Lovituri cauzatoare de moarte. Ucidere din culpă.

Există infracţiunea de ucidere din culpă şi nu de lovituri cauzatoare de moarte, în situaţia în care inculpatul acţionează fără să urmărească sau să accepte o consecinţă vătămătoare a faptei sale.

Prin sentinţa penală nr. 3/P din 21 ianuarie 2016, în baza art. 386 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G. C. C., din infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 195 Cod penal în infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 al. 1 Cod penal.

 A fost condamnat inculpatul G. C. C., la pedeapsa de :

- 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 al. 1 Cod penal.

În temeiul art. 91 alin. 1 şi art. 92 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a sentinţei.

 În temeiul art. 93 alin. 1 Cod penal, s-au stabilit măsurile de supraveghere pe care urmează să le respecte inculpatul pe durata termenului de supraveghere.

 În temeiul art. 93 alin. 2 lit. d Cod penal, a fost obligat inculpatul să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanţei.

 În temeiul art. 93 alin. 3 Cod penal, s-a stabilit ca pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile.

 În temeiul art. 91 alin. 4 Cod penal, s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 96 alin. 1 şi 4 Cod penal, cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 72 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii de la data de 23 aprilie 2015 la 24 aprilie 2015.

În baza art. 241 al. 1 lit. b Cod procedură penală, s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpat prin încheierea nr. 20/U din 24 aprilie 2015 a Tribunalului Neamţ.

În temeiul art. 7 cu referire la art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 76/2008 dispune prelevarea probelor biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele:

Victima T. M., în vârstă de 81 de ani, locuia singură în apartamentul proprietatea sa, situat în Piatra Neamţ. Aceasta nu avea familie proprie, singura persoană cu care ţinea legătura şi care se interesa de situaţia ei, fiind persoana vătămată F. C., care îi era nepot şi care locuia în municipiul Tulcea.

În ultima perioadă a vieţii, sănătatea mintală a victimei s-a deteriorat, în anul 2013 fiind diagnosticată cu demenţă mixtă senilă formă severă, fiind în evidenţa medicului de familie G. I.. Cu acest diagnostic victima a fost internată de mai multe ori în Secţia Psihiatrie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Piatra Neamţ, în perioada anilor 2013-2014. Cu toate acestea, starea sa de sănătate s-a agravat, în actele medicale fiind consemnată forma severă a bolii, care presupunea „deficit cognitiv global, raţionament afectat, dezorientare temporară, deficit de relaţionare şi integrare”.

Manifestările specifice bolii victimei au îngrijorat şi vecinii din bloc ai acesteia, care erau deranjaţi de faptul că aceasta făcea gălăgie, astfel că, la începutul anului 2015, persoana vătămată F. C. a apelat la martora C. V., mama inculpatului, care locuia într-un bloc apropiat şi care era cumnata sa, propunându-i să o angajeze pentru îngrijirea victimei.

Martora C. V. nu a fost în măsură să-şi asume în totalitate această responsabilitate, convenind însă cu persoana vătămată ca ea să-i gătească, la domiciliul ei mâncare victimei şi inculpatul să i-o ducă acesteia.

Inculpatul a început să o viziteze pe victimă din luna februarie 2015, ducându-i alimentele preparate de mama sa şi, întrucât în perioadele în care aceasta era lucidă, se înţelegea foarte bine cu ea, având multe subiecte comune de conversaţie, aceasta şi-a dorit ca inculpatul să vină cât mai des la ea, să stea de vorbă. Victima fusese profesoară de filozofie şi, întrucât dorea să scrie o carte, i-a propus inculpatului ca ea să-i dicteze şi el să scrie conţinutul acesteia. De multe ori victima dorea să iasă la plimbare, iar inculpatul era cel care mergea cu ea, ducând-o chiar şi în vizită la locuinţa mamei sale. De asemenea, inculpatul era cel care o însoţea pe victimă la cabinetul medicului de familie pentru prescrierea tratamentului.

În luna martie 2015, persoana vătămată F. C. a venit la Piatra Neamţ şi, văzând că inculpatul se înţelege bine cu victima, i-a propus acestuia să se mute în locuinţa ei, pentru a avea permanent grijă de ea, urmând ca mâncarea să o prepare în continuare martora C.V..

Pentru a beneficia de un avantaj material de pe urma acestui serviciu, inculpatul urma să facă demersuri pentru încadrarea victimei într-un grad de handicap şi constituirea unui dosar pentru ca el să primească o indemnizaţie de stat ca asistent personal. Aceste demersuri au început în luna martie, inculpatul obţinând scrisori medicale şi referate de la medicul de familie şi medici specialişti psihiatri, precum şi o procură olografă din partea persoanei vătămate F. C..

Cardul bancar aferent contului în care victima primea pensia a fost încredinţat de persoana vătămată F. C. inculpatului şi mamei acestuia, pentru a fi utilizat pentru nevoile cotidiene ale victimei. O parte din pensia de aproximativ 1.500 lei, era reţinută, în baza unei convenţii bancare, în contul unui fond de economisire constituit de victimă.

