Salarizare

Emiterea unei noi decizii de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare lunară începând cu data de 09.04.2012, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi funcţia avută, conform art. 1 alin. 5^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

Pentru a se reţine incidenţa dispoziţiilor legale sus menţionate, este necesar ca în cadrul instanţei în care reclamanta îşi desfăşoară activitatea, să existe personal salarizat care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor stabilite la nivel maxim pentru aceeaşi funcţie/grad/treaptă şi gradaţie.

 Tribunalul Mehedinţi – sentinţa din 28.03.2017

Prin acţiunea înregistrată la această instanţă în data de 17.10.2016 reclamanta PEC a chemat în judecată pe pârâta CAT solicitând ca în contradictoriu cu CNCD, în calitate de expert în domeniul discriminării, să se dispună emiterea unei noi decizii de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare lunară începând cu data de 09.04.2012, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi funcţia avută; recalcularea sporurilor şi a altor drepturi aferente diferenţei indemnizaţiei de încadrare lunare începând cu data de 09.04.2012, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi funcţia îndeplinită în cadrul instanţei; să se ţină cont la emiterea deciziei de salarizare de procentele aferente vechimii în muncă şi în funcţie, precum şi nivelului de studii, ce urmează să fie incluse în indemnizaţia de încadrare brută lunară de la data de 31.12.2009, chiar dacă respectiva vechime în muncă/funcţie a fost îndeplinită ulterior acestei date; de asemenea, a solicitat actualizarea sumelor de plată cu rata inflaţiei, precum şi dobânda legală, calculate de la data scadenţei fiecărui drept salarial lunar şi până la plata efectivă a acestuia.

În fapt, a arătat că este personal auxiliar - grefier în cadrul TCS, iar în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 71/2005, potrivit art. 1 alin. 1 şi 2 din OUG nr.83/2014 modificată şi aprobată prin Legea nr.71/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice în anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare. În anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

De asemenea, a arătat că potrivit art. 1 alin. 5¹ din OUG nr. 83/2014, prin excepţie de la prevederile alin. 1 şi 2, personalul din aparatul de lucru al P şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul CC şi al CC, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, inclusiv de studii.

A menţionat că, în temeiul art. 1 alin. 5¹ din OUG nr. 83/2014, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 71/2015, ar trebui să i se acorde diferenţa salarială rezultată din aplicarea de procente şi aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/în funcţie, ulterior datei de 01.01.2011, respectiv includerea procentelor aferente vechimii în muncă şi în funcţie, în indemnizaţia de încadrare brută lunară de la data de 31.12.2009, chiar dacă respectiva vechime în muncă/în funcţie a fost îndeplinită ulterior acestei date.

A mai arătat că, după adoptarea Legii nr. 71/2015 pentru modificarea şi aprobarea OUG nr. 83/2014, la nivelul PÎCCJ, precum şi la ÎCCJ şi CSM au fost adoptate ordine şi măsuri concrete pentru recalcularea drepturilor salariale care au fost plătite în mod efectiv.

Reclamanta a mai susţinut că prin cererea adresată CAT la data de 21.01.2016, s-a solicitat expressis verbis punerea în aplicare a dispoziţiilor legale menţionate, solicitare la care s-a răspuns printr-o adresă întocmită la modul general, cu număr de înregistrare 152/26.02.2016, prin care CAT a comunicat faptul că dispoziţiile art.l alin.5¹ din OUG nr. 83/2014 s-ar aplica numai funcţionarilor publici şi personalului contractual din sistemul justiţiei.

