Dizolvare societate
Prin Decizia menţionată s-a admis recursul formulat împotriva Sentinţei Tribunalului Harghita.
Instanţa de control judiciar a reţinut că prin cererea de chemare în judecată reclamanta DGRFP Braşov – AJPF Harghita a arătat că motivul pentru care se solicită dizolvarea societăţii pârâte este faptul că „administratorul societăţii este de negăsit, respectiv nu se poate contacta”. Din înscrisul depus la dosar fond rezultă că asociatul unic al societății este și administratorul societăţii.
În cauză instanţa de fond a dispus dizolvarea societăţii pârâte în temeiul art. 237, alin.1, lit.c din Legea nr. 31/1990 care prevede că „la cererea oricărei părţi interesate, precum şi a Oficiului Registrului Comerţului, tribunalul va putea pronunţa dizolvarea societăţii în cazurile în care: … societatea şi-a încetat activitatea, nu are sediul cunoscut ori nu îndeplineşte condiţiile referitoare la sediul social sau asociaţii au dispărut ori nu au domiciliul cunoscut sau reşedinţa cunoscută …”. A reţinut tribunalul că asociaţii societăţii nu au putut fi contactaţi, nu s-au prezentat la soluţionarea cererii şi nu şi-au expus poziţia, iar societatea nu mai desfăşoară activitate la sediul înregistrat la ORC.
Curtea reţine că textul art. 237 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 lasă la aprecierea instanţei posibilitatea de a dispune dizolvarea societăţii comerciale care nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de lit. c. Cu alte cuvinte, în funcţie de datele concrete de la dosar, de interesul public, ca şi de interesul societăţii comerciale în cauză, instanţa va putea pronunţa sau nu dizolvarea.
Or, în cauza de faţă s-a făcut dovada că asociatul unic al societății nu „este dispărut” în înţelesul art. 237 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990, acesta formulând apelul în calitate de reprezentant legal al societăţii pârâte. Cu alte cuvinte, cauza care a stat la baza formulării cererii de dizolvare – respectiv faptul că „administratorul societăţii este de negăsit, respectiv nu se poate contacta”– , nu mai subzistă. Aspectul reţinut de către tribunal, respectiv faptul că societatea nu mai desfăşoară activitate la sediul înregistrat la ORC, nu are relevanţă în cauză faţă de motivul în fapt care a fundamentat cererea de dizolvare a societăţii.
Ca o consecinţă, în baza art. 480 alin. 1 şi 2 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul formulat şi, în consecinţă, va schimba în tot hotărârea atacată în sensul că va respinge cererea având ca obiect dizolvarea SC B SRL. Totodată, va dispune efectuarea cuvenitelor menţiuni în Registrul Comerţului.
Curtea de Apel București
Procedura insolvenţei. Plan de reorganizare. Tardivitate.
Curtea de Apel Oradea
Acțiune în anulare hotărâre AGA. Pretinsa nelegalitate a convocării realizată prin intermediul executorului judecătoresc, în condițiile în care actul constitutiv și legea prevăd convocarea prin scrisoare recomandată. Temeinicia apelului
Curtea de Apel Timișoara
Abuzul de drept. Răspundere civilă delictuală. Cumulul răspunderii civile cu răspunderea penală. Răspunderea pentru faptă proprie a administratorului unei societăți comerciale cu răspundere limitată
Curtea de Apel București
Dreptul administratorului judiciar al debitoarei de a formula acţiuni în condiţiile art.46 din Legea nr. 85/2006. Consecinţe.
Curtea de Apel Oradea
Contestaţie la tabelul definitiv de creanţe. Admisibilitatea contestaţiei condiţionat de descoperirea erorii esenţiale (ce a determinat înscrierea în tabel) după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor la tabelul suplimentar de creanţe