Inculpatul a fost de acord să-şi asume, în aceste condiţii îngrijirea victimei, cu atât mai mult cu cât nu avea serviciu şi locuia împreună cu mama sa într-o garsonieră.

Începând cu data de 20 martie 2015, inculpatul s-a mutat efectiv în apartamentul victimei, pe care l-a conectat la internet şi televiziune prin cablu pe cheltuiala victimei, însă pentru folosinţa proprie.

În perioada în care inculpatul a îngrijit victima, starea de sănătate a acesteia a continuat să se deterioreze, hrănirea acesteia devenind din ce în ce mai dificilă. Dacă la începutul perioadei în care inculpatul s-a ocupat de victimă, aceasta se hrănea singură, ulterior nu mai voia să se dea jos din pat, să se mai alimenteze, astfel că o hrănea inculpatul, introducând în mâncare şi medicamentele prescrise acesteia de medic. În ultimele zile de viaţă, deoarece hrănirea victimei era tot mai dificilă, inculpatul şi-a procurat o seringă destinată ornării torturilor, a început să paseze mâncarea şi să i-o administreze acesteia cu ajutorul seringii. Victima refuza de multe ori să deschidă gura, astfel că inculpatul o apuca de bărbie şi o forţa să întredeschidă gura, pentru a-i putea introduce seringa cu mâncare, cu atât mai mult cu cât aceasta conţinea şi tratamentul medicamentos.

În ziua de 22 aprilie 2015, inculpatul a început să administreze victimei masa de prânz, pe patul pe care aceasta stătea cu spatele sprijinit de perne şi, întrucât aceasta nu coopera, refuzând alimentele, inculpatul a procedat la introducerea forţată a alimentelor în gura victimei, producând leziuni ale buzelor acesteia, cu seringa pe care o folosea la hrănirea ei. Pentru a o determina să deschidă gura, inculpatul a apăsat cu mâna mandibula victimei, cuprinzând în strânsoarea mâinii şi gâtul, manoperă care a comprimat cu putere formaţiunile anatomice ale gâtului. Concomitent cu această manoperă, inculpatul a pompat conţinutul semilichid al seringii în cavitatea bucală a victimei, producându-se asfixia mecanică a acesteia, produsă atât prin sugrumare, cât şi prin obstrucţia căilor respiratorii cu alimente, pe care victima le-a inhalat în încercarea de a respira.

Constatând decesul victimei, inculpatul, la orele 1237 l-a apelat pe martorul I. P. N., prietenul său, solicitându-i să vină la apartament, după care a apelat-o pe mama sa şi pe persoana vătămată F. C.. Inculpatul i-a cerut martorului să se deplaseze la cabinetul medicului de familie, acesta obţinând de la medic, fără examinarea directă a cadavrului, o adeverinţă medicală în care s-a consemnat decesul victimei produs la ora 1245, ca urmarea unui stop cardio-respirator.

La ora 1323, inculpatul a apelat serviciul de urgenţă 112, anunţând decesul victimei ca fiind produs ca urmare a înecării în timpul alimentaţiei. Până la sosirea primului echipaj de poliţie la faţa locului, inculpatul a realizat toaletarea sumară a cadavrului victimei, ştergându-i faţa şi schimbându-i vestimentaţia.

Din raportul de expertiză medico-legală necropsie nr. A3/123 din 23 aprilie 2015 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Neamţ rezultă că  moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei respiratorii acute consecinţa asfixiei mecanice prin obstrucţia căilor respiratorii inferioare cu corp străin – posibil alimente – şi comprimarea formaţiunilor anatomice ale gâtului cu mijloace contondente - posibil cu mâna. De asemenea, s-a stabilit că echimozele recente şi infiltratele hemoragice cervicale, fractura de os hioid s-au putut produce prin comprimarea gâtului cu mijloace contondente şi au rol în determinismul morţii, plăgile contuze de la nivelul buzelor s-au produs prin lovire şi compresiune repetată cu un corp contondent(posibil seringă, în cadrul unei alimentaţii forţate); echimozele şi excoriaţia de la nivelul extremităţilor inferioare ale gambelor sunt recente şi s-au produs posibil prin compresiune cu u cordon dur, infiltratele epicraniene s-au produs posibil prin lovire cu sau de corp dur, iar celelalte echimoze şi excoriaţii constatate la examenul extern s-au produs prin lovire repetată cu şi de corp dur, unele fiind recente iar altele având o vechime de  circa 3-5 zile anterior decesului.

În cursul cercetării judecătoreşti s-a solicitat o completare a raportului de expertiză, solicitându-se medicului legist să comunice dacă acţiunea manuală desfăşurată de inculpat asupra gâtului victimei era de natură a provoca decesul acesteia. Din completarea la raportul de expertiză rezultă că în literatura de specialitate, urmele de la nivelul gâtului, respectiv echimozele şi infiltratele hemoragice în muşchii gâtului precum şi fractura osului hioid sunt specifice unei sugrumări. În cadrul examenului necroptic al victimei s-a constat şi obstrucţia căilor respiratorii inferioare prin corp străin, posibil alimente, cele două cauze fiind concuratoare în determinismul morţii, aspect ce nu permite să se facă aprecieri cu privire la faptul că acţiunea manuală asupra gâtului victimei, doar prin ea însăşi, a fost tanatogeneratoare.

