Respingere solicitare includere în salariul de bază a sumelor compensatorii reprezentând sporul pentru condi?ii periculoase si sporul de stres. Asimilarea functiilor si salariilor din cadrul directiilor sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor.

Prin asimilarea funcţiilor şi salariilor reclamanţilor cu cele din cadrul APIA a operat o modificare a raportului de serviciu atât sub aspectul funcţiei deţinute, cât şi sub aspectul remuneraţiei, modificare ce a fost în favoarea funcţionarilor publici vizaţi.

Odată asimilat salariul cu cel al funcţionarilor APIA, fără a exista vreo derogare cu privire la reclamanţi, în mod evident că acest salariu nu mai poate fi raportat la drepturile băneşti de care beneficiau reclamanţii anterior, drepturi ce includeau şi sporurile menţionate sub forma unei sume compensatorii.

Cu alte cuvinte, odată modificate încadrarea şi salarizarea reclamanţilor prin asimilare cu funcţiile din cadrul APIA, aceştia nu mai pot beneficia, în lipsa unor dispoziţii legale exprese, de alte drepturi decât cele astfel stabilite.

Instanţa de recurs apreciază că împrejurarea că reclamanţii continuă să-şi desfăşoare activitatea în aceleaşi condiţii de muncă nu este suficientă pentru a justifica, în lipsa unui temei legal, includerea în salariul de bază a unor sume compensatorii avute anterior, algoritmul de calcul propus de reclamanţi fiind unul nelegal, ce îmbină drepturile acordate potrivit legii noi cu cele existente până la 01.12.2015.

Art. 16 alin. 1 din OG nr. 6/2007

Legea nr. 435/2006

Art. 1 alin. (82) din OUG nr. 83/2014

Ordinul nr. 1016/23.12.2015

Prin cererea formulată la data de 07.11.2016 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr. …/88/2016, reclamantul Sindicatul Liber al [...] Tulcea, pentru şi în numele membrilor de sindicat: …, a solicitat obligarea pârâtei DSVSA Tulcea ca, subsecvent reconstrucţiei salariale realizate conform art. 1 alin. (8^2) din OUG nr. 83/2014 (prin asimilarea funcţiilor şi salariilor personalului din cadrul DSVSA Tulcea cu funcţiile şi nivelul de salarizare din cadrul APIA), respectiv la stabilirea grilei de salarizare aplicabile din 01.12.2015, să adauge sumele compensatorii incluse în salariul de bază şi acordate ca atare până la 30.11.2015, corespunzătoare specificului funcţiilor, respectiv sporul pentru condiţii periculoase/deosebit de periculoase şi sporul de stres; obligarea pârâtei ca pentru perioada cuprinsă între 01.12.2015 şi data punerii în aplicare a grilei de salarizare complet întocmite (prin adăugarea sumelor compensatorii corespunzătoare sporului pentru condiţii periculoase/deosebit de periculoase şi sporului de stres) să plătească membrilor de sindicat reprezentaţi în cauză diferenţa dintre totalul drepturilor cuvenite şi cele efectiv achitate; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentului litigiu.

 Prin sentinţa civilă nr. 779/10.05.2017, Tribunalul Tulcea a admis acţiunea şi a obligat pârâta DSVSA Tulcea să stabilească începând cu data de 01.12.2015 salariile reclamanţilor prin adăugarea sumelor compensatorii, ce se includ în salariile de bază, constând în sporul pentru condiţii periculoase/deosebit de periculoase şi sporul de stres, precum şi să plătească reclamanţilor începând cu data de 1.12.2015 drepturile salariale cuvenite prin adăugarea sumelor compensatorii.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, calificat recurs, pârâta DSVSA Tulcea, care a criticat soluţia instanţei de fond ca fiind nelegală.

Având în vedere că sesizarea instanţei s-a făcut sub imperiul legii noi de procedură, în cauză sunt aplicabile dispozi?iile art. 499 NCPC, potrivit cu care „Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. 1 lit. b, hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.”