A menţionat că prin neaplicarea dispoziţiilor Legii nr. 71/2015 şi personalului auxiliar şi conex al instanţelor judecătoreşti s-ar crea o stare de discriminare între persoane din aceeaşi categorie socio-profesională, ce funcţionează chiar în cadrul aceleiaşi instanţe, respectiv între personalul auxiliar şi conex al instanţelor judecătoreşti şi judecători, între funcţionari publici şi personalul contractual, în condiţiile în care, pe de o parte, potrivit soluţiei P CSM din 30 iunie 2015, pct. 16, Nota nr. 10475/2015, punctului de vedere exprimat de ÎCCJ şi Colegiul de conducere al PÎCCJ, care corespund cu interpretarea dată de MMFPSPV, comunicată cu adresa nr. 3078/RP/20.05.2015, magistraţilor români, ar trebui să li se acorde, în temeiul art. 1 alin. 5 ind.l din OUG nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015 diferenţa salarială, existând la acest moment o multitudine de acţiuni formulate de judecători care au fost admise, fiind obligat pârâtul MJ să emită pentru fiecare reclamant noi ordine de încadrare salarială, conform art. 1 alin. 5 indice 1 din OUG nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015 şi să achite diferenţele salariale rezultate, iar pe de altă parte, la nivelul CAT au fost deja emise decizii în baza Legii nr. 71/2015 pentru funcţionarii publici şi personalul contractual.

Reclamanta a solicitat ca drepturile salariale să fie calculate şi acordate începând cu data de 09.04.2012, ci nu cu data de 09.04.2015, susţinând că în acest moment există o situaţie salarială discriminatorie faţă de aceeaşi categorie de personal care desfăşoară aceeaşi activitate, dar această situaţie exista şi înainte de adoptarea Legii nr.71/2015 care a recunoscut preexistenţa unei situaţii salariale discriminatorii generată de aplicarea şi interpretarea dispoziţiilor legale în materie. Prin această recunoaştere, legiferată, a operat o întrerupere a termenului de prescriere a dreptului material la acţiune, în sensul dispoziţiilor art. 2537 pct. 1 din Noul Cod civil şi art. 171 din Legea nr.53/2003.

 A invocat dispoziţiile art. 1 alin.2 lit.e lit.ii din OG nr. 137/2000, art. 5 din Legea nr. 53/2003, decizia nr. 6/2013 a CC - referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 şi art. 6 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, art. 14 din CEADLF, art.l din Protocolul nr. 12 la CEDOLF.

Cu privire la actualizarea drepturilor salariale cu rata inflaţiei reclamanta a arătat că actualizarea sumelor de plată cu rata inflaţiei urmăreşte păstrarea valorii reale a obligaţiei băneşti şi îşi are raţiunea în respectarea principiului reparării integrale a pagubei. De asemenea, prin actualizarea debitului se urmăreşte acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuaţiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenţei şi cea a plăţii efective a sumei datorate.

Referitor la plata dobânzii legale a invocat dispoziţiile art. 3 alin.2 şi 4 din OG nr. 13/2011, susţinând că prin capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale se urmăreşte sancţionarea acestora pentru executarea cu întârziere a obligaţiilor care le incumbă şi prin care se urmăreşte acoperirea beneficiului nerealizat.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile OUG nr.83/2014 aprobată şi modificată prin Legea nr.71/2015, Legea nr.53/2003 modificată, OG nr. 13/2011, art. 2537 pct. 1 Cod civil, art. 14 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, art.l din Protocolul nr. 12 la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

În susţinerea acţiunii reclamanta a depus la dosar în copie cartea de identitate şi decizia nr. 23/26.09.2016 pronunţată de ÎCCJ în dosarul nr. 1733/1/2016.

Pârâta CAT a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii.

A arătat că textul art. 1 alin.5¹ din OUG nr.83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, are într-adevăr scopul de a înlătura discriminările create în urma aplicării succesive a legilor tranzitorii de salarizare a bugetarilor, constituind temei pentru acordarea drepturilor salariale angajaţilor din instituţiile şi autorităţile publice la acelaşi nivel cu salariaţii aceluiaşi angajator, care, deşi au aceeaşi funcţie, grad, treaptă sau gradaţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, beneficiază de o salarizare maximă superioară, iar în interpretarea acestui text de lege, potrivit deciziei nr. 23/26.09.2016 a ÎCCJ formulate în dezlegarea unei probleme de drept, sintagma ,,salarizat la acelaşi nivel” are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al P, personalul din cadrul CC, al CC, precum şi din cadrul altor autorităţi şi instituţii publice enumerate de art.2 alin.1 lit.a din Legea cadru nr. 284/2010.

