Conflict de muncă
Prin Decizia menţionată s-a admis apelul formulat împotriva Sentinţei Tribunalului Harghita.
Instanţa de control judiciar a reţinut că, potrivit chitanţei nr. 1246/12.07.2011, pârâtul a încasat de la reclamant suma de 708 lei, reprezentând lipsă din gestiune, or, decizia de imputare în litigiu a fost emisă ulterior, respectiv la data de 5 august 2011, astfel că nu poate fi primită susţinerea potrivit căreia această sumă ar reprezenta o parte din prejudiciul constatat prin decizia menţionată.
În schimb, Curtea reţine ca fiind întemeiată cererea privind restituirea sumei de 385 lei, pe care reclamantul i-a achitat-o pârâtului prin chitanţa nr. 1251/16.08.2011, întrucât această plată a fost efectuată după emiterea deciziei de imputare nr. 51/5 august 2011, iar din cuprinsul respectivei chitanţe rezultă că suma menţionată reprezintă contravaloare prejudiciu, fără vreo referire la angajamentul de plată din 09.02.2011, invocat în apărare de către intimatul-pârât şi care se referă la o sumă de 953 lei, reprezentând lipsă în gestiune, astfel că acest argument va fi înlăturat ca nefondat, sarcina probei în conflictele de muncă revenind angajatorului, potrivit dispoziţiilor art. 272 din Codul muncii.
De asemenea, relativ la invocarea în sprijinul aceleiaşi apărări a înscrisului intitulat „Jurnal (...) - 42821, pentru perioada 01.01.2011-31.12.2012”, Curtea constată că acesta nu prezintă relevanţă sub aspectul în discuţie, fiind vorba doar de o simplă evidenţă contabilă a unor debite stabilite de către pârât în sarcina reclamantului, fără a confirma faptul că suma achitată prin chitanţa nr. 1251/16.08.2011 derivă din angajamentul de plată invocat.
În ceea ce priveşte cererea vizând obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, Curtea constată că la dosarul instanţei de fond nu au fost depuse dovezi în sensul celor pretinse de reclamant prin cererea de recurs, astfel că această critică nu poate fi primită.
Din perspectiva celor anterior expuse, constatând că soluţia primei instanţe este parţial afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursul dedus judecăţii şi, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 2 din Codul de procedură civilă, va modifica în parte hotărârea atacată, în sensul obligării pârâtului la restituirea către reclamant a sumei de 385 lei, încasarea acesteia neavând bază legală în raport de constatarea nulităţii absolute a deciziei de imputare nr. 51/05.08.2011.
Nu vor fi acordate cheltuieli de judecată în recurs, reclamantul nedepunând dovezi sub acest aspect.
Judecătoria Buzău
Restituire metale preţioase
Curtea de Apel Galați
Dreptul muncii
Judecătoria Satu Mare
Pretenţii. Restituire contravaloare bunuri confiscate în temeiul unui proces-verbal de contravenţie
Curtea de Apel Constanța
Legea nr. 10/2001. Daune morale pentru solutionarea cu întârziere a notificarii. Admisibilitatea cererii.
Curtea de Apel Craiova
Imobil prin destinaţie intrat în proprietatea statului prin naţionalizare. Cerere pentru măsuri reparatorii în baza art.6 din Legea 10/2001. Caracter accesoriu.