În cursul urmăririi penale inculpatul a susţinut că în ziua respectivă  a hrănit-o pe victimă, aceasta putând să înghită conţinutul unei seringi, iar în timp ce i-o administra pe a doua, a apăsat o singură dată conţinutul şi s-a oprit, întrucât a observat că mai avea mâncare în gură, moment în care victima nu a mai avut nicio reacţie. În aceste condiţii a aplecat-o cu faţa în jos la marginea patului, crezând că s-a înecat şi a lovit-o uşor peste ceafă, astfel încât a eliberat alimentul din gură, rămânând însă în continuare inertă. De asemenea, inculpatul a precizat că nu-şi explică cum s-au produs leziunile de la gâtul victimei, afirmând că în timp ce o hrănea a fost nevoit  să îi ţină cu mâna bărbia fixă, pentru a nu întoarce capul, dar şi pentru a deschide gura pe care o ţinea încleştată, iar datorită faptului că aceasta avea o statură firavă şi că el nu-şi poate controla puterea mâinii, e posibil să fi realizat mai brutal imobilizarea bărbiei.

În actul de sesizare al instanţei s-a reţinut,  sub aspectul laturii subiective, că inculpatul a acţionat cu intenţie pentru a produce suferinţă fizică şi vătămări corporale, efectuând manoperele descrise cu o violenţă excesivă, în scopul de a înlătura împotrivirea victimei, iar în raport de rezultatul mai grav care s-a produs, respectiv decesul victimei, inculpatul s-a situat pe poziţia culpei cu prevedere, întrucât a realizat că, în funcţie constituţia fragilă şi starea fiziologică precară a victimei, folosirea forţei sale fizice asupra ei îi poate determina decesul, însă a socotit fără temei că acesta nu se va produce.

Raportat la probatoriul administrat atât în cursul urmăririi penale cât şi al cercetării judecătoreşti, instanţa a constatat că situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare al instanţei este corectă, însă încadrarea juridică a faptei este cea de ucidere din culpă şi nu de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

Astfel, în cazul infracţiunii de ucidere din culpă, elementul material constă într-o acţiune sau inacţiune susceptibilă a produce direct sau indirect decesul victimei, fără ca făptuitorul să urmărească sau să accepte o consecinţă vătămătoare a faptei sale, în timp ce infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte implică intenţia de a lovi sau vătăma.

În cauză, din probele administrate rezultă că inculpatul nu a acţionat asupra corpului victimei cu intenţia de a o lovi, de a-i provoca suferinţe fizice, ci doar pentru a o determina să deschidă gura şi să înghită mâncarea pasată cu care o hrănea, acţionând însă într-o manieră mai brutală, fără a aprecia în mod corect raportul dintre fragilitatea victimei şi forţa mâinii sale.

 Aşa cum rezultă din actele medico-legale aflate la dosarul cauzei, moartea victimei s-a datorat doar insuficienţei respiratorii acute, consecinţă asfixiei mecanice prin obstrucţia căilor respiratorii inferioare cu alimente şi comprimarea formaţiunilor anatomice ale gâtului cu mijloace contondente, celelalte leziuni constate pe corpul victimei neavând legătură de cauzalitate cu decesul. Chiar dacă pe corpul victimei s-a constatat existenţa şi a altor leziuni mai vechi, nu se poate deduce că acestea au fost produse cu intenţie de inculpat, în condiţiile în care din probele administrate – acte medicale, declaraţiile martorilor G. I. şi C. V. - rezultă că victima suferea de demenţă senilă într-o formă gravă având stări de confuzie, de agitaţie psiho-motorie, nu îşi putea ţine echilibrul şi cădea, lovindu-se, inculpatul fiind nevoit să o imobilizeze pentru a nu-şi face singură rău. De altfel şi în ancheta socială întocmită la data de 18 aprilie 2013 de Primăria Municipiului Piatra Neamţ - Direcţia asistenţă socială – Serviciul protecţie socială se menţionează că victima, în momentele de decompensare ale bolii este confuză şi nu este conştientă de riscurile la care se expune.

Raportat la relaţiile care existau între inculpat şi victimă, la împrejurarea că acesta se ocupa îndeaproape de îngrijirea ei, nu se poate reţine că acesta a acţionat vreun moment cu intenţia de a-i provoca suferinţe fizice, apreciindu-se însă, raportat la probatoriul administrat, că inculpatul nu a prevăzut faptul că prin manevrele efectuate, poate provoca decesul acesteia, deşi trebuia şi putea să prevadă acest lucru, având în vedere fragilitatea victimei, determinată de vârsta înaintată şi de afecţiunile de care suferea. Faptul că victima avea o stare precară de sănătate este confirmat şi de faptul că medicul de familie, cunoscând situaţia medicală a acesteia, a eliberat fără probleme adeverinţa medicală de constatare a decesului.

În consecinţă, în temeiul art. 386 Cod procedură penală, instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 195 Cod penal în infracţiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 al. 1  Cod penal.

Domenii speta

Spete similare