Decizie de impunere

Decizie de impunere

 Prin Decizia menţionată s-a admis recursul formulat împotriva Sentinţei Tribunalului Harghita.

Instanţa de control judiciar a reţinut că, potrivit art. 10  (1)  din Legea nr. 82/1991, răspunderea  pentru organizarea si conducerea contabilităţii la persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1)-(4) revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionarii entităţii respective.

În speţă, prin cifra de afaceri realizată până la 30.06.2009, reclamanta intimată a depăşit plafonul de scutire de TVA prevăzut de art. 152 alin. (1) şi (2) din Codul fiscal. În aceste condiţii, reclamanta avea obligaţia să solicite înregistrarea în scopuri TVA până la 10.07.2009.

Întrucât nu a respectat aceste prevederi legale, autoritatea fiscală a calculat TVA pe care reclamanta avea obligaţia să o colecteze în perioada 01.08.2009-31.03.2013, rezultând suma de 67.339 lei.

Reclamanta a fost înregistrată din oficiu de organul fiscal în scopuri TVA şi a cerut ajustarea taxei în primul decont depus după înregistrare. În scopul ajustării, reclamanta a declarat, ca sumă negativă, TVA de 70.267 lei, care a fost dedusă de autoritatea fiscală din TVA necolectat de 67.339 lei, rezultând o diferenţă negativă, în favoarea reclamantei, de 2928 lei. Diferenţa negativă de TVA a fost stabilită de pârâtă ulterior depun

Prin însăşi cererea de chemare în judecată, reclamantul intimat recunoaşte că din eroare s-au înregistrat în contabilitate toate veniturile rezultate din încasările din comercializarea ziarelor, a tutunului şi a echipamentelor de telecomunicaţii deşi acestea au fost comercializate în numele şi pentru francizorul SC R SRL.

Potrivit HG.  44 pct. 62 alin. (2), în cazul în care persoana impozabilă a atins sau a depăşit plafonul de scutire şi nu a solicitat înregistrarea în scopuri de TVA conform legii, organele fiscale competente vor proceda după cum urmează:

a) în cazul în care nerespectarea prevederilor legale este identificată de organele de inspecţie fiscală înainte de înregistrarea persoanei impozabile în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, acestea vor solicita plata taxei pe care persoana impozabilă ar fi trebuit să o colecteze dacă ar fi fost înregistrată normal în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul fiscal, pe perioada cuprinsă între data la care persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de TVA dacă ar fi solicitat în termenul prevăzut de lege înregistrarea şi data identificării nerespectării prevederilor legale. Totodată, organul fiscal competent va înregistra din oficiu aceste persoane în scopuri de taxă. Înregistrarea în scopuri de TVA se consideră valabilă începând cu data comunicării de către organul fiscal competent a deciziei privind înregistrarea, din oficiu, în scopuri de TVA

(4) După determinarea taxei de plată conform alin. (2) şi (3), organele fiscale competente vor stabili obligaţiile fiscale accesorii aferente conform prevederilor legale în vigoare. (5) Persoanele impozabile care nu au solicitat înregistrarea în scopuri de TVA în termenul prevăzut de lege, indiferent dacă au făcut sau nu obiectul inspecţiei fiscale, au dreptul să ajusteze în primul decont depus după înregistrare sau, după caz, într-un decont ulterior, în condiţiile prevăzute la art. 145 - 149 din Codul fiscal.

Din coroborarea dispoziţiilor legale de mai sus rezultă că, ajustarea taxei  nu echivalează cu anularea raportului de inspecţie şi a constatărilor din cuprinsul acestuia. Practic, se ajustează doar TVA de plătit nu şi accesoriile care au fost calculate de la data la care reclamanta intimată trebuia să se înregistreze în scopuri de TVA conform art. 153 C. fiscal şi data depunerii primului decont TVA după înregistrare.

Erorile din contabilitatea intimatei şi nerespectarea dispoziţiilor art. 153 C. fiscal nu pot fi imputate recurentei iar trimiterea pe care instanţa de fond o face la dreptul de deducere  prevăzut de art. 145-149 C. fiscal este greşită întrucât, pentru a beneficia de deducerea TVA, persoana impozabilă trebuie să fie înregistrată în scopuri de TVA. Aşadar, reclamanta intimată nu poate, prin invocarea propriei sale culpe, să beneficieze de anularea accesoriilor, câtă vreme aceasta nici nu a avut drept de deducere  până la data la care organele de control ale recurentei au constatat nerespectarea dispoziţiilor art. 153 C. fiscal şi au înregistrat din oficiu reclamanta intimată în scopuri de TVA.

Pentru toate acestea, Curtea constată că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinic, motiv pentru care recursul urmează a fi admis. Se va casa sentinţa instanţei de fond şi în rejudecarea recursului, se va respinge acţiunea reclamantei privind anularea în parte a Deciziei nr. 647/30.09.2013 şi a Deciziei de impunere nr. 70257/27.06.2013.

Domenii speta

Spete similare