Cu toate acestea, reclamanta a pretins într-un mod cu totul generic aplicarea prevederilor legale sus menţionate fără a indica în concret care este situaţia de fapt şi de drept care justifică încadrarea sa în categoria de personal avută în vedere de legiuitor, mai precis că este salarizată la un nivel inferior faţă de colegi de-ai săi cu aceeaşi funcţie, grad, treaptă sau gradaţie care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, care sunt salariaţii comparabili şi care sunt diferenţele salariale rezultate în urma aplicării legislaţiei ulterioare anului 2009.

 Pârâta a solicitat respingerea acţiunii, având în vedere lipsa unor coordonate de fapt concrete, prin care reclamanta pretinde că îndeplineşte cerinţele cuprinse în ipoteza normei de drept, respectiv art.1 alin.5 indice 1 din OUG nr.83/2014.

La termenul de judecată din data de 13.01.2017, instanţa a dispus citarea reclamantei cu menţiunea să depună la dosar înscrisuri din care să rezulte funcţia deţinută şi prin care să precizeze instanţa la care îşi desfăşoară activitatea şi la care şi-a desfăşurat activitatea la data introducerii acţiunii, respectiv 17.10.2016, în vederea verificării şi stabilirii competenţei materiale şi teritoriale, în raport de dispoziţiile art.127 alin.1 şi 3 Cod procedură civilă.

Cu adresa înregistrată la această instanţă la data de 06.02.2017 reclamanta a răspuns relaţiilor solicitate şi a depus la dosar deciziile nr. 150/A/27.12.2012 şi nr. 67/A/15.06.2012 la care s-au ataşat şi anexele la prezentele decizii, precum şi copii fluturaşi de salarii pe perioada aprilie 2016-decembrie 2016.

Din oficiu, s-au solicitat relaţii de la CAT pentru a comunica dacă s-a emis o decizie de reîncadrare a reclamantei în baza art.1 alin.5 ind.1 din OUG nr.83/2014, modificată şi completată prin Legea nr.71/2015, în caz afirmativ să o înainteze la dosar şi să menţioneze dacă a fost comunicată reclamantei, în caz contrar să indice motivul pentru care nu s-a emis o astfel de decizie; care este încadrarea reclamantei în funcţie, grad,  treaptă şi gradaţie în cadrul instanţei; care este nivelul de salarizare al reclamantei după intrarea în vigoare a OUG nr. 83/2014; care este nivelul maxim în cadrul TCS al salariilor de bază şi al sporurilor aferente pentru acelaşi grad, aceeaşi funcţie şi aceeaşi gradaţie ca şi ale reclamantei.

Răspunsul la relaţiile solicitate a fost înaintat la dosar de pârâta CAT cu adresele din data de 10.03.2017, respectiv 27.03.2017.

Analizând acţiunea în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente în materie, instanţa constată şi reţine următoarele:

Reclamanta PEC îndeplineşte funcţia de grefier în cadrul TCS, fiind încadrată în categoria personalului auxiliar de specialitate, aşa cum reiese din înscrisurile aflate la dosarul cauzei – filele 33-35 şi adresa emisă de CAT – fila 47 dosar.

Prin acţiunea dedusă judecăţii se solicită obligarea pârâtei CAT să emită o nouă decizie de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare lunare începând cu data de 09.04.2012, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi funcţia avută; să se dispună recalcularea sporurilor şi altor drepturi aferente diferenţei indemnizaţiei de încadrare lunare începând cu data de 09.04.2012, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi funcţia îndeplinită în cadrul instanţei; să se ţină cont la emiterea deciziei de salarizare de procentele aferente vechimii în muncă şi în funcţie, precum şi nivelului de studii, ce urmează să fie incluse în indemnizaţia de încadrare brută lunară de la data de 31.12.2009, chiar dacă respectiva vechime în muncă/în funcţie a fost îndeplinită ulterior acestei date, precum şi actualizarea sumelor de plată cu rata inflaţiei şi dobânda legală, calculate de la data scadenţei fiecărui drept salarial lunar şi până la plata efectivă a acestuia.

