Dizolvare societate
Prin Decizia menţionată s-a admis recursul formulat împotriva Sentinţei Tribunalului Harghita.
Instanţa de control judiciar a reţinut că prin cererea de chemare în judecată reclamanta DGRFP Braşov – AJPF Harghita a arătat că motivul pentru care se solicită dizolvarea societăţii pârâte este faptul că „administratorul societăţii este de negăsit, respectiv nu se poate contacta”. Din înscrisul depus la dosar fond rezultă că asociatul unic al societății este și administratorul societăţii.
În cauză instanţa de fond a dispus dizolvarea societăţii pârâte în temeiul art. 237, alin.1, lit.c din Legea nr. 31/1990 care prevede că „la cererea oricărei părţi interesate, precum şi a Oficiului Registrului Comerţului, tribunalul va putea pronunţa dizolvarea societăţii în cazurile în care: … societatea şi-a încetat activitatea, nu are sediul cunoscut ori nu îndeplineşte condiţiile referitoare la sediul social sau asociaţii au dispărut ori nu au domiciliul cunoscut sau reşedinţa cunoscută …”. A reţinut tribunalul că asociaţii societăţii nu au putut fi contactaţi, nu s-au prezentat la soluţionarea cererii şi nu şi-au expus poziţia, iar societatea nu mai desfăşoară activitate la sediul înregistrat la ORC.
Curtea reţine că textul art. 237 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 lasă la aprecierea instanţei posibilitatea de a dispune dizolvarea societăţii comerciale care nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de lit. c. Cu alte cuvinte, în funcţie de datele concrete de la dosar, de interesul public, ca şi de interesul societăţii comerciale în cauză, instanţa va putea pronunţa sau nu dizolvarea.
Or, în cauza de faţă s-a făcut dovada că asociatul unic al societății nu „este dispărut” în înţelesul art. 237 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990, acesta formulând apelul în calitate de reprezentant legal al societăţii pârâte. Cu alte cuvinte, cauza care a stat la baza formulării cererii de dizolvare – respectiv faptul că „administratorul societăţii este de negăsit, respectiv nu se poate contacta”– , nu mai subzistă. Aspectul reţinut de către tribunal, respectiv faptul că societatea nu mai desfăşoară activitate la sediul înregistrat la ORC, nu are relevanţă în cauză faţă de motivul în fapt care a fundamentat cererea de dizolvare a societăţii.
Ca o consecinţă, în baza art. 480 alin. 1 şi 2 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul formulat şi, în consecinţă, va schimba în tot hotărârea atacată în sensul că va respinge cererea având ca obiect dizolvarea SC B SRL. Totodată, va dispune efectuarea cuvenitelor menţiuni în Registrul Comerţului.
Curtea de Apel București
Procedura insolvenţei. Contestaţii cu privire la creanţele şi drepturile de preferinţă trecute de administratorul judiciar/lichidator în tabelul preliminar de creanţe în condiţiile art.75 (1) din Legea nr.85/2006. Interpretarea greşită a tezei finale.
Curtea de Apel București
Societăți comerciale: Majorarea capitalului social al societăţii cu răspundere limitată. Inadmisibilitatea aportului în creanţe (obligaţiuni).
Curtea de Apel Craiova
Majorarea capitalului social al unei societăţi pe acţiuni prin emiterea de acţiuni noi. Etape.
Tribunalul Olt
Ridicarea dreptului de administrate in temeiul art.47 alin.5 din legea 85/2006
Tribunalul Arad
Faliment - procedura insolvenţei