Recurenta a susţinut următoarele critici:

1. Hotărârea atacată este dată cu încălcarea legislaţiei aplicabile cauzei. Consideră că sentinţa instanţei de fond este rezultatul unei aplicări greşite a normelor de drept material şi a interpretării şi aplicării dispoziţiilor legale specifice salarizării personalului din cadrul D.S.V.S.A., fără a se ţine cont de: dispoziţiile art. I pct. 2 şi pct. 4 din Legea nr. 293/2015 privind aprobarea OUG nr. 35/2015 pentru modificarea şi completarea OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, dispoziţiile Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, dispoziţiile Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţiile OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, actele normative privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordine, Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 1016/23.012.2015 privind salarizarea personalului din cadrul direcţiilor sanitare-veterinare judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti şi a institutelor veterinare, care prevede emiterea, în temeiul art. 8 din OUG nr. 83/2014, a unor acte de asimilare, cu începere de la 01.12.2015, a funcţiilor şi salariilor funcţionarilor din cadrul D.S.V.S.A. Tulcea, cu funcţiile şi nivelul de salarizare stabilite potrivit dispoziţiilor ordinelor ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale de aplicare a alin. (8) şi (8)1, în cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură, în sensul de a se include în salariu de bază şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu; dispoziţiile art. 5 din Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 1016/23.012.2015 conform cărora singura atribuţie ce îi revine Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Tulcea, în calitate de ordonator secundar de credite, este aceea de a duce la îndeplinire prevederile actului normativ emis de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor - ordonatorul principal de credite, aşa cum sunt ele formulate; prevederile art. 14 din Legea nr. 435/2006, conform cărora preşedintele A.N.S.V.S.A a emis Ordinul nr. 56232/11.06.2007, modificat prin Ordinul nr. 56507/2007, prin care a fost aprobat Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază. Art. 14 din Legea nr. 435/2006 a fost abrogat prin art. 48 alin. 1 pct. 11 din partea a III-a, cap. VI din Legea nr. 330/2009 şi implicit au căzut în desuetudine prevederile Ordinul nr. 56232/11.06.2007. Legea nr. 330/2009 a fost abrogată prin art. 39, lit. w din cap. IV din Legea nr. 284/2010.

2. Motivele şi temeiurile de drept indicate pe parcursul derulării judecării cauzei nu au fost analizate în mod legal şi imparţial.

Apreciază că instanţa de fond în mod eronat nu a ţinut cont în motivarea sentinţei apelate de prevederile legale aplicabile salarizării [...], ci de o adresă a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, care are doar titlu consultativ, nicidecum putere legislativă.

Astfel, învederează că începând cu data de 01.01.2010, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, personalului i s-a acordat o sumă compensatorie, cu caracter tranzitoriu, care a acoperit suma aferentă sporurilor. Ulterior, începând cu anul 2011, în baza prevederilor Legii nr. 285/2010, sumele compensatorii au fost incluse în salariul de bază.

Conform răspunsului nr. 8662/10.12.2015 formulat de către Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice la adresa A.N.S.V.S.A nr. 28508 din 04.12.2015 (ambele documente existente la dosarul de fond a cauzei), punctul 2 - referitor la acordarea sporurilor – „textul de lege prevede că salariile personalului A.N.S.V.S.A. se asimilează cu salariile din cadrul M.A.D.R. Potrivit normelor metodologice statistice, salariile sunt formate din salariul de bază, sporuri şi alte drepturi şi, ca atare, la asimilare se va asimila atât salariul de bază, cât şi sporurile şi celelalte drepturi.”

Având în vedere cele precizate, preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor a emis Ordinul nr. 1016/23.012.2015 privind salarizarea personalului din cadrul direcţiilor sanitare-veterinare judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti şi a institutelor veterinare. Ordinul în speţă prevede emiterea, în temeiul art. 8 din OUG nr. 83/2014, a unor acte de asimilare, cu începere de la 01.12.2015, a funcţiilor şi salariilor angajaţilor din cadrul D.S.V.S.A. Tulcea, cu funcţiile şi nivelul de salarizare stabilite, potrivit dispoziţiilor ordinelor ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale de aplicare a alin. (8) şi (8)1, în cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură, în sensul de a se include în salariul de bază şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu.