Examinând solicitările reclamantei în raport de probele administrate în cauză, instanţa constată următoarele:

Potrivit art.1 alin.1 din OUG nr.83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice „În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare”, iar alin.2 al aceluiaşi articol prevede că „În anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”.

Prin Legea nr.71/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, la art.1, după alineatul 5 s-a introdus un nou alineat, alineatul 5^1 care dispune că „Prin excepţie de la prevederile alin. 1 şi 2, personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Astfel, prin acest act normativ s-a creat posibilitatea ca personalul încadrat în instituţiile şi autorităţile publice care avea un nivel al salariului de bază şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă/gradaţie, să fie salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

O altă interpretare ar fi contrară principiilor generale instituite de Legea de salarizare nr. 284/2010 care are ca şi obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului şi care la art.2 alin.1 lit.a prevede că dispoziţiile acestui act normativ se aplică personalului din autorităţi şi instituţii publice, respectiv Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, autoritatea judecătorească, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, autorităţi ale administraţiei publice locale, alte autorităţi publice, autorităţi administrative autonome, precum şi instituţiile din subordinea acestora, finanţate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale.

În acelaşi sens s-a pronunţat decizia nr. 23/2016 în dezlegarea unei chestiuni de drept prin care ÎCCJ a statuat că „În interpretarea si aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. 5^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma „salarizat la acelaşi nivel” are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al P, personalul din cadrul CC, al CC, precum şi din  cadrul celorlalte autorităţi si instituţii publice enumerate de art. 2 alin.1 lit.a din Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea si aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea  prevederilor art. 1 alin.1 si 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice”.

Totodată, în cuprinsul deciziei s-a mai reţinut că suprapunând cele două texte, prin coroborarea art. 1 alin. 5^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, cu art. 2 alin. 1 lit. a din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, dar şi cu observarea principiului reglementat la art. 3 lit. c din acelaşi act normativ, rezultă că personalul din „celelalte autorităţi şi instituţii publice" la care se referă textul supus interpretării sunt: Administraţia Prezidenţială, autoritatea judecătorească, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, autorităţi ale administraţiei publice locale, alte autorităţi publice, autorităţi administrative autonome (altele decât CC şi CC), precum şi instituţiile din subordinea acestora, finanţate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale.

În speţă, pentru a reţine incidenţa dispoziţiilor legale invocate de reclamantă, este necesar ca în cadrul instanţei unde aceasta îşi desfăşoară activitatea, să existe personal salarizat care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor stabilite la nivel maxim pentru aceeaşi funcţie/grad/treaptă şi gradaţie.

Or, din adresele înaintate la dosar de CAT prin care pârâta a răspuns relaţiilor solicitate de instanţă (filele 45 şi 56), reiese că reclamanta este încadrată în funcţia de grefier gradul I, gradaţia 5, clasa 72, iar nivelul de salarizare al acesteia de la data îndeplinirii condiţiilor de încadrare la nivelul maxim (gradul I, gradaţia 5, clasa 72) este acelaşi cu nivelul maxim în plată la nivelul tribunalelor din raza de competenţă a CAT, pentru un grefier gradul I, gradaţia 5, clasa 72, de la data de 01.10.2016, respectiv data aplicării deciziei CC nr.794/2016.

În atare situaţie, instanţa apreciază că solicitarea reclamantei privind obligarea pârâtei CAT să emită o nouă decizie de salarizare cu respectarea dispoziţiilor legale prevăzute de art.1 alin. 5^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, este neîntemeiată.

Având în vedere considerentele în fapt şi în drept anterior expuse, instanţa constată că acţiunea este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

Această sentinţă a rămas definitivă prin neapelare.

Domenii speta

Spete similare