Audit financiar cont anual de execuţie bugetară

Audit financiar cont anual de execuţie bugetară

Prin Decizia menţionată s-a admis recursul formulat împotriva Sentinţei Tribunalului Harghita.

Instanţa de control judiciar a reţinut că, după cum a susţinut chiar reclamanta, sumele aferente Contractului de lucrări din 24.12.2007, au fost alocate din bugetul de stat în baza HG nr. 919/2007, 1285/2007, 370/2008 şi 1531/2009.

Referitor la aceste acte normative, este de remarcat că acestea cuprind dispoziţii similare în ceea ce priveşte obligaţiile Consiliilor locale cărora le-au fost transferate  sume de la bugetul de stat (prevăzute în bugetul M.E.C.T.), pentru anii 2007 – 2009 şi anume „Consiliile locale răspund, în condiţiile legii, de utilizarea sumelor repartizate” – art. 2 alin. 2 din HG nr. 919/2007, art. 5 sin HG nr. 1285/2007, art. 4 alin. 4 din HG nr. 370/2008.

Aceeaşi dispoziţie este cuprinsă şi în art. 3 din HG nr. 1321/2009, potrivit căruia „ordonatorii principali de credite răspund de modul de utilizare a sumei alocate, potrivit prevederilor art. 2, în conformitate cu dispoziţiile legale”.

Rezultă, aşadar, că, în primul rând, sumele repartizate din bugetul de stat către bugetele locale, provin din transferuri, realizate prin intermediul Inspectoratelor Şcolare Judeţene, şi, în al doilea rând, fiecare din actele normative precitate stabilesc în mod cert răspunderea Consiliilor locale pentru modul de utilizare al acestor sume.

După cum a subliniat recurenta, aceste transferuri către bugetele locale au fost realizate în virtutea prevederilor art. 34 alin. 2 din Legea nr. 273/2006, însă, sumele au fost cuprinse în bugetul local al U.A.T., care era, deci, responsabilă pentru ordonanţarea şi utilizarea acestor sume.

Pe de altă parte, referitor la modul de finanţare prin transferul de la bugetul de stat, este de observat că acesta a fost realizat în baza art. 101 alin.1 din Legea nr. 1/2011 (forma în vigoare la data transferurilor băneşti), potrivit căruia, finanţarea unităţilor de învăţământ preuniversitar cuprinde finanţarea de bază, finanţarea complementară şi finanţarea suplimentară.

Potrivit art. 105 alin.1din acelaşi act normativ, finanţarea complementară asigură cheltuieli de capital, cheltuieli sociale şi alte cheltuieli asociate procesului de învăţământ preuniversitar de stat, iar potrivit alin. 2, finanţarea complementară se asigură din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale de care aparţin unităţile de învăţământ preuniversitar, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a) investiţii, reparaţii capitale, consolidări.

Referitor la aceeaşi modalitate de finanţare a unităţilor de învăţământ, cea complementară, aceasta se realizează, potrivit art. 106 din Lege, pe baza contractului de management încheiat între directorul unităţii de învăţământ preuniversitar şi primarul localităţii/primarul de sector în a cărei rază teritorială se află unitatea de învăţământ, respectiv cu preşedintele consiliului judeţean/primarul de sector, în cazul şcolilor speciale.

Potrivit acestor dispoziţii legale, este cert că, în cauza de faţă, suntem în prezenţa modalităţii complementare de finanţare a unităţilor de învăţământ, aceasta realizându-se din bugetele locale ale U.A.T. de care aparţin unităţile de învăţământ preuniversitar, după cum este cazul în speţă a Şcolii Gimnaziale.

Pe de altă parte, deşi reclamanta susţine, prin întâmpinare, că  U.A.T. nu a participat la elaborarea documentaţiei de atribuire, evaluarea ofertelor, sau încheierea şi executarea Contractului de lucrări nr. 1084/24.12.2007, Curtea apreciază că, în primul rând, răspunderea reclamantei revenea în virtutea dispoziţiilor legale precitate, aceasta având deci, o natură legală şi nicidecum contractuală, şi, mai mult, controlul modului de utilizare a sumelor repartizate era posibil, după cum a susţinut recurenta, chiar prin intermediul Consiliului de administraţie al Unităţii de învăţământ preuniversitar, în care U.A.T. era reprezentată de Primar sau un reprezentant al acesteia, precum şi un reprezentant al Consiliului local, potrivit art. 96 din Legea nr. 1/2011.

În ceea ce priveşte cealaltă chestiune dedusă judecăţii, cea  a actualizării preţului, în raport de care s-a stabilit abaterea de la legalitate (abaterea nr. 5 din Procesul verbal de constatare nr. 1057/30.09.2013), este de observat că atât în Fişa de date achiziţii, cât şi în Invitaţia de participare la negociere, se precizează în mod expres că preţul ofertei este ferm, în Ron, nefiind acceptată actualizarea preţului.

Acelaşi lucru se regăseşte în Contractul de lucrări din 24.12.2007, art. 5.1. stabilind preţul convenit de părţi şi anume, 580.925,56 lei, fără TVA, şi, mai mult, art. 20.2. stabilind că preţul contractului nu se actualizează.

Cu toate acestea, prin Actele  adiţionale nr. 2/6.09.2009, nr. 3/4.01.2010, nr. 4/3.01.2012 şi nr. 5/3.01.2012, art. 20.2. din Contract a fost modificat, părţile procedând la actualizarea preţului, după diferite formule.

În aceste condiţii, este de observat că ajustarea preţului nu era posibilă, pentru motivele de mai sus, fiind, aşadar, încălcate prevederile art. 97 alin. 3 din HG nr. 925/2006, care stabilesc că ajustarea preţului trebuia cuprinsă, prin clauze speciale, atât în documentaţia de atribuire, cât şi în Contract, lipsa acestor măsuri exprese atrăgând inaplicabilitatea prevederilor referitoare la posibilitatea de ajustare a preţului.

Încălcarea acestor dispoziţii a atras nerespectarea şi a prevederilor art. 23 alin. 1 din Legea nr. 273/2006, care stabilesc imperativ că ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai  în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor  publice respective, şi cu respectarea dispoziţiilor legale.

Aşa fiind, Curtea apreciază că hotărârea pronunţată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, ceea ce atrage incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 teza a II-a NCPC, urmând ca recursul promovat în cauză să fie admis, potrivit art. 496 alin. 1 teza I şi alin. 2 NCPC, iar hotărârea atacată să fie casată şi, rejudecând cauza, va fi respinsă acţiunea în contencios administrativ formulată de PRIMARUL U.A.T., în contradictoriu cu pârâta Camera de Conturi Harghita, prin Curtea de Conturi a României.

Domenii speta

Spete similare