Aşadar, instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că sumele compensatorii sunt cuprinse în salariul existent, iar sumele compensatorii sunt alcătuite din sporurile care se acordau până în anul 2010, când, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, personalului i s-a acordat o sumă compensatorie, care a acoperit suma aferentă sporurilor acordate până atunci.

Odată cu modificarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, prin Legea nr. 293/2015 la Cap. I art. 1 se introduce alin. (82) care prevede că „Asimilarea funcţiilor şi salariilor personalului Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, institutelor centrale şi structurilor subordonate judeţene, în mod corespunzător încadrării acestor structuri, cu funcţiile şi nivelul de salarizare din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi, după caz, din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, în cazul unităţilor subordonate, precum şi stabilirea nivelului concret al drepturilor salariale se fac prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, corespunzător specificului funcţiilor Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, având ca referinţă dispoziţiile ordinelor ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale de aplicare a prevederilor alin. (8) şi (81), cu respectarea normelor legale în vigoare.”

În speţă, legea cadru privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice nr. 330/2009 a fost abrogată, iar în temeiul Legii nr. 284/2010 Anexa I, Capitolul II, secţiunea 11, litera K, pct. II. art.8, nu a fost emis un Ordin al Preşedintelui A.N.S.V.S.A. cu privire la cuantumul sporurilor, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizarea emisă de către autorităţile abilitate în acest sens.

Solicită a se observa că, prin prisma susţinerilor făcute de reclamanţi, se poate constata că din niciun document aflat la dosar nu rezultă că preşedintele A.N.S.V.S.A. a emis un astfel de ordin, pentru ca mai departe să fie făcute aprecieri pe marginea cuantumului solicitat.

În lipsa unui alt act normativ cu aceeaşi valoare, pârâta, în speţă DSVSA Tulcea, nu poate stabili ea însăşi alte drepturi afară de cele ce au fost deja consacrate.

Pentru aceste argumente, solicită admiterea recursului ca fondat şi întemeiat şi, pe fond, schimbarea în tot a hotărârii apelate, prin respingerea acţiunii reclamantului.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 466 alin.(l) raportat la art. 468 şi urm. NCPC, O.U.G. nr. 83/2014, Ordinul preşedintelui A.N.S.V.S.A. nr. 1016/2015, H.G. nr. 1415/2009 şi Legea nr. 293//2015.

În probaţiune a solicitat proba cu înscrisuri, precum şi orice alte probe a căror necesitate ar rezulta în urma dezbaterilor.

Prin întâmpinare, intimatul – reclamant Sindicatul Liber al [...] Tulcea, în numele şi pentru membrii de sindicat, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând cauza sub aspectul criticilor susţinute, Curtea constată că recursul este fondat.

Deşi recurenta nu a indicat temeiul de casare, susţinerile formulate pot fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă – „când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.”

Astfel, reclamantul a solicitat, în numele şi pentru membrii de sindicat, obligarea pârâtei DSVSA Tulcea la stabilirea grilei de salarizare aplicabile începând cu data de 01.12.2015 cu includerea în salariul de bază a sumelor compensatorii reprezentând sporul pentru condiţii periculoase/deosebit de periculoase şi sporul de stres, acordate până la 30.11.2015, corespunzătoare specificului funcţiilor, şi obligarea pârâtei la plata diferenţelor de bani rezultate.

În susţinerea cererii s-a arătat că, în baza Legii nr. 435/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului care îşi desfăşoară activitatea în sistemul sanitar-veterinar şi a Regulamentului aprobat prin Ordinul 56.232/11.06.2007 emis de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, reclamanţii, în calitate de personal al DSVSA Tulcea, au beneficiat atât de sporul pentru condiţii periculoase/deosebit de periculoase, în cuantum între 30% şi 75% din salariul de bază şi sporul de stres, în cuantum de 15% din salariul de bază, începând cu luna ianuarie 2010 sporurile fiind transformate în sume compensatorii tranzitorii conform art. 6 alin. (1) din OUG nr. 1/2010 şi incluse în salariul de bază în baza Legii nr. 285/2010.

Curtea constată că o astfel de solicitare nu poate fi primită, fiind lipsită de temei legal.

