis recursul Y).

Totodată, pârâtele solicită să se aibă în vedere dispoziţiile art. 278 alin. 2 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, potrivit cărora: „(2) Dispoziţiile prezentului  articol  nu  aduc  atingere  dreptului contestatorului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune, după cum urmează: a) de 10%, dacă această valoare este până la 10.000 lei; b) de 1.000 lei plus 5% pentru ceea ce depăşeşte 10.000 lei; c) de 5.500 lei plus 1% pentru ceea ce depăşeşte 100.000 lei; d) de 14.500 lei plus 0,1% pentru ceea ce depăşeşte 1.000.000 lei”.

Faţă de motivele arătate, pârâtele solicită admiterea excepţiei invocate şi pe fond respingerea cererii de suspendare a executării actelor administrativ fiscale întocmite de către Y ca neîntemeiată.

În temeiul art. 411 alin.1, pct.2 din Codul de procedură civilă, solicită judecarea cauzei şi în lipsă.

La data de …, reclamanta a depus la dosar note de ședință, prin care, pe lângă aspectele invocate în cererea introductivă de instanță, a mai invocat în dovedirea cazului justificat și aspecte legate de necompetența materială a Y pentru efectuarea inspecției fiscale, nerespectarea dreptului de acces la dosarul administrativ, nerespectarea dreptului de apărare, utilizarea nelegală a probelor prelevate în afara inspecției fiscale.

Analizând cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de către pârâta Y, instanţa o reţine ca fiind întemeiată, având în vedere că această pârâtă nu a emis nici un act administrativ-fiscal care să poată fi contestat de reclamantă, actul administrativ-fiscal a cărui suspendare a executării o solicită reclamanta fiind emis X, care poate sta în judecată în calitate de pârâtă, având organe proprii de conducere.

Drept urmare, instanţa va admite această excepţie şi va respinge acţiunea faţă de pârâta Y ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Examinând pe fond cererea dedusă judecății, în raport de motivele de fapt și de drept invocate de părți și prin prisma materialului probator administrat în cauză, tribunalul o reține ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:

Prin Decizia de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale  la persoane juridice, nr. F-Gj ………, s-a stabilit în sarcina reclamantei un impozit pe profit suplimentar în cuantum de ….. lei și TVA suplimentară în cuantum …….lei.

 Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație în procedura prevăzută de dispozițiile art. 268 și următoarele din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, după care, s-a adresat cu prezenta cerere de suspendarea a executării respectivei decizii, în temeiul art. 278 din aceeași lege.

Ca o primă condiție de admisibilitate a cererii de suspendare a unui act administrativ fiscal, tribunalul reține că dispozițiile art. 278 alin. 2 din Legea nr. 207/2015, statuează că suspendarea executării actului administrativ fiscal poate fi cerută de contribuabil, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, instanţa competentă putând suspenda executarea dacă se depune o cauţiune stabilită în funcție de valoarea contestată.

În cauza dedusă judecății, reclamanta a făcut dovada consemnării cauțiunii în cuantum de 9.758,39 lei, stabilită de instanță prin încheierea din data de ….., această condiție fiind astfel îndeplinită.

În ceea ce privește condițiile cerute de legea art. 554/2004, tribunalul reține că dispoziţiile art. 14 alin.1 din lege prevăd că în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond.

În speță, reclamanta a făcut dovada că contestării administrative a deciziei de impunere a cărei suspendare a executării o solicită, așa cum rezultă din adresa nr. ……… comunicată de pârâte la dosar (fila 182, vol. IV)

 În sensul legii, cazurile bine justificate constituie acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar paguba iminentă este reprezentată în expresia unui prejudiciu material viitor şi previzibil sau, după caz, în perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, astfel cum este prevăzut prin art. 2 lit. t şi ş din actul normativ menţionat.

Pentru a se putea dispune suspendarea executării unui act administrativ, trebuie deci ca cele două condiţii să fie îndeplinite cumulativ.

