Pretenţii. Restituire contravaloare bunuri confiscate în temeiul unui proces-verbal de contravenţie

Sentinţă civilă 759/24.04.2015, definitivă prin respingerea apelul din 24.04.2015


Pretenţii. Restituire contravaloare bunuri confiscate în temeiul unui proces-verbal de contravenţie

În caz de anulare sau de constatare a nulităţii procesului-verbal, bunurile confiscate, cu excepţia celor a căror deţinere sau circulaţie este interzisă prin lege, se restituie de îndată celui în drept, iar dacă bunurile au fost valorificate, instanţa va dispune să se achite celui în drept o despăgubire care se stabileşte în raport cu valoarea de circulaţie a bunurilor.

În aprecierea valorii de circulaţie a unor produse agricole confiscate şi valorificate, se pot avea în vedere preţurile medii ale principalelor produse agricole stabilite prin hotărâre a consiliului judeţean, împrejurare în raport cu care nu se mai impune efectuarea unei expertize cu privire la valoarea de circulaţie a bunurilor.

Adăugarea de TVA sumei astfel stabilite nu este justificată, întrucât dispoziţiile art. 41 alin. 2  din OG nr. 2/2001 nu pot fi interpretate prin analogie cu alte dispoziţiile legale, iar prin aplicarea TVA ar însemna să se stabilească un alt cuantum al despăgubirii, mai mare decât valoarea de circulaţie a bunurilor.

Judecătoria Satu Mare, Secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 759/24.04.2015, definitivă prin respingerea apelului prin Decizia civilă nr. 468/07.10.2015 pronunţată de Tribunalul Satu Mare

Prin procesul-verbal de contravenţie seria AP, nr. 108898/12.09.2013, reclamanta a fost sancţionată contravenţional de către IPJ Satu Mare, reţinându-se că aceasta transporta cantitatea de 4.000 kg de porumb, fără a avea asupra sa documentele care să justifice provenienţa licită. Totodată,  reclamantei SC B SRL i s-a aplicat măsura complementară a confiscării cantităţii de 4.000 kg porumb.

În urma soluţionării plângerii contravenţionale formulate împotriva procesului-verbal susmenţionat, Judecătoria Satu Mare s-a pronunţat prin Sentinţa civilă nr. 1345/20.03.2014 (rămasă definitivă prin neapelare), în sensul anulării procesului-verbal de contravenţie şi restituirii cantităţii de 4.000 kg porumb confiscate.

Deoarece pârâta nu şi-a îndeplinit de bunăvoie obligaţiile stabilite prin hotărârea judecătorească, reclamanta s-a adresat, la data de 21.07.2014 Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Satu Mare cu o somaţie prin care a solicitat punerea în executarea a sentinţei sus amintite.

Compartimentul valorificare bunuri din cadrul Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Satu Mare a comunicat reclamantei faptul că restituirea contravalorii bunurilor în baza unei hotărâri judecătoreşti rămasă definitivă şi irevocabilă se face în conformitate cu prevederile art. 40 alin. 3 din H.G. nr. 731/04.07.2007, respectiv la nivelul valorii recuperate în urma valorificării, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, astfel "....ţinând cont de cantitate şi volum, de preţul cu ridicarea, de cheltuielile cu depozitarea fiind valorificate în baza facturii având seria SM CVB 29/19.12.2013 la valoare de 0,30 lei/kg, însumând un total de 1.200 lei cu TVA..."

În apărare, pârâta a invocat, cu privire la restituirea contravalorii bunurilor valorificate, prevederile art. 40 din HG 731/2007 (republicată), cu privire aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului.

Instanţa a reţinut dispoziţiile art. 1 din HG 731/2007 (republicată) care stipulează că, în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, se valorifică următoarele bunuri, dacă prin legi speciale nu se dispune altfel: bunurile confiscate sau intrate în proprietatea privată a statului în temeiul legii, al hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile sau al deciziilor organelor împuternicite să dispună confiscarea, dacă deciziile, respectiv procesele-verbale sau alte acte prin care s-a dispus confiscarea, nu au fost contestate în termenul legal sau au fost contestate şi contestaţia a fost respinsă prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.

Or, dispoziţiile invocate de către pârâtă nu sunt aplicabile în cauză, în condiţiile în care procesul-verbal prin care s-a dispus confiscarea a fost contestat în termenul legal, iar contestaţia, respectiv plângerea a fost admisă.

În consecinţă, nici dispoziţiile art. 40, alin. 3 din  HG 731/2007 conform cărora, în cazul bunurilor valorificate, restituirea contravalorii acestora se face la nivelul valorii recuperate în urma valorificării nu sunt aplicabile în speţă.

Instanţa reţinut dispoziţiile art. 41 alin. 2  din OG2/2001, conform cărora, în caz de anulare sau de constatare a nulităţii procesului-verbal, bunurile confiscate, cu excepţia celor a căror deţinere sau circulaţie este interzisă prin lege, se restituie de îndată celui în drept, iar conform alin. 3 din acelaşi act normativ, dacă bunurile prevăzute la alin. (2) au fost valorificate, instanţa va dispune să se achite celui în drept o despăgubire care se stabileşte în raport cu valoarea de circulaţie a bunurilor.

În cauză nu s-a impus efectuarea unei expertize cu privire la valoarea de circulaţie a bunurilor, deoarece, prin Hotărârea nr. 255/2012, Consiliul Judeţean Satu Mare, în baza obligaţiei sale prevăzute de  art. 62 alin. (2^2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu privire la adoptarea, prin hotărâre de consiliu judeţean a preţurilor medii ale principalelor produse agricole, a aprobat pentru anul 2013 preţul mediu al porumbului boabe la nivelul sumei de 0,60 lei/kg. Instanţa considera acest preţ ca fiind la nivelul valorii de circulaţie a bunurilor, în sensul art. 41 din OG 2/2001.

Prin urmare, instanţa a stabilit valoarea despăgubirii datorate reclamantului la nivelul sumei de 2.400 lei, respectiv 4.000 kg (cantitatea de porumb confiscată) x 0,60 lei/kg.

Adăugarea TVA acestei sume nu este justificată, deoarece dispoziţiile art. 41 alin. 2  din OG2/2001 nu pot fi interpretate prin analogie cu alte dispoziţiile legale, de asemenea prin aplicarea TVA ar însemna să se stabilească un alt cuantum al despăgubirii, mai mare decât valoarea de circulaţie a bunurilor.