Conform art. 1 alin. (82) din OUG nr. 83/2014, introdus prin Legea nr. 293/2015 privind aprobarea OUG nr. 35/2015 pentru modificarea şi completarea OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, „Asimilarea funcţiilor şi salariilor personalului Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, institutelor centrale şi structurilor subordonate judeţene, în mod corespunzător încadrării acestor structuri, cu funcţiile şi nivelul de salarizare din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi, după caz, din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, în cazul unităţilor subordonate, precum şi stabilirea nivelului concret al drepturilor salariale se fac prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, corespunzător specificului funcţiilor Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, având ca referinţă dispoziţiile ordinelor ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale de aplicare a prevederilor alin. (8) şi (81), cu respectarea normelor legale în vigoare.”

În aplicarea acestor dispoziţii a fost emis Ordinul nr. 1016/23.12.2015 privind salarizarea personalului din cadrul direcţiilor sanitar – veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti şi al institutelor veterinare prin care s-a stabilit că începând cu 01.12.2015, prin asimilare cu funcţiile şi salariile din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, salariile de bază de care beneficiază personalul din cadrul direcţiilor sanitar veterinare se stabilesc conform anexei la ordin, nivelul concret al drepturilor salariale urmând a fi stabilit prin acte administrative individuale.

În baza ordinului menţionat, s-au emis de către pârâtă, în luna decembrie 2015, pentru fiecare dintre reclamanţi, decizii prin care s-a stabilit salariul de bază brut, în care nu au fost introduse, cu titlu de sumă compensatorie tranzitorie, sporurile pentru condiţii periculoase/deosebit de periculoase şi de stres solicitate prin prezenta acţiune. 

Curtea constată că recurenta pârâtă nu a făcut decât să pună în aplicare Ordinul nr. 1016/23.12.2015, emis de instituţia ierarhic superioară în baza art. 1 alin. (82) din OUG nr. 83/2014 şi în limitele de competenţă recunoscute de lege.

Curtea reţine că prin asimilarea funcţiilor şi salariilor reclamanţilor cu cele din cadrul APIA a operat o modificare a raportului de serviciu atât sub aspectul funcţiei deţinute, cât şi sub aspectul remuneraţiei, modificare ce a fost în favoarea funcţionarilor publici vizaţi.

Odată asimilat salariul cu cel al funcţionarilor APIA, fără a exista vreo derogare cu privire la reclamanţi, în mod evident că acest salariu nu mai poate fi raportat la drepturile băneşti de care beneficiau reclamanţii anterior, drepturi ce includeau şi sporurile menţionate sub forma unei sume compensatorii.

Cu alte cuvinte, odată modificate încadrarea şi salarizarea reclamanţilor prin asimilare cu funcţiile din cadrul APIA, aceştia nu mai pot beneficia, în lipsa unor dispoziţii legale exprese, de alte drepturi decât cele astfel stabilite.

Instanţa de recurs apreciază că împrejurarea că reclamanţii continuă să-şi desfăşoare activitatea în aceleaşi condiţii de muncă nu este suficientă pentru a justifica, în lipsa unui temei legal, includerea în salariul de bază a unor sume compensatorii avute anterior, algoritmul de calcul propus de reclamanţi fiind unul nelegal, ce îmbină drepturile acordate potrivit legii noi cu cele existente până la 1.12.2015.

În ceea ce priveşte adresa nr. 204916/14.06.2016 a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în care se menţionează că până la aprobarea regulamentelor prevăzute la art. 21 din Legea cadru nr. 284/2010 sporul pentru condiţii vătămătoare se poate acorda doar persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri şi numai în măsura în care activitatea se desfăşoară în aceleaşi condiţii de muncă, se observă că răspunsul se referă la sporul pentru condiţii vătămătoare de 10% din salariul de bază, stabilit pentru personalul MADR şi APIA prin art. 16 alin. 1 din OG nr. 6/2007, iar nu la sporurile solicitate de reclamanţi, care erau acordate exclusiv acestora în baza Legii nr. 435/2006.

Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt întemeiate, urmează a admite recursul în baza art. 496 şi 498 Cod procedură civilă; se va casa în tot hotărârea şi, rejudecând, se va respinge acţiunea ca nefondată. 

Domenii speta

Spete similare