Referitor la prima condiţie, tribunalul reţine că definiţia legală conduce la o concluzie firească, în sensul că îndeplinirea cazului bine justificat trebuie dovedită nu numai prin simplele afirmaţii ale reclamantei, dar şi prin argumentele juridice prezentate, aparent valabile, de natură a crea însă o îndoială în ceea ce priveşte actul contestat.

Astfel, actele administrativ – fiscale a căror suspendare se solicită se bucură de prezumţia de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumţia de autenticitate şi de veridicitate. De aici rezultă principiul executării din oficiu, întrucât actul administrativ - fiscal unilateral este el însuşi titlu executoriu, suspendarea executării actelor administrativ - fiscale fiind un instrument procedural eficient pus la dispoziţia autorităţii emitente sau a instanţei de judecată în vederea respectării principiului legalităţii.

 Prin urmare, condiţia existenţei unui caz bine justificat, este îndeplinită doar în situaţia în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ - fiscal atacat, aşadar pentru a interveni suspendarea executării unui act administrativ - fiscal trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate, căci suspendarea executării actelor administrativ - fiscale constituite o situaţie de excepţie care intervine în condiţiile expres prevăzute de lege.

Tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 130 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, contribuabilul/plătitorul trebuie informat pe parcursul desfăşurării inspecţiei fiscale despre aspectele constatate în cadrul acţiunii de inspecţie fiscală, iar la încheierea acesteia, despre constatările şi consecinţele lor fiscale.

Totodată, alineatul 2 al aceluiași articol, instituie în sarcina organului de inspecție fiscală, obligația de a comunica contribuabilului/plătitorului proiectul de raport de inspecţie fiscală, în format electronic sau pe suport hârtie, acordându-i acestuia posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere, scop în care, odată cu comunicarea proiectului de raport, organul de inspecţie fiscală comunică şi data, ora şi locul la care va avea loc discuţia finală.

În cauza dedusă judecății, așa cum rezultă din raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere a cărei suspendarea a executării se solicită,  se observă că, organul de inspecție fiscală nu și-a îndeplinit această obligație, respectiv nu a comunicat reclamantei proiectul de raport de inspecţie fiscală, în format electronic sau pe suport hârtie, atunci când a stabilit data discuției finale, neacordându-i astfel acesteia posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere calificat în raport de toate constatările făcute.

Or, în aceste condiții, tribunalul apreciază că, în mod cert, emiterea deciziei de către pârâtă, în baza  unui raport de inspecție fiscală întocmit cu nerespectarea dispozițiilor art. 130 alin. 2 din codul de procedură fiscală, reprezintă un motiv suficient pentru a pune la îndoială legalitatea dreptului de apreciere al organului administrativ fiscal.

Cu privire la cea de-a doua condiţie, aşa cum s-a arătat mai sus, art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 defineşte condiţia pagubei iminente ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidenţă, sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice ori a unui serviciu public.

În cauza dedusă judecății, tribunalul reține că executarea deciziei de impunere, ar pune reclamanta în imposibilitate de a-și onora obligațiile contractuale asumate față de diverse instituții bancare și nebancare, față de alți profesioniști și clienți, dar și față de angajații societății, ceea ce evident ar conduce la o perturbare previzibilă gravă a funcționării societății.

De altfel, reclamanta chiar a depus la dosar mai multe cereri de demisie formulate de angajații săi și decizii de încetare a contractelor de muncă prin acordul părților, din perioada ……. 2016, de unde rezultă o astfel de perturbare a activității.

Faţă de aceste considerente, tribunalul va admite cererea dedusă judecății în contradictoriu cu pârâta Y, și va dispune suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-………. până la pronunțarea instanţei de fond pe cererea de anulare a acestei decizii.

Totodată, se va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei X, având sediul în ……., invocată prin întâmpinare şi respinge cererea formulată de reclamanta D. în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Admite cererea promovată de reclamanta D., având sediul în ……. şi sediul procesual ales la ……., în contradictoriu cu pârâta Y, având sediul în T…….. şi suspendă executarea Deciziei de impunere nr. F-GJ ……. până la pronunţarea instanţei de fond pe cererea de anulare a acestei decizii.

Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.

Pronunţată în şedinţa publică din 04 noiembrie